F Rabelais - Gargantua si Pantagruel

Roman de la Rose
Epopeea lui Ghilgames
Dante - Divina Comedia
Homer
- Iliada
- Odiseea

F. Rabelais - Gargantua si Pantagruel
G. Boccaccio - Decameronul
Geoffrey Chaucer - Povestiri din Canterbury
Miguel de Cervantes Saavedra - Don Quijote
Racine - Fedra
Pierre Choderlos de Laclos - Liaisons dangereuses
Tolstoi - Anna Karenina
Goethe - Suferintele tanarului Werther
James Joyce- Ulise
Hemingway
- Pentru cine bat clopotele
- Batranul si marea

Gabriel Garcia Marquez
- Un veac de singurătate
- Toamna patriarhului
- Cronica unei morţi anunţate
- Generalul în labirintul său
- Despre dragoste si alti demoni

Mario Vargas Llosa

- Conversaţie la Catedrală
- Razboiul sfarsitului lumii
- Povestaşul
- Elogiul mamei vitrege

Robert Musil - Omul fara insusiri
William Faulkner - Zgomotul si furia
Ernesto Sabato - Absalom! Absalom!
Umberto Eco
- Numele Trandafirului
- Insula din ziua de ieri

Gargantua si Pantagruel
Te provoacă la duel
C-un picior întreg de miel
Şi c-un poloboc de vin
Roşu şi din cel mai fin.
Fript pe jar un berbecuţ,
Poate prea fript olecuţ,
Pastramă cu mămăligă,
Ce la sete te obligă,
Peşti uscaţi în coji de brad,
Toate pe-a ta masa cad
Cerându-ţi să le faci faţă.
Ascultă a lor povaţă.
Dacă vrei, avem şi raţă:)))))


Lost without music in a world of noises

io-s copkilul lu' gargantua si pantagruel.:))))))

Gargantua si Pantagruel
Te provoacă la duel
C-un picior întreg de miel
Şi c-un poloboc de vin
Roşu şi din cel mai fin.
Fript pe jar un berbecuţ,
Poate prea fript olecuţ,
Pastramă cu mămăligă,
Ce la sete te obligă,
Peşti uscaţi în coji de brad,
Toate pe-a ta masa cad
Cerându-ţi să le faci faţă.
Ascultă a lor povaţă.
Dacă vrei, avem şi raţă:)))))

Gargantua si Pantagruel
Te provoacă la duel
E din trancanea, asa-i?
Daca da: anisia? Sau cosmacpan?

manci asa ceva...si inca singura.....te bate si Gargantua si Pantagruel....

Ei, nu chiar singura ! Ma crezi Gargantua si Pantagruel la un loc ? :)))))))

Pe Intruder am sa-l limpezesc cu o sticla de vin rosu ca sa-i treaca minelili...(bandit ce-mi iestu da alta termenea de comparison nu ai gasit?)

Draga Proud, acum io nu-s nici ragnetul Carpatilor si harry potter calare pe matura sa ma lansez in buricul targului...dar la mintea mea de indecis dintre Gargantua si Pantagruel, n-as vrea nici sa ma acopar de ridicol dar nici sa sperii prin sfintenie....faptul ca David era beat e treaba lui de om nacajit, (cine oare o fi vandut filmuletul si cat a luat...vorba Maan-ului cu paparazzi lor cu tot), faptul ca Dracula ne mangaia spaimele si visele - Irlandezul sa traiasca...

da eu cred ca abia cand s-o naste Iiisus la Maglavis si l-om rastigni la Caracal abia atunci o sa zica plini de invidie americanii: Iote ba ai draku romani astia...e tari ba...

oare toata fala cea vestita sa se afle in trena indigo a muzichiei?

