Extrem despărțit in silabe

Cei care vor sa se convinga daca yoga/MISA este buna sau nu pot sa citeasca site-ul: http://www.yogaesoteric .org

Nimeni nu poate fi convins prin vorbarie mai mult sau mai putin sterila.
Discutia a luat o turnura extrem de interesanta si de elevata dar cred ca se pierde esentialul din vedere.
Articolul initial al acestui tread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii de yoga, autorul sau intrand sub incidenta legii. Acest lucru trebuia amintit la fiecare postare.

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã

Art. 19. - Constituie contravenþie, conform prezentei ordonanþe, dacã fapta nu intrã sub incidenþa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã naþionalist-ºovinã, de instigare la urã rasialã sau naþionalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãþi ºi legat de apartenenþa acestora la o anumitã rasã, naþionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

.....

Art. 20. - (1) Contravenþiile prevãzute la art. 5-8, art. 10, art. 15 alin. (1), (3) ºi (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 ºi 19 se sancþioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei, dacã discriminarea vizeazã o persoanã fizicã, respectiv cu amendã de la 4.000.000 lei la 40.000.000 lei, dacã discriminarea vizeazã un grup de persoane sau o comunitate.@
(2) Sancþiunile se aplicã ºi persoanelor juridice.

Ca MISA si yoghinii sunt discriminati o dovedesc Raportul Amnesty International pe 2004:
http://web.amnesty.org/report2005/rom-summary-eng
...
"Some people were deliberately intimidated by police at the behest of local authorities. For example, in February police raided a student dormitory in Bucharest after protests about the lack of hot water. In March, police searched the homes of members of a socially stigmatized yoga movement, MISA, and ill-treated some of them, capturing this inhuman and degrading treatment on film and broadcasting it on television. "

si APADOR-CH in raportul sau anual: http://www.apador.org/rapoarte/anuale/raport2004.htm

CAMPANIA ÎMPOTRIVA MIŞCĂRII PENTRU INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT ŞI ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR MEMBRILOR ORI SIMPATIZANŢILOR MISA


I. MISA ŞI CAMPANIILE ÎMPOTRIVA EI

Ce este MISA ?

Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost înfiinţată ca asociaţie non-profit prin Hotărârea judecătorească din 23 ianuarie 1990 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti. Ea are caracter socio-profesional, filosofic, experimental-educativ, avînd drept scop ridicarea nivelului spiritual prin popularizarea cunoştinţelor si practicilor yoga.

Cel care este considerat mentorul spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru, a fost controlat permanent de Securitate, pentru astfel de activităţi, până în 1989. El a fost închis de două ori, apoi internat într-un spital psihiatric destinat oponenţilor politici ai regimului comunist, pentru acelaşi gen de practici ca şi cele de astăzi.

MISA a deschis cursuri de yoga şi de informare asupra unor tratamente naturiste. Liderii organizaţiei evaluează la circa 45.000 numărul celor care au practicat yoga în cadrul pregătit de MISA. Instructorii care predau yoga sunt membri MISA ori au înţelegere cu MISA să facă cursuri sub egida asociaţiei.

MISA a publicat cărţi şi scoate un buletin lunar.

Campanii anterioare vizând MISA şi membrii ori simpatizanţii acesteia şi investigaţiile făcute pentru verificarea acuzaţiilor

APADOR-CH a avut două investigaţii privind campaniile anterioare împotriva MISA şi a membrilor ori simpatizanţilor săi. Ele au fost publicate în rapoartele anuale ale APADOR-CH – pe anul 1996 şi anul 1997. Reprezentanţilor APADOR-CH li s-au adus la cunoştinţă şi alte violări ale drepturilor şi libertăţilor membrilor ori simpatizanţilor MISA, după 1997. Cum în timp, situaţiile care au generat plângeri au fost considerate rezolvate de către conducerea MISA, APADOR-CH a renunţat să facă investigaţii fără cererea reprezentanţilor Mişcării.



II. CAMPANIA VIOLENTĂ DIN ANUL 2004

Precedentul campaniei din Târgu Mureş, septembrie - octombrie 2003

În luna septembrie 2003, presa din Târgu Mureş, televiziunea locală Antena 1, ediţia locală a Jurnalului Naţional şi apoi alte mijloace de presă au lansat o campanie împotriva instructorilor şi simpatizanţilor yoga din oraş şi a MISA, organizaţia care deschisese aceste cursuri. Aceştia au fost acuzaţi de consum de droguri, orgii sexuale, evaziune fiscală, fără prezentarea nici unor probe. Doi dintre instructori au fost chemaţi la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog. Aici au fost jigniţi şi intimidaţi pentru a da declaraţii compromiţătoare la adresa MISA şi a mentorului spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru. Conform declaraţiilor celor în cauză, inspectorul anchetator Beldeanu a afirmat că îi va ucide pe ei şi pe Gregorian Bivolaru “în afara orelor de serviciu“.

Emisiunile “Actualitatea mureşană“ din 2 octombrie 2003 şi apoi emisiunea “Observator“ din 3 octombrie 2003, au prezentat în direct o listă de persoane care au practicat yoga dându-le numele şi locul de muncă. Prin acuzarea lor pentru “acte de ilegalitate“, “spălare de creiere“, “folosirea de substanţe halucinogene“, acţiunea reprezenta o incitare a opiniei publice împotriva practicanţilor yoga. Efectele au apărut imediat : unii dintre cei numiţi au fost chemaţi de către conducătorii unităţilor şi ameninţaţi că vor fi daţi afară din serviciu, dacă vor continua să urmeze cursurile de yoga. Alţii au avut probleme în familie.

Având în vedere felul în care au decurs acţiunile din Târgu Mureş, atitudinea anchetatorilor faţă de cei chemaţi la Centrul Regional, campania din toamna anului 2003 pare să fi pregătit amplele desfăşurări de forţe contra membrilor şi simpatizanţilor MISA începute în luna martie 2004, în Bucureşti.

Descinderea jandarmilor din 18 martie 2004

La data de 18 martie 2004, peste 300 sute de jandarmi, procurori, poliţişti şi lucrători SRI, folosind cagule, au forţat simultan 16 imobile în care se aflau membri MISA. Au fost sparte uşile şi geamurile deşi intrarea în clădiri se putea face fără obstacole. Cei găsiţi au fost maltrataţi, trântiţi şi ţintuiţi la pământ sub ameninţarea armelor, unora li s-au pus cătuşe. Au fost persoane care au fost ţinute sub ameninţarea armelor ore întregi. În unele clădiri s-a tras cu armele în aer.

Obţinerea semnăturilor pe declaraţiile dictate de procuror s-a făcut prin ameninţare. Au fost ridicate bunuri personale fără consemnarea în procesul verbal de percheziţie a tot ce s-a luat. Reţinuţii au fost împiedicaţi să ia legătura cu apărătorii lor.

Aceste acţiuni au fost filmate şi date la posturile de televiziune. Ulterior, în presa electronică au ajuns şi alte imagini luate cu ocazia descinderilor, menite să discrediteze pe cei reţinuţi şi să sugereze opiniei publice vinovăţia lor. Nimeni însă nu a fost arestat preventiv sau reţinut în urma descinderilor.

În zilele următoare au continuat percheziţiile - peste 20. Din imobile în care s-a intrat şi din cele 15 locuri de depozitare a bunurilor MISA s-au ridicat abuziv camioane de materiale.

Campania de presă

Prezentări incitator-calomniatoare

Următoarele citate din ziare (la fel s-a vorbit şi la posturile de televiziune) imediat după intervenţia unităţilor de jandarmi demonstrează prin ele înseşi caracterul incitator-calomnios al prezentărilor: “În timpul descinderilor au fost găsite diferite substanţe, despre care nu se poate spune, deocamdată dacă sunt stupefiante” (Cotidianul, 22 martie); “…acţiunea a fost declanşată şi ca urmare a sesizărilor formulate de mai mulţi cetăţeni cu privire la activităţi de prostituţie şi trafic de droguri în mai multe cartiere mărginaşe ale Bucureştiului”; “autorităţile statului au acţionat în imobile unde se desfăşurau activităţi de video-chat-uri pornografice şi erotice neautorizate” (Ziua, 20 martie); “Material porno în casa unui cadru didactic universitar” (Evenimentul zilei, 22 martie); “în acest camion au fost descoperite materiale compromiţătoare, printre care reviste pornografice şi cărţi ale cultului MISA” (Adevărul, 22 martie) ş.a.m.d. S-a folosit în mod deliberat, la adresa MISA, termenul “sectă”.

Presa a susţinut deci, pe parcursul primelor zile de la evenimente, acţiunile forţelor de ordine încercând să inducă în opinia publică ideea vinovăţiei celor perchezionaţi şi reţinuţi în data de 18 martie 2004. Este puţin probabil ca ziariştii să nu ştie că poliţia nu are dreptul să intre într-o casă privată pe motiv că “există delicte în cartier”. Deţinerea materialelor porno nu este ilegală şi nici dialogul erotic prin Internet nu are nevoie de aprobare. Acuzele care au pus accentul pe elementele gândite drept scandaloase - sex, urinoterapie - au fost cu atât mai gratuite cu cât aceleaşi mijloace de presă folosesc în mod curent imagini cu caracter erotic şi un limbaj ce poate fi considerat, în raport cu atitudinea pudibondă arătată în acest caz, scandalos.

