comentarii

GRÄ‚MADÄ‚ LEMNE


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
o excelenta parodie in topic - de Sancho Panza la: 13/01/2010 15:00:04
(la: Vanatoarea Porcilor)
Prinţul cu colţi de mistreţ
de Gârda Petru Ioan

Un mahăr din Est, practicând vânătoarea,
Cu inima neagră spre codri venea.
Urmându-şi uşor într-un porsche cărarea,
Mulţi prinţi şi miniştri cu el aducea.
-Veniţi să-mpuşcăm în păduri carpatine
Mistreţii sălbatici mânaţi de gonaci,
Am gloanţe destule şi puşti-carabine
Şi standuri solide din lemn de copaci.

Un prinţ doritor să omoare jivine,
C-un aer sever abordă un servant:
- Hai, mişcă, băiete, adu carabine
Şi-ajută-mă iute să urc într-un stand.
- Stăpâne, se spune că-n vremuri de fală,
În beznă de codri străbunii purtau
Bătaia cu fiara în luptă egală
Şi urme de colţi pe veşminte aveau.
De ce nu vii, sire, să simţi răsuflarea
Mistreţului viu grohăind sub copaci,
Fugind hăituit, căutându-şi cărarea?
Răspunse alteţa: - Incarcă şi taci!
Dar iată, soseşte sălbatica turmă!
Să tragem cu sete, amici, în grămadă,
Priviţi cum se zbat, cum guiţă şi scurmă,
Ce roşu pârâu şiroind în zăpadă!
Să tragem, prieteni, momentul e bun,
Căci gardul electric elanul li-l frânge,
De ce nu am, Doamne, obuze de tun,
Aş bate recorduri la carne şi sânge!
- Stăpâne, ajunge, măcelu-i măreţ,
Dar sunt deja sute căzuţi sub copaci!
Răspunse alteţa rânjind cu dispreţ:
- Adu carabine, dă gloanţe şi taci!

Târziu, când sui peste creştete luna,
Sticliri risipind peste tristul decor,
Strigă micul prinţ agitându-se-ntruna:
- Servant, ţine scara să pot să cobor!

Povestea mi-a spus-o servantul dibaci,
Ce nu-şi ascundea, la o cană cu vin,
Profundul respect pentru porci şi gonaci...
A... şi pentru prinţi, însă foarte puţin!



P4: Rondelul apei din grădina japonezului - de Alexandru Macedonski - de maimuta la: 12/02/2011 20:37:10
(la: Ca urmare a Campionatului Mondial)
Apei lui de prin ogradă,
Prea domol curgînd la vale,
Bolovani, într-o grămadă,
Japonezu-i pune-n cale.

Spumegată, vrea să vadă,
Împrejurul casei sale,
Apa lui, ce prin ogradă
Prea domol o ia la vale.

Şi schimbînd-o-ntr-o cascadă
De consoane şi vocale,
Uită-a vieţei grea corvoadă,
Dînd răsunet de cristale,
Apei lui de prin ogradă.
9 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:42:01
(la: Apartamentul)
albă îi acoperea umerii arătării căreia nu i se vede decât jumătate din trunchi.
Ţipătul ei prelung îl face pe Ştefan să sară din pat. Ţâşneşte spre bucătărie alunecând pe podea şi julindu-şi genunchiul. O vede pe Carmen cum stă cu mâna întinsă spre geamul vecin, tremurând din toate încheieturile şi incapabilă să spună ceva. Era albă ca varul. Reflexul lui îl face să-i tragă o palmă pentru a o scoate din acest şoc. Ea reacţionează şi cade grămadă la picioarele lui. Lăsând-o jos pentru o clipă, se repede să vadă, doar că nimic nu este acolo. Camera e învăluită în întuneric şi linişte. O ridică cu greu apucând-o de subsuoară şi o duce pe pat. Era plânge încetişor, are ochii tulburi plini de lacrimi. Tremură încă scuturată de frisoane. El îi prinde faţa în palme forţând-o să se uite în ochii lui.
-Ce s-a întâmplat?întreabă încet. Îmi poţi spune ce ai văzut? Eu n-am mai văzut nimic.
Carmen dă din cap că nu, iar Ştefan nu înţelege.
-Ce, nu? N-ai văzut nimic acolo?
Ea dă din cap că da.
-Deci ai văzut ceva dincolo? În camera acolo?
Ea dă din cap afirmativ cu lacrimile siroindu-i încet pe ambii obraji.
-Ce a fost, eu n-am mai văzut nimic?!
-Ci...ci...cineva...bâlbâie ea. Se..se uita la mine.
-Ai văzut pe cineva acolo, la geam care se uita la tine? Ce era, bărbat, femeie...
După ce le zice „femeie” ea dă din cap mai tare.
-Femeie...?!
-Bătrână, şopteşte ea trăgându-şi sufletul şi respirând adând. O bătrână, lângă geam, se uita la mine. Părea ca una moartă.
-Moartă se uita la tine? Adică arăta ca o moartă?!
Ea dă din cap că da.
-Uite cum facem. Linişteşte-te acum, mâine la prima oră plecăm de aici, bine? Eu n-am mai văzut nimic, dar te cred. Am să urmăresc, poate mi se arată şi mie. Orice ar fi, nu ai de ce să te temi, sunt cu tine şi nu poate să-ţi facă nimic. Aici nu are putere.
Nici nu apucă el să-şi ducă vorba la sfârşit când o izbitură puternică se aude în uşa din camera depozit. Lovitura se repetă la fel de puternic, cu violenţă.
Ştefan sare în picioare şi apucă un picior de lemn rupt cine ştie de unde, ce zăcea lângă uşa de la intrare.
-Vă arăt eu vouă cum să vă bateţi joc, îşi mârâie înfuriat la culme.
Deschide cu brutalitate uşa ce dă spre hol... Scaunul din bucătărie îl loveşte cu putere sub genunchi aproape răsturnându-l. Prostit se uită la scaunul ce fusese o clipă înainte în mijlocul bucătăriei. Nu mai înţelege nimic! Geamul deschis se trânteşte brusc, cu violenţă, rupându-se, iar sticla sfărâmată căde ploaie asupra lui şi-l răneşte uşor pe obraz şi nas. Se târăşte de-a buşilea către perete la adăpostul uşii, dat uşa, ca posedată îl prinde într-o serie de lovituri cel rănesc la tâmplă şi aproape să-i frângă graţul cu care încearcă să se apere. Se ridică ca împins de un resort. Carmen, care nu înţelege nimic, se uită la el incapabilă să înţeleagă.
Ştefan se repede şi o cuprinde de umeri. Ea îi şterge cu palma câteva firicele de sânge ce-i siroiau din obraz şi nas.
-Plecăm acum! Îmbracă-te!
Noaptea rece îi învăluia făcându-i să tremure, dar avea darul de a-i ţine treji. Trăgeau după ei bagajele împachetate la nimereală într-o grabă ce friza nebunia. Abia îşi luaseră cele câteva haine uşoare pe ei. Strada pustie era bătută de rafale de vânt, iar picuri mici le cădeau în creştet , apoi pe braţe, pe faţă... Începuse să plouă mărunt. Un taxi opri lângă ei, şoferul măsurându-i atent şi circumspect.
-Ne puteţi duce la cel mai apropiat motel sau motel? îl întreabă Ştefan cu o voce stinsă.
-Urcaţi...le, răspunde acesta după câteva secunde.
În spate, Carmen se ghemui în braţele lui tremurând. Ochii ei, roşii, i se închid obosiţi obosiţi şi grei. Ştefan priveşte înainte prin parbrizul stropit de ploaie. Ştergătoarele îl prind ca într-un joc stupid, urmărindu-le mişcarea ciclică şi acel scârţâit specific al cauciucului uzat.
-Ştiu un motel ieftin, vă pot duce acolo...
-Bine, răspunde Ştefan încet.
-Nu ştiu cine sunteţi, de unde veniţi, dar mai bine că nu v-a venit ideea să înoptaţi în casa aia mare de acolo de pe dreapta. Aia se zice că-i bântuită. Acolo s-a spânzurat o bătrână, cu mult timp înainte. Casa rămase acum fiului sau nepotului ei, aşa ceva, doar că ăla a fost găsit mort seara trecută... Despre casă se spun numai prostii din astea.
#626575 (raspuns la: #626574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
star - de sami_paris74 la: 15/11/2012 06:27:03
(la: magrebina.)
- Aşa este, afirmă Popeda.Metoda asta este tare periculoasa, va dau cuvintul meu de onoare ;complecta Potcovaru afirmatia Popedei.
-Il stiti pe Sarkoaza ?
-Care Sarkoaza ba ! lumea de-aici ii zice Sarkozy ;interveni un tigan care era imbracat intrun trening jerpelit ,iar la git purtind o cravata de culoare rosie.
-Sarcoaza praleo ! ori Sarcozy e tot una,ala de ne trimitea impachetati in Romània ,asa cum erau trimisi tiganii si evreii la Haujvitz.
-Haoleu ca mare dreptate ai bre !zise un alt tigan aproape adormit .
-Stii ce i-a facut Carla lu Sarcoaza ? I-a pus ovula in cioarba,ca d’aia a inebunit gagiu dupa ea.
-Bai ce chimie,ce chimie fratilor ! asa ca arabii au dat cu bomba asta chimica in toata Europa si asa au ocupat ei Frantia,si Germania si Spania si Belgia si Olandia si in final or sa ajunga si la noi in Romania ca zice . ca noi suntem vinovati de o alta chimie,o chimie care se numeste « mizerie » !
Devla ,Devlesco ! Doamne Dumnezeule ce ipocrizie .
-Da Potcovare stim asta,stim cu totii ca noi suntem elevii arabilor in ceea ce priveste higiena ,saracia si morala ;intervenii bulibasa Contele de Futilac.
- Hai să ne oprim aici, o mică pauză nu strică !... că politica nu-i de noi şi să întărim puţin focul nostru ţigănesc cu ceva butuci de lemn. Bogdaproste că România a scăpat ! Spuse bulibaşa Gabriel făcându-şi cruce. Apoi, se adresă bătrânului Potcovaru: Fierarule ai avut perfectă dreptate. Nu a fost bombardament, nu au fost gloanţe, nu s-a auzit nici un tun. Arabii au ştiut să ocupe Europa inteligent, au ocupat-o fără să tragă un singur foc de armă ! Noi ţiganii nu suntem aşa de mulţi ca ei şi nici uniţi nu prea suntem.
În privinţa asta ţiganilor le-ar trebui o altă educaţie. Îşi scoase ceasul de buzunar îl întoarse, privi ora de aproape, că nu-şi găsea ochelarii; încruntându-se zise: e pauză! Să câte muzica

