comentarii

FILME OSHO ROMANA


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fotograf de platou - de Dinu Lazar la: 15/11/2003 10:02:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu, in industria filmului ar trebui sa existe cel putin doi fotografi; un fotograf de platou, care fotografiaza cadrele de racord ( adica de exemplu citi cirnati sunt pe masa asta seara pentru ca sa nu manince pompieru` la noapte si miine la filmare sa nu fie mai putini sau printr-o minune mai multi dar mult mai mici; cum e singele pe fatza actorului batut pentru ca peste o saptamina la cadrul urmator sa fie la fel; etc) - si care mai face diverse cadre necesare pentru costume, decor, productie, etc; si ar mai trebui sa existe fotograful de reclama, care fotografiaza cadrele importante sau scenele necesare reclamei filmului, realizarii afiselor, posterelor, sitului de internet, dosarului de presa.
In principiu din potive de economie in industria filmului la noi aceste doua functii sunt contopite, le face un singur fotograf, de regula vreun student inca ametit de mirajul platoului si care nu cere prea multi bani; iar rezultatele sunt acelea care se vad, adica destul de dramatice - nu exista fotografie de film in Romania, nu exista de fapt nici o revista ilustrata de film, de situri ce sa zic, e o tragedie, si de fapt filmele romanesti au toata partea de marketing si de PR la pamint - de vina nu e fotograful, dar...
Nu e vina fotografilor de platou, desigur, ci al conceptiei deformate din cadrul echipei de productie ca filmul nu are nevoie de imagine si nici de propaganda. Si rezultatele sunt care sunt si numarul de spectatori cel care este si filmul romanesc se bucura de o cunoastere internationala care va sa zica nula, la care un important aport isi aduce si lipsa de materiale iconografice.
Un important regizor roman mai tinar a facut un film ( fara fotograf ca ce conteaza) si a luat premii si a fost prezent la Cannes; pentru ca era asasinat de ziaristi ( desigur straini) care-i cereau materiale foto, a venit la mine cu citeva cadre decupate din negativul filmului, ramase in coshul de la montaj, sa i le scanez si sa le foloseasca drept fotografie de reclama. Au iesit niste poze zgiriate si cu amprente si cu culori debalansate...le-a folosit asa si a zis ca asa le-a vrut si presa a zis vai, ce interesant... Cam asa merg lucrurile... cuvintul de ordine la noi: merge si asa.
Altfel, omul e cult, cu interviuri sclipitoare, cu o prezenta fermecatoare, ca multi alti intelectuali romani, pentru care fotografia e un fumache, e a cincea roata la carutza si nu o parte fundamentala necesara realizarii marketinglui sau prezentarii oricarui produs, fie el prospect de film sau coperta de carte sau orice altceva.
#4304 (raspuns la: #4297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cel care ne-a denuntat - de Stefan Niculescu-Maier la: 21/02/2004 14:09:35
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Numele celui care ne-a denuntat l-am aflat de la Petre Mihai Bacanu.
Nu pot afirma daca era "turnator cu shtate" sau care a fost motivul denuntului sau.

In 1990, televiziunea britanica (ITV pentru BBC) a facut un film de televiziune de 52 de minute despre cazul nostru, in seria "And The walls came tumbling down" (au produs cate un film despre fiecare dintre tarile in care "a cazut zidul Berlinului" - Polonia, Cehia, Ungaria, Romania, Bulgaria, iar eu am avut privilegiul de a fi "eroul" filmului despre Romania). In acest film apar mai multe personaje, pe care le interpelez cu sau fara voia lor: avocatul care i-a inscenat procesul de specula cu masini lui Bacanu (ajuns ulterior, in noul regim sef sl Directiei Pasapoarte!), cativa dintre anchetatorii mei (cel care m-a anchetat direct apare cu vocea distorsionata si in penumbra - altfel nu a acceptat filmarea) dar si acest medic, pentru care m-am deplasat cu intreaga echipa de filmare in Pitesti si caruia i-am luat un interviu ad-hoc pe un teren viran, dupa zile intregi in care m-a evitat cat a putut.

