comentarii

Felicitare lui


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ivy, oana - de Belle la: 03/11/2005 18:26:24
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
ivy, a fost ieri.... am felicitat-o pe e-mail :) nici eu n-am stiut, am aflat abia azi dimineata ca mi-a raspuns la un e-mail mai vechi si mi-a spus ca i-a picat bine (emailul adica) ca l-a citit tocmai de ziua ei, adica ieri

oana, daca-mi dai adresa de e-mail ti-arat si tie de ce le e frica lui uom si homosapiens de mine ;)
#84401 (raspuns la: #84398) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunday - de casyana la: 09/11/2005 16:39:14
(la: datele de nastere la control!)
habar nu am in ce moment poate ajunge o persoana sa isi urasca ziua de nastere si nici de ce...tare as vrea sa cunosc motivele.chiar daca este asa cum zici tu ca "a mai trecut un an", pt mine nu este rau.mai ales ca incerc sa profit de fiecare clipa.
zilele trecute am felicitat o doamna(in adevaratul sens al cuvantului) pt ca implinea 60 de ani.si era f fericita.
mi-as dori sa pot fi la fel de fericita ca ea cand o sa ma felicite cineva la implinirea celor 60 de ani.asta daca bunul D-zeu ma va ajuta sa ajung pana acolo.

-------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
#86145 (raspuns la: #85956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan, şi nu numai - de rac la: 16/11/2005 14:45:29
(la: Spectacolul televiziunii)
Şi eu mă uit preponderent la ştiri la TV, mai ales în ultimul timp. Dar, dincolo de asta, nu aţi urmărit niciodată o emisiune la TV, trăind sentimentul că aţi vrea să fiţi acolo?

Un exemplu, cel cu emisiunile concurs. Mulţi dintre noi se uitau la "miliardarul" Virgil Ianţu, răspunzând de acasă întrebărilor. Nu v-aţi dorit să aveţi ocazia să răspundeţi acolo? Mai era şi tentaţia banilor, care nu e de lepădat.

Dar tentaţia de a fi priviţi de atâta şi atâta lume, de a fi remarcaţi apreciaţi, în bătaia reflectoarelor, nu aţi avut-o? Pe mine, în seara aceea, după câştigarea acelui concurs în direct la TV, m-au sunat atâţia oameni cât nu-mi imaginasem vreodată! Mă tot felicitau, de parcă devenisem preşedintele României. Unii poate nu vor crede, dar a doua zi mă recunoşteau oamenii pe stradă! Pe cuvânt.
De neimaginat ce impact are televiziunea asupra oamenilor. Iar senzaţia pe care o trăieşti este..., de nepovestit. Totul e să nu-ţi pierzi capul.

Ei, despre asta vorbeam... Mi-e greu să cred cineva ar putea să spună că refuză o astfel de adrenalină... Sau..., mai ştii?

Abia îl aştept şi pe Radu Herjeu, sau pe oricine ştie mai multe, să ne vorbească şi despre partea nevăzută a acestui vis, despre muncă şi responsabilitate.

"Câte capete, atâtea judecăţi."
#87978 (raspuns la: #87951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste - de maan la: 20/11/2005 21:30:03
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Ne stim de fix 23 de ani si suntem prietene de vreo douazeci.
Aveam temperamente diferite dar, fiindca ‘beneficiam’ de acelasi tip de educatie severa am devenit rapid apropiate – la generala si gimnaziu.
Cat a durat liceul nu ne-am intalnit decat intamplator, cand ea-mi aducea felicitarea pe care mi-o scria-n fiecare an de ziua mea si pe care nu reusea niciodata sa mi-o trimita la timp.
Ne-am ‘lipit’ iar in studentie – fara premediare, asa, de-odata,
Mereu intarzia la intalniri.
mereu soseam, inevitabil, cu zece minute mai devreme, asa ca dupa o ora de-asteptat ma gasea spumegand.
O iertam imediat ce-o vedeam imbujorata, inainte sa-nceapa … “bai, fii atenta ce mi s-a-ntamplat…!”

Noi doua nu ne puteam niciodata spune ‘tot’.
Era, in parte, vina mea.
Stiam ca nu poate, ca n-are rabdare si timp sa m-asculte si niciodata n-am incercat sa o supun vreunui supliciu – e chin major sa ma asculti batand apa-n piua, stiu. : )
Ea nu traia ca mine, printre-ntrebari si dubii, se locuia firesc si simplu, ca un zambet pe figura unui copil.
Stiam insa ca-i ‘aici’ cand o cautam, ne sprijineam asa, fiindu-ne si-atat, fara cuvinte, promisiuni sau confidente neplacute.

s-a maritat brusc si rapid, asa precum gandea.
“nu-l stii, mi-a zis, n-ai ce s-analizezi!” …era la telefon, dar am ‘vazut-o’ dandu-si capul pe sapte si razand indelung.
La nunta mea, a-ntarziat ca de-obicei … o ora!
Am ras, ne-am imbratisat.