Practic, majoritatea mijloacelor de presă au încercat să “asmută” populaţia împotriva membrilor şi simpatizanţilor MISA, să determine o vânătoare de vrăjitoare. Este relevant, în acest sens, anunţul dovedit fals, că Gregorian Bivolaru a fost dus la Poliţie de către un grup de persoane. Felul în care era făcut anunţul constituia o invitaţie adresată populaţiei să hăituiască membrii MISA.

Intoxicarea presei de către autorităţi

Informaţiile din presă au fost preluate de către ziarişti de la autorităţi, care au lansat în opinia publică o lungă serie de acuzaţii: folosirea drogurilor, trafic de persoane, etc. După cum s-a demonstrat la sfârşit, aceste acuzaţii au fost gratuite. Filmările din timpul percheziţiilor au fost făcute pentru a induce în opinia publică ideea de vinovăţie. Violându-se complet dreptul la propria imagine, imaginile filmate au fost transmise de către organele de anchetă presei şi prezentate pe posturile de televiziune. Astfel, una din seringele aflate în posesia unei doctoriţe a fost prezentată ca fiind folosită pentru injectarea drogurilor. Situaţia a obligat mai mulţi membri MISA să ceară Institutului Naţional Medico-Legal să constate că nu aveau droguri în sânge.

Imaginea Petrachei Natalia Elenacare a fost luată din toaletă cu chiloţii în vine şi aşezată sub ameninţarea armei lângă portarul clădirii în care se afla, a fost prezentată ca arătând promiscuitatea în care trăiesc membrii MISA. Mai multe fotografii ale practicanţilor yoga, în costum de baie, găsite la percheziţie, au fost prezentate pe posturile TV. Uneori, succesiunea de imagini reale era amestecată cu imagini preluate din alte surse, pentru a realiza un montaj convingător.

Punctul maxim al încălcării intolerabile a vieţii private a fost trimiterea Jurnalului personal al minorei Mădălina Dumitru la ziare şi publicarea lui. Autoarea a declarat că acestea reprezintă fanteziile sale erotice. Totuşi, Jurnalul a stat la baza arestării ulterioare a lui Gregorian Bivolaru.

Autosesizarea presei
Că instituţiile implicate în hăituirea MISA au fost principala sursă de intoxicare o arată faptul ca presa a luat de la un moment dat distanţă faţă de intervenţia autorităţilor. Acestea au început să observe că datele oferite de autorităţi nu se susţin: “Amploarea dată cazului Bivolaru ... este cu greu justificată de dovezile prezentate, ieri, de reprezentanţii instituţiilor implicate în această anchetă: Parchetul, Poliţia, Procuratura” (Cotidianul, 25 martie 2004).

Şi alte ziare au acuzat autorităţile, ulterior, de a fi încercat o manipulare politică. Una dintre explicaţiile cele mai vehiculate a fost aceea că întreaga campanie împotriva MISA şi a mentorului spiritual Gregorian Bivolaru s-a desfăşurat pentru a acoperi fuga unui apropiat al partidului de guvernământ închis pentru fraudă, Gabriel Bivolaru – uşor de confundat cu “Gregorian”.

Pentru manifestarea cu mai multă circumspecţie a presei a contat, într-o anumită măsură, şi un prim comunicat de protest al APADOR-CH dat publicităţii la 15 aprilie 2004.În analiza sa, APADOR-CH a subliniat că dacă unii membri sau simpatizanţi ai MISA au comis fapte penale, pentru care există dovezi certe, aceştia vor răspunde în faţa instanţelor de judecată cu titlu individual, conform unor proceduri şi judecăţi echitabile.

Violarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Măsurile luate de autorităţi împotriva unor membri ori simpatizanţi ai MISA şi împotriva Mişcării ca atare au fost ilegale, disproporţionate, combinând intimidarea, incitarea şi hărţuirea cu acuzarea şi reţinerea abuzivă. Au fost încălcate în aceste evenimente libertatea persoanei, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, respectarea vieţii private, dreptul de a manifesta paşnic ş.a.:

Pe durata percheziţiilor derulate mai multe zile - începute pe 18 martie 2004, procurorii, jandarmii, poliţiştii şi cadrele din SRI, cei mai mulţi purtând cagule, au acţionat brutal, folosind nemotivat/excesiv forţa şi încalcând procedurile:

- au spart uşi şi geamuri pentru a pătrunde în locuinţe fără ca vreunul din ei să fi întâmpinat vreun obstacol;

- locatarii au fost loviţi, trântiţi la pământ şi ameninţaţi cu arma. Peste 80 dintre ei au fost duşi la parchet unde au fost obligaţi să dea declaraţii sub ameninţare;

- au ridicat mari cantităţi de obiecte şi înscrisuri fără o raţiune palpabilă: încheierea şi conţinutul proceselor verbale de percheziţie au fost viciate;

- mandatele de percheziţie nu au fost prezentate întotdeauna la intrarea în imobile;

- în multe descinderi nu a fost lăsată vreo copie a Procesului Verbal de percheziţie;

- au filmat membri ori simpatizanţi MISA îmbrăcaţi sumar sau aflaţi în posturi umilitoare;

- au împiedicat membrii sau simpatizanţii MISA să ia legătura cu apărătorii lor.

Încălcarea drepturilor şi libertăţilor din timpul acţiunilor începute de “organele de ordine” pe 18 aprilie 2004 au continuat prin violarea vieţii private şi a dreptului la propria imagine. Fotografiile şi filmările făcute în timpul descinderilor au fost utlizate în scopul discreditării victimelor. Autorităţile au trimis la posturile de televiziune imagini însoţite de comentarii falsificatoare.

Acţiunile în forţă ale procurorilor, jandarmilor, poliţiştilor şi cadrelor SRI au încălcat normele garantate de Constituţie, de legislaţia internă (în particular, de Codul de procedură penală) şi de documentele internaţionale ratificate de România.

Victimele au depus numeroase plângeri în care au reclamat încălcarea drepturilor şi libertăţilor lor. Caracterul flagrant al acestor încălcări obligă Ministerul public să se autosesizeze, iar conducătorii Ministerelor ori a altor instituţii implicate au datoria să ia încă din acest moment măsuri administrative împotriva vinovaţilor. Cercetarea şi sancţionarea lucrătorilor SRI, a poliţiştilor, jandarmilor şi procurorilor care au încălcat drepturile omului şi libertăţile fundamentale înainte, în timpul şi după descinderile şi investigaţiile în cazul MISA sunt indispensabile pentru salvarea principiilor statului democratic.

Violarea dreptului la asociere

Dreptul de asociere include asigurarea personalităţii juridice, iar acest drept i-a fost acordat MISA în 1990 şi nu i-a fost retras după această dată. Totuşi, dreptul de asociere înseamnă şi că nimeni nu va fi afectat prin participarea la activităţile organizaţiei în cauză. De asemenea, nimeni nu va fi intimidat dacă doreşte să adere la organizaţie; dacă doreşte să colaboreze cu ea sau să-şi exprime simpatia; dacă vrea să participe la acţiunile ei. În caz contrar, asocierea formală sau subiectivă a persoanei în cauză nu este liberă.

De ani de zile, membrii MISA şi simpatizanţii ei sunt supuşi discreditării şi hărţuirii publice, cu incitarea şi participarea directă a unor instituţii româneşti - Parchetul, Jandarmeria, Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Admnistraţiei şi Internelor ş.a.

În mod particular, sunt preocupante:

- percheziţionarea şi reţinerea nejustificată a unor membri şi simpatizanţi MISA;

- calomnierea lor;

- ameninţarea membrilor şi simpatizanţilor MISA de a fi daţi afară din serviciu datorită afilierii lor;

- investigarea MISA şi a simpatizanţilor de către Serviciul Român de Informaţii.

Urmare a acţiunilor de denigrare şi hărţuire, mai multe persoane au fost nevoite să renunţe la frecventarea cursurilor de Yoga organizate de MISA iar relaţiile unor membri ori simpatizanţi MISA cu colectivul de lucru sau cu familia au avut de suferit.

8. Implicarea Serviciului Român de Informaţii în hărţuirea MIS

Serviciul Român de Informaţii s-a implicat direct în acţiunile de supraveghere şi hărţuire cu justificarea că MISA ar fi o formaţiune paramilitară şi că ar reprezenta un pericol pentru siguranţa naţională. Persoana juridică MISA a fost vizată ca atare, deşi acuzaţiile curente: încălcarea legii drepturilor de autor, răspândirea de materiale pornografice ş.a. nu au legătură cu siguranţa naţională. În ceea ce priveşte alte acuzaţii, mai grave - crearea unor formaţiuni paramilitare, trafic de droguri, trafic de persoane - ele s-au dovedit fără absolut nici un temei.