Televiziunea romana nu a cumparat filmul respectiv, deci el nu a putut fi vazut decat in SUA, Canada, Germania, Marea Britanie, posibil alte tari.
#10227 (raspuns la: #10204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oscar - de Little Eagle la: 01/03/2004 13:25:24
(la: Oscar, file de poveste)
Hello Belazur,
Ca si tine in fiecare an eu si sotia urmarim noaptea Oscarului.E ca o traditie.Sintem mari cinefili.
Vreau sa aduc un comentariu,cred ca ai observat de-a lungul anilor ca un ANUME film is singled out...si e alesul institutiei(The Academy).
Ori a fost "Unforgiven",ori"Braveheart".ori"Dances with wolves"etc.si neaparat Oscarurile mai toate merg la el ori regizor etc.
Anul asta a fost sa fie"Lord of the rings",personal as fi dorit sa fie"Mystic River"
dar Clint deja a luat o gramada de Oscaruri .o anume politica exista.
Totusi am sarit in sus de bucurie ca Sean Penn a luat Oscarul,IL MERITA mai demult chiar!!!!As fi dorit sa fi fost Johnny Depp dar poate anul ce vine,e un MARE actor la fel dar STIAM in suflet ca Sean va fi alesul!!!!
Cu 18 ani in urma am avut sansa si ocazia rara de a vorbi cu Sean Penn si crede-ma ca este un om f. modest,nu are ego ca ar fi ...mare actor,la acel timp era casatorit cu Madonna si era si ea cu el,dar ce contrast!!!Ea cu un HUGE EGO si f. rece,el amical si parca ne stiam de o viata!!Bine ca a divortat de ea!
Am mai scris demult de intilnirile mele cu mari actori sau muzicieni faimosi in lume,I was blessed to meet them!!!!
Si daca pe undeva ar fi vorba de mindria de a ma fi nascut in Romania,mereu am discutat cu ei despre tara,f. interesati sa stie cit mai multe.
Am cunoscut de ex. un alt mare actor al lumii,un favorit al meu,Bobby de Niro.
F. modest la fel si cu un mare simt al umorului.
L-am intilnit de 7 ori si mereu facea misto de mine....glume si imi dadea cite o castana pe cap si zicea"You crazy romanian".
E o poveste prea lunga,dar am cunoscut f. bine pe tatal lui,acelasi nume,Robert de Niro(Sr),si prin el l-am cunoscut si pe marele actor.O vreme am studiat pictura la Art Students League of NY cu el,era un mare pictor si profesor,a murit cu ani in urma.Pacat.Dar da,am avut sansa sa cunosc multa lume din arte,ii stiam din carti si albume de arta ori filme in Romania....NU AM avut idee ca vor fi momente din viata mea traind de 23 ani in USA ca voi avea sansa sa vorbesc si sa dau mina cu ei!!Le-a placut la mine faptul ca NU am vorbit cu ei despre meseria lor si NICI ca am cerut vreun autograf macar!!!!!!
Unii mi-au semnat poze dar a fost oferta lor,nu a mea!
Mai tirziu cind am ajuns faimos aici si la rindul meu semnam autografe,am vindut lui Tim Robbins un desen in tus si desigur l-am semnat si dedicat lui.Nu am vrut sa-i cer bani dar a insistat sa plateasca si in plus un autograf de la el.
Am dat un desen in creion lui Pete Townshend si o vreme chiar am corespondat,mereu semnindu-se personal in scrisori.Am cunoscut pe Keith Richards...cine nu a auzit de el in lumea asta?Alt om modest la culme si la fel parca te cunosti cu el de cind lumea.
Ei,cred ca te-am inebunit,unii din noi au astfel de...noroc.
Ma bucur enorm pt. Sean Penn si Charlize(...pe ea as fi dorit s-o cunosc,mama mia,e superba!!!dar si f. talentata).
Sotia mea a avut sansa sa stea de vorba cu Johnny Depp si erau doar ei doi .cam 30 min.ea e mare fan al lui...sper ca nu l-a atacat....HA!!!
Ea a cunoscut cu multi ani in urma pe Roger Daltrey,cu mult inainte de a ne casatori asa ca o iert.HA!La fel pe David Bowie,care la un concert al lui a cintat mereu uitindu-se la ea,l-a reintilnit in Elvetia mai tirziu.La fel mosulica de Salvador Dali a flirtat cu ea in Paris.
are si ea amintirile ei si a cunoscut artisti ca si mine.Inca pastreaza un fular dat ei de John Entwistle de ex. Dar multe ar fi de spus...Am intilnit de ex pe Ozzy Osbourne si pe tot grupul Black Sabbath,am un disc al lor din 1972,ce toti 4 mi l-au semnat,o raritate.La fel am si un vechi disc Rolling Stones,provine de la sotie,
din 1967(Their satanic majesties request)semnat de toti 5,deci grupul original,cu Bill Wyman si Brian Jones),sint desigur pe pereti in rame .
Avem si poze cu autografe originale de la Russel Crowe,Gary Oldman,Johnny Depp,Pierce Brosnan,Christian Bale.Cind esti artist cunosti lume.
Inchei aici si pe curind,I hope,
LOVE&PEACE,
Ozzy
Dar e literaturaaaaaaaaaa! - de Ovidiu Bufnila la: 08/03/2004 07:30:56
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ingrid, dar e un inceput de romaaaaan!
Vad drumul insorit, vad muntii, vad un camion care pufaie si te vad si pe tine in drum, cu o valiza, intr-o rochie inflorataaaaa!
E film nu roman!
Multumesc, Ingereeeeeee!
#11612 (raspuns la: #11605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns - de Dantimis la: 25/09/2004 02:54:52
(la: A aparut filmul....)
Nu am incercat sa pun acest film pe un podium, pentru ca ar fi fost foarte relativ, ce-mi place mie s-ar putea sa nu-ti placa tie si invers. Mi s-a parut realist pentru ca nu a incercat sa denatureze viata de zi cu zi in bine sau in rau, asa cum au facut-o multe alte filme romanesti dupa Revolutie, numai pentru a castiga audienta. Filmul prezinta Romania asa cum e ea. M-am bucurat sa vad magazine decente, chiar mall-uri (o evolutie de la alimentarele din comunism unde nu erau pe raft decat conserve de peste), case decente, conditii de viata destule de bune pentru unii, dar si obisnuitele cutii de beton romanesti, badarani, smecheri, batrani saraci, s.a.m.d.