- Haide bre! Să cânte muzica.

Dă-le Devlă la ţigani
Fabrică de făcut bani!
Dale Doamne la francezi
Fabrică de frunze verzi

Dă-le Devlă la ţigani
Maşini mici şi case mari
Să danseze fetele
Să-şi rupă buricele.

În noaptea înstelată
Luna s-a lăsat
Ţiganii grămadă
În cerc s-au adunat.

Vinul din pahare, îl golesc
Şi hora nebună o pornesc
Şi pofundo lenga daco
Dabule mai lenga daco! (zice lumea că nu mai am galbeni, dar se înşeală că tot mai sunt câţiva pe fundul lăzii)

#636308 (raspuns la: #636307) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:33:31
(la: DEPOZITUL)
Scena IV
. Pe înserat, pe marginea drumului, lângă o fântână cu cumpănă. Colonelul Varlaam Eusebiu, locotenentul Vlaicu Mihai, mai mulți soldați.

Colonelul Varlaam(către locotenent)
Ai auzit noutățile ?

Locotenentul Vlaicu
Da, să trăiți !

Colonelul Varlaam
La dracu cu toate astea. Ce i-o fi apucat și pe ăia. Cu schimbarea asta ne-a dat peste cap cu totul. S-a dus naibii și termen și tot.

Locotenentul Vlaicu
Conform ordinelor, nu putem decât să ne supunem.

Colonelul Varlaam
Just. Dar trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut mai mult să fie cum se stabilise la început. Într-o lună eram plecați de aici. Oricum, asta ne încurcă rău de tot. Să vezi când vor auzi ăștia ...

Locotenentul Vlaicu
Trebuie să audă ? Dacă..construim și apoi restul...înțelegeți și dumneavoastră...

Colonelul Varlaam
Ce bine ar fi de-ar fi așa ușor. Nu uita că secretul e primordial. Voi da un ordin strict ca niciun soldat să nu discute absolut nimic.

Locotenentul Vlaicu
Abia aștept să terminăm aici. Nu știu de ce, dar parcă mai bine mă simt pe front. Acolo totul era mai simplu. Îți faci treaba și gata. Aici ai o grămadă de griji pe cap. Niciodată nu mi-a plăcut să lucrez cu civilii.


Colonelul Varlaam
Stai să vezi când va auzi primarul. Ăstuia trebuie să-i spunem, deși n-aș prea vrea. Mă tem că dacă știe el, vor ști toți.

Locotenentul Vlaicu
E primar, dom` colonel, trebuie să-și țină gura, doar e vreme de război.





Colonelul Varlaam
Nu-i cunoști pe civilii ăștia. Mai ales pe ăștia de la țară. În fine, vedem noi cum facem... Ocupă-te de soldați. Vezi, ține-i străns, să nu se apuce să hoinărească pe aici. Măine încerc să dau de primar si să văd dacă îi spun sau nu. Un lucru e sigur, nu vom mai folosi munca sătenilor. Secretul e mai important acum.



Scena V
În cârciuma lui Aurel. Primarul Mihnea, Dumitru Dudău, popa Ghiță, Jandarmul Tudor Irimia, Aneghin, moș Costache, alți săteni

Aurel
A naibii vreme. Va fi o primăvară ploioasă rău.

Mihnea( îngândurat)
Mașinile astea ale armatei au transformat ulițele într-o vale de noroi. Nici cu căruța nu mai ieși din mocirla asta.

Dumitru
De bine ce mi-am făcut cizmele. Până am ieși la uliță eram plin de noroi până la genunchi.

popa Ghiță(de la masă unde stă supărat jucându-se cu un pahar gol)
Dacă ai dormit în coteț...

Dumitru(nervos)
Popo ! Tu vorbești ?!

Aurel( râde)
E supărat părintele că azi nu primește decât un pahar, pe care deja l-a golit. Nu pot părinte să-ți mai dau. Ai auzit ce-a zis dom` primar. Mâine ai slujbă și trebuie s-o pregătești așa cum se cuvine. Cum s-o pregătești dacă nu găsești nici intrarea în sfânta Biserică ? Iar sari gardul, ca data trecută, doar că îl loc să nimerești în curtea bisericii ai sărit în curtea omului, de erau să te mânânce câinii.

popa Ghiță
Ști tu fiul meu...

Aurel
Păi vrei să zici că nu-i așa ? Tot satul a aflat. Nu te-ai dus apoi la doamna doctor să-ți panseze rana de la picior unde te mușcară câinii. Te-ai dus la ea cu sutana ruptă-n...Doamne iartă-mă, ruptă-n fund.

popa Ghiță.
Abia mă zgâriaseră puțin...


Aurel
Păi ai avut noroc. Putea să fie mai rău. Doamne ferește

popa Ghiță
Păcatele mele fiule. Păcatele mele...

Aurel(ieșind de după tejghea)
Din păcate tot nu-ți mai pot da nimic. Mai bine mergi dumneata la Biserică. Uite, dacă mâine merge totul bine, seara mai poți vebni să sărbătorim.

popa Ghiță
Mă duc, doar să stea ploaia asta...

Mihnea(apropiindu-se ușor de jandarmul Tudor, îi spune în șoaptă)
Vreau să le spun acum.