Intr-o zi n-am mai ras – trebuia sa plece definitiv (emigra) si-avea sa ne vedem “o data-n an”…
Cand ne-am vazut trecusera vreo trei.
Imi amintesc ca-n ziua aia m-am pregatit frenetic, ca pentru bal, si ca n-am dormit de emotie.

m-a izbit raceala cu care m-a imbratisat, ochii reci mi-au secerat elanul si genunchii.
Nu vorbea ea prea mult nici inainte, asa ca-i pretuiam cuvintele … asteptam…e stanjeneala, credeam, care-o impiedica sa se exteriorizeze.
Cand a vorbit, ‘gluma’ m-a lovit ca o maciuca, m-a umilit cum putini oameni sunt capabili s-o faca.
mi-am inghitit lacrimile si deznadejdea, si-am cautat-o a doua zi, la telefon, fara succes.
Nu doar ca ma ura, dar se pare ca ma dispretuia de multa vreme.
‘Vazusem’ io asta-n mailurile pe care le schimbam din cand in cand…

Dupa ce m-am chinuit cu-ntrebari, am decis s-o sun in tara aia unde traia fericita, decisa s-o-ntreb de ce nu mai am loc in fericirea ei.
Stiam ca ma umilesc, sotul meu imi vorbea de cauze pierdute si nu-ntelegea unde mi-i coloana vertebrala.

Din fericire acest amanunt anatomic imi trece prin suflet si-i prima data cand o recunosc, cu mandrie.
Noi doua, ea si eu, de-atata timp prietene, nu ne-am facut confidente niciodata.
Intr-o zi oarecare-a acestui an, o femeie frumoasa mi-a plans patru ore la telefon si mi-a spus ‘totul’.
n-am auzit-o zicand ‘iarta-ma’ si nici nu-mi trebuie.
Acestui suflet bun i-au trebuit vrei douazeci de ani sa-si poata striga durerea catre altul.
De douazeci de ani sunt prietena unei femei pe care-abia acum o descopar cu-adevarat.
Ce s-ar fi-ntamplat dac-as fi urmat impulsul de-a-mi-o strege definitiv din inima?
Nu vreau sa ma gandesc.
#89151 (raspuns la: #89117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nyx - de maan la: 14/12/2005 18:15:42
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
Zeita, buna
Iertaciune pentru pumni – ar fi trebuit sa mi-i dau singura , ca nemeresc cu greu tastele...find eu asa batrana si garbovita.
nu e bine sa cauti urari pentru ce dragi aiurea pe net.
Toti ne dorim sa primim ganduri frumoase, si, daca se poate, sincere.
Cred ca frumos ar fi, ca, daca le trimiti prin mail, sa nu pui o felicitare pentru toti destinatarii – nu-i deloc elegant.

Te vaz isteata si trag nadejde ca poti singura concepe randuri speciale pentu fiecare, fiindca numai tu ii cunosti …
Scrie-le-n functie de personalitate si ii vei bucura…apoi, vei avea multumirea ca n-ai mintit si ca ai fost tu-insati.

Eu de craciun trimit ‘rime’…uite una, pentru un prieten care i-a facut o lista
uriasa Mosului.

Fiindca erau mult prea grele si io-s cam batran,
“la multi si sanatate!” cu drag, Mos Craciun!


Cu drag…hehehe maan
#95094 (raspuns la: #95003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e gresita in totalitate - de Belle la: 15/12/2005 15:42:17
(la: Cantece, cadouri, colinde de Craciun in mp3, bucate de sarbatori)
pentru ca multe sit-uri iti ofera posibilitatea sa adaugi si cateva randuri personale.
in plus ce te faci cand e mult prea complicat, din varii motive, sa trimiti o felicitare "adevarata", timbrata si trimisa prin posta... oricat de mult ne-ar displace (sau nu) felicitarile virtuale nu putem sa nu recunoastem ca sunt tare la indemana (ba mai mult, eu uneori trimit prin ambele cai, una prin posta dar si una prin e-mail)

p.s. nu vad nimic rau in mancarea semi-preparata (care nici macar nu e rea la gust chiar daca nu se compara cu ce gatita "in casa") buna doar de pus cateva minute la microunde ... e foarte "utila" cand uneori pur si simplu nu ai timp sa gatesti. ca sa nu mai zic ca e o solutie extrem de simpla pentru pauza de pranz la servici, iti da posibilitatea sa mananci o mancare calda in locul unui sandwich rece.
#95233 (raspuns la: #95229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bravo thebrightside ! - de Rachel_cheli_01 la: 27/12/2005 19:14:23
(la: Nasterea Domnului sau Craciun?)
Profesorul tau ar trebui felicitat, caci a reusit in primul rind sa-ti
trezeasca interesul !
Postul este o stare de spirit, mai mult ca un act cu o zi in care te privezi de
mincare (insa asta vad ca ai inteles-o !!!)
Postul este observat de toate religiile, ritualisat, impus sau sfatuit.
Este o imbogatire trupeasca, sufleteasca si duhovniceasca, caci inlocuim
mincarea care ne hraneste trupul cu cea care ne hraneste sufletul si duhul
(rugaciune, cititul cartilor sfinte, cintari si reculegere)
Postul este un act simbolic, deci persoanele care au probleme de sanatate, sau care
pur si simplu nu pot sa se priveze de mincare, pot sa puna ziua respectiva « deoparte »
avind o atitudine care se apropie de post.
In ceea ce priveste ziua de Craciun, as spune ca este o zi de bucurie caci sarbatorim
ziua de nastere, sau aniversarea Domnului nostru Isus. Postul l-as avea mai curind inaintea Craciunului, la fel postim in saptamina inaitea Pastelui (vinerea) iar dumineca ne bucuram
cu toata familia, sarbatorind ziua invierii.
Totul este personal… in orice caz, te felicit pentru preocuparile si maturitatea ta !
Iti trimit o felicitare de sarbatori - de gabrielles la: 29/12/2005 13:06:20
(la: Îţi trimit felicitare de Sărbători)