Acţiunile SRI au încălcat dreptul fundamental la viaţă privată şi la libertatea de asociere. Decizia de supraveghere a MISA de către instituţia care protejează siguranţa naţională a României a fost cu totuldisproporţionată.

9. Tratamentul minorei Mădălina Dumitru

Între abuzurile comise de autorităţi în cazul MISA, una impresionează prin gravitate: tratamentul inuman şi degradant la care a fost supusă Mădălina Dumitru, minoră în vârstă de 17 ani. Deşi nu avea decât calitatea de martoră în procesul intentat lui Gregorian Bivolaru, minora, reţinută la 18 martie 2004 în timpul descinderilor în locuinţa unde locuia, a fost tratată ca o infractoare. Ea a fost privată de libertate, supusă unor presiuni şi violenţe pentru că a revenit asupra unei declaraţii iniţiale, smulse pentru a-l incrimina pe mentorul MISA. Pe 1 aprilie 2004, Mădălina Dumitru a fost dusă cu forţa la INML unde urma să fie examinată ginecologic, în ciuda refuzului categoric al victimei. Minora a fost permanent înconjurată de poliţişti şi jandarmi, la INML a fost despărţită de apărătoarea ei, fără ca ulterior să mai ia legătura cu ea. A fost izolată de colegii şi logodnicul ei. Tratamentul inuman la care a fost supusă a făcut-o să treacă prin momente de criză.

Comisia pentru Protecţia Copilului a hotărât la 7 aprilie 2004 să o plaseze pe Mădălina Dumitru în familia surorii mamei sale. Această măsură a fost luată împotriva voinţei ei. Minora este ţinută în familia surorii, neavând voie să se deplaseze singură şi fără să se poată întâlni cu nimeni. Minora este împiedicată:

- să urmeze şcoala;

- să ia legătura cu apărătorii ei;

- să facă plângeri împotriva celor care îi încălcă drepturile şi libertăţile;

- să se căsătorească cu logodnicul ei, cerere adusă la cunoştinţa opiniei publice de către cei doi.

Faptul că regimul la care a fost supusă Mădălina Dumitru de către autorităţi nu a avut motive umanitare şi educaţionale s-a probat prin actul lor scandalos de a da presei jurnalul ei privat. Presa a publicat copios citate din fanteziile erotice ale minorei. Acţiunea de discreditare publică la care au cooperat cei care au confiscat jurnalul privat şi presa intră în conflict flagrant cu invocarea responsabilităţilor faţă de minoră.

III. Concluzii
(a) Descinderile brutale, nemotivate, efectuate la data de 18 martie 2004, la Bucureşti, la care au luat parte peste 300 sute de jandarmi, procurori, poliţişti şi lucrători SRI, sunt un eveniment dintr-o lungă serie de acţiuni care au avut ca ţintă MISA şi mişcarea yoga din România. Acţiuni represive şi campanii calomniatoare contra MISA şi simpatizanţilor yoga au avut loc şi anterior, şi în alte locuri din ţară. Dar intervenţia parchetului, jandarmilor şi Servicului Român de Informaţii în evenimentele din martie 2004 nu a atins totuşi niciodată asemenea proporţii. Este vorba despre cea mai gravă încălcare a democraţiei de la mineriade încoace.

(b) Presa a fost implicată în campaniile calomniatoare împotriva MISA, folosind fără discriminare “datele” puse la dispoziţie de autorităţile publice. A fost grav încălcat codul deontologic al presei: obligaţia de a informa corect opinia publică, prezumţia de nevinovăţie, verificarea informaţiilor, respectul demnităţii umane. De o gravitate deosebită trebuie considerată difuzarea prin presă a jurnalului minorei Mădălina Dumitru, conţinând fanteziile sale erotice. De la un punct încolo, unii ziarişti au luat distanţă faţă de abuzul autorităţilor. Mulţi dintre ei au acuzat autorităţile de folosirea cazului MISA în scopuri politice.

(c) În timpul descinderilor şi în timpul investigaţiilor ulterioare, autorităţile statului au încălcat grav drepturile şi libertăţile fundamentale, printre care : intimidarea, incitarea şi hărţuirea, reţinerea abuzivă, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, respectarea vieţii private, dreptul de a manifesta paşnic, dreptul la propria imagine ş.a.

Nu înţelege greşit. Mi-a făcut şi-mi face plăcere să-mi beau cafeaua cu voi, în urechea măgarului mort. Dar fiecare om se bagă singur şi nesilit de nimeni cu capul în laţ. Eu m-am vârât cu capul în tehnoredactarea unei cărţi muzicale. Şi nu este tocmai uşor să scri o carte numai cu note muzicale şi cuvinte despărţite în silabe. Nu este uşor dar este frumos. Şi ăsta este motivul pentru care am rămas doar pe un singur forum.

De cele mai multe ori, cînd cineva reuşeşte să demonstreze o conjenctură, are loc un adevărat cutremur în lumea matematică. Eu m-am nimerit într-un auditoriu, cînd un matematician genial îşi expunea ultima lucrare de cercetare. Era o somitate în domeniul lui şi toată lumea stătea cu urechile ciulite. Nu se auzea decît scrijelitul cretei, al stilourilor care luau notiţe sau vreun foşnet de foaie îndoită. Din cînd în cînd, glasul distant, un pic batjocoritor, al invitatului evreu. Erau în sală numai profesori universitari, asistenţi, studenţi la doctorat şi cercetători.
În ciuda nivelului extrem de ridicat de la seminar, teoria expusă la tablă era extraordinar de complexă, cu trimiteri spre atîtea ramuri ale matematicii încît era evident că puţină lume înţelegea în profunzime despre ce era vorba. Cîţiva din sală făcuseră nişte feţe de te umfla şi rîsul. Bineînţeles, după cum e obiceiul, tipul genial de la tablă, întreba des dacă sînt întrebări, dar, din jenă, nimeni nu spunea nimic şi atunci profesorul spunea tărăgănat “păi, dacă totul e clar, să mergem mai departe”.
La final, după ce a pus ultimul punct pe tablă, s-a răsucit zîmbitor spre audienţă şi – pentru cei care nu înţeleseseră deja – a eliberat “bomba”:
Dacă totul a fost clar, atunci nu mă îndoiesc că toată lumea a înţeles că tocmai am rezolvat conjenctura cutare şi a dat numele respectivei ipoteze.
Nu era una dintre cele mai cunoscute dar, orişicit, în sală se aflau îndeosebi cei care studiau domeniul respectiv – unii, experţi în teoria dezvoltată pe valabilitatea conjencturii, iar ceilalţi, munciseră de-o viaţă pe teoria opusă, ramura care susţinea că ipoteza era falsă.
Şi, bineînţeles, veţi înţelege că toţi cei care aţi publicat, sau vă pregătiţi să publicaţi, lucrări pe ideea că ipoteza era falsă – ei bine – din momentul ăsta conjenctura a devenit teoremă şi, din păcate, puteţi să aruncaţi toată munca voastră la gunoi.
În afară de mine, nu cred că au fost mai mult de cinci oameni în sală care au înţeles din prima demonstraţia evreului.

Din punct de vedere academic, nu aş fi ajuns să obţin performanţele de care vorbesc fără ajutorul tatei – sînt conştient de asta. Dar la fel de conştient sînt că tata a fost unicul vinovat pentru dezastrul care a urmat.
Mama nu a fost întotdeauana acră şi arţăgoasă, deşi nu cred că i-a luat mai mult de o saptamînă să ajungă aşa cum este. Proces ireversibil, ce mai!
Aproape că am uitat cum era… mama a fost o femeie frumoasă, curată şi senină, dar taică-meu nu a ştiut să o păstreze aşa. Ea a făcut parte din acel grup al femeilor – acum pe cale de dispariţie – care iubesc un singur bărbat şi care fac din fericirea lui singurul ideal al vieţii. Cînd eram mic, îmi amintesc că era glumeaţă, vorbea mult şi îi plăcea să danseze cu tata. Dansa foarte bine, dar după ce el ne-a lăsat, nu a mai dansat niciodată.
Taică-meu arăta bine dar era o mare puşlama, altfel cum să laşi o femeie cu burta la gură ca să te duci la ştrand, om la treizeci de ani, însurat de opt? În ziua aia la ştrand a dat peste o piţipoancă de nouăsprezece ani şi asta a fost, maică-mea m-a crescut singură după aceea. A pierdut sarcina, ea zice că de supărare, dar poate şi din cauză că nu mai era aşa de tînără.
Divorţul a durat puţin, pentru că el nu a vrut să lupte nici pentru mine, nici pentru apartament. A cedat apartamentul, mamei. Cu tot cu mobilier, covoare persane, colecţia de muzică şi cărţile din bibliotecă. De cîte ori s-a despărţit după aceea – şi s-a mai despărţit de două ori – tata a lăsat totul în urmă şi a reînceput de la zero. Aşa era felul lui. Ştia că e vinovat şi că merită să piardă toată agoniseala de pînă atunci. Probabil că-i părea rău de ce făcea, dar nu putea să se schimbe.
În vacanţe, taică-meu venea după mine, să mă tîrască vreo săptămînă pînă la vreo cabană. Odată am făcut chiar şi o excursie la Paris. Cică să recuperăm timpul pierdut. Şi maică-mea care zicea: “Du-te mamă, că cine ştie, ţi-o lăsa şi ţie mai tîrziu ceva moştenire.” Aşa a ajuns ea după divorţ, să se gîndească numai la bani, în special cum să-i economisească.