Jandarmul Tudor nu-i răspunde, doar dă din cap în semn de aprobare



Mihnea urcându-se pe podiumul de lemn din fața tejghelei. Pune mâna pe o cană și bate ușor cu ea în tejghea.
Stimați consăteni și prieteni. Domnilor, am să vă fac un anunț care sper să vă placă. După cum v-am mai zis, interesul satului e mai presus de al meu, de aceea vă pot spune acum că, în urma discuției cu armata, adică prin cererea pe cam făcut-o, oral, nu în scris, s-a aprobat ca depozitul ce va fi amplast în pădure, nu va fi decât unul de efecte și intendență, deci fără niciun pericol pentru mica noastră comunitate seculară. Vă spun asta deoarece v-am promis că voi încerca să rezolv problema, și am reușit. Din acest moment nu mai aveți a vă teme de nimic. Niciun inamic, oricât ar fi el de disperat, nu va veni să bombardeze niște pantaloni., pături și câteva cutii de conserve.

Dumitru(vine și-l îmbrățișează pe Mihnea)
Asta e extraordinar dom` primar. Stai numai să audă Ileana, și atunci să vezi bucurie. Trebuie să recunosc că teama asta nu-mi dădea pace nici să dorm.

Alți săteni din cârciumă
Bravo dom` primar !

Jandarmul Tudor(după ce dă pe gât ultima gură de vin, se sterge cu mâneca și se apropie de ușă)
Mă duc să-mi fac rondul. Să vedem ce mai fac soldații ăștia. Nu care cumva să se pună să fure ceva

Aurel
Pe vremea asta nea Tudore ? Stai și matale să se mai oprească ploaia. Te face ciuciulete. Mai și răcești.

#640231 (raspuns la: #640230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
------ NORWAY ----- Nr 1 de tråit - de NORWAY la: 21/10/2003 06:15:20
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
I-mi cer scuze din pricina scrisului dacå a-m greseli ..