De sarbatori,
Multe urari
De " La multi ani"
Pace si bani,
Un an mai plin
Cu mai mult vin,
Mai multa sanatate
Si spor la toate!
Cum fac eu - de thebrightside la: 30/01/2006 12:36:57
(la: Ce cadou ati refuza?)
Cel mai bun cadou, spun majoritatea, e cel care poate fi 'utilizat'.
Asa ca primul lucru care trebuie facut este sa fii foarte atenta la ce spun cei dragi despre ce si-ar dori (iar daca nu spun, faci cumva si-i tragi de limba). Poate sa nu fie ceva ambalat. O femeie poate avea nevoie de o sedinta la coafor. Si se tot plange ca nu are timp. Ii faci o programare, o platesti in avans, apoi o iei de mana si-o duci acolo! Gata!
Sau el e microbist..Ia-i un abonament la meciurile echipei preferate..etc.

In plus exista intotdeauna magazinele gen Totem sau Sara Blue, care sunt un adevarat paradis al cadourilor.
Eu mi-am insotit intotdeauna cadourile de o felicitare, cumparata sau nu..ce scrii in ea, asta tu stii.
In fapt, eu consider ca acea felicitare e 'cadoul', in timp ce cadoul propriu-zis..e un fel de bonus ..o expresie a urarilor tale de bine pentru acea persoana...



You think you know, but you have no ideea.
Tatiku-prospect - de tatiku la: 08/02/2006 19:58:27
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Va felicitam ca ati ales produsul Tatiku. El e rodul a peste 35 de ani de cercetari, munca intensa si framantari ale colectivului.

Prezentare:
Produsul tatiku e destinat conditiilor grele din tara noastra. Are o constitutie robusta, poate placuta dar in orice caz adaptabila.

Scurt istoric

Tatiku a fost creat ca o consecinta fireasca a legaturii de dragoste dintre doi soti nu chiar foarte tineri dar cu siguranta foarte buni. In primii de ani de testare tehnologica, s-a comportat haotic si de multe ori surprinzator. Stricta si riguroasa educatiune, ce a inceput pe la mijlocul anilor 70 si inca continua, s-a dorit a oferi produsului nostru siguranta, inteligenta si un strop de noroc.

Mod de intrbuintare:
Se ia cu frumuselul. Nu se agita! Nu se calca in picioare. Se va avea in vedere de catre utilizatori sa pastreze mereu o distanta afectiva pentru ca structural, Tatiku nu se preteaza la efuziuni sentimentale. Asta nu inseamna ca e glacial, ba din contra, daca putem spune ( si de ce nu am putea, ma rog?).
Este prevazut cu un sistem de alarma ce se declanseaza in cazul unei apropieri ale sexului atat de opus lui. Are deasemenea o siguranta electrica care depisteaza prostie si fatarnicie, dusmanii lui naturali. Se intrerupe functionarea atunci cand este luat la zeflemea.

Indicatii
La bine
La rau
Cand e nevoie de o lacrima zambinda

Contraindicatii:
Prostia.
Frigul.
Lucru plicticos sau meticulos.
Muzica proasta.
Limba franceza & cea bosimana.
Sobolanii
Femei prea nurlii
Femei prea putin nurlii
Cei ce injura Romania in romaneste
Cei ce injura Romania
Cei ce injura.
Mitocanii, politicieni, mincinosi, servitori, cetateni, public.

Dozare

Odata la fiecare zbatere de gand.

Continut
Esenta de trimbulind, amalgam de nebunie moale, spasm, aripa, turture, zbor si acid rau.

Folositi-l cu nadejde.

Succes

#104622 (raspuns la: #104533) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Idee de cadou...Cadouri speciale... - de goanga la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Idee de cadou... Cadouri speciale...)
Cand oferi un cadou cuiva, persoana respectiva trebuie sa simta ca ai facut-o din suflet. Pana la urma nu valoarea sau marimea cadoului este importanta, ci gestul, faptul ca te-ai gandit sa faci o bucurie unei persoane dragi. Daca va simti caldura sufletului tau eu cred ca este sufiecienta o carte, o felicitare si un sincer ,,La multi ani!" .
mao - de anisia la: 01/03/2006 17:22:38
(la: martisoare?)
nu intotdeauna bunul gust face casa buna cu puterea de cumparare :))

da, ai dreptate. gestul nu este deloc ieftin. este o modalitate dragutza de a spune "ma gandesc la tine". imi amintesc de cel mai frumos martisor pe care l-am primit vreodata. o potcoava cu trifoi, micuta, din metal din acela ingalbenit. eram prin clasa a 11. un baiat de la noi din clasa, Mihai, se tot fastacea pe langa mine in ziua cu pricina. se suna de ultima ora. il vad ca vine spre mine cu un plic in mana. mi-l pune in brate si fuge... vai, si acum zambesc. ca sa nu zic ca si acum am plicul. in el era o felicitare de 1 Martie, pe care era scrisa o poezioara (adevarata declaratie de dragoste, ce mai!) si pe care lipise acest mic martisor. nu s-a zgarcit deloc in a folosi aracetul, caci saracul fir alb-rosu plutea in aracet... noroc ca a avut rabdare sa se usuce.