Eu iti multumesc ca ai acceptat dialogul...

Tu precizezi:

"Pentru inceput , ca sa nu amestecam lucrurile , ma intereseaza raspunsul tau la proorocirile lui Isaia si la nepotrivirea scriselor acestuia cu cele aflate in Matei (1:23)."

"Dar inainte de a face asta voi adauga ceva nou :

"Acelasi Isaia(7:14) pe care se bazeaza Matei (1:23) {referitor la "virginitatea" Mariei } , se adreseaza lui Ahab , regele imperiului Iehuda , spunandu-i ca nasterea lui Emanuel (Dumnezeu e cu noi , in traducere) are drept scop de a arata ca Dumnezeu se impotriveste asediului intiat de dusmanii evreilor asupra imperiului Iehuda. Cu alte cuvinte e vorba de un eveniment localizat in timp - regenta lui Ahab . Iisus s-ar fi nascut mult mai tarziu , de aceea proorocirea nu se refera la Iisus ."


Cu privire la provenienţa lui Cristos:

Isaia a afirmat, că nu era legată de om:
"Cine poate spune care este provenienţa Lui?
Căci viaţa Lui a fost luată de pe pământul celor vii:pentru păcatele poporului Meu a fost dat la moarte."

Duhul profeţiei a afirmat astfel că originea Celui care avea să moară, pentru ca noi, oamenii păcătoşi, să putem fi vindecaţi prin rănile Lui, era de o asemenea natură încât nu putea fi identificată.

Mai mult, Duhul Profeţiei a prezis prin Isaia că cei ce cred în El vor cunoaşte felul în care El a venit în lume:

"Şi Domnul i-a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis:

"Cere pentru tine un semn din partea Domnului, Dumnezeului tău, fie în locurile de jos, fie în cele de sus."

"Şi Ahaz a zis: ‚

voi cere, ca să nu-L ispitesc pe Domnul."

Isaia a spus atunci :

"Ascultaţi totuşi, casa lui David!
Este puţin lucru pentru voi să luptaţi cu oamenii?
Atunci de ce luptaţi cu Domnul?
De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn.
Iată că fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi Îi va pune numele Emanuel.
El va mânca smântână şi miere înainte să cunoască sau să prefere răul sau să aleagă binele, căci înainte de a cunoaşte răul şi binele, pruncul va lepăda răul şi va alege binele.
Şi înainte ca pruncul să ştie să-şi strige părinţii, va primi puterea Damascului şi prada Sameriei, în prezenţa împăratului Asiriei.
Şi ţara va fi părăsită, căci veţi îndura cu greu prezenţa celor doi împăraţi ai ei.
Dar Dumnezeu va aduce asupra ta, a poporului tău şi asupra casei tatălui tău zile cum nu au mai fost peste tine de când s-a despărţit Efraim de Iuda, adică pe împăratul Asiriei."

Se poate intelege atat de limpede:

în neamul lui Avraam, nimeni nu s-a născut trupeşte din fecioară şi nu s-a spus despre nimeni să se fi născut (din fecioară), în afară de Cristos.

Afirmaţi că în profeţia lui Isaia nu se spune:

"Iată că fecioara va rămâne însărcinată...", ci:
"Iată că tânăra va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu’;(din moment ce)tu (si cunosc nu esti singurul...)explici/ explicaţi această profeţie ca şi cum (se referă) la Ezechia, care a fost împăratul...,ma simt obligat sa mai aduc argumente tot din BIBLIE.

Dumnezeu arată că astfel stau lucrurile, în Ezechiel, (când) a spus următoarele:

"Dacă Noe, Iacov şi Daniel Mi-ar cere să le scap fiii sau fiicele, nu le-aş împlini cererea."

Iar în Isaia, cu privire la aceeaşi problemă, El a spus astfel:

"Şi Domnul Dumnezeu a spus":

"Ei vor ieşi şi se vor uita la mădularele (trupurilor) oamenilor care au păcătuit, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge şi vor fi o miasmă pentru orice făptură"

In concluzie este potrivit să se îndepărteze această speranţă din sufletele celor ce gandesc asa...cunoaşterea.

In ce fel iertarea de păcate şi speranţa moştenirii lucrurilor bune promise pot fi ale noastre ca semeni?

Dar nu există nici o altă cale decât aceasta – să Îl cunoaşteţi pe Cristos, să ne spălam în fântâna care îndepărtează păcatele, despre care vorbea Isaia şi apoi să trăim vieţi lipsite de păcat.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Am inteles si in comentariul meu gasesti raspunsul la intrebarea ta.

Desigur "Fara suparare",comunicarea cu tine o apreciez,pot sa afirm fara pretentia de compliment, ca am un deosebit respect pentru poporul evreu,pentru evrei in general...dealtfel am prieteni buni din randul lor.

Am sa copiez un pasaj din care reiese clar raspunsul meu:

Cu privire la provenienţa lui Cristos:

Isaia a afirmat, că nu era legată de om:
"Cine poate spune care este provenienţa Lui?
Căci viaţa Lui a fost luată de pe pământul celor vii:pentru păcatele poporului Meu a fost dat la moarte."

Duhul profeţiei a afirmat astfel că originea Celui care avea să moară, pentru ca noi, oamenii păcătoşi, să putem fi vindecaţi prin rănile Lui, era de o asemenea natură încât nu putea fi identificată.

Mai mult, Duhul Profeţiei a prezis prin Isaia că cei ce cred în El vor cunoaşte felul în care El a venit în lume:

"Şi Domnul i-a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis:

"Cere pentru tine un semn din partea Domnului, Dumnezeului tău, fie în locurile de jos, fie în cele de sus."

"Şi Ahaz a zis: ‚

voi cere, ca să nu-L ispitesc pe Domnul."

Isaia a spus atunci :

"Ascultaţi totuşi, casa lui David!
Este puţin lucru pentru voi să luptaţi cu oamenii?
Atunci de ce luptaţi cu Domnul?
De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn.
Iată că fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi Îi va pune numele Emanuel.
El va mânca smântână şi miere înainte să cunoască sau să prefere răul sau să aleagă binele, căci înainte de a cunoaşte răul şi binele, pruncul va lepăda răul şi va alege binele.
Şi înainte ca pruncul să ştie să-şi strige părinţii, va primi puterea Damascului şi prada Sameriei, în prezenţa împăratului Asiriei.
Şi ţara va fi părăsită, căci veţi îndura cu greu prezenţa celor doi împăraţi ai ei.
Dar Dumnezeu va aduce asupra ta, a poporului tău şi asupra casei tatălui tău zile cum nu au mai fost peste tine de când s-a despărţit Efraim de Iuda, adică pe împăratul Asiriei."

Se poate intelege atat de limpede:

în neamul lui Avraam, nimeni nu s-a născut trupeşte din fecioară şi nu s-a spus despre nimeni să se fi născut (din fecioară), în afară de Cristos.

Afirmaţi că în profeţia lui Isaia nu se spune:

"Iată că fecioara va rămâne însărcinată...", ci:
"Iată că tânăra va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu’;(din moment ce)tu (si cunosc nu esti singurul...)explici/ explicaţi această profeţie ca şi cum (se referă) la Ezechia, care a fost împăratul...,ma simt obligat sa mai aduc argumente tot din BIBLIE.

Dumnezeu arată că astfel stau lucrurile, în Ezechiel, (când) a spus următoarele:

"Dacă Noe, Iacov şi Daniel Mi-ar cere să le scap fiii sau fiicele, nu le-aş împlini cererea."

Iar în Isaia, cu privire la aceeaşi problemă, El a spus astfel:

"Şi Domnul Dumnezeu a spus":

"Ei vor ieşi şi se vor uita la mădularele (trupurilor) oamenilor care au păcătuit, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge şi vor fi o miasmă pentru orice făptură"

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Sunt AdelaPentru Hypatia
“Gratie identificarii pe care un alt utilizator a facut-o, am mers sa vizitez Clubul de filosofie care-mi este tiz...”

Nicidecum, “Clubul Filosofic Hypatia” a fost numit de mine astfel în onoarea unei ilustre femei,
filosof, matematician şi astronom, femeie cu o vastă cultură şi o ţinută impecabilă atât în ştiinţă, cât şi în viaţa particulară. Unica ei vină a rezultat din acel conflict dintre ştiinţă şi religie, pe care tu îl consideri inexistent încă de prin secolul al IV. Pentru această vină ea a fost ostracizată, adică lovită cu cioburi ascuăite de marmoră, până şi-a dat duhul.
Apropo, adresa Website-ului meu eu am făcut-o publică într-unul din mesajele mele pe acest site. Unii au dovedit să-l citeasca mai inainte si chiar mau felicitat pentru el.