Mi s-a parut destul de bine realizat, desi e poate prea mult spus asa, datorita faptului ca nu a recurs la sex sau violenta pentru a face filmul interesant ci a incercat sa foloseasca dialogul, glumele si un pic de simt artistic in realizarea filmului. Dar vreau sa mentionez din nou caci asta e doar parerea mea, nu sunt critic de film, nici macar nu stiu cine e Mungiu ala de care pomenesti. Presupun ca ar fi regizorul filmului, dar nici macar nu o sa ma ostenesc sa verific, ca sa vezi ce ignorant sunt... Cu atat mai putin o sa ma apuc sa-i dau o medalie, fie ea si de tinichie fictiva. Cand o sa faca un film la care o sa vreau sa ma uit si a doua oara, atunci mai vorbim!

Oricum, concluzia mea e ca merita sa-ti pierzi 1.5 ore sa te uiti la filmul asta, daca nu-i nimic mai bun la televizor. Daca tu nu crezi ca merita osteneala, spune-ne de ce, spune-ne parerea ta, comenteaza filmul, nu cuvintele mele. Nu merit atentia...

Doar o observatie referitor la remarca ta cu ca "am fugit de o realitate..." Cand am plecat din Romania nu am fugit de ceva, ci am plecat in mers normal ca sa nu trezesc atentia granicerilor romani...