anyway, martisorul este o traditie faina, placuta sufletului. nu cred sa fie in alta parte a lumii, decat la noi.

sa nu ne pierdem astfel de obiceiuri frumoase!!!
_____________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu zboara toate la aceeasi inaltime...
#108973 (raspuns la: #108890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vezi tu, eu sunt acel smecher - de Dinu Lazar la: 16/03/2006 22:43:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"La faza cu o mie de euro sau cat spuneai: primesc in fiecare zi
e-mail-uri de la diversi fotografi care pentru vreo 120 de euro
scot 100 de fotografii."

Eu il cred cind spune asta.
Asta e cultura economica la noi.
Ca ce poze sunt alea, nu are nici o importanta; multi vede, putini pricepe.

Daca tot veni vorba despre marketing sa va povestesc stimati cafegii
finalul economic al pozelor facute de mine cu litoralul inghetat.

Dupa socoteala mea, au circulat in milioane de mailuri
in ultimele 3 luni, au fost coperta la Fotomagazin, si au fost
luate de pe situl meu de 12.000 de insi in mai putin de 4 zile;
dupa asta am inchis situl pentru ca oricum a explodat serverul.

Au fost prezentate - pe de-a moaca dar cu aprobare - la
Antena 1 in prime time, si au aparut in citeva reviste ilustrate
romanesti si straine.

Tragind linia: audienta uriasa, venituri zero - nimeni nu a spus
mai nene cumpar io imaginea asta ca imi place sau
chestii d`astea.

Costurile au fost importante; mers cu masina, hotel si masa doua zile,
si ochelarii sparti pe gheata, plus amortizarea sculelor...

Vreo 4-5 toarashi au scris mailuri de felicitare, au spus bravo stimabile,
stam aici in Congo sau in Americi si am vazut ce mai e pe acasa.

Atit. Deci audienta uriasa, venituri ciuciu.

Sigur, poate erau si proaste fotografiile, cred ca asta e la urma urmei,
nu se compara cu operele de arta de pe situl de care vorbim.

Deci, pentru un fotograf, cea mai perdanta cale e sa dea imagini moca
in speranta ca va avea succes si va putea trai din asta vreodata.

De fapt in general asa cit vad eu fotograful roman standard e unu`
care nu vrea o viata normala, in sensul ca nu se gindeste ca din fotografie
sa isi faca o casa, sa intretina o familie, sa aiba o masina si un concediu,
pe ansamblu e un ciubucar nenorocit care nu da bani pe aparate, programe,
computere, are totul pe de-a moaca sau furate, si nu se gindeste
cum sa faca sa plateasca si impozitele si asigurari sociale si
cheltuieli de pensie.

Fotograful roman profesionist si cult si mai ales bun
fiind absent cu panseuri economice si sfaturi din comunitate,
este normal ca locul sa fie luat de
niste neica nimeni care sa vrea sa ia 120 de euroi 100 de poze.

De fapt nu exista comunitate fotografica romaneasca, si
ce vedem este numai o mica parte a dezastrului financiar
sortit celor 99% din oamenii de treaba care ar face imagini
exceptionale dar nu le pot vinde pentru ca piata e prabusita,
in lipsa oricarei culturi economice in domeniu.

Si atunci ajungi sa dai o imagine pe oricit, sau moca,
decit sa o tii si sa te uiti numai tu la ea, ca nimeni nu
da bani pe fotografie la noi.
Eu inteleg aceste lucruri si imi pare cumplit de rau ca se intimpla asta.
Orice ciumpalac care profita de situatia asta e de inteles, la urma urmei.
#111839 (raspuns la: #111707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Americanii sunt prosti" ? - de Paianjenul la: 31/03/2006 14:49:00
(la: "Americanii sunt prosti")
Emigrat in USA, un pastor roman se intoarce dupa citiva ani bunicei in Romania, pt. o campanie de evanghelizare. Subiectul uneia dintre predicile lui fiind fericirea rascumparatilor in noul Paradis, pastorul este abordat dupa terminarea programului de catre un membru din audienta, si felicitat pt. calitatea prezentarii mesajului. In respectivul context, acelasi individ il intreaba pe pastor: "D-le pastor, ce limba credeti ca se va vorbi in noul Paradis?...". Fara ezitare, pastorul ii raspunde: "Limba engleza, stimate prieten... limba engleza..."... Intrigat de tonul categoric al raspunsului pastorului, individul continua: "Si de ce ma rog, tocmai engleza?...". Cu aceeasi promptitudine, pastorul il lamureste: "Pt. ca poporul american nu va fi niciodata in stare sa invete o alta limba... alta decit cea pe care o cunoaste deja: limba engleza..."...