“ am inteles de ce ne scrii mesaje atat de furibunde...”

Nu scriu mesaje furibunde, poate doar puţintel pasionate. Dar mă străduiesc să fiu calmă chiar şi atuvci, când sunt pe nedrept învinuită, sau se insinuează că “ ca intelepciunea va este ocultata de educatia comunista pe care o aveti”. Ce repede faceţi concluzii!

“Biblia nu se interpreteaza de oricine, dupa bunul plac!”
Cum rămâne atunci cu Libera Cugetare? Apropo, anume în acest “punct” s-au despărţit protestanţii de catolici, care afirmau acest lucru. Catolicii ziceau, că credincioşii de rând nu trebuie să citească şi să interpreteze biblia, căci îi poate arunca ăn erezie. Iar protestanţii, dimpotrivă, ziceau că oricine are dreptul s-o facă. În plus, ei erau împotriva fastului, de care se înconjurau “sfinţii părinţi”.

“…am invatat ca atunci cand vreau sa fac o exegeza pe un text, studiez ce spun inaintasii. Ceea ce d-voastra nu ati facut! V-ati aruncat pe un text pe care nu il pricepeti si tare mi-e teama ca nici de aici incolo nu veti pricepe mare lucru, din pricina rautatii pe care o aveti...”

Aşadar, mă învinuieşti de ignoranţă şi lipsă de intelect. O fi acesta un atac la persoană? Oricum, e doar opinia ta, şi nimic mai mult.

“Imi fac o mila crestineasca sa va atrag atentia…”

Merci, nu trebuie să faceţi un lucru care nu vă este propriu, judecând după mesajele pe care mi le adresaţi. Şi nici nu am nevoie de mila nimănui, deocamdată. Şi sper să mă descurc până la urmă.

“Articolul D-voastra are o baza neintemeiata si merge din absurd in absurd.”

Văd că ai fost şocată rău de articolul, pe care îl aminteşti. Dar nu e bine să le formezi altora o părere preconcepută despre acest articol, odată ce alţii încă nu l-au citit. Atunci ei ar putea singuri să-şi formeze o părere. De aceea îmi iau îndrăzneala să mai comunic odată adresa site-ului meu http://yap.eltrast.ru-hypatia

"Devenit rational..." spuneti acolo, dar eu va spun ca omul a fost creat fiinta rationala, tocmai pentru ca sufletul omului se manifesta prin trei facultati/ capacitati: ratiune constienta, vointa libera si sentimente.”

“Eu vă spun” nu e un argument, ci un tertip folosit de falsii prooroci, pentru a determina mulţimea să-i creadă şi să-i asculte. Deocamdată, nu eşti o autoritate pentru mine, ca să te cred fără demonstraţie. Iar “raţiune conştientă” este o tautologie.

“Din cate stiu eu, in Cafenea nu sunt agreate atacurile la persoana... Si Biserica este formata din persoane! Lasi sau nu, respectati si D-voastra pe cei care cred in Dumnezeu, in numele libertatii de constiinta, pe care il are fiecare dintre noi.”

In Cafenea, nu mi-am permis să atac pe nimeni personal, deşi am fost atacată în mai multe rânduri. Mi-am păstrat, totuşi, calmul, şi am răspuns la toate acuzaţiile, aluziile, insinuările etc,etc cu calm şi stăpânire de sine. Ceea ce nu pot afirma despre tine. Iar articolul pe care îl aminteşti, a fost publicat pe site-ul meu personal, nu în Cafenea. Aşa că, dacă eşti atât de sensibilă, ce cătaşi în mon jardin? Ştiai doar că sunt ateu, de la care tu te aştepţi numai la răutăţi.
Apropo, alţii au văzut şi lucruri bune pe site-ul meu.

Cu profundă compasiune atee, Adela Vasiloi

A nu se face confuzie între amoralitatea internă a indivizilor şi amoralitatea statului. De fapt statele sunt entităţi firesc pragmatice şi amorale.

Dacă eşti un stat/popor slab - cum suntem noi - e indicat să fii măcar şmecher, asta dacă intenţionezi să supravieţuieşti. Cu cine ar trebui să fim oneşti, cu ăia ce ne invadează sau ne împart teritoriul ca pe-o pizza?

Alianţele politice nu-s cununii, se schimbă cum se schimbă şi interesele. În Evul Mediu eram aliaţi cu bulgarii şi ne-am bătut cu sârbii, apoi ne-am bătut toţi trei cu turcii fără mare succes. Rusia, duşmanul cel mai rău de azi, era la început de secol al nouăşpelea marea salvatoare ortodoxă. Am luptat împreună la sfârşit de veac împotriva turcilor, iar la când ne-am despărţit au luat ca amintire nişte judeţe să-şi completeze Basarabia pe care o aveau deja. În al doilea război balcanic noi, sârbii şi turcii am sărit la gâtul bulgarilor. În primul război mondial sârbii ne-au luat jumătate din Banat, etc.

În 1914 de ce ar fi trebuit să ne băgăm din prima în război, mă rog? N-aveam ce face, o duceam prea bine, aveam un excedent de bani şi de soldaţi? Şi de ce ar fi trebuit să fim de partea cuiva anume? Nu există state bune şi rele în mod absolut, doar state cu interese contrare şi state cu interese asemănătoare. De ce ar fi fost Aliaţii neapărat buni şi Puterile Centrale hotărât rele? Nu zicea Brătianu în 1915 „când vezi tonul cu care Aliaţii ne vorbesc regreţi timpul când Germania deţinea puterea în Europa”?

În ciuda avertismentelor care s-au dovedit în timp foarte adevărate - „lăsaţi-i pe ăia, că mai rezistă ei cumva, de ăştialalţi îi mai rău” - s-a preferat să se ia Transilvania, mai mare şi mai bogată, nu Basarabia. Nici măcar bonusul Bucovinei pe care austriecii sugerau că ne-ar da-o înapoi dacă ne purtăm frumos n-a fost destul de motivant..


Răul moral al comunismului a fost, după părerea mea, că a suprimat vechile valori morale, fără să pună nimic în loc. Realizase o ordine mulţumitoare după câte povestesc cei ce au trăit atunci, dar cotropită de bacşişuri şi relaţii şi menţinută cu cnutul. Când dictatura a dispărut a luat cu ea şi ordinea ei impusă.
Moştenirea detestabilă a comunismului nu constă numai în elitele lui, elite integral păstrate, complet convertite la economia de piaţă, rapace, sufocante şi caracatiţoase, ci şi în restul populaţiei pauperizate. O masă amorfă, plecată de la sat, dar neajunsă la oraş, lipsită de tradiţii, de identitate, nesolidară şi amorală. La urma urmei nici nu prea avea de unde să facă rost de morală, nici regimul comunist, nici cele ce au urmat nu s-au deranjat să-i furnizeze aşa ceva.

Bineînţeles, şi într-o ipotetică Românie postbelică liberă, s-ar fi erodat pe măsura modernizării moravurile şi mentalitatea rurală. Poate că viziunea prezentă asupra lumii închise a satului interbelic e cam idilică. Dar tot e o diferenţă imensă între ce suntem azi şi cum eram acum şaizeci de ani.

Va să zică Basarabia şi Bucovina sunt teritorii ruseşti/ucrainene - în care noi i-am invadat pe băştinaşi şi am fost întotdeauna în minoritate?

Rusia ţaristă atinge graniţa Nistrului prima dată în 1792. Până atunci românii şi cei de dincolo şi cei de dincoace de Nistru avuseseră şansa să fie despărţiţi de slavii estici de stepe pustii. De atunci au urmat războaie austro-ruso-turce sau ruso-turce în care ne-am schimbat stăpânitorii. În 1814 ruşii avansaseră, ei voiau ambele principate dunărene, dar au trebuit să se mulţumească cu jumătate din Moldova.

Cu judeţele din sudul Basarabiei lucrurile stau altfel. Au avut până la un punct istoria asemănătoare cu a Dobrogei. Pierdute de Ştefan cel Mare, au mers la turci, de acolo la ruşi. Sudul Basarabiei a fost alipit Moldovei rămase după ce ruşii au mâncat bătaie în războiul Crimeei. Nu cred totuşi că pe marile puteri care au hotărât asta le durea capul de reîntregirea noastră. Ruşii sunt perseverenţi – trec cu armata pe aici în ceea ce noi am numit Războiul de Independenţă şi le iau ca amintire.

Herţa fusese în Vechiul Regat. Molotov o fi inclus-o din greşeală în teritoriile ce le-a negociat cu Ribbentrop ....

Având în vedere că am făcut schimb de populaţie cu bulgarii, Cadrilaterului cred că i s-a pus cruce, ca şi Banatului sârbesc, ca şi părţilor de Crişana şi Maramureş lăsate pe dinafară după prestaţia noastră din primul război.

Revenind la film:

Nu ştiu cum l-ai receptat, dar eu l-am văzut că nu se încurca în gargară europeană şi alte ziceri ipocrite. Sincer, naţionalist şi inedit. Să nu fi fost implicaţi şi noi ar fi fost tare haios de văzut, dacă mă gândesc bine chiar a fost.