Dan

#23332 (raspuns la: #23253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Categoric - de M a o la: 19/03/2007 17:06:11 Modificat la: 19/03/2007 17:08:34
(la: filme care ne-au refuzat! )
Titanic (mai ales ca nu-l sufar pe a'caprii).
Seinfield- n-am reusit sa trec niciodata de primele 5 minute.
Poate pentru ca am avut sansa sa le vad intregi si la o varsta care mi-a permis sa le inteleg, mi-au placut Glissando si Inghititorul de sabii (filmul psihologic romanesc era destul de dezvoltat datorita sau din cauza bugetului redus).
A, mai era si Borat, un film realmente gretzos, care nu place nimanui. De ce oare atata valva, atunci?
:) - de donquijote la: 01/05/2007 16:40:08 Modificat la: 01/05/2007 16:45:48
(la: celibatara, 35 de ani...)
'eu de ce nu am pe nimeni' e o stare de spirit. ca sa iesi din ea e necesara autocritica si autoanaliza profunda de care nu toti sunt capabili, insotita de o formulare foarte clara a obiectivelor si criteriilor.
suna ca proiect, dar asta este. dragostea la prima vedere si sufletele surori exista in filme si romane. in viata reala se intalnesc mult mai rar si din pacate chiar atunci cand se nimersc, de multe ori se dovedesc a fi 'temporare'.

personal am trecut printr-o faza de asta, ce-i drept la o varsta mai 'frageda' (eram student si legaturile erau de alta natura ca la varsta aia nu cautam inca o tovarasa de viata permanenta dar unele din cauze erau similare celor care provoaca celibatul), vreo 3 ani nu fusesem capabil sa-mi gasesc o prietena stabila in urma unei legaturi anterioare care se incheiase in mod defavorabil.
cauza: stacheta era prea sus si cautam probabil un ideal care nu exista. si n-aveam prea mult timp sa caut pentru ca eram stuedent constiicios care se tinea in primul rand de carte.
din momentul in care am constientizat situatia si cauzele, am redifinit criteriile si am pus in practica hotararea de a gasi o prietena cat mai repede, mi-a luat exact o zi de la luarea deciziei si pana am gasit-o.

intradevar locul si imprejurarile conteaza pentru a se incadra in anumite criterii (in cazul meu a fost o seara de cinemateca la casa studentilor si filmul era 'blow-up').
for the record, legatura, care de la bun inceput si de comun acord (desi nu cred ca am vorbit vreodata de asta, dar era oarecum de la sine inteles) era considerata ca temporara si fara nici un plan de viitor, a tinut cam un an jumate pana cand am terminat facultatea si am plecat la locul de munca repartizat de stat si de partid.

ps: faptul ca legatura a fost temporara nu a influentat alegerea pentru ca unul din criteriile de baza era sa aleg pe cineva care 'daca o fi sa fie' s-o pot transforma in permanenta fara regrete.
povestea s-a terminat acum mai bine de 25 de ani, de ea nu stiu nimic pentru ca nu apare nici pe colegi.ro si nici n-au ramas cunostiinte comune care ar putea da vreo indicatie. asa ca nu ma deranjeaza sa amintesc povestea mai ales ca nici unul din noi n-o regreta; poate cel mult ne amintim cu nostalgie.
brod - de zaraza la: 29/05/2007 11:18:15
(la: 4 luni, 3 saptamani si 2 zile)
ai mare dreptate in ceea ce scrii. dar fii atenta, nu te da la chirilov si alex leo, ca acum te vad chemata la cncd si avertizata ca i-ai discriminat pe baietii cei chibitzi profesionisti :)


aoleu, lasa-ma cu baietii astia. eu nu pricep cum au ajuns ei "cei mai importanti si temuti critici de film din romania". ceea ce ma duce la concluzia ca in romania nu exista de fapt critici de film ca lumea.

zaraza
#201202 (raspuns la: #201187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Rora la: 10/08/2007 17:46:44 Modificat la: 10/08/2007 17:55:05
(la: Lecţie deschisă 1)
Parca am fi intr-un film politist. Cred ca astea sunt reminescente din vechiul regim. Bleah.
Nu pot decat sa va rog sa asteptati continuarea.
Subiectul aici de fata nu se dorea a fi decat un fel de rasu-plansu, pe tema "minunilor" care se petrec sub nasul nostru acasa, sau la scoala.
Lasati filmele si romanele politiste pe seama altora si incercati sa va intoarceti la cotidian.
#226156 (raspuns la: #226154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 28/03/2008 12:58:25
(la: Cartea bate filmul)
daca citesc o carte buna (adica una sa-mi placa mie) si vad apoi filmul...automat filmul e mai slab decat cartea.
daca vad intai filmul si-apoi vad o ecranizare misto...parca-parca mai stam de vorba.
cea mai idioata ecranizare dupa o carte celebra, e "la rasarit de Eden".
mi s-au parut (destul de) reusite filmele dupa romanele lui Stephen King.
#296816 (raspuns la: #296733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Honey in the Sunshine la: 28/03/2008 16:53:55
(la: Cartea bate filmul)
mi s-au parut (destul de) reusite filmele dupa romanele lui Stephen King.