Americanii sint prosti?... Poate nu neaparat prosti... ci mai degraba victime ale sindromului "buricul pamintului"...
Am gasit intimplator ceva... - de zaraza sc la: 31/05/2006 19:33:01
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
La cit ma pricep eu cu teoriile astea...mai bine studiem practica pina nu ne omoara...Principiul cauzalitatii nu e musai sa existe...Exista o lume in care ne invirtim, posibil sa fi ametit deja. Eu, ametita numarul 1, cu voia d-stra, banuiesc ca exista o divinitate care poate fi de vina de toate relele si felicitata cind e cazul, daca e cazul...
De asemenea, o lunga perioada am crezut in lipsa divinitatii...banuiesc ca nu trebuie trecut cu vederea ca divinitatea exista numai pentru cine crede in ea, pe cind lumea materiala exista pentru toti. Sau nu?...
Lumea materiala nu are nevoie de o cauza, ea exista si gata, o pipaim si strigam ESTE! E posibil oare sa nu existe o prima cauza...lumea nu are inceput...o extindere a universului, o contractare, si iar extindere...explozia aia...big...lapsus...sorry!!...cine se poate opune acestei variante materiale continue daca si eu o las sa-si faca de cap?

cere si ti se va da
EXCELENT!!! - de stefan oana la: 20/06/2006 20:03:12
(la: Jurnal intim)
Stimate domnule Lazarescu ( un nume parca predestinat)
Am vorbe de felicitare la citirea acestui jurnal intim, care m-a captivat.
Ceva simplu si complicat in acelasi timp, serios dar si plin de umor, ceva atat de normal incat pare a fi cu totul special. Am citit mult ( am terminat filosofia) si ador lururile frumoase si simple. Asta e tot ce pot spune vizavi de ceea ce imi place.
Am recomandat jurnalul mai multor prieteni care sunt ca mine. Ne place mult!
Inca o data felicitari si asteptam actualizari.
Cattalin - de abc111 la: 24/06/2006 11:28:45
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ti-am citat datele pe care le-ai dat tu insuti despre tine: cand dai click pe pseudonimul tau vezi si tu ce apare: religia ortodoxa si om de afaceri.

Tu ai scris asta despre tine insuti, nu ma intereseaza deloc persoana ta; as fi vrut sa stiu numai daca ai terminat liceul ca faci foarte multe greseli gramaticale si de logica.Nu te ratzoi la mine pentru ceea ce scrii tu insuti despre tine!
Inteleg enervarea ta pentru ca stiu ca nu-ti convine sa face ce iti cere Cristos, si interpretezi tu cum vrei pasajul respectiv, dupa ureche. Pasajul nu are nevoie de interpretare, este extrem de clar, dar daca il intrebi pe vreun preot care a economisit din banii de prescuri si si-a cumparat, ca "om cinstit" un Volvo si un Mercedes, (am intalnit un preot din Burcuresti in acesta situatie), sigur ca iti va interpreta Biblia ca sa-ti sune bine la ureche, chiar daca intoarce pe dos Noul Testament".

Iti reamintesc pasajul: "Domnul Isus" , cand a fost intrebat de tanarul bogat si credincios ce mai are de facut pentru a intra in imparatia cerurilor, pentru ca el respecta si legea si profetzii, poti citi tu insuti raspunsul Unsului: "vinde tot ce ai si da la saraci"; la care el a plecat cu coada intre picioare. Ce nu ai inteles din acest pasaj si ce are nevoie de interpretare?

Si-ti mai dau un pasaj: cel cu vamesul vizitat de Isus. "Om de afaceri "si el, a acumulat bani buni, dar dupa ce a fost vizitat de Isus a dat totul la saraci. Ce interetare mai doresti? Nu e destul de clar?

Nu urasc tot ce tine de crestinism! Am admirat-o profund pe maica Tereza (catolica) si atitudinea ei fata de oameni, care a fost admirabila! Dar trebuie sa recunosti totusi ca tu nu esti Maica Tereza, care a facut exact ce i-a cerut Isus. Faptul ca tu gasesti interpretari personale ca sa eviti sa faci ce iti cere Isus nu te ridica in ochii mei cu nimic!

Maica Tereza nu a intrebat vreun preot ce sa faca: ea nu avea nevoie ca tine de interpretari savante venite de la preoti corupti, a caror tzel in viata este sa faca bani cat mai multi. A citit biblia, a eliminat partile rele (pe care nu le-a invocat niciodata) si-a pus la bataie tot ce avea si a ajutat cat mai multa lume saraca! Tu, care faci atata caz de religia ortodoxa, si de crestinism, ce ai facut? Te lauzi numai ca esti "om de afaceri". Eu nu as fi postat asa ceva, chiar daca ar fi fost adevarat; ce conteaza aici este modul cum judeci lucrurile, nu lauda de sine!