Nu prea coerent – probabil datorită faptului că din cinşpe ore au rezultat două. Trebuia să fii foarte atent, la început n-am înţeles cine pe cine asasinase – bucătărie internă de-a lor. Multe poezii – două chiar faine, procesiuni pe munţi, printre care erau inserate enunţuri concrete foarte interesante:
- panslavismul rus - ca idee - şi precursorul KGB-ului - ca antrenor de terorişti - au determinat primul război mondial
- Trianonul a generat tot răul de care are sau a avut parte Europa: nazismul, Holocaustul şi ascensiunea SUA
- Molotov le-a promis toată Transilvania dacă-i lasă baltă pe nemţi, dar ei n-au sărit în schemă că nu erau trădători şi nici nu le plăceau comuniştii
- toate creaţiile artificiale ale Trianonului – Cehoslovacia şi Iugoslavia s-au dus la dracu’; asta va fi şi destinaţia României

Au o memorie tare bună – pomeneau şi de Salonta – câţi români ştiu oare pe unde-i Salonta?

Discuţia de după a fost şi mai interesantă decât filmul. Din partea lor Koltai Gabor si Raffay Erno – doi indivizi de o factură cu totul diferită.

Din partea noastră Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu, Florin Constantiniu, Ion Cristoiu. Ultimii doi au avut nişte luări de poziţie tare blânde, Florin Constantiniu care avea suficiente cunoştinţe de istorie ca să-i pună la punct, n-a amintit decât finuţ, subtil de Mohacs şi a lamentat european buna înţelegere româno-ungară şubrezită de filmul ăsta.
Mai duri au fost Cristian Tudor Popescu şi mai ales Hurezeanu.

Ne-am despărţit în bună pace, cu relaţii cordiale şi ziceri de genul: eliberare, redescălecare, „vânt maghiar bate deasupra Carpaţilor”.

Complet de acord cu tine sunt însă referitor la faptul că nu trebuia interzis.
Să-l interzici e o tâmpenie – politica struţului. Ar trebui făcut material didactic. Ar trebui proiectat la deschiderea sesiunii parlamentare. Băsescu şi Tăriceanu ar trebui să-l vadă ori de câte ori trec o lege prin parlament - asta ca să estimeze mai bine preţul majorităţii parlamentare.

Luati primul capitol biblic din cartea Genezei :

1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: "Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape." 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. 20 Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului." 21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ". 23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. 24 Dumnezeu a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ." 29 Şi Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră." 30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Multe din Biblie sint scrise si neschimbate din timpuri stravechi, cind se faceau cele mai simpliste speculatii pe marginea universului. "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" reflecta credinta veche ca Pamintul ar fi fost centrul universului (saracul Bruno, de-asta a fost ars). "Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi." Zi, noapte, e clar ca nu corespund celor 24 de ore in care Soarele isi reflecta lumina pe Pamintul rotund, aflat in rotatie.

Apoi, chiar teologii sint unanim de acord ca multe din Biblie sint scrise metaforic, in sens figurat. Poate intreaga Geneza, in simplitatea ei zdrobitoare si banala, nu vrea nicidecum sa spuna ca Dzeu si-a creat de la o zi la alta cele din jur cu usurinta cu care-ti creezi niste jucarii. Totul e mai degraba alegoric, iar cind spunem ca "noi sintem creatia Lui" poate fi foarte bine interpretat in sens metafizic, de genul "realitatea inconjuratoare e rodul creatiei noastre spirituale".

Cititi si textul http://www.rcrwebsite.com/genesis1.htm, care pare foarte interesant, referitor la Geneza si evolutie. Extrag si-aici doar pasajul de inceput :

Multi crestini nu realizeaza ca evenimentele relatate in cartea Genezei au un caracter literar si istoric (indeosebi Gen.1-11), acestea facand parte din temelia credintei crestine. Toate doctrinele biblice ale teologiei isi trag radacinile, direct sau indirect, din cartea Genezei. De aceea, a o accepta ca atare este o conditie esentiala pentru a-l intelege pe Dumnezeu si planul Sau pentru om. Daca Geneza este doar un mit sau o alegorie, atunci doctrinele crestine nu au nici o baza.
Pe de alta parte, multi crestini au adaugat evolutia Bibliei, pozitie ce-l accepta pe Dumnezeu ca creator dar il limiteaza pe Acesta procesului evolutiei. Pozitia aceasta este daunatoare crestinului din mai multe motive. Haideti sa privim in detaliu la cateva argumente crestine importante, pentru a demonstra de ce trebuie sa se militeze pentru o Geneza literara.

Si eu tot ingrozitor sint, pt ca iar iti dau dreptate. Chiar si eu am facut la scoala evolutionismul! Nu am facut religie.
Dar nu iti dau dreptate in alta privinta: ca evolutionismul si crestinismul nu sint opuse. E adevarat ca alte religii probabil pot accepta si evolutia. Dar toate denominatiile crestine(ortodoxi, catolici, protestanti, neoprotestanti) au la baza Biblia pe care o presupun adevarata. Si acolo stii si tu ce scrie chiar la inceput.
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

Si asa mai departe, 7 zile. Nu prea scrie nimic de evolutie.

Ca sint si oameni care se considera si crestini si cred si in evolutionism, nimic nou sub soare. Nu de mult timp am discutat cu o persoana educata ce sustinea ca este ortodoxa, dar spunea ca nu crede in Iisus (ca Fiu al lui Dumnezeu). Fiecarwe e liber sa creada ce vrea, asta nu inseamna ca e si adevarat. Doar pareri.
Numai bine

in primul dă-mi voie să încep prin a-ţi spune că nu am crezut nici o clipă că tu vorbeşti cu ură...dimpotrivă. Eu am spus doar că tu îi condamni pe acei oameni şi acest lucru nu ţine de noi de oamenii.Iar când am spus acei oameni nu m-am gândit la Flory. Să ştii că în aceste momente regret că există doar internet şi cuvinte pe hârtie care nu sunt înţelese aşa cum le este mesajul. Am chiar scris acolo să nu o iei ca şi un afront personal că nu este aşa ceva...te rog frumos să te mai uiţi o dată. Am vorbit ca şi tine...la general, doar că atunci când vorbeşti cu cineva şi i te adresezi...vorbeşti din politeţe la persoana a doua...adică te referi ei, dar îmi pare rău Crenguţa dacă te-am necăjit...crede-mă...că nu asta era intenţia.
Despre situaţia ta...îmi pare rău că ai trecut prin aşa ceva...şi sincer, să ştii că am bănuit că ai avut o problemă de acest gen, însă ... regret nespus că ai fost un copil care a trebuit să treacă prin aşa ceva.
Draga mea...pe acest subiect putem să vorbim tare mult, dar la cât este de frumos sufletul tău eu cred că ai fi avut grijă de tatăl tău oricum, oriunde ar fi fost şi cu oricine ar fi fost.
Eu am vorbit de asemenea dintr-un caz pe care îl cunosc, caz în care el a plecat de lângă familie, s-a recăsătorit cu cealaltă femeie, iar cu fosta lui soţie a rămas bun prieten. Au realizat amândoi că a fost un lucru bun pentru ei că s-u despărţit (deşi atunci a durut) pentru că ar fi ajuns să se urască şi să fie doi străini. Ea nu ar mai fi avut încredere în el niciodată, iar el nu o mai iubea...nu o mai iubea aşa şi atatâ cât trebuie să se iubească doi oameni ca să poată trece împreună prin viaţă.
Mă bucur însă că mama ta a avut acea putere şi dragoste ca să îi arate tatălui tău calea înapoi către inima sa, că a luptat pentru ea, pentru voi..., dar gândeşte-te că tatăl tău a avut ce să mai găsescă în sufletul ei...iubirea ei şi devotamentul dânsei!
Nu vreau să înţelegi draga mea că eu le aprob pe aceste femei, sau pe aceşti bărbaţi de moravuri uşoare...deloc..., dacă ar fi după mine...ooofff, dar asta este. Eu nu apreciez "iubirea de o oră" draga mea Crenguţa...eu o apreciez pe cea adevărată.
Şi să ştii că nici viaţa mea nu a fost frumoasă...nu am avut parte de căldură decât din partea bunicilor...am tânjit ani de zile după căldura părinţilor, după o vorbă dulce, după un "te iubesc draga mea"...iar D-zeu a fost cel care m-a ajutat mereu să ies din impasuri, EL mi-a dat mâna să ies din prăpăstii, EL îmi ştergea lacrimile cu câte un sărut părintesc în fiecare seară...mi-a fost tată şi mamă...mult timp să ştii. Am crescut la bunici, apoi am fost adusă acasă unde la 10 ani ai mei s-a născut primul meu frate, la 13 al doilea...ştii ce înseamnă să te trezeşti peste noapte "mămică" la anii ăia? E un şoc! Nici nu mi s-au uscat bine lacrimile că am fost smulsă de lângă bunici că m-am trezit schimbând scutece, făcând mâncare, mergând la şcoală, ducând copii la gradiniţă...făcând lecţii mai apoi cu ei, ... da..., dar nici eu nu regret pentru că sunt mândră de ei. Sunt politicoşi, nu sunt răi, nu sunt huligani, sunt mereu premianţi, unul din ei dă anul viitor la facultate şi mă iubesc pentru ceea ce sunt eu, iar eu îi ador.
Bunicii mi i-am pierdut amândoi ...erau centru universului meu...erau coloşii mei...erau Atlaşii care ţineau pe umeri sufleţelul meu...şi nu am putut face nimic, decât să fiu lângă ei în timp ce unul murea de cancer la ficat (deşi nu a băut, nu a fumat)...şi zicea.."puiul meu de om,...în viaţa asta vei trece prin multe, dar pe D-zeu să nu îl abandonezi niciodată...,iar dacă bine nu vei putea face, rău să nu faci draga bunicului"...şi nu am făcut nimănui pentru că îl am pe D-zeu lângă mine, iar EL ştie mai bine ca oricine ce culoare are sufletul meu şi din ce "aluat" este. Celălalt bunic mi-a murit în urma unor complicaţii...aprindere de plămâni netratată..., a ajuns că nu putea să mai bea apă decât cu linguriţa, iar într-o zi când îi citeam poveşti ţinându-i capul în poala mea...m-a rugat să îi dau măcar pentru ultima dată să bea apă din cană...şi i-am dat, dar s-a înnecat puţin şi a tuşit...şi acuma mă urmăreşte asta, deşi ştiu că a fost un gest frumos..., dar eu nu suportam ca bunicul meu să sufere nici atins de o "aripă de fluture". Am fost lângă amândoi...aşa a fost să fie..apoi mi-am ţinut bunica în braţe în timp ce a paralizat...mi-a dat D-zeu putere să ştiu ce să fac, dar bunica mea este aşa de 8 ani de zile...şi uneori când o văd slabă ca o nuia, bătrână şi obosită de viaţă şi durere, când ştiu că trebuie să merg să îi dau să mănânce şi să îi schimb pampersul ca unui copil mic, iar ea de jenă începe să plângă încetişor...crede-mă Crenguţa că îmi vine să iau până şi eu Cerul de guler să îl trântesc...ştii de ce???? Pentru că...iremediabil sunt...om!
Am limite, am trăiri, am bun şi rău, am mii de sentimente ca un amalgam, dar...de ură sau rău intenţionat nu am fost niciodată capabilă.
De aceea...îţi mai cer încă o dată scuze dacă ai considerat că te acuz, sau te condamn pentru ceva...nu...nici gând draga mea...doar că uneori în viaţă cuvintele scrise nu spun ceea ce trebuie să spună...
Cât despre faptul că scriu poetic...crede-mă că nu ştiu să scriu altfel..nu pot..am încercat...iar eu de obicei pun pe hârtie exact ceea ce simt, cum simt!


