comentarii

FILOZOFIC MĂ FACE SĂ VISEZ


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
Si zici papadie67 ca esti filozof... - de ofemeie la: 14/10/2003 09:53:37
(la: Dragoste)
In jurul a ce,scuza-ma ca te intreb;filozofezi matale?Nu vezi ca i-a un subiect colea?Hai sa ne invartim in jurul lui nitel.MerciAlexandra
#1294 (raspuns la: #1260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E bine sa visezi... - de (anonim) la: 18/02/2004 10:42:00
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Project manager la 23 de ani? .. e o gluma buna. A ajunge project manager iti trebuiesc multi ani de experienta si studii in domeniu. Ti-o spun din experienta, fiind dat ca sint project manager la o companie de renume mondial in domeniul energiei.

Si daca tot esti mindru ca esti roman, poti sa-mi explici de ce utilizezi mereu termeni in engleza? Eu nu traiesc in Romania, muncesc intr-un mediu mixt (anglofoni si francofoni) de foarte multi ani si acasa vorbesc mereu in romaneste cu copilul meu care nu e nascut in Romania.

Iar intr-o tara in care toti isi fura unul caciula altuia, imagineaza-ti ca adunind si scazind ajunti sa-ti conservi saracia. Dar e bine sa visezi ca poate copiii copiilor tai vor avea un trai decent.
"Nu-i crede pe filozofii greci..."pentru andree, - de DESTIN la: 16/08/2004 04:26:56
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Ce ne spui tu:

"Biblia nu spune desspre om ca este nemuritor . Din contra spune ca este muritor,..."

Eu am adus in discutie acest subiect SUFLETUL ESTE NEMURITOR ,insa nu am afirmat ca in BIBLIE se specifica acest aspect,("omul este nemuritor"...cum tu ai precizat) sau nu se specifica...

Pe parcursul dezbaterilor am venit cu exemple nu numai de la marii filozofi ai umanitatii,ci chiar din BIBLIE.

Ce mai zici tu:

"Nu-i crede pe filozofii greci care credeau in zeitati nicidecum intr-un singur dumnezeu!"

Oare toti filozofii greci au "semanat"atat de izbitor?

Ce mai zici tu:

"Este un subiect pe care ar trebui sa - l cercetezi mai mult!"

Oricum eu ma documentez,(tu imi recomanzi sa cercetez...)asa ca tin cont si de sfatul tau.

Numai ca trebuie sa accepti caci, prin creatie suntem liberi ,liberi in gandire,cu riscul de a ma repeta.

Eu ce pot sa-ti recomand,eleva fiind...un viitor asa cum ti-l doresti.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19845 (raspuns la: #19556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interpretare filozofica a adevarului... - de DESTIN la: 14/09/2004 01:05:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


Gandirea noastra ca fiinte umane intelectual materialista a esuat intotdeuna in interpretarea franturilor de adevar.

Totul este explicabil prin lipsa intelegerii functionarii diferentiate a mentalului uman.

Intalnim trei niveluri de interpretare filozofica a adevarului:

- Nivelul intelectual pur materialist in care se crede in tot ce se
vede si nimic mai mult.

- Nivelul intermediar in care gandirea discerne "anume ceva" aflat
undeva deasupra materialului sau ancestral materiei, asa-zisul nivel "morontial".

Aici gandirea zamisleste entitatea pe cale sa devina suflet
nemuritor, folosind perceptele morale in viata materiala.

Este nivelul in care se crede si in ce nu se vede.

- Nivelul spiritual accesibil celor care au recunoscut existenta in
mentalul lor a unui "Creator Calauzitor", "Lumina Creatorului" care ajuta muritorul sa vada adevarul si sa-l interpreteze intr-un alt limbaj, cel al
simbolurilor.

Este nivelul in care credinta in existenta unui Creator este certa.