Hei på dere

Bunå la toatå lumea din fericire sunt stabilit in NORWAY de o gråmadå de ani, cåsåtorit cu 2 copi si cam imi convine cå am familia mea aici..A DOUA IUBIRE A MEA DUPÅ FAMILIE ESTE ( NORWAY + IT ) tara asta iti då asa de multe de te face so iubesti si nu aberez cind zic,cind må hindesc la ( R ) ITI IA IN LOC SATI DEA mare diferentå care nu poti so ajungi sorry asta este adevarul..Så fie nu 1 milion de Euro 100 de Milioane de Euro tot nu masi intoarce in Romania..Conruptie si altele care sunt prea multe så le precizez,fac o comparatie,un drogat care se drogeazå de peste 30 de ani såi iei drogurile ce se va intimpla drogatul då coltul la urgentå asta este si cu ( R ) cam multi ani trebuie så ajungå alte tåri din urmå dintre care ( NORWAY niciodatå )..Cei de afarå stati acolo cå stati bine..Poate peste 60 -80 de ani o så fie bine in ( R )???? dar pinå atunci cam dåm coltul toti....Pe vremea lui Ceascå era mai bine opinia mea sincer så fiu nu am våzut oameni fåcind foamea si aurolaci de bine de råu aveai ce minca acum multi dau coltu din cauza asta foamea + 1001 de altele......Pinå la coada nu banu face omul , omul face banu...Pe altå parte cistigi milionul stai in ( R ) peste noapte nu mai ai milionul ai puso faci foamea ,asta nu se intimplå afarå fratilor må refer i NORWAY sau in alte civilizate tari ca SWEDEN ,DANMARK .... Cu respect un båiat trecut prin viatå ...
O marturie despre evenimentele de la Abatorul Bucuresti - de (anonim) la: 14/02/2004 03:17:03
(la: A existat holocaust in Romania?)
De ce n-au luat românii Premiul Nobel pentru Pace în 1994? (3)
Asadar, considerînd, cã eu, unul, nu mai aveam cu ce interveni, am lãsat pe seama lui Corneliu Coposu si a lui Ticu Dumitrescu sã promoveze, si prin PNTCD, si prin Asociatia Fostilor Detinuti Politici din România, argumentele noi care, adãugate celor prezentate de mine, puteau sã sporeascã sansele ca în anul 1994 Premiul Nobel pentru Pace sã le fie atribuit fostilor detinuti politici din România. Sansele nu erau deloc neglijabile, propunerea mea îsi fãcuse efectul scontat de mine, iar comisia norvegianã (regalã si academicã) de acordare a premiului retinuse aceastã propunere pentru discutia finalã. Am trãit ani de zile cu impresia cã nu s-a fãcut nimic în plus fatã de ceea ce fãcusem eu. De cîte ori m-am mai vãzut în Senat cu cei doi distinsi colegi, subiectul nu a mai fost abordat. Abia în urmã cu vreun an, un an si ceva, întîmplãtor deschid aceastã discutie cu un român revenit, din SUA, în tarã si aflu cu mirare cã-i era bine cunoscut subiectul, adicã se numãrase printre românii din SUA cãrora Corneliu Coposu le ceruse sprijinul pentru a sensibiliza cercurile americane influente, însãsi opinia publicã americanã, pe ideea ca românii, prin cei mai de ispravã si mai bravi dintre ei, sã primeascã cinstirea, mai mult decît cuvenitã si binemeritatã, pe care o conferã orice Premiu Nobel. S-a pornit, în acest sens, o campanie de presã, inclusiv prin revistele românesti de peste Ocean, dar campania n-a mers prea departe si nici nu si-a fãcut efectul, deoarece, cu mare promptitudine, s-a itit replica, din partea unor cercuri americane evreiesti, agitate în principal de un medic, Katz pe numele sãu, care a publicat mai multe articole, atît în presa de limba românã, cît si în cea de limba englezã, a trimis scrisori si la Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Pace, opunîndu-se cu vehementã ideii subsemnatului. Cu ce argumente? Cu urmãtoarele: cei mai multi dintre fostii detinuti politici din România sînt legionari. Cam 90% dintre cei care au umplut temnitele comuniste au fost membri ai Miscãrii Legionare. Deci, în fapt, ar urma ca legionarii sã fie cei premiati cu înalta distinctie, ceea ce este absurd si inadmisibil, deoarece legionarii au fost un partid violent pînã la crimã, la pogrom, la genocid! Dovada cea mai bunã – cele petrecute în ianuarie si mai ales „binecunoscutele“ crime de la Abatorul bucurestean!… Si uite asa, pe mîna d-lui Katz, s-a ales praful de propunerea mea. Cît era de întemeiatã contestatia d-lui doctor Katz cred cã s-a înteles destul de bine din seria de articole pe care le-am publicat în „România Mare“ pînã deunãzi, sub titlul „Legionarii nu au omorît nici un evreu“. Nu stiu dacã articolele mele au ajuns pînã la dl. dr. Katz, dar ele si-au fãcut efectul, mult mai important decît însusi premiul pe care l-am pierdut noi, românii, atunci, în 1994… Efectul articolelor publicate... a fost cã printre cititori s-a numãrat si un martor, probabil ultimul martor rãmas în viatã al celor petrecute la Abator, în ianuarie 1941… Am fost cãutat de vajnicul nonagenar (vîrstã pe care o va împlini la varã) si, de fatã cu 2 martori – care i-au mijlocit întîlnirea cu mine - mi-a dat o declaratie despre ce a vãzut dînsul la Abator în ziua de 24 ianuarie 1941. Iatã fragmentul cel mai important din aceastã declaratie datã „în fata domnilor Neagoe Nicolae – Mateescu, Dogaru Victor – Dorian si Coja Ion“: „În ianuarie 1941 lucram la Baza Aerianã nr.3 Pipera (mai tîrziu devenitã ASAM) ca sef de echipã, maistru principal reglor si montor de avioane, cu o vechime de 3 (trei) ani. În ziua de 24 ianuarie, dupã terminarea rebeliunii din 21-23 ianuarie, am avut o discutie cu un subaltern, Preda Petre, zis Druscã, mecanic, care în zilele de 21-23 lipsise de la unitate: era legionar si participase la rebeliune. El mi-a povestit cã la Abator se aflã trupurile unor legionari ucisi în timpul rebeliunii, trupuri agãtate în cinghele. Am raportat comandantului meu, comandor inginer Constantinescu Cristea, cele aflate de la Preda Petre. L-am întrebat pe comandant ce este de fãcut si el a zis cã nu stie ce sã facem si cui sã raporteze, dar cã mai înainte de orice o asemenea informatie trebuie verificatã. Mi-a recomandat sã iau masina-dubitã (marca Skoda) cu care se fãcea aprovizionarea unitãtii cu carne de la Abator. (…) Am plecat cu soferul, militar în termen, la Abator, unde am intrat pe intrarea principalã, spunînd cã vin sã vãd ce carne se poate lua de la Abator. Masina si soferul veneau în mod obisnuit la Abator dupã carne. Am intrat în halã si am constatat cã mai nimeni nu muncea, fiecare se plimba prin halã, discutau în grupuri etc. Am încercat sã intru în vorbã cu parlagiii, dar ei mai mult se fereau sã-mi rãspundã la întrebarea dacã e adevãrat cã undeva, în Abator, se aflã oameni atîrnati în cîrlige. Mi-au atras atentia sã fiu mai discret. Unul dintre ei, pe care ceilalti îl numeau «nea Vasile» si care era seful unei echipe de mãcelari, mi-a spus «da, domnule, dar nu sînt evrei, sînt români!». De la sofer, care mã însotea, am aflat cã nea Vasile se numea Stoica Vasile. El mi-a arãtat în ce directie se aflã cadavrele si m-a fãcut atent sã nu fiu vãzut de oamenii din conducerea Abatorului. La circa 50 m, am gãsit locul, unde am ajuns singur, neînsotit de sofer. Am vãzut în jur de 15 (cincisprezece) cadavre atîrnate în cîrlige, si încã alte cadavre adunate grãmadã la perete. Am dat la o parte paltonul de pe unul dintre cadavrele atîrnate si am vãzut cã, sub palton, avea cãmasa verde, îmbrãcatã peste costum. Alte douã cadavre nu aveau cãmasa verde. De celelalte cadavre nu m-am atins. M-am întors la sofer, unde l-am gãsit si pe nea Vasile, cãruia i-am spus: «Mãi, nea Vasile, cine sînt oamenii ãstia?» Nea Vasile mi-a rãspuns cã sînt legionari împuscati de Armatã, cã în jurul Abatorului au fost confruntãri între legionari si Armatã, cã legionarii omorîti astfel au fost luati din stradã de oamenii de încredere ai conducerii Abatorului si atîrnati în cîrlige. Vasile Stoica mi-a confirmat informatia pe care mi-o dãduse si Preda Petre, anume cã oamenii atîrnati în cîrlige sînt declarati evrei. Reproduc cuvintele lui nea Vasile Stoica: «Nu sînt evrei, domnule, sînt legionari împuscati de Antonescu, iar evreii, prin oamenii lor de încredere, i-au tîrît din stradã în Abator, i-au atîrnat în cinghele si zic despre ei cã sînt evrei!» Fac mentiunea cã la data aceea Abatorul era o societate condusã si controlatã de evrei. Nea Vasile a fãcut mentiunea «evreii nostri care conduc Abatorul». (…) L-am întrebat pe nea Vasile dacã e dispus sã declare cele întîmplate la Abator în cazul cã vreodatã va fi nevoie. Nea Vasile a declarat cã este de acord, mi-a dat adresa sa, iar ulterior l-am vizitat de mai multe ori si am rãmas prieteni. Am aflat astfel cã Armata a ridicat cadavrele de la Abator si le-ar fi dus în Pãdurea Plumbuita. Vizita mea la Abator a durat 15-20 de minute. Am luat de la Abator pentru trupã o navetã de mãruntaie, mai mult burti. Cînd m-am întors la unitate m-am prezentat la comandant si i-am raportat cele aflate. Comandantul a considerat cã e de datoria sa sã raporteze mai sus, ceea ce a si fãcut mai tîrziu (…), a dat telefon la Consiliul de Ministri, la biroul unde stia cã lucreazã Horia Sima si de la acel post telefonic i s-a rãspuns: «camaradul Horia Sima nu mai existã, nu se stie unde este». (…) Precizez cã nu am fost membru al Miscãrii Legionare, dar, la fel ca si cei mai multi colegi din aviatie, am simpatizat persoana si ideile lui Corneliu Zelea Codreanu. De asemenea, mentionez cã am fost condamnat pentru «crimã de uneltire împotriva ordinii sociale» de cãtre comunisti si am fãcut 11 ani de temnitã“. Declaratia de mai sus poartã data de 20 decembrie 2003. Sînt mai multe motivele pentru care, deocamdatã, considerãm cã este mai bine sã pãstrãm anonimatul asupra persoanei care ne-a oferit aceastã declaratie. Sper cã, odatã publicatã..., va afla de ea si dl. dr. Katz newyorkezul – parcã asa am înteles, cã locuieste în capitala lumii. Alte comentarii nu facem. Fireste, deocamdatã. Cînd însã vom publica in extenso declaratia de mai sus si dupã ce îi vom oferi autorului ocazia sã rãspundã la toate întrebãrile pe care le vor provoca dezvãluirile sale, ne vom îngriji sã facem acele comentarii pe care altii vom vedea cã se vor feri sã le facã. Pînã atunci ne vom minuna cã Dumnezeu a avut grijã de viata si sãnãtatea domnului „maistru principal reglor si montor de avioane“, sã rãzbatã pînã în zilele noastre, adicã pînã în zilele comisiei pro-Holocaust condusã de Elie Wiesel. Ne adresãm în felul acesta amintitei comisii, d-lui Victor Opaschi, secretar al acestei comisii, oferindu-i posibilitatea sã discute cu domnul „Maistru“ si sã punã la dispozitia comisiei toate mãrturiile si declaratiile cu care acesta se poate face util Adevãrului. Asta dacã, bineînteles, intereseazã pe cineva la Cotroceni adevãrul! Cît priveste Premiul Nobel, poate sã rãmînã cum a decis dl. dr. Katz. Nu e nici prima, nici ultima oarã cînd Comisia respectivã nu s-a arãtat în stare sã-l acorde cui trebuie. Fireste, Menahem Begin l-a meritat mai mult decît detinutii nostri politici, mãcar pentru motivul cã a ucis mai multi oameni decît toti legionarii la un loc!
ION COJA
P.S. - Presa noastrã a gãzduit în ultima vreme declaratiile insolente si stupide ale unui domn pe nume Marco Maximillian Katz, director la „Centrul pentru Combaterea si Monitorizarea Antisemitismului din România“... Eu mã întreb numai (1) dacã cei doi Katz sînt una si aceeasi persoanã si (2) în ce mãsurã combaterea antisemitismului este incompatibilã cu cinstirea adusã fostilor detinuti politici, victime ale represiunii bolsevice, kominterniste?
inca una... - de Radu63 la: 16/08/2004 19:11:16
(la: Pavel Stratan)
SECA
----

La club diseară
cînd se termină discoteca fetele pleacă, rămîn băieţii
să joace seca, sub scări la club
începe jocul, iară sponsor general in seara asta-i polobocul
fiecare care are bani şi nu vrea să se culce
are voie să rămîie, cine n-are bani, se duce
tăte uşile se-nchid, din toate părţile
banii se aud foşnind, se taie cărţile

dar eu
mă uit la bani şi tac
mitel , dar banii d-amu îmi plac
şi chiar de n-am atîţia ani
aici îi chestia numa-n bani

Ai bani, bine, joci cît vrei,
pui bani, cu gîndul bani să iei
da' banul îi ochiul dracului...
toţi vor ca să cîştige-un joc,
vor toţi, dar nu au toţi noroc
te doare, dar iară scoţi şi pui

Din mînă-n mînă
îmi plac cum banii se-nvîrtesc
de la chiron se duc la cota de colo jos, grămadă cresc văzînd cu ochii,
grămăjoara creşte mare, tot mai mare, oare cine o să puie mîna pe-aşa onoare
mă uit la Ghiţă,
cum lîngă bani se dă alături, gînduri grele îi ascut dinţii, ochii fug în lături
el presimte cum de parcă banii tăţi la dînsul d'amu-s,
cred c-aşa prezicere fixă nu avea nici Nostradamus

dar eu
mă uit la bani şi tac
mitel, dar banii tăţi îmi plac
şi-aş vrea, pe banii de la cărţi,
să pot să pun mîna pi tăţi

cîţi bani tu n-ai avea, mai vrei,
dar cînd îi pierzi îi vrei măcar pe-ai tăi să-i ai
degeaba la dînşii tu te rogi
acolo-n buzunar la tine iară-s mulţi
tu iar îi vrei pi tăţi dar de ai tăi tu uiţi
asta-i treaba, cu banii cînd te joci...