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca

"Paianjenule: saptamana a fost stabilita de evrei (Moise) cf. traditiei biblice."


- RSI-ule: intrebarea mea tocmai asta era: de unde au luat evreii sapte-le cind au stabilit saptamina ca unitate de timp?


"Egiptenii vechi aveau o "saptamana de 10 zile parca. altii alte impartiri ale zilelor etc."


- Cum se face ca pina la urma, tot saptamina stabilita de evrei (Moise) a ajuns sa devina universal adoptata (in ciuda faptului ca - virgula - cultura si civilizatia lor nu a fost niciodata cotata la acelasi nivel cu cea a egiptenilor, babilonienilor, grecilor, etc. antici)?... Simple coincidente? ( http://www.biblestudy.org/godsrest/sevencyc.html )


"Si tot nu stiu cat a durat prima zi..."


- De ce e important sa stim cit a durat prima zi?...


"cand nu era lumina..."


- Nu era... si era:

"3 Dumnezeu a zis: 'Să fie lumină!" Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi."


"Deci, cei ce interpreteaza lucrurile ad-literam si nu incearca sa inteleaga lucrurile in profunzime s-ar putea sa aiba probleme ;)."


- In ce ar consta respectivele probleme? In faptul ca nu stiu cu precizie cit a durat prima zi a creatiunii?...

Daca Pamintului, odata creat, i s-a imprimat miscarea de rotatie la aceeasi viteza la care se roteste si in prezent, si durata unei rotatii complete a fost de 24 de ore, e logic sa presupunem ca ultimele sase zile ale creatiunii au fost zile normale (de 24 de ore, deci). Spre deosebire de acestea, prima zi ar fi putut sa dureze

mai mult de 24 de ore
24 de ore
mai putin de 24 de ore.


"Si spune-mi si mie ce a fost la inceput? - "La inceput a fost cuvantul"...meaning what?"


- Un ordin: FIAT (whatever)!

Mesajul tau e mai mult o lista de acuze, dar nu ma supar. Eu ti-am adus totusi si argumente si am considerat ca esti cel putin egal cu mine intelectual. Tu nu ai considerat la fel.
Si eu am fost ateu si am considerat valabila teoria evolutinista pt ca ma luat-o de buna fara sa cercetez. Te rog sa citesti si postarile mele de la subiectul cu evolutionismul. Nu exista nici o mica dovada stiintifica a evolutionismului care sa nu poata fi desfacuta usor, ba cum am mai spus descoperirile genetice infirma posibilitatea transformarii speciilor unele in altele.
Legat de Biblie, oricine gaseste o justificare in ea a ceea ce-l doare. Cu citeva versuri inainte de ce ai citat scrie:
" Saul şi Ionatan, cei iubiţi şi uniţi în viaţa lor, nici la moarte nu s-au despărţit."
Erau tata si fiu.
Unde ai citti tu:
" Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!"
Exista si iubire in afara de cea trupeasca !!!
Trebuie cercetat caci in varianta evreiasca si probabil greceasca se folosesc cuvinte diferite pt fiecare fel de dragoste.
Eu am scris de Hronograf, ceea ce e diferit de Ghigamesh.
Eu te consider un om ca toti ceilalti, tu te consideri foarte deosebit prin inclinatia pe care o ai. Sa fii sanatos.


cattallin2002@yahoo.com

Se pare ca esti cel mai in masura sa ma lamuresti in ce priveste unele, sa le spun inadverdente, gasite in vechiul testament, in special una, care daca nu este lamurita, ar schimba chiar conceptia de creationism.
Trecand peste faptul ca lumina a fost facuta in prima zi:
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină! Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

Iar luminatorii abia in ziua a patra:
14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Problema de care spuneam ca este mai importanta suna asa:
16. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.
17. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.

Cronologic vorbind, Adam a conceput urmatorul copil, pe Set, la mult timp dupa ce Cain a cunoscut-o pe femeia lui. Reiese foarte clar ca femeia lui Cain era din alt neam, ceea ce da peste cap teoria cu Adam si Eva -primii oameni.Corect? Lamureste-ma, te rog!


___________________________
Ei sunt crestini pentru orez!
Mao Tze-Dung

1. Eu am scris de prima data. Poti sa tii becul aprins zia si sa zici ca e ziua.
Zice asa: "Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului "
"Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. "
Apoi zice ca a facut cei doi luminatori ca sa fie anotimpuri, etc. Probabil a stins becul si a lasat soarele sa lumineze.

2. Aici nu prea e bine ce zici. Nu se spune ca Set e al treilea copil.
De obicei neoprotestantii au numai ceea ce scrie in Biblie. Ti-am ami scris ca in Hronograf scrie ca s-au nascut si Caldora si nu mai stiu cum se numeau. Cam in aceeasi perioada cu Abel si Cain. Deci nu stim daca Cain era "casatorit" cind a plecat. Tot in Biblie scrie ca Adam avea 230 de ani cind s-a nascut Set. Imposibil deci sa fi stat 230 de ani fara sa faca copii. Si sa se fi gindit abia atunci sa mai faca. Mai ales ca nu existau mijloace contraceptive :)
Oricum nu are nici o impotanta ca doar nu ai deveni credincios daca ai crede ce ti-am scris eu.
Numai bine

cattallin2002@yahoo.com

Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".

... continui cu echivalenţele pe care le văd eu :
- "Prima dimensiune se refera la partea de mister ce poate sa fie intuita dar nu poate sa fie verbalizata"
Aici văd informaţia asociată, dar neexprimată. Informaţia ascunsă. Informaţia din umbra celei utile. Subînţelesurile cuvintelor spuse(pentru lingvişti).
- "A doua se refera la misterul "total", misterul ce nu poate sa fie nici intuit nici verbalizat"
("A doua parte e fiinta misterului, fiinta tacerii insasi." - aş spune că este necunoscutul însuşi )
Aici văd absenţa informaţiei. Cu precizarea că absenţa informaţiei nu este echivalentă cu absenţa oricărei existenţe.
Temporal, eu aş fi acordat "fiinţei misterului" , "necunoscutului însuşi", primul loc, pentru că înainte de a fi fost cuvântul, trebuie să fi fost absenţa lui. Din nou precizarea anterioară este necesară ( pentru a nu confunda absenţa a ceva cu inexistenţa ).