:) sunt si ala, cu un pic de gargantua si pantagruel pentru aroma :)

comentariu literar, pescuit de pe un site specializat si foooarte cunoscut
literar caravasazica site-ul
si pricepu comentarul
(n.b - comentariul este "pe bune" ; adica nu-i "la mijto")

"un poem foarte interesant, şi foarte "strong"! Putem decela, aici, plecând de la Gargantua, şi de la Rabelais, un complex oedipian - în accepţiunea adleriană, sugerat de extensiile poetice încărcate de erotism, şi de un Pantagruel feminin, precizând, oarecum, poziţia, raportul autoarei faţă de actul erotic, în sine. O translatare, subtilă, a persoanei "progenitoare", prin poetizarea/metaforizarea lexicului, spre una neutră şi posibilă - dincolo de psihanalizabil, într-un spaţiu domestic, spaţiu ce pare a contrazice ipoteza formulată! Cred că ai scris un text remarcabil. Ar fi mult mai multe, de discutat"

Te duci, stai vreo zece ani pin alte parti, te lamuresti, iti trece, te intorci. Creanga ne scrie in Prostia omeneasca reteta. Rezultatul garantat e ca orice ai face tot ai sa regreti (Am impresia ca si Rabelais ne sugereaza aceeasi idee, parca Panurge il sfatuieste pe Pantagruel ca daca se insoara sau nu peste zece ani tot o sa ii para rau). In sensul comentariului tau toate tarile (cel putin alea pin care am trait io) sunt de tot rahatul. Ba chiar unele si mai si. De exemplu am avut o data interesanta experienta de a fi invitat de tara in care traiam la vremea respectiva sa dovedesc cum ca ajunsesem acolo. Adica ca eram de fata la propria mea existenta. Haios, hei?

Doua mici precizari insa din proprie experienta: se poate sa afli la sfirsitul experientei ca e mai usor de suportat prostia in limba materna. Sau poate ca nu.
A doua precizare: toate tarile din lume sunt ocai (in sinea lor), ba chiar unele sunt de-a dreptul naucitor de frumoase, problema e ca au oameni in ele (s-a facut un comentariu ca tara in sine e nu stiu cum si nu stiu ce). Inca sper sa gasesc una de care n-a auzit nimenea.

Sfat pentru acei care decid sa plece (inca o data din vasta mea -hehehehe- experienta personala). Alegeti o tara mica (ca suprafata). Oamenii intr-o tara mica au mai mare grija de ea, ca n-au de aruncat. Tarile mari incurajeaza o viziune de genul aruncam gunoiul colo-sa dupa deal, ca nu se vaza d-acilea, iar cin' se umple ne mutam si noi mai la vale!

Alta ordine de idei

Ti-am luat urma de la comentariul lasat de tine la cartea lui Cartarescu (De ce iubim femeile). Interesant comentariul final. Idee frumoasa, ai incercat sa o aplici? Cu ce rezultate? Ma intereseaza perspectiva ta pentru ca e feminina. Ofer in schimb perspectiva masculina (da, eu am experienta, samd, samd).

"viu, alcoolic, cu nerv, vinos, ametitor, expresiv, plat, moale, slab vinos." da, recunosc sunt furate dintr-un comentar al Stheviei dar pentru ca diferentza dintre un gurmand si un gurmet o face doar Gargantua sau fiul sau Pantagruel prefer sa ma dedau chiolhanului caci nu am reusit sa adun atatea cunostinte despre. tot ce stiu in saracia mea (informationala) este ca imi place sau nu, imi face bine sau nu, caci poate fi ametitor ca un vis de adolescenta; expresiv ca o mustrare; moale ca asternutul nuptial; viu, cu nerv ca o daira dezlantzuita si cel mai adesea este bun de baut fiert la gura sobei cand troienele te indeamna la sfioasa sedere sau tainica abandonare. Ce este vinul? Masura poeziei sau sfarsitul luciditatii, depinde unde, ce, cat, cum si mai ales cu cine il bei.
si ca sa inchei in nota homerica stau si ma intreb: eu stiu ca bietul Ovidiu, surghiunit departe de soarele Romei, dar ca sa umple butii cu "lacrimi de soare" scrijelite in dealurile calcaroase ale Pontului Euxin....chiar ca nu ma asteptam. poate ca de la asta isprava s-a nascut ca o dojana vorba: Caterino, fii barbata.....
distorsionand putin un cuplet al lui Toma Caragiu spun si eu la incheiere: "da-ni-l noua Doamne........".

pai uite asa se pierde neamul lui Gargantua si al prea legitimului sau fiu Pantagruel...si murii porcu degeaba...ce mai vaiet ce mai huiet...