De-a lungul existentei noastre, traducerea acestor simboluri in limbajul
curent a facut ca revelatiile partiale ale multor profeti si eruditi sa
sufere o denaturare lamentabila a adevarului pe care l-au transmis.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22136 (raspuns la: #21760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vise de calugar... - de zenmonk la: 13/12/2004 12:12:36
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
Te-ai gandit vre-odata sa incerci macar sa traiesti altfel... Cineva imi rasuna in urechi: Sa fii si vultur si broasca testoasa... Oare e prea greu? Oare e prea usor ca sa luam asa ceva in considerare... Oare?... Oare de ce? Poate pentru ca nimeni nu se gandeste ca se apote si altfel...Ai incercat sa crezi ca toata viatza e un vis interminabil... ai incercat sa vrei sa nu te mai trezesti? Ai incercat sa crezi ca tot ce se intampla se intampla cu un scop? Ai incercat sa-ti imaginezi ca esti intr-adevar centrul universului si pentru tine se intampla tot ce se intampla in lume ... sau ca exista viatza doar in jurul tau intr-un perimetru restrans pentru care tu esti centrul sau dumnezeul? Iluzia se creaza in minte spunea un filozof... Dar oare aceasta iluzie paote crea si defini in amanunt realul? Dar oare ce este acest real? Este autobuzul care nu mai vine la timp pentru tine? Sau pajistile inflorite ale muntilor vara? Te-ai gandit ca poate, tot ce se intampla se intampla doar in mintea ta? Te-ai gandit sa visezi un altfel de vis? Sau te-ai gandit ca poate... daca ai visa altceva... poate ca totul s-ar narui... paote ca daca tu te-ai sui in primul autobuz ce-ti iese in cale si care ar fi complt gol... s-ar rasturana in prima curba si ar trebui sa te trezesti dintr-un vis atat de echilibrat ca al tau...
Probabil ca nimeni nu va intelege nimic din aberatiile mele, dar o singura idee mi se apre importanta... viatza noastra reprezinta un ehilibru firav intre 2 lumi... nu va intrebati de ce? nu incercati sa mai schimbati realul... incercati doar sa visati frumos...
Se mai merita sa visezi, sigu - de mya la: 18/01/2005 05:05:29
(la: Merita sa faci ce iti doresti in Romania de azi?)
Se mai merita sa visezi, sigur...numai ca tre' sa mai si mananci, deh. Cu literatura comparata nu stiu ce poti sa mananci, am senzatia ca nu prea mult.

Ce sa zic...oamenii tre' sa fie mai practici. Sitii cum se zice...sa fii cu capul in cer si cu picioarele pe pamant ;-). Poti sa iesi un geniu in literatura comparata (da' tre' sa termini cu expresii de genul "se merita', clar!) sau nu. Cati experti in literatura comparata sunt intr-o tara?

Sau...poti sa te faci altceva si sa compari literatura acasa, ca hobby. Alegerea este numai si numai a ta.

Alegere buna si succes!
sa visezi? - de veronesse la: 23/01/2005 16:57:10
(la: Merita sa faci ce iti doresti in Romania de azi?)
categoric merita sa visezi, visurile sunt o parte din a trai... si nu spun asta doar pentruca-mi suna bine. categoric cand visezi trebuie sa te raportezi la tot ce te inconjoara. sa iei in calcul c vrei: sa fii tu sau sa ai un anumit standard, e vorba d cat d pretentios esti cu tine insuti, e vorba pana la urma d a risca si a-ti asuma ceea ce risti... atata timp cat totul merita, nothing more to think about... simai e ceva, eu nu prea cred in joburi d viitor- ci doar in specialisti in viitor atata timp cat faci ce iti place si progresezi pana in panzele albe si esti bun... n-ai cum sa esuezi. cam cu probleme d-astea ma confrunt si eu... numai ca eu nu sunt prea pregatita sa risc sa fac ceea c sunt eu... ma lupt cu pragmatismul, ma doboara, ma ridic, o iau d la capat. mult succes!
mai citesti.. mai visezi.... - de muma padurii la: 04/05/2005 12:48:41
(la: Trirot)
citesti si visezi ca poti calatori din nou pe potecile inguste ale imaginatiei, sarind ca o capra neagra, pe stinci ginditoare.... sau , ma rog..... doar ca o capra...:)
.. si mai super... un pic triste...
cico - intrebare filozofica - de donquijote la: 23/05/2005 01:03:25
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
am cam deviat de la subiectul principal care se referea la minciuna.
cum nedezvaluirea adevarului, sau evitarea transmiterii unei informatii nu e neaparat minciuna, ne apropiem de fapt de discutia cu secretele, pe care tot anisia l-a propus...:)