Acum să vorbim "puţin" despre mesaje.
Într-un mesaj, avem un emiţător, un receptor şi un vehicul informaţional. Pentru a exista mesajul spunem că informaţia trebuie să circule de la emiţător la receptor. Las la o parte analiza procesului - cu discuţiile despre cum trebuie emisă informaţia, cum călătoreşte şi ajunge la destinaţie, cum este ea percepută de receptor - şi reţin esenţialul. Că pentru a putea vorbi despre un mesaj, trebuie să fie prezente cele trei componente sus prezentate ( emiţător, receptor, vehicul-suport ). Acum, pe mai departe, e important să nu facem confuzia între informaţie şi vehiculul ei. Confuzie îndeobşte răspândită în diversele conştiinţe. Dacă nu o comitem, atunci trebuie să acceptăm că informaţia receptată poate fi re-transmisă altui destinatar, fără a se pierde nimic din ea. Ca o copie a celei originale.
Deci informaţia nu numai că poate circula nedeformată, dar când o face, ea poate fi chiar şi despărţită conceptual de suportul fizic, prin abstractizare.
Aşa văd cum scrierile gânditorilor din toate timpurile pot fi retransmise din conştiinţă în conştiinţă, constituindu-se un loc comun ideal. Poate cam poetic spus "lumea ideilor" a lui Platon, cam trunchiat, dar ce să fac, n-am găsit alte cuvinte ! ( Cuvintele astea slabe! De câte avem nevoie pentru a exprima gânduri bine-trimise către receptori ? )
Să luăm exemplul unui mesaj către un prieten. Îi scriu câteva cuvinte, i le transmit, le citeşte şi pricepe mai mult decât am scris. De ce ? Pentru că eu ca emiţător, cunosc ceva despre el, ca receptor şi nu-i mai transmit decât ceea ce sunt sigur că e informaţie nouă pentru el. Cea veche nu mai este conţinută de mesaj, pentru că ar fi redundantă. Este absentă, dar ea e intuită, de către receptor, în subînţelesuri. ( voi fi acuzat de sincretism gratuit, ştiu asta...)

"Ceea ce incerc sa inteleg este geneza gandului ca proces identic in oameni distincti. Pe acest proces se fundamenteaza intelegerea si neintelegerea in acelasi timp."

Despre geneza gândului nu mai putem vorbi atât de simplu. Mai ales dacă o legăm de formalismul limbajului. Văd că te raportezi la oameni - nu vreau să fac sofistică - dar eu aş discuta despre conştiinţe, crezând mai potrivit conceptul ăsta pentru viitoarele raportări gnoseologice.
Inferenţele logice sunt, desigur, procese dinamice ale conştiinţelor. Dacă toţi oamenii ar gândi logic, procesele astea ar fi identice. Dar pe lângă faptul că nu toţi gândim la fel, avem fiecare o altă experienţă de viaţă. Care, oricât de obiectivi am fi, tot mai lasă loc subiectivismului. Ca într-un mesaj, gândul se formează din informaţiile venite în conştiinţă pe diferitele canale ( senzitiv-senzoriale ) şi din informaţiile prezente dinainte. Nu, nu vreau să ajung la apriorism. Fac doar paralela cu procesul informaţional şi observ similarităţile.
Nu cred că procesul trebuie să fie identic la oameni diferiţi ( pentru că nici nu poate fi ), ci mai important mi se pare ca rezultatul să fie acelaşi. Înţelegerea sau neînţelegerea gândului exprimat de cineva depinde de receptori într-o măsură tot atât de mare ca şi de emiţător. Dacă am încerca reconstruirea unui limbaj comun, dincolo de babilonia lingvistică dintre domeniile cunoaşterii, poate că n-ar mai fi atâtea neînţelegeri.
Aş vrea, în continuare, să vorbesc despre "geneza gândurilor", cu trimiteri la gândirea imaginativă şi la cea abstractă, dar mă tem că iar voi deveni limbut... Nu ştiu dacă nu-s deja plictisitor ?!

Eşti cumva revoltată din cauză că te recunoşti/regăseşti în cea care s-a despărţit de Doru?
Sau eşti o portavoce a opiniei publice oripilate?

Azi-noapte a plouat ca de-obicei,
Că Dumnezeu face ce vrea…
O noapte plouă-n cinstea mea…
O noapte plouă-n cinstea ei…

Azi-noapte, însă, a plouat
În cinstea celei care-a plecat!

A plecat?…
Cine-a plecat?
N-am plecat nici eu, nici ea -
A plecat altcineva!…

Dar cine-a fost nu ştim nici noi!…
Ştim doar c-am găzduit-o amândoi
Şi-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut.
Pesemne Dumnezeu aşa a vrut!…
Că şase săptămâni în şir,
Din ziua când ne-am întâlnit,
O clipă nu ne-am despărţit…
Şi le-am trăit la fel tustrei.
Sorbind doar din parfumul ei -
Parfum de trandafir!…

A stat cu noi,
Şi-am stat cu ea,
Ca doi pantofi pe-o Buhar?,
Ca două mâini într-un manşon.
Ca două flori de crin pe un blazon!…
Şi totdeauna-am fost aşa -
Ea tot cu noi,
Noi tot cu ea…
Şi totdeauna-am fost la fel -
Un trio de violoncel.
Cu care ea ne sincopa,
Ne-ndepărta,
Ne-apropia
Şi, mână-n mână cu-amândoi,
Se destrăma
Şi se-ntregea
Cu fiecare dintre noi!…
Şi totuşi…
Iat-o c-a plecat!…

De ce-a plecat?…
Nici Dumnezeu nu ştie!…
Ştim doar atât -
Că n-are să mai vie
Chiar dac-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!…

Şi norii plini şi grei de-o ploaie nouă
Au hotărât solemn să nu mai plouă
În cinstea nimănui de-acum!…

1. La început Bancherul a făcut Creditul şi Depozitul.
2. Şi sediul Bancii era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra lui şi Duhul Bancherului se purta pe deasupra ghiseelor.
3. Şi a zis Bancherul: "Să fie Comisioane!" Şi s-au făcut comisioane.
4. Şi a văzut Bancherul că sunt bune comisioanele şi a despărţit Bancherul comisioanele de restul taxelor.
5. Comisioanele le-a numit bancherul venit, iar taxele le-a numit venit suplimentar. Si a fost ziua întâi.
6. Şi a zis Bancherul: "Să fie o tărie prin mijlocul procedurii de credit, ca sa desparta clientii dupa riscuri. Şi a fost aşa.
7. A făcut Bancherul tăria şi a despărţit Bancherul dosarele dupa clienti foarte profitabili si clienti deranjant de profitabili.
8. Tăria a numit-o Bancherul analiză de risc. Şi a văzut Bancherul că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Bancherul: "Să se adune comisioanele cele de sub cer la un loc şi să se ascundă DAE!" Şi a fost aşa. S-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a ascuns DAE..
10. Pe DAE l-a numit Bancherul "Ucigă-l Toaca", iar adunarea comisioanelor a numit-o Distracţie. Şi a văzut Bancherul că este bine.
11. Apoi a zis Bancherul: "Să iasă din credit alte comisioane, cu sămânţă într-însele, după felul şi asemănarea lor şi taxe roditoare care să dea rod cu sămânţă în sine" Şi a fost aşa.
12. Si a dat fiecare credit alte şi alte comisioane, cu sămânţă într-însele, după felul şi asemănarea lor, şi taxe roditoare care rodeau cu sămânţă în sine Şi a văzut Bancherul că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Bancherul: "Să fie promoţii care să lumineze creditele, să despartă proştii de fraieri şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria Băncii, ca să lumineze viitorul ei. Şi a fost aşa.
16. A făcut Bancherul cei doi luminători mari: Biroul de Credit pentru persoanele fizice şi Centrala Incidentelor de Plăţi pentru cele juridice.
17. Şi le-a pus Bancherul pe tăria cerului, ca să-i lumineze acitivitatea
18. Şi a văzut Bancherul că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20. Apoi a zis Bancherul: "Să mişune banca de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele, care să mă roage în genunchi să le dau credite. Şi a fost aşa.
21. A adunat Bancherul animalele cele naive care mişună în bancă. Şi a văzut Bancherul că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Bancherul şi a zis: "Semnaţi contractele şi vă înmulţiţi şi veniţi la Mine cu toate rudele voastre să le dau credite "
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24. Şi a zis Bancherul: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească fraierii, credulii şi toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Bancherul pe al doilea bancher, după chipul Său.
25. Şi Bancherul l-a binecuvântat, zicând: "Creşte şi te înmulţeşte şi umple pământul şi-l supune; şi stăpâneşte peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ în căutare de credite "
26. Apoi a zis Bancherul: "Iată, să dai împrumuturi în toate valutele pământului. Acestea vor fi hrana voastră."
27. Şi a privit Bancherul toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.
În cea de-a saptea zi, a privit peste umăr, în timp ce se odihnea. Deja se facuse o coada de cativa kilometri in fata Bancii…


Aceasta postare este special pentru donquijote, ca sa-i arat ca nu-mi lipseste simtul umorului, pe care Domnia sa nu pre il poseda!