Canistra-i goală, dar aicea nimeni nu pierde timpul
fiecare punem cîte-o rublă, şi tăt îi simplu,
cineva se duce după vin, dar altul vine, totu-i bun da tăt mai bine îi,
cînd...cînd e mai bine, arată unde
ai mai făcut vreodată-n viaţă
de la ora zece seara pîn' la... pîn' dimineaţă
atîţia bani, cît cineva ar trebui să scoată sfeclă
în un an de zile, aşa-i c-aici numa, numai la seca,

se mai întîmplă, şi cîteodată cînd pierzi,
tu scuturi buzunarele şi-ţi tremură mîinile cînd vezi,
şi banii tăi lucraţi de-un an cînd pleacă dar tu rămîi pi ai
şi vrei să faci ceva, dar ce să faci, nu ai ce face

pe unde numa' n-am jucat seca, şi-n pod, la baie,
în toaleta şcolii, tot, şi-afară-n ploaie,
pe scări la primărie, în casă la Balaban,
şi-n beci la Fon, la staţia de autobuz
şi chiar la Fîrlea în şopron

îmi place seca,
şi-ntotdeauna am să joc, şi chiar de nu se întîmplă întodeauna
să am noroc, îmi place hazardul care în atmosfera jocului se face
îmi place jocul care-l joc tot cu băieţi care le place,
vor trece anii, cum au trecut şi pîn-amu
da' îs o sută de procente că nime n-a să zică nu
dacă diseară ne întîlnim la club şi iară scoatem banii
tăiem cărţile, le dăm şi ne întoarcem iar în anii

unde eu... mă uit la bani şi tac,
mitel, dar planuri mari îmi fac,
şi chiar de nu-mi ajunge-n cărţi
un tuz , oricum i-aştept pi tăţi

hai tăţi cu tăţii la Nişcani ,
unde seca-i fabrică de bani
dar viaţa şi noaptea merge-n toi
unde tăţi joacă seca şi cinstesc
unde tăţi banii se-ngrămădesc
unde sfoara ne dă speranţe noi

hai tăţi cu tăţii la Nişcani,
unde seca-i fabrică de bani
dar vinul se dă uşor pe gît
unde tăţi joacă seca şi cinstesc
unde tăţi banii se-ngrămădesc
unde sfoara ne dă speranţă cît
cît banii îs în bancă....
"in spinii de-aici, arata-te, Doamne!" - de maan la: 04/01/2005 10:34:46
(la: religia este extremista)
liah, mi-ar placea sa redai un argument solid pentru afirmatia din tiltlu, fiindca nu-l gasesc, desi am citit de mai multe ori comentariul tau!

religia e extremista fiindca 'ameninta'?
eu, dimpotriva, nu vad nici o amenintare in citatul cu care incepi ... ti se ofera posibilitatea de-a alege: daca dumnezeu nu exista, n-ai pierdut nimic, daca exista ... iti asumi consecintele.:)

da, majoritatea celor care frecventeaza bisericile au o anumita varsta si asta se explica foarte bine, psihlogic: multi o fac din teama ca si-au asumat cam cu prea mare tarie riscurile de care vorbeam mai sus.

nu te duci la biserica 'sa vezi falsitate' ...si-n general nu te duci nici sa vezi si nici sa fii vazut.
Casa Domnului e toata firea, inclusiv sufletul Omului ... Biserica e locul privilegiat in care cauti intermediere intre Dumnezeu si sufletul tau impur.
preotul, iar nu omul de sub odajdii, e acel intermediar. Oricat de corupt ar fi, vei primi binecuvantarea!

religia a cauzat razboaie????
in aceeasi ordine de idei, FEMEIA a cauzat si mai multe razboaie ...:))))
ia, hai, vorbeste de Evul Mediu!!!!

Arghezi s-ar rasuci in mormant daca toti l-ar interpreta ca tine!
citezi din Psalmul VI, vad, anapoda.
pentru restul lumii voi copia poezia, de un teribil dramatism existential!
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

eu vad aici sete si neputinta, nu negare!

acuma, ce sa zic, ar fi interesant sa aflu: daca as gasi pasajul din Biblie unde se vorbeste de dinozauri, te-as convinge ca nu religia e extremista ci doar Omul?