si ne trezim cu intrebarea filozofica:
daca pastrezi un secret (adica o informatie 'discreta' care ar fi folositoare altcuiva si a carui 'nedezvaluire' poate provoca daune), de fapt minti?
poate gazda sa ne raspunda?
culmea filozofiei - de donquijote la: 03/06/2005 18:44:08
(la: despre nimicul in sine)
cica un antropolog, care construise o teorie intreaga despre intelepciunea poporului, se catara intr-o buna zi pe un varf de munte ca sa intervevieze (sper ca am scris corect) un cioban si sa-si confirme teoria cu un exemplu din viata.
ajuns la fata locului vede un cioban stand sprijinit intr-un bat si uitandu-se in zare. 'uite, am gasit ce cautam. hai sa vedem in ganduri filozofice adanci e bagat cibanul'
- la ce te gandesti bade?
- pai la ninica...
Filozoful Adam si conceptul urii! - de kradu la: 30/06/2005 17:45:57
(la: Gabriel Liiceanu)
Biografia lui Adam: citez: "La 15 ani am descoperit ca am in mine un fond de bunatate si de simpatie pe care doream sa-l daruiesc.Si in urmatorii 50 de ani mi-am gasit fericirea dand ,fara sa pretind ."

Nu vad bunatatea si fondul ei in ura si frustarea TA personala cu Dl. Gabriel Liiceanu! Si nu vad ce dai in afara urii tale fara un sens real!
Cind vorbesti de bagatele si de felul cum securistul aparator al Romaniei impotriva Romanilor isi slavea munca masturbindu-se,
si apara patria chiar in momentele cele mai intime, gasesti ca asta nu e traba unui filozof, dar a cui e dom'le a Evei?????????????!
Vorbesti de esecuri, dar nu de ale tale, de ale altora! De ce? Te identifivci cu securistul masturbator? Ori esti aparatorul moralei filozofilor Romani incepind cu Radu Florian?
Ce filozof spunea sa citesti carti foarte bune si nu pe cele bune?
Daca tu citesti numai carti foarte bune si pe cele bune le eviti cum se face ca poti aprecia o carte bune fara sa citesti una proasta sa zicem?
Un pic de logica...
Acum te las cu nonsensul urii si-ti urez numai bine si s-auzim numai de bine,
Mr."K".
#57538 (raspuns la: #45662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.
filozofie+stiinta (pt rac & Honey) - de cico la: 02/09/2005 22:24:22
(la: Stiinta sub microscop)
tocmai aici e marea buba, bresa din stiinta de care cred ca profita azi religiosii "stiintifici"! :))) Ca filozofia ar fi parte din stiinta, deci metodele filozofice sint automat stiintifice, nu? Deci si teoriile idealiste sau metafizice sint stiintifice! Deci de ce conceptul unui Dzeu unic, care-a creat totul in jurul lui, nu e concept ...stiintific???

Orice teorie de-aceasta (cum e creationismul) poate fi in fond considerata STIINTIFICA? Atunci cum mai faci departajarea de stiinta si religie?

Problema eu o vad asa: stiinta recunoaste clar (sau ar trebui s-o faca!) ce e SPECULATIV sau demonstrabil. Speculatia e ipoteza de lucru, cita vreme se investigheaza scenariul facut pe baza ei, in cautarea a ceea ce e de fapt. Daca lucrurile noi descoperite vor contrazice ipoteza arbitrar facuta, teoria e si ea refutata. Dogma e o speculatie pe care TI SE CERE s-o crezi ca atare. Adica nu esti liber sa creezi in paralel alternative, ca esti condamnat (de eretic, pacatos, necredincios etc).