Multe lucruri m-au indepartat si mai mult de ortodoxie: in timp ce biserica ortodoxa a fost in gradul de decadere in care este si azi, cu preoti care se ocupa mai mult de politica si de incropirea unei averi personale, ca si de afurisirea diverselor categorii de oameni, mai si pretinde ca e morala!! Au fost si cazuri cand cand eram in tara, cand as fi vrut si eu sa dau altora de exemplu imbracaminte inca buna pe care nu o mai foloseam: in alte tari bisericile organizeaza asa ceva (vezi "Salvation Army") dar Biserica ortodoxa nu era preocupata sa ajute saracii, ca trebuia sa scrie "tiligrame" de felicitare "celui mai iubit fiu al poporului". Atunci am dat tot ce nu mai foloseam la nimereala unor persoane care le...revindeau!

Iar te citez:
"Si de unde stii cum se interpreteaza Biblia in privinta asta, necunoscind prea mult subiectul."

Chiar nu intelegi ca Maica Tereza a inteles partea buna din Biblie fara ajutor dinafara?

Despre fiecare postare de pe doua site-uri ai scris aberatia asta: ca fiecare persoana "nu cunoaste prea bine subiectul" Felicitari pentru atata cunoastere din partea ta...pe dos!

Si iar:
"Nu doresc sa continui discutia, doar ocazional."

Ce sa inteleg din asta? Tu intelegi ceva? E o afirmatie stupida!

Cand scrii ca nu mai doresti sa continui discutia, ma astept sa nu mai postezi nimic pe aceasta tema. Cand scrii "doar ocazional", inseamna ca renunti la ce ai spus inainte si afirmi ca vei continua "discutia".
Chiar nu intelegi ca logic fraza ta e un nonsens?

#129676 (raspuns la: #129481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#129631, de Cri Cri - de Baloo_ la: 30/06/2006 19:40:52
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Cri Cri,
Initial am citit doar ultimele comentarii si intelesesem ca e vorba de situatii ciudate, dar de fapt e vorba de oameni ciudati. Mii de scuze!

Deci am citit din urma si am impresia ca te-ai mai intarit. Sper sa nu ma fi inselat. Dar un lucru mai pot sa spun si eu, si anume este important sa te gandesti in primul rand la tine. Merita crede-ma. Bunica spunea ca orice sac isi are peticul lui. Si perechea ta e undeva. Uita-te bine in jur ca va aparea. Stiu ca suna a Ileana Cosanzeana, dar de cele mai multe ori se timpul le rezolva. Credem ca ce avem acum este ce ne-am dorit, dar candva, dar daca ne-am inselat inconstient, sau ne-am mintit singuri, timpul va avea grija sa ne-o dovedeasca. Problema este sa nu scapam adevaratele sanse incapatanadu-ne sa tot reparam...
Am tot auzit texte de genul "daca cineva ne iubeste altfel, nu inseamna ca nu ne iubeste!" Pentru mine - o abureala. Ma bucur cand cineva iubeste, dar o relatie functioneaza, doar daca amandoi iubesc cum isi doreste celalalt. Orice altceva este nepotrivire. Iar pe timp lung nu poate functiona.

In perioada mea de "glorie" am primit o felicitare de ziua mea cu motto "Acela e fericit care iubeste nu ce vrea, ci ce trebuie". Crede-ma ca l-am gasit pervers. Pentru ca iubirea nu ne-o putem alege, iar iubirea impusa este o minciuna si nu o iubire. Ea trebuie sa vina din suflet si nu prin autosugestie.

Daca am batut campii - iertare!

P.S. Poate adevaratul subiect : pe el nu l-am putut intelege. E intr-adevar ciudat si mi-e greu sa judec. Miros ca nu te iubeste si ca e vorba de orgoliu barbatesc. Mi-i s-a reprosat odata ca ma comportasem ca si cum as fi prea sigur de mine. Era gresit. Dar cred ca el face asta. Si cine face asa ceva nu iubeste. Iubirea iti ridica controlul si te indreapta spre cel ce-l iubesti. Iar distanta nu are importanta. O iubire o simti si de la mii de kilometri. Crede-ma ca e verificat. Daca cineva te iubeste nu exista sa nu simti. Ori ca placere , ori te agaseaza, dar simti. Si nu-ti pui intrebari.

Hops, ca iar bat campii...


Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#130874 (raspuns la: #129631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartouche - de a399 la: 05/07/2006 19:37:12
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Totusi revin; am fost intrerupt: mesajele tale au fost incoerente; stii la ce ma refer. Nu doresc sa te aud cu atacuri la persoana, dar daca asta e alegerea ta, fie. Eu te-am acuzat nici ca esti paranoic, nici nici nu am spus cuvinte de mahala cum pretinzi. E un neadevar verificabil. Am recunoscut insa la tine stilul si limbajul de lemn, pe care aproape il uitasem.

"nu-ti rapund ca nu meriti" Ha ha ha! Tu stabilesti cine merita si cine nu Augustele tale raspunsuri! Si vrei sa ma feresti...tot pe mine de... paranoia?

Cu afirmatia ta despre viata ta mai sigura, ce sa zic: am inteles exact si eu; fi sigur ca si altii, despre ce e vorba Ai intors-o ca la Ploiesti.