ps. sunt convinsa ca n-ai citit niciodata mai mult de trei pagini din Bilblie, si sunt sigura ca n-ai citit-o toata.
spun asta fiindca, daca ai fi facut-o, ti-ai fi dat seama ca e vorba de un text incifrat, iti vei fi dat seama ca sunt putini acei carora le este dat sa-l priceapa si-atunci, problema ta cu dinozaurii ar deveni brusc teribil de amuzanta.
Dr.Evil - de Simeon Dascalul la: 16/03/2005 12:27:53
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Bine-ar fi dacă sursa problemelor noastre ar fi exclusiv confesională. Atunci n-am face fiţe şi am trece toţi grămadă la greco-catolici că avem deja experienţă în domeniu sau chiar la romano-catolici, ca să ştim o treabă.
Supraestimezi importanţa Vaticanului, cele mai ţapene ţări de azi îs majoritar protestante, iar lumea de azi e prea puţin religioasă.
#39556 (raspuns la: #39256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
i-am văzut aseară - de Simeon Dascalul la: 31/03/2005 07:40:10
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
şi ziceau că nu-i vorba de bani
ori s-or sesizat irakienii până la urmă că suntem în axa aia a lui Băsescu, ori or răpit la grămadă pe unii ale căror mutre păreau occidentale
#41332 (raspuns la: #41296) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titanic - de stancosty1 la: 07/06/2005 14:18:58
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Pe un transatlantic, secundul vine în grabă la căpitan, care trăgea un pui de somn si îi spune:
- Domnule căpitan, mare nenorocire: ne îndreptăm spre un iceberg urias, pe care nu îl putem evita. În cinci minute se produce impactul.
- Esti sigur? Ai verificat toate posibilităţile?
- Da, din păcate nu există salvare.
- Bine. Strânge toti pasagerii în sala mare si să se ducă cineva să îi pregătească moral. Pe cine propui?
- Pe locotenentul John, că este gagicar, are priză la femei si stie si o grămadă de bancuri.
Zis si făcut. După ce toată lumea se strânge, vine John, care le spune bancuri si, înainte de impact zice:
- Doamnelor, domnisoarelor si domnilor. Eu sunt dispus să fac un pariu cu dumneavoastră. Uite, eu îmi scot scula, dau cu ea de perete si se crapă vaporul ...
Domnisoarele rosesc în obraji, doamnele se arată fals indignate, iar domnii strigă toti în cor:
- Să vedem, să vedem!
Acestea fiind zise, Jon scoate scula, dă cu ea de perete si vaporul crapă si se scufundă.
...
Peste trei ore, într-o barcă de salvare, câtiva supravietuitori. Printre ei, căpitanul vasului, stătea pe gânduri. La un moment dat zice:
- Care p***a măsii a spart vasul, că eu reusisem să ocolesc icebergul!
> Nu vad paralela cu situatia - de Simeon Dascalul la: 08/06/2005 12:12:00
(la: rasismul, xenofobia, intoleranta... cuvinte straine romanilor?)
> Nu vad paralela cu situatia din Iugoslavia.
Cum nu, drepturi ale omului şi cafturi armate cu caracter zonal. Mie-mi par cam la fel.
Singura deosebire valabilă ce-o văd e aia ce ar fi remarcat-o şi Băsescu, că Rusia nu-i ca Serbia. Cât o fi ea de varză economic a rămas şi-o să rămână o ţară foarte puternică, ceea ce-o fereşte să se trezească pe cap cu trupe străine care s-o-nveţe să se poarte frumos. Nu văd pe nimeni, nici chiar pe ţapăna Americă riscând să calce Rusia pe coadă. Serbia în schimb, pe care mă îndoiesc că americanul mediu o ştie găsi pe hartă, putea servi numai bine ca să-şi întindă NATO muşchii, să nu se anchilozeze.
> teoretic, aceasta este oficial problema Rep. Moldova
Interesant cum variază limitele până la care se poate manifesta indignarea unui stat. Unele se pot supăra că la mii de kilometri sârbii îi persecută la grămadă pe albanezi, bosniaci, croaţi, sloveni şi să acţioneze în consecinţă. Altele n-au dreptul să se enerveze dincolo de graniţele trasate la Yalta.
Iar în ce priveşte cererile OSCE sunt de-a dreptul impresionat. Drăguţii de ei, cum se surmenează să bombardeze Rusia cu cereri, pe care ea probabil le şi ia în considerare. Revenind la un ton mai serios, într-un interviu recent Doris Pack, presedinte al Comisiei pentru Europa de Sud-Est a Parlamentul European, întrebată „Care sunt granitele pe care ar trebui sa le aiba UE?” a dat un răspuns neaşteptat de clar „Actualele state ale UE plus Romania si Bulgaria, plus Balcanii de Vest. Cu asta punct. Mai mult nu reusim”. În traducere liberă – până şi fosta Iugoslavie e digerabilă, însă pe ruşi nu-i supărăm.
#53893 (raspuns la: #53778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandrei - cola şi toleranţa - de Simeon Dascalul la: 13/06/2005 16:50:32
(la: despre toleranta)
Văd că de la intoleranţă în general discuţia s-a dezvoltat numai în direcţia ţigani, cu argumente de la unii care-i consideră naşpa şi unii care nu-i consideră chiar aşa de naşpa, dar totuşi n-ar fi foarte hotărâţi să se cazeze cu ei în bloc.
Subiectul intoleranţei în general mi se pare mult mai interesant şi argumentul adus de tine e foarte des invocat şi pare iniţial destul de valabil.
Binomul „toleranţă – ţări prospere” se vrea interpretat ca şi „toleranţă a cât mai multe = condiţie sine qua non a prosperităţii”. În traducere liberă „toleraţi, bă, neamuri proaste, că altfel n-o să prindeţi niciodată salar bun”. Ori aici deja extrapolarea e cam forţată. Dacă aş fi convins că banii sunt neapărat condiţionaţi de asta aş tolera orice mi se recomandă, până şi rozătoarele din subsolul blocului, că şi ele sunt o formă de viaţă cu o cultură interesantă. Pe moment însă nu văd un raţionament valid în direcţia de mai sus.
Şi nu-i admir în aşa hal pe ăi de câştigă de douăzeci de ori cât părinţii mei, încât să preiau nediferenţiat toate ideile lor despre bine şi rău.
E drept că prosperitatea poate atenua unele tensiuni, pe simplul fapt că sărăcia generează resentimente care pot fi foarte uşor canalizate în direcţia urii de rasă. Dar cred că există forme de intoleranţă care ar trece cu brio testul prosperităţii.
Tendinţa de a proslăvi şi prelua la grămadă o cultură superioară, mă rog, percepută ca superioară, nu-i caracteristică numai nouă şi nici măcar nu se limitează la veacul XXI. Aproximativ acum două sute de ani, în plin război cu Franţa, aristocraţia rusă se conversa în franceză. Pe lângă pasajele incriminatoare din „Război şi pace” denumirea de supermarket pe care şi-o ia orice magazin amărât pare benignă şi pe ansamblu se poate spune că în timp s-a câştigat în bun-simţ.
Având aceeaşi sorginte, nu văd vreo diferenţă calitativă între a adopta concepţiile externe despre toleranţă şi a bea cola. Excepţie făcând faptul că băutorii de pepsi nu-şi fac un titlu de nobleţe din asta şi nici nu se arată oripilaţi de ceilalţi care nu consumă respectiva băutură gazoasă.
Geneza - de cico la: 18/06/2005 19:35:29
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Luati primul capitol biblic din cartea Genezei :

1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: "Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape." 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. 20 Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului." 21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ". 23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. 24 Dumnezeu a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ." 29 Şi Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră." 30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Multe din Biblie sint scrise si neschimbate din timpuri stravechi, cind se faceau cele mai simpliste speculatii pe marginea universului. "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" reflecta credinta veche ca Pamintul ar fi fost centrul universului (saracul Bruno, de-asta a fost ars). "Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi." Zi, noapte, e clar ca nu corespund celor 24 de ore in care Soarele isi reflecta lumina pe Pamintul rotund, aflat in rotatie.

Apoi, chiar teologii sint unanim de acord ca multe din Biblie sint scrise metaforic, in sens figurat. Poate intreaga Geneza, in simplitatea ei zdrobitoare si banala, nu vrea nicidecum sa spuna ca Dzeu si-a creat de la o zi la alta cele din jur cu usurinta cu care-ti creezi niste jucarii. Totul e mai degraba alegoric, iar cind spunem ca "noi sintem creatia Lui" poate fi foarte bine interpretat in sens metafizic, de genul "realitatea inconjuratoare e rodul creatiei noastre spirituale".

Cititi si textul http://www.rcrwebsite.com/genesis1.htm, care pare foarte interesant, referitor la Geneza si evolutie. Extrag si-aici doar pasajul de inceput :

Multi crestini nu realizeaza ca evenimentele relatate in cartea Genezei au un caracter literar si istoric (indeosebi Gen.1-11), acestea facand parte din temelia credintei crestine. Toate doctrinele biblice ale teologiei isi trag radacinile, direct sau indirect, din cartea Genezei. De aceea, a o accepta ca atare este o conditie esentiala pentru a-l intelege pe Dumnezeu si planul Sau pentru om. Daca Geneza este doar un mit sau o alegorie, atunci doctrinele crestine nu au nici o baza.
Pe de alta parte, multi crestini au adaugat evolutia Bibliei, pozitie ce-l accepta pe Dumnezeu ca creator dar il limiteaza pe Acesta procesului evolutiei. Pozitia aceasta este daunatoare crestinului din mai multe motive. Haideti sa privim in detaliu la cateva argumente crestine importante, pentru a demonstra de ce trebuie sa se militeze pentru o Geneza literara.
telenovela "Fotomagazine" - de Dinu Lazar la: 22/09/2005 21:21:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sunt pe forum la topicul deschis de domnul Bumbut 4 pagini acum, care seamana cu bancul urmator, unde capitanul e redactorul sef si aisbergul e Bumbut:

Pe un transatlantic, secundul vine în grabã la cãpitan, care trãgea un pui de somn si îi spune:
- Domnule cãpitan, mare nenorocire: ne îndreptãm spre un iceberg urias, pe care nu îl putem evita. În cinci minute se produce impactul.
- Esti sigur? Ai verificat toate posibilitãtile?
- Da, din pãcate nu existã salvare.
- Bine. Strânge toti pasagerii în sala mare si sã se ducã cineva sã îi pregãteascã moral. Pe cine propui?
- Pe locotenentul John, cã este gagicar, are prizã la femei si stie si o grãmadã de bancuri.
Zis si fãcut. Dupã ce toatã lumea se strânge, vine John, care le spune bancuri si, înainte de impact zice:
- Doamnelor, domnisoarelor si domnilor. Eu sunt dispus sã fac un pariu cu dumneavoastrã. Uite, eu ma apuc de injurat, dau cu vorbele de perete si se crapã vaporul ...
Domnisoarele rosesc în obraji, doamnele se aratã fals indignate, iar domnii strigã toti în cor:
- Sã vedem, sã vedem!
Acestea fiind zise, Jon scoate injuraturile, dã cu ele de perete si vaporul crapã si se scufundã.
...
Peste trei ore, într-o barcã de salvare, câtiva supravietuitori. Printre ei, cãpitanul vasului, stãtea pe gânduri. La un moment dat zice:
- Care p***a mãsii a spart vasul, cã eu reusisem sã ocolesc icebergul!
#74035 (raspuns la: #73915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dq + ceilalţi - de rac la: 16/10/2005 15:31:43
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Mulţumesc pentru lumină!