Deci (buba zilei: este creationismul si ...stiintific, sau nu?) cita vreme o teorie precum creationismul (bazat pe Geneza biblica) se mentine in limitele speculativului (ca nu a fost demonstrat) ar putea fi considerat ca scenariu speculativ, stiintific, alternativ al evolutionismului. Chiar daca evolutionismul se sprijina pe mai mult concret (parerea mea). Iar creationismul e inevitabil si-o teorie ...filozofica si stiintifica!

Sinteti de acord? :)

-----------------------------------
"Stiinta evolueaza logaritmic"
(un uom)
#69374 (raspuns la: #69290) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stiinta, filozofie, religie - de Cassandra la: 03/09/2005 15:27:23
(la: Stiinta sub microscop)
Se poate afirma ca exista trei moduri de a explica lumea – religia, filozofia si stiinta. La inceputurile civilizatiei umane, atunci cind cunoasterea era extrem de limitata, probabil exista un amestec de germeni al ceror trei modalitati, dominind gindirea magica de tip primitiv religios.
Stiinta isi are originea in tehnologia fabricarii de unelte si alte mestesuguri. Teoria stiintifica insa, isi are bazele in filozofie. Exista dovezi clare ca stiinta a putut sa apara inaintea filozofiei, un exemplu sint civilizatiile Babilonului si Egiptului antic. Un tratat de medicina egiptean care are o vechime de aprox. 3600 de ani (si care se pare este o copie a unui tratat cu o vechime de peste 6000 de ani) descrie in detaliu examinarea, diagnosticul, tratamentul si prognosticul multor boli.
In Grecia Antica existau deja elemente bine stabilite de traditie stiintifica. Aristotel a contribuit insa cu unul din elementele esentiale ale metodei stiintifice – empirismul.

Religia nu se bazeaza pe logica si nu are nevoie de dovezi faptice, ea este rezultatul imaginatiei si a fanteziei, in plus isi rezerva monopolul adevarului.
Filozofia se bazeaza pe logica si nu sustine detinerea adevarului absolut, in schimb ca si religia nu are neaparat nevoie de dovezi faptice.
Stiinta este o forma sistematica de cunoastere, de cautare a adevarului (foloseste metoda stiintifica ca forma ordonata de investigatie) a caror concluzii se bazeaza pe logica si pe dovezi experimentale. Mult timp stiinta si filozofia au fost inseparabile, dar stiinta moderna care s-a dezvoltat in ultimele secole este separata de filozofie. Filozofia se afla in prezent undeva intre stiinta si religie, uneori este mai aproape de stiinta alteori mai aproape de religie.

Un lucru este cert – cunoasterea stiintifica, desi nu este unicul mod de cunoastere a lumii, este cea mai buna si importanta forma de cunoastere de care dispunem. Stiintele naturale se bazeaza pe un criteriu de progres obiectiv in cautarea adevarului, criteriu care a determinat evolutia pozitiva a stiintei de la Copernic, Kepler, Newton, Pasteur, Claude Bernard si pina in prezent.


Nu visez niciodata deci nu am - de mya la: 15/10/2005 00:36:53
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Nu visez niciodata deci nu am nici cosmaruri. Cand eram mica mai visam insa rar de tot, de regula filme (color) de actiune. Cand se apropiau de final ma trezeam :(
m-ai facut sa visez cu ochii deschisi - de daniela_sorina_albeanu la: 27/10/2005 10:30:39
(la: Copilaria)
M-ai facut sa visez cu ochii deschisi! Pentru mine copilaria nu este asa aproape (ca varsta pentru ca in suflet va ramane mereu), iar anul aceasta cred ca m-am intors ceva mai des cu gandul spre copilarie.Asta si pentru ca am pierdut o persoana draga si prezenta in copilaria mea - anume, bunica mea.Inca nu m-am impacat cu gandul, de aceea ma intorc ades cu gandul, pentru ca altfel nu se mai poate in casa bunicilor,in curtea plina de flori,in care ne jucam eu si verii mei sub ochii plini de dragoste ai bunicilor.
"filozoful" tutea - de Cassandra la: 07/11/2005 14:59:51
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
__Mai dur o spune filosoful Tutea:
"5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu. "___