eu nu ma prea omor dupa Stephen King, iar dupa filme chiar si mai putin... Laudatul "The Shining" nu mi-a placut deloc, mi s-a parut mai degraba grotesc decat horror:)
#296886 (raspuns la: #296816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 12/06/2010 20:17:07
(la: Unitate...in diversitate?...)
Cozile de topor ale lui Sarcozy?? Pai minerii nostri au emigrat toti??
Sa vina numa' cozile, ca vad ei diversiuni de le suna universitatile-n cap! Caci "Patria nu se joaca-n varful pantofului!" cum spunea un mare personaj al marii istorii marelui film al romaniei mari.

Efectele peliculei de canicula pot fi neutralizate de pelicule neutralizatoare, cum ar fi cele despre etuve transformate in congelatoare. Make love not war, dar sub alte auspicii.
Jandari de masura.
#549431 (raspuns la: #549384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de donquijote la: 15/03/2011 17:43:35 Modificat la: 15/03/2011 17:47:58
(la: in vizita la zoo)
chestie de educatie, societate (aka morala) si constiinta.
pana la urma fiecare cu constiinta lui. si metodele mai mult sau mai putin originale de a amagi constiinta.
si asta pornind de la exemple biblice si ajungand la cele practice (chiar daca-s din filme): de la ce distanta (calculata in km sau ore de parcurs) nu se mai considera adulter (distanta e o garantie ca cel inselat nu va afla niciodata)?

amanta/amant e mai 'imoral' decat sex pe bani cam dupa toate tipurile de criterii morale.

dar ala fara bani, de dragul sportului a siluetei si a bunei dispozitii, in ce catergorie intra? ( de exemplu in orasul in care locuiesc sunt 2 sau 3 baruri frecventate de persoane de toate varstele, nu doar studenti, in care martea se stie ca vine lumea pt sport: proaspat divortati/divortate, certati/certate cu sotiile/sotii, etc.)

si mai sunt exemple interesante: doi care s-au iubit dar s-au despartit (si la propriu si geografic) din motive obiective, independente de vointa lor, se regasesc dupa 20 de ani, fiecare cu familia lui mai mult sau mai putin reusita; descopera ca inca se mai iubesc si mai 'fura' niste intalniri, in ce categorie intra?
cine pe cine a inselat si cand? unul pe altul cand s-au despartit? sau fiecare pe perechea lui oficiala?
samd...
subiect de filme si romane.
*** - de Daniel Racovitan la: 20/06/2011 14:22:30 Modificat la: 20/06/2011 14:23:06
(la: Sa nu lovesti niciodata o femeie?)
o femeie de o suta de kile, cu un facaletz in mana si plina de furie agresiva nu numai ca se poate pune parte in parte cu un barbat, il poate chiar omora (pline tribunalele de cazuri).

please, nu imi mai bagati texte din filme si romane roz. hai sa vorbim despre viata reala.
#615913 (raspuns la: #615904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titrare in romana sau engleza a filmului Trianon? - de siru la: 10/04/2006 19:46:41
(la: Cine se teme de adevărul despre Trianon?)
Am gasit titrarea filmului rezumat de 130 minute, dar nu si titrarea celor 14 episoade.
Are cineva titrarea lor?
Engleza sau romana.