Aşteptam un astfel de punct de vedere... echilibrat, raţional. Chiar aşa, vorba lui don, hai să stabilim pentru cei care vor, cel puţin pentru zona Bucureşti o astfel de întâlnire.

Iată ce propun eu: în Bucureşti un loc mai larg, cu spaţiu, cu posibilităţi diverse (în sensul că are şi pentru "bogaţi" şi pentru "săraci") ar fi Bucureşti Mall, la etajul II, unde sunt o grămadă de localuri cu multe mese..., unde se poate sta linistit la o bere, un suc sau o cafea (are şi fărăcofeină, ştiu eu locul). Se poate servi pizza, shaorma..., ori Mc Donald`s, sau K.F.C... Nu ştiu, zic şi eu că acolo e loc şi pentru mai mulţi, în caz că vor veni...
Sau la Plaza România, acel al doilea Mall, mai mare ca cel din Vitan, de pe bulevardul Timişoara, cu aceleaşi caracteristici...
Sau..., de sâmbătă, 22 octombrie se deschide City Mall, pe şoseaua Olteniţei nr. 2, pe la Pieptănari, aproape de Bellu, ar fi calumea şi acolo, se poate ajunge cu metroul.

Propuneţi şi voi, eu zic că într-o sâmbătă ar fi bine, că dacă ne îmbătăm, pot să cazez şi eu acasă vreo 3-4...
Desigur, mai şi glumesc, dar eu zic că în una din astea trei locaţii, pe data de..., să zicem 12 noiembrie sau următoarea sâmbătă, 19.
Dacă reuşim ceva, putem deschide o conferinţă cu tema Impresii din cafeneaua reală..., cu bârfe, poveşti şi toate cele.

Numai de-am avea amatori...

Scrieţi ce credeţi, propuneţi.

#79060 (raspuns la: #79056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe un transatlantic, secundul - de laura_ la: 05/12/2005 20:42:01
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Pe un transatlantic, secundul vine în grabã la cãpitan, care trãgea un pui de somn si îi spune :
- Domnule cãpitan, mare nenorocire: ne îndreptãm spre un iceberg urias, pe care nu îl putem evita. În cinci minute se produce impactul.
- Esti sigur ?? Ai verificat toate posibilitãþile ??
- Da, din pãcate nu existã salvare.
- Bine. Strânge toti pasagerii în sala mare si sã se ducã cineva sã îi pregãteascã moral. Pe cine propui ??
- Pe locotenentul John, cã este gagicar, are prizã la femei si stie si o grãmadã de bancuri.
Zis si fãcut. Dupã ce toatã lumea se strânge, vine John, care le spune bancuri si, înainte de impact zice:
- Doamnelor, domnisoarelor si domnilor. Eu sunt dispus sã fac un pariu cu dumneavoastrã. Uite, eu ma desfac la pantaloni, îmi scot chestia , dau cu ea de perete si se crapã vaporul
... Domnisoarele rosesc în obraji, doamnele se aratã fals indignate, iar domnii strigã toti în cor:
- Sã vedem, sã vedem !!
Acestea fiind zise, John scoate scula, dã cu ea de perete si vaporul crapã si se scufundã.
... Peste trei ore, într-o barcã de salvare, câtiva supravietuitori. Printre ei, cãpitanul vasului, stãtea pe gânduri. La un moment dat zice:
- Care p***a mãsii a spart vasul, cã eu reusisem sã ocolesc icebergul !!!
marturii - de cattallin2002 la: 07/12/2005 16:25:13
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Tot pe adresa http://www.sfaturiortodoxe.ro/yoga/marturii2.htm am citit si o marturie mai dura, dar cred cu putina exagerare, pt ca cei de la MISA si de altfel in alte practici nu isi dau seama ca fac ceva rau, ei cred ca asa e bine.

Parinte, m-am gândit că este mai important să vă scriu despre ceea ce mi s-a întâmplat mie în acesti doi ani decât examenul meu, pentru care si asa nu prea pot să învăt. Consider că este foarte important pentru că ei sunt foarte periculosi, au deschis centre în aproape toate orasele din tară si s-au infiltrat chiar si peste hotare, în Danemarca, unde au trimis pe unul de încredere, Narcis I.

Sunt convinsă că mă urmăreau mai dinainte; alegeau anumite persoane, le urmăreau, le făceau anumite vrăji si actionau prin oamenii din jurul acelor persoane. Acest grup dubios s-a pregătit cu câtiva ani înainte de revolutie. Se intâlneau pe ascuns si primeau initierea de la acel dubios profesor. Ceea ce au învătat acolo nu stiu, dar stiu că aveau loc orgii sexuale, făceau amor mai multi între ei, fete si baieti împreună, cu anumite consacrări înainte; de obicei consacrau profesorului, acestui Gregorian Bivolaru, care, am înteles, că de la vârstă destul de mică a început să fie inspirat de duhuri rele si initiat în aceste lucruri. Foloseau foarte mult tehnicile de Tantra-Yoga, o tehnică prin care ei spuneau că ridică nivelul spiritual al omenirii dar nu făceau altceva decât să-1 scadă.

Evenimentele se petreceau cu câteva luni inainte de revolutie. După ce am divortat, m-am mutat din seria în care eram la facultate într-o altă serie, unde era si un băiat, Călin, care practica yoga. După ce 1-am cunoscut, stările mele au început să se schimbe, să se înrăutătească. Ei făceau meditatii la anumite ore; la aceste ore simteam o exacerbare sexuală si diminuare a capacitătilor intelectuale. De asemenea mai erau două fete dintre cele mai periculoase, surorile gemene Mihaela si Gabriela, care actionau asupra noastră si în special a mea; începând să-mi scadă interesul pentru învâtat si să-mi crească interesul pentru băieti, fumat... Să revin la Călin. A început să-mi vorbească de profesorul lor Gregorian Bivolaru, că este un mare eliberat, că detine forte supranaturale, că este o fiintă deosebită, că poate să facă orice doreste, că poate să apară sau să dispară intr-un loc... îmi spunea că va fi revolutie, că profesorul si ei lucrează pentru acest lucru, că va cădea Ceausescu si că Grig era închis de comunisti într-un fel de spital de nebuni, dar că-1 vor elibera. A început să-mi dea cărti, să-mi vorbească despre Tantra-Yoga, să-mi spună că ei aveau anumite intâlniri amoroase în grup, fete si băieti la un loc si că asta îi ajută să evolueze spiritual. Toate aceste lucruri mă speriau dar actionau atât de mult asupra mea încât eram ca într-un fel de vrajă.

Imi cumpărasem masină si acest băiat se oferise să mă învete să o conduc. Fratele meu, a sesizat un comportament ciudat la mine si mi-a spus că astia sunt sectanti, că sunt nebuni, să o termin. Eu m-am certat cu el si am continuat să vorbesc cu Călin.

După un timp a fost vacantă, perioadă în care mi-am revenit putin si am început să mă detasez de ce-mi spunea băiatul acela, să-i consider si eu nebuni. La putin timp a avut loc revolutia si acest lucru m-a determinat să-mi recapat încrederea în Călin, pentru că el îmi spusese că va fi revolutie, si, deci să cred că ei detin anumite puteri supranaturale.

Deschiderea cursurilor de yoga a avut loc la Casa de cultură ''Mihai Eminescu''. Eu nu aveam de gând să mă duc dar acest coleg m-a luat pe sus. Acolo era o atmosferă foarte ciudată; toti cei apropiati ai lui Grig erau ca niste roboti teleghidati. Eu m-am asezat în spate, nici nu 1-am văzut bine pe Grig, dar a actionat asupra întregii săli încât incepusem să simt o dragoste foarte mare si un sentiment de bucurie fată de o persoană pe care nu o cunosteam. După aceea 1-am văzut si m-a surprins neplăcut înfătisarea lui hidoasă, dar vraja era atât de mare încât nu am putut să rezist ei.

După aceea am mers la Casa de Cultură a studentilor si în continuare acasă la unul Florin, tot coleg de facultate cu noi. Atmosfera era foarte ciudată, eram buimăcită de tot ce se intâmpla acolo, parcă erau cu totii în transă.