şi mă pui în oala smântânită de Gargantua ori de fi-si Pantagruel nu mă duce capul sa fac vreo alipire de comment...că şi dacă mă uit numa în hoglindă şi tot nu poci pentru ca să spui dacă-l văz pă unu şi pă altul acolo că până să mă dumiresc ce şi cum văz că-i pânză de tablou...aşa că io am trecut să vă bună seară şi să vă rog să nu contaţi pă mine...

Sunt un soi de "Gargantua" al ardorii
Iar caracterul pantagruelic se vede in intensitate, "caci ardoarea trebuie sa arza si ea ceva", sau in "nelinistea" care te mana in targ? :-))

...Cu unghiile, cu dintii...sfashshshie bucati uriase din ea intr-o incercare aproape (daca nu pe de-ntregul) pantagruelica de-a infuleca "tot ce pica",cateodata mestecand incet ganduri, altadata sucind gatul unor sentimente...
Si ce daca sangele sare de nu mai vad ceru’? Nici nu l-am vazut vreodata, de ce sa mai sper acum?
Numai ca-ncepe sa ma doara gatlejul...!
Apoi... avem alti termeni de referinta pentru "a savura". Sunt momente cand banii devin chestiune minora atunci cand viata pare sa nu mai aiba rabdare cu tine si timpul "bate tare din aripi in sus"...

un maitre d’hotel aici, ca ma descurc anevoie...:)Caci am probleme si cu metalangaju’ si cu apetitul nitzelus pantagruelic!

Prima carte pe care n-am lasat-o din mana - la propriu - pana la ultimul punct, a fost Coliba unchiului Tom de H. BeecherStowe. O traducere destul de proasta, dar in ciuda acestui fapt, a fost cartea care mi-a deschis apetitul pentru lecturi - spre bucuria parintilor mei, care n-au mai avut grija de atunci sa-mi caute supraveghetori, cand erau plecati, fiind de ajuns sa-mi lase cat mai multe carti interesante in biblioteca. Tin minte, putin mai tarziu, ca si Portretul lui Dorian Gray - la fel intr-o traducere mediocra, dar care n-a reusit sa-i desfiinteze detot calitatile artistice - m-a impresionat... Tot din seria "amintiri din copilarie" - Hans Christian Andersen, Rabelais, Exupery...

Mai tarziu, clasicii rusi, apoi cei romani (interzisi). Corneille (Le Cid, in special), Balzac, Flaubert (poate mai putin...). Romanele lui Aitmatov (in "sam-izdat", in special O zi mai lunga decat veacul) si Orwell, bineinteles...

...draga mea,cred ca unii au noroc si nu stiu,sunt fericiti si nu isi dau seama..problema noastra este una de informare corecta,din sursa dezinteresata,dar aceasta problema se pare ca se pune acut in Romania in zilele noastre...se pare ca incep sa ne fie puse piedici in calea unei informari complete si deci corecte,vezi cazul romania libera si evenimentul zilei...
...tu esti o fericita pentru ca ai termen de comparatie,ai ajuns sa vezi o realitate extrem de grava asupra carora sunt obligati sa taca marea majoritate a ziaristilor,si nu pot sa nu taca pentru ca ar fi dati afara de la ziar daca ar vorbi..vezi la noi cazurile nistorescu si bacanu...e trist dar cauzele sunt mult mai adanci decit simpla foame fie ea si pantagruelica a americanilor..tu ai sesizat un fapt important,cei grasi sunt de fapt saracii americii dar cauzele sunt de ordin financiar la un nivel mult mai inalt...desi suntem saraci ,in romania problema obezitatii nu se pune in aceiasi termeni,aici e obezitate acolo este boala...hipocrate spunea ca alimentele sa ne fie medicamente iar medicamentele alimente...sa ne bucuram ca in romania alimentele sunt naturale,neinfestate cu hormoni,antibiotice si mai ales nemodificate genetic,asa cum maninca in america oamenii saraci care nu au bani sa cumpere alimentele bio care ii fac sa arate atit de bine,de fapt ii fac sa arate a oameni pe cei bogati... la multi ani

nu prea ma pricep sa-l joc pe pantagruel.:))