Vezi tu, aici e problema – a ridica la rangul de calitate suprema simplul fapt de a fi credincios. Nu trebuie sa faci nimic, doar sa te definesti drept credincios si esti buricul pamintului. Dar ia sa ne gindim, citi nu au omorit in numele credintei? Citi nu au fost si sint niste mizerabili din punct de vedere moral avind insa eticheta de credinciosi?
Afirmatiile de mai sus nu fac decit sa dispretuiasca adevaratele calitati umane – onestitatea, bunatatea, curiozitatea, compasiunea, lupta rationala de a cauta raspunsuri in natura, meritul de a impinge societatea spre lumina si spre o lume mai buna, etc. Nu conteaza nimic din toate astea daca respectivul indrazneste sa aiba alta religie sau sa fie ateu? In schimb daca este credincios, are toate meritele. Din cauza asta probabil este atit de important in ziua de azi sa te definesti drept “credincios crestin”? Iti pui eticheta pentru ca asa nici un premiu Nobel nu iti poate ajunge la genunchi.
Pentru toate astea, afirmatiile de mai sus chiar daca apartin sau nu numitului Tutea , oricit de “filozof” o fi el, sint lipsite de orice valoare morala. De orice valoare. Iar afirmatia ca o persoana este moarta sufleteste din simplul motiv ca este “necredincioasa” nu reflecta decit lipsa de cunoastere a naturii umane, lipsa de empatie, si la urma urmei este de un egoism teribil. Asta inseamna sa fii credincios crestin? Asta inseamna sa fii viu?!!! Atunci mai bine "mort"!
_________________________________________________________
"We are not to introduce divine revelations into science, nor scientific opinions into religion." Isaac Newton.
#85480 (raspuns la: #85467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu vreau sa intru in filozofi - de alexbrie la: 29/11/2005 00:10:26
(la: Copiii zilei de ieri)
Nu vreau sa intru in filozofii de genul "de ce suntem aici, de ce ne-am nascut, e o greseala sau nu".

Raspunsul meu precedent e pe masura comentariului lui Yuki : neaos, neliterar si complet pe langa obiect, un truism fara legatura cu contextul: daca in locul si la momentul critic, parintii nostri ar fi folosit prezervative(negaurite), noi nu le-am mai fi fost copii. Simplu, nu?

In contextul eseului, povestea se schimba: da, pe vremea aceea multi s-au nascut in calitate de "decretzei" - pentru ca avorturile erau interzise si era lipsa de prezervative (iar alea chinezesti erau gaurite de farmaciste pentru a se realiza planul demografic socialist), sau cel putin asa umbla vorba printre cei din generatiile de atunci. Iar scrisele mele la generatia acelora nascuti inainte de revolutie se refera. Desigur ca nu toata populatia globului se incadreaza in aceasta categorie, m-as fi asteptat la cititorii unui forum literar precum "cafeneaua" sa inteleaga o figura de stil; nu e de datoria mea sa le explic ca este doar metafora pentru inca o generatie postmodernista pierduta, lipsita de tel, de ideal, de viziune si, in cele din urma, de un sens al existentei.
#91376 (raspuns la: #91293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visez - de orhideea albastra la: 30/11/2005 10:44:34
(la: Ce Ai Visat?)
visezi ca si mine, lucrurile despre care vorbesti le visez si eu, inclusiv cu Ceausescu si eu am visat premonitoriu despre el. Ciudat !!
#91463 (raspuns la: #86401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...