A urmat înscrierea si au început cursurile si conferintele. Am început să simt în jurul capului ca o sferă si încet, încet să mă golesc de toate gândurile personale, trăirile mele, să uit de părinti, de copil, de sot si totul să fie înlocuit cu o dragoste fanatică fată de acest ''guru''. Ei sustineau că aceasta este o cale de eliberare Bahti-Yoga prin dragoste. Sustineau si alte mari aberatii: că Tantra Yoga este de două feluri: Tantra Yoga de mâna stângă, când practici actul sexual si te închini zeului Shiva si zeitei Kalisa si Tantra Yoga de mâna dreaptă, când te gândesti la Domnul Iisus Hristos fără să practici actul sexual. Vă dati seama ce aberatii!!!

Incet, încet începusem sa-mi pierd mintile si să mă îngras, să-mi apară tot felul de stări sexuale ciudate si să trăiesc într-o letargie permanentă. Am început să iau contact cu lucruri foarte ciudate, cu o lume nouă, cu o nebunie completă. La ei totul se împărtea în yin (-) feminin si yang (+) masculin. Fetele, ne spunea, că simt mai mult yin si băietii mai mult yang si prin cuplarea acestor două se ajunge la echilibru; că el, profesorul, era cu totul yang si că pentru a rezista în planul acesta avea nevoie de atâtea fete.

La cele două surori gemene, Mihaela si Gabriela, era casa de desfrâu. Aici aveau loc intâlnirile amoroase cu diferite fete pe care le agătau prin oras sau prin împrejurimi. Am înteles că inainte de revolutie acest grup format cam din 29-30 de membri ducea o viată de desfrâu complet. Avusese întâlniri amoroase în grup, fete cu băieti, băieti cu fete la grămadă, cu consacrare inainte, de obicei unui zeu sau direct profesomlui. Eu am reusit să văd anumite poze ale unor fete desfrânate, goale, si alte lucruri dubioase.

Eram o slugă credincioasă, nu participam la aceste lucruri dar stiam că se petrec. De câteva ori am fost si eu păcălită de Călin si de o fată Luisa. Am dormit la această fată si ei nu mi-au spus ce aveau de gând. Au făcut un cerc, m-au pus să stau cu o mână în mâna unuia si cu o mână în mâna celuilalt, au bolborosit ceva, au spus că au făcut o consacrare si după aceea a intretinut relatii sexuale cu amândouă. A fost oribil, nu am simtit nici o plăcere decât dezgust si o stare de nervi, cum am putut ceda insistentelor lor. Ei sustineau că circulă anumite energii din centru Shwadisthana spre cap pe care ei vor să le ducă cât mai mult la cap, de aceea după ce făceau dragoste, stăteau în cap. Totul era o tehnică, nu exista nici un sentiment unul fată de celălalt, ci numai dorinta de evolutie spirituală a fiecăruia. Eram un grup care după terminarea cursurilor mai rămâneam si discutam cu Grig, timp în care nu se discuta mare lucru, dar el ne inducea mai pregnant în stările de iubire si devotiune fată de el. Tin minte că după primele cursuri eram într-o stare de exaltare foarte mare, simtind si un minunat parfum de violete. Eram într-o stare de fericire nemaiîntâlnită, asa o consideram eu, dar de fapt era cea mai ordinară stare de hipnoză, de transă...

A urmat o perioadă în care Grig mă solicita zi de zi cu masina, sub diferite pretexte. Stările mele erau din ce în ce mai accentuate încât începusem să trăiesc amorată numai de ''guru''. Mă îndepărtasem de părinti, de copil si de fratele meu, cu care stăteam după ce m-am despărtit de sot. Au fost câteva luni din viată în care am avut un program limitat, fiind ca într-o închisoare. Acasă ajungeam din ce în ce mai rar, deoarece erau persoane care mă puteau convinge că ceea ce fac eu nu este yoga, ci doar o nebunie impusă de un mare nebun.

Si în grup viata decurgea la fel; toti erau preocupati de sex, tantra, devotiunea fată de Grig si cam atât, nimic în plus, cu câteva mici exceptii; persoane pe care Grig le considera ajutoarele lui si care detineau anumite puteri paranormale, cum ar fi Narcis Iancău, Claudiu Trandafir, Catrina Nicolae.

Nu pot să-mi explic ce fel de maestru era el atâta timp cât se întâlnea zi de zi cu mai multe fete, si erau unele pe care nu le mai vedea niciodată. Cel fel de initiere le acorda atâta timp cât nu-1 interesa soarta evolutiei lor. Isi făcea plăcerea, le folosea energia, apoi, la revedere.

Care îi plăceau mai mult erau imediat introduse în aceste stări de transă si se îndrăgosteau nebuneste de el, încercând să mai obtină o nouă intâlnire.

Asa zisa metodă a evolutiei spirituale se manifesta prin faptul că toti se sărutau între ei, făceau dragoste indiferent cu cine si foloseau tot felul de tehnici ciudate. Agătau fete tinere pe stradă sub pretextul că vor poza pentru revista yoga, erau duse într-un apartament din Berceni unde se întâmplau multe orgii. Practicau diverse perversumi sexuale sub pretextul evolutiei spirituale--calea lui de a evolua spiritual.

Am uitat să spun că pe mine m-a pus la un regim foarte sever, spunând că am o ''Karmă'' foarte grea, că am multe greseli din vietile anterioare si m-a pus să mănânc nouă luni numai grâu si orez si să beau apă, regimul Oshawa, ca să mă vindec. Era să mor datorită lor. In special profesorul Gregorian făcea farmece asupra mea.

Intr-o zi am simtit cum îmi iese sufletul din trup si la un moment dat a sunat telefonul. Era o colegă, căreia i-am spus că-mi este foarte rău. Mi-a spus să mă rog; eu nu mă mai gândeam la acest lucru. Am luat Biblia si am citit ''Tatăl nostru'', revenindu-mi ca prin minune. A doua zi când am mers la cursuri Grig mi-a spus că sunt mare. Mi-a sugerat că el mi-a ajutat si nu Domnul nostru Iisus Hristos, cum gândeam eu.

La mare faceau plajă la nudism, complet dezbrăcati, si fete si băieti; Grig făcând poze la fete în diferite pozitii, chiar si la unii băieti. A făcut un film cu o fată dormind goală si am asistat si eu la aceste filmări. Mai târziu mi-am dat seama că Grig este diavolul pe pământ si încerca să pozeze în persoană pozitivă.

Mă gandesc cu groază câte lucruri făceau, cât actionau asupra altora. Atâta tineret, atâta studentime distrusă de la facultătile de Drept, ASE, Arhitectură, Matematică si chiar de la Teologie (Gabriela B.).

Ce credeti despre asta?

cattallin2002@yahoo.com
#93639 (raspuns la: #93589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clasicii literaturii universale = coelho?!? - de anna maria la: 22/02/2006 20:34:42
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
Răsărit din neant ... acum câţiva anişori, distinsul autor de culegeri de texte literare pentru clasele V - VIII are pretenţia că a descoperit roata. Am citit, perseverentă ca un şcolar cuminte şi silitor, cărţile apărute pe piaţa românească sperând, la fiecare titlu nou, să descopăr magia care a fermecat "o lume întreagă" ... şi încă mai sper. Nu pot spune că sunt dezamăgită, dar avem o grămadă de autori români cvasi-contemporani care scriu cu mai multă substanţă, fără pretenţii de literatură "universală".

Ce atrage totuşi? Faptul că e brazilian? Sau că a fost internat într-un ospiciu, fapt care l-a ajutat să privească lumea din altă perspectivă? Sau că densitatea trăirilor din cărţile sale e atât de scăzută încât, printre rânduri, avem timp să ne gândim la problema de serviciu rămasă nerezolvată, la cearta cu iubitul/iubita sau la reţeta de prăjitură pe care am aflat-o azi?

Nu vreau să fiu acidă sau să jignesc în vreun fel fanii înfocaţi Coelho, care se regăsesc în cărţile lui sau care declară ritos că "scrie ca-n viaţă", dar chiar nu vede nimeni că împăratul e gol?



"Nu sunt ce par a fi -/ Nu sunt/ Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!..."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...