Multumesc!
#116433 (raspuns la: #33386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romanul si filmul mentionate mai sus - de lupul10 la: 27/05/2010 09:19:02
(la: filme care v-au facut sa plangetzi)
Despre Titanic,nu am cuvinte,este filmul vietii mele.
Dar "Elevul Dima dintr-a 7-a",chiar aseara l-am terminat de citit(eu chiar sunt adolescent).Un coleg mi-a spus ca finalul operei l-a prins in lacrimi,si de aceea am vrut sa ma abtin,si sa nu plang.Degeaba.Am stat cu batista in mana ca nu mai vedeam paginile de lacrimi(in special "Sinucigasii de la Hotel Europa",dar si dupa).Fenomenala cartea,toata.Pe alocuri este usor enervanta,cu nedumeririle lui Dima,in legatura cu iubirea si cu organizatia lui.Dar cred ca nu oricine poate "citi" cu adevarat cartea asta.Dupa parearea mea,este un fel de traducere in romana la Romeo si Julieta(tot are un capitol care se cheama asa).Oricum,ma bucur ca am mai gasit pe cineva caruia i-au dat lacrimile la sfarsitul cartii.Inseamna ca nu doar mie mi se pare fenomenala,chiar este.
#544451 (raspuns la: #77563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
Fragmentul de film de pe web si muzica filmului - de Florin Firimita la: 24/01/2004 00:30:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Fragmentul de pe web face parte din materialul publicitar al firmei care a lucrat la efectele speciale din film. Au permisiunea noastra de a folosi bucata pentru a le promova business-ul.

Cit despre muzica, va multumesc pentru opinie. Muzica este esentiala in ceea ce fac. In Romania am crescut cu muzica clasica. Gustav Mahler imi este pina astazi compozitorul preferat. Cind locuiam in Bucuresti, de multe ori imi cumparam discuri in loc de mincare.

Aici, in Statele Unite, am fost fascinat de jazz, perioada anilor '30 - '60 in special. Nu stiu prea mult despre muzica, decit de faptul in care ma misca. Am descoperit de asemenea o multime de compozitori "uitati," marea majoriatate din Europa centrala a secolului 18.

Initial, am avut dificultati cu copyright-ul fragmentelor pe care am vrut sa le folosim. Kamerzel a vrut sa foloseasca muzica pe care o ascult in fiecare zi in atelier. Am o colectie destul de mare, citeva mii de CD-uri, majoritatea muzica clasica sau jazz. Cind am luat legatura cu companiile respective, ne-am lovit de o birocratie destul de densa, si totodata de niste preturi foarte piperate. De exemplu, pentru dreptul de a folosi vreo cinci minute din muzica lui Miles Davis, ar fi trebuit sa platim vreo cinci mii de dolari. La fel si cu muzica clasica. As fi vrut sa folosesc Enescu, "Sateasca" mai ales, dar nu am putut obtine permisiunea din Romania. Am vrut sa folosesc "Agnus Dei" din Recviemul lui Mozart nu numai pentru monumentalitatea cutremuratoare a muzicii, dar totodata si pentru textul ("Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, dona eis requiem") unde "Da-le pacea eterna" este un mod simbolic, un fel de ramas bun dat Romaniei, parintilor mei, si celor care nu s-au mai intors acasa in decembrie 1989. Recviemul a fost ultimul concert pe care l-am ascultat in Romania.
Spre norocul nostru, cei de la compania Sony au fost foarte generosi, si ne-au permis sa folosim Recviemul lui Mozart intr-o interpretare recenta franceza.

In cele din urma, regizorul a comandat muzica originala. Compozitorul David John Ackermann a compus 90 la suta din muzica filmului, o muzica care cred ca stabileste o "stare" dubla, intre melancolie si speranta.
#8401 (raspuns la: #8384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania are mii de edituri... - de alin la: 30/01/2004 13:16:00
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
..pana la urma cate edituri are Romania nu are prea multa importanta. ce publica ele e iarasi o chestiune de ce se cere, si cine e 'vinovat' aici ca lumea nu se bate dupa Patapievici ?

aflu recent ca Plesu a vandut 30 mii de 'Ingeri' in 3 luni, batand recordul lui Liiceanu de "Usi" (acelasi numar in 5 luni...)

Humanitas vinde scump carti bune.
Am primit de acasa 'Omul recent', cca 300,000 lei, cat este, 9-10 USD?.. daca ar costa 5 dolari, s-ar vinde de 2 ori mai multe ?

nu cred, studentii care vor Patapievici, renunta la un film doua, cateva beri si ii fac loc in buget.

Imi amintesc, eram in elev 79, intru la Kretzulescu si vad un Larousse de 700 lei. m-am scarpinat in cap, am vizitat 3 matusi in 2 ore si m-am intors cu banii....

Concluzia mea este ca Humanitas este o afacere profitabila si pentru Liiceanu si pentru romani, poate ar fi bine sa si doneze ceva carti bibliotecilor publice, scolilor, strainatatii...

Cred ca pretul cartilor va continua sa creasta, odata cu ajustarea preturilor la nivele europene.

miile de edituri care vor continua sa publice maculatura probabil se vor adapta la conditiile pietei.
#8640 (raspuns la: #8159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Polemicile in jurul filmului - de Ingrid la: 16/02/2004 01:10:51
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
Polemicile in jurul filmului lui Mel Gibson s-au intetit
Inaintea premierei mondiale,
Polemicile in jurul filmului lui Mel Gibson s-au intetit

Desi in ianuarie mesajul purtatorului de cuvant al Vaticanului parea sa
linisteasca putin spiritele, apropierea premierei mondiale (25 februarie) a
filmului lui Mel Gibson "Patimile lui Christos" (cu Maia Morgenstern in rolul
Mariei) tulbura din nou apele. La sfarsitul primei luni a anului, Joaquin
Navarro-Valls declarase, pe un ton neutru: "este vorba despre o transpunere
cinematografica a unui fapt istoric, potrivit povestirii evanghelice". Zilele
trecute insa, parintele John Powlikowski, presedintele Consiliului International
al Crestinilor si Evreilor, aflat la Paris, a tinut sa precizeze, intr-o
conferinta: "Patimile lui Christos" este cel mai rau exemplu de antisemitism
religios din ultimii douazeci si cinci de ani". Profesor universitar,
Pawlikowski este unul dintre specialistii solicitati sa vada filmul lui Mel
Gibson, inainte ca acesta sa iasa in lume. Observatiile lui critice nu au fost
putine, iar unele tin de insusi principiul structurant al peliculei, ca atare
este greu de presupus ca o eventuala luare in consideratie a avertismentelor
expertului ar putea schimba tonalitatea si mesajul filmului. Daca cineastul,
cunoscutul actor, regizor si producator nu a tinut seama, de la inceput, de
sfaturile celor care i-au atras atentia asupra fragilitatii sursei sale de
inspiratie, textele unei mistice germane, Anne Catherine Emmerich, traitoare la
raspantia secolelor XVIII si XIX, "o literatura plina de contradictii, naivitati
si erori", lumea se intreaba ce s-ar mai putea indrepta acum; imaginea
fundamentala a "Patimilor..." ar fi cea a vinei colective a poporului evreu
pentru moartea lui Christos. Pana si crucea este confectionata, in film, de
preoti evrei, or, dupa cum se stie, rastignirea apartinea metodelor tortionare
ale romanilor.
Unii comentatori nu se arata surprinsi de "insolenta" lui Mel
Gibson. Ei nu au ezitat sa aminteasca educatia sa de catolic ultraconservator,
transmisa de tatal sau, Hutton Gibson, seful californian al unei secte ce s-a
pronuntat, intotdeauna, impotriva concilierii si impotriva initiativelor
intreprinse in ultimele decenii de papalitate. In aceasta atmosfera tensionata,
distribuitorul francez al filmului, nu mai putin celebrul Luc Besson, se afla
intre ciocan si nicovala. A apucat sa declanseze tratativele pentru premiera
europeana dar, prudent, s-a adresat presedintelui Consiliului reprezentativ al
institutiilor evreiesti din Franta, altor foruri, cu rugamintea de a vedea
"Patimile lui Christos" inainte. Din nu se stie ce motive, vizionarea la nivel inalt a fost insa amanata.


Magda MIHAILESCU


http://www.adevarulonline.ro/





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...