Cand critic ce zici, asta fac: critic, pentru ca stiu ca nu e corect; dar a spune lucrurilor pe nume nu e jignire de mahala. Iti repet din nou: iluzia ta ca orientarea sexuala se schimba din plictiseala este doar atat: o iluzie a ta! Da, te-am ironizat, pentru ca este o gogoasa. Si atitudinea ta fatza de cei care sunt chinuiti si se sinucid nu-ti face cinste! Despre vot, nu am nici o iluzie ce votezi! De obicei cand intalneam persoane ca tine le faceam niste urari: sa treaca prin viata si sa simta ce inseamna sinuciderea cuiva iubit.

Si expresia ta cu casa de sticla: am inteles exact la ce te referi. E jignitor, intelegi si tu. Dar vei gasi o explicatie convenabila, o traducere cumva, sa sune bine si politic corect!

Dar las asta las la o parte toate astea, ca sa-ti rapund, tot corect,ca inainte, la intrebarile ce le-ai pus "ca sa ma incui", ( din grija fatza de mine ca sa nu ma imbolnavesc, precum zici).

citat "Purtati-va normal si recunoasterea si acceptarea vor veni de la sine." Neadevar total! In 1989 speram ca rapid dupa schimbarea de regim, vom intra intr-o societate normala, in care medicii psihiatrii apartinand de organizatiile internationale isi vor spune parerea si ea va incheia capitolul. Nu numai ca nu s-a schimbat nimic in bine, dar dupa 7 ani s-au schimbat toate in rau (in 1996, daca tii minte a fost atunci o perioada de demonstratii masive la ambasadele si consulatele Romaniei).

In ziare au aparut articole continand informatii despre viata mizerabila a homosexualilor sub regimul Ceausescu, incepand cu anul 1990, dar nici o schimbare in bine nu s-a produs. Din contra, BOR-ul a devenit si mai agresiv, ca si cand ar fi fost conducatorul moral neprihanit al tarii (dupa telegramele alea de felicitare).. Sub conducerea lui CV Tudor tara intreaga isi punea "problema: "cu ce parte intram in Europa", ceea ce arata si gradul de ignoranta a publicului, Nu insist. Bor-ul a organizat unitati de lupta din studentii ASCOR, care au agresat destui oameni. Nu am asistat la confruntari, dar mi s-au descris si cred. Ideologia ascor era de batausi pentru credinta. Un fel de cruciati, nu? Au uitat ce le-a zis mentorul: cine se atinge de sabie, de sabie va muri. Credinciosii isi uita tot timpul regulile.

Stand cuminti si nejignind pe nimeni, lucrurile au fost impinse spre tot mai rau. Din fericire abuzurile au ajuns la Amnesty International unde Romania a fost criticata ca stat, iar conducerea a schimbat cumva foaia si a eliberat din puscarie persoanele arestate. Dar NUMAI LA PRESIUNEA UNIUNII EUROPENE s-au schimbat in bine legile. UE a procedat la fel si cu ceilalti dreptcredinciosi ortodocsi: cu Ciprul, care se vedea exclus chiar din discutii pentru acelasi motiv.
Votul nu a contat deloc, cum stii! Puteai sa votezi orice, adica contra!

Acelasi lucru s-a intamplat si in alte tari: numai dupa ce a izbucnit un mare scandal in New York in 1969 in Greenwich Village (sud- Manhattan) si dupa ce politia a luat bataie o serioasa de la multimea homosexualilor (la Stonewall; ei erau revoltati ca politistii au venit sa-i aresteze chiar dupa ce au primit mita obisnuita ca in fiecare an) s-au schimbat si legile si s-a spart gheata. Asta se aniverseaza la parazile gay din toata lumea, numai ca azi si Politia participa la parada! Eu credeam ca se poate cum ai scris aici: ca lumea va intelege situatia si lucrurile se vor schimba , dar lumea e cum zici tu ca faci: spune ca nu e homofoba dar voteaza contra...Nu poti pune nici o baza pe coerentza altora si nici sa astepti pana la sfantul asteapta! Deci parerea ta nu corespunde deloc cu realitatea.

2. Te citez: "Discriminare?
In ce privinta?
Poti sa mentionezi o circumstanta in care a trebuit sa-ti declari preferinta sexuala?
Poti sa relatezi o situatie in care ai fost discriminat?
"

Desi percep bine tonul tau batjocoritor si agresiv, totusi incerc sa-ti raspund cat mai corect:

Discriminare? Da, cu ghiotura. In iepoca de aur voi puteati dormi linistiti in casele voastre, eu si altii ca mine, nu! Nu numai ca am fost batut de militieni "in civil" , nu numai ca am fost dus la Militia capitalei, dar m-au si impins sa ma "tratez". Sa ma fac "barbat" . Cunosc bine mai multi psihiatrii si unora nu le-ar face placere sa public tot ce mi s-a intamplat atunci sub "grija lor". (psihiatria de partid si de stat). Dar tot vreau sa fac publice unele lucruri). Unii dintre ei erau corecti (extrem de corect a fost dl dr Hanganu, care mi-a soptit: nu poti sa schimbi nimic, pleaca si ascunde-te de militie! Altul mi-a impins o hartie in fatza, a chemat la telefon militia si mi-a spus: esti aici ca sa declari! Ce Hipocrate, ce juramant! Securitatea! Niciunuia dintre voi nu i s-a intamplat asa ceva! Iar alti barbati au fost gasiti morti in ganguri, fara sa se cerceteze cine i-a ucis! Un om cunoscut in mediul homosexual ca fiind extrem de bun, care ajuta pe oricine cand era la ananghie, fie ca era gay sau nu, a fost gasit intr-o dimineata mort intr-o baie de sange, pe strada, langa Cismigiu! Chiar si baieti foarte tineri! Compara asta cu viata ta! Dar asta nu a fost nimic: din cauza restrictiilor nu puteam face conectii decat cu persoane de cea mai joasa calitate (toti oamenii cumsecade se ascundeau de frica). Eu eram bine educat, idealist, credeam numai bine despre oameni, si am intalnit un tanar foarte dragutz si stilat. Nu stiam ca era abia iesit din puscarie. L-am adus acasa si am avut o relatie cu el; eu eram chiar indragostit. Dupa incident, primul lucru ce l-a facut a fost ca si-a batut joc de mine, declarand ca nu e un jeg poponar (mai rau) ca mine ci hetero, ceea ce era adevarat. 90% din clasa lor erau hetero si traiau din exploatarea celor ca mine. Hetero insemna si atunci superior, cum declari si tu: statea bine cu ziua de maine si nu traia in casa de sticla, nu?) dupa care m-a santajat: daca nu-mi dai 4000 de lei pe loc, chem militia la telefon! Nu conteaza ca intru si eu la puscarie, ca abia am iesit de acolo! Mi-a luat toti banii din casa. A doua zi, a trebuit sa ascund toata criza prin care treceam, si sa joc teatru la serviciu (trebuia sa ascund si ceva vanatai si am inventat un motiv fictiv), sa nu observe colegii...cand ajung acasa imi gasesc apartamentul spart si nimic in casa!

De atunci orice posesiune materiala (cu exceptia cartilor) nu mai valoreaza nimic pentru mine.

Mi-era frica sa reclam, evident, dar tatal meu m-a sfatuit sa reclam imediat! A venit militia poze, etc, dar mie imi era frica sa...nu-l gaseasca! Cand l-au gasit, la Militia capitalei m-am trezit ca la confruntare hotul spune adevarul (declarand tot ce a furat de la mine), iar eu mint de frica de a fi descoperit, negand ca sunt ale mele! El facea parte dintr-o banda care ucisese doi francezi cu cateva zile in urma.
Modul cum prezenta ofiterul de militie Covaci (de la Militia capitalei) faptele a fost ridicol: spunea ca cei doi francezi voiau sa gaseasca femei usoare, asa ca s-au legat de banda lui, sa le prezinte...etc. Bineinteles ca intelegeam minciuna, dar totul era considerat atat de dezonorant, atat de josnic (sa fii homosexual) incat noi ne uram cu foc pe noi insine! Prin asta nu ati trecut niciunul dintre voi homofobii!

In atmosfera asta de frica am trait atatia ani, dar cel mai rau a fost ca nu exista nimic informativ, ca sa inteleg ca societatea e cea bolnava, nu eu! (Nici azi nu exista nimic informativ, e periculos (chiar?) sa publici adevarul; iti sare poate biserica in cap, nu? Nu vad altfel nici o explicatie in privinta absentei totale a informatiilor corecte macar in carti de psihologie! Am consultat acum doi ani tot ce putea fi gasit in librarii si...nimic corect!!) Revenind la trecut, noroc ca am dat la timp in bibliotecile mari si foarte bune (nu in librarii) de suficienta literatura, inclusiv stiintifica, Journal of Psychology - la zi si multe altele. Uneori le gaseam adnotate usor - evident de unii psihiatrii constiinciosi (cati or fi existat, ma intreb?) si am inceput sa ma autoaccept, ca altfel as fi fost mort acum: la 17 am incercat ceea ce multi tineri incearca si azi, din aceleasi motive, in Romania de azi. Si chiar in America: viata nu e usoara mai ales pentru tinerii sectanti, dati afara de parinti de acasa pe acest motiv. Vorbesc despre tinerii de care spui ca nu-ti pasa! De curand s-a sinucis un mormon de 18 ani din Salt Lake City, pentru ca nu mai suporta stressul legat de orientarea lui sexuala.).

Surprinzator a fost faptul ca si in occident romanii care isi declarau "persecutiile" erau cei care au avut pozitii mari sub ceausescu, ca de ex.directori de intreprinderi, ingineri sefi, adjuncti de ministri! Niciunul din cei ca mine nu s-a plans: erau bucurosi ca au scapat de "traditionala ospitalitate romaneasca" si de spatiul mioritic cu behaiala lui cu tot. De cate ori m-am reintors in tara am intalnit pe diferite aeroporturi tineri homosexuali romani care declarau ca mai bine isi dau foc decat sa spuna in tara ce sunt! Nici macar familiilor lor!

Nu-mi trebuie nici simpatia ta si m-ar scarbi "mila" oricui. Dar sper ca generatiile urmatoare sa nu mai urmeze acelasi drum, al fricii continue, al amenintarii permanente si al santajului de stat sau al santajului plevei, doar pentru ca niste romani needucati stabilesc valorile in societate.

Dar cand am citit lucrari de Patapievici...m-am lamurit si cu noii intelectuali....m-am apucat de cap...




#131731 (raspuns la: #131491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: