comentarii

GRAI ESEU


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un eseu foarte interesant pe - de Daniel Racovitan la: 13/10/2004 00:47:17
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Un eseu foarte interesant pe tema interactiunii prin Internet a scris Iulian Nistea. Eseul il gasiti la
- http://www.nistea.com/ciber-relatia.htm ("Internet şi ciber-relatie")

___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
"Si mai la urma urmii noi graim moldovnesti nu rominesti."Adela, - de DESTIN la: 08/01/2005 03:19:18
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Asa, un pic, v-am luat peste picior, Domnule Purist."

Zambesc, incercand sa ma regasesc,recunosc fortat, in imaginea deformata ce tu ai atribuit-o fara rezerve.(vei incerca sa revii cu "indicatii"...in asezarea cuvintelor in propozitie)


"Sunt Adela."

Cunosc,

"Citeste si reciteste am comentat ce tu ai afirmat a fi..."

"Auzii eu ca sunt barbati foarte sensibili, uite ca acum aflai unul dint-acestea."

Sunt cat se poate de natural,firesc si obisnuit.

"Cu tot respectul, nu gasii nimic deosebit de agresiv sau ofensator in ceea ce am scris."

Oare!!! nimic???

"Asa, un pic, v-am luat peste picior, Domnule Purist. Nu se admite?"

"Domnule Purist"!!!esti convinsa ca detii adevarul???

Cat priveste:"Asa, un pic, v-am luat peste picior,Nu se admite?"

Nu cunosc o anume relatie existenta in comunicarea noastra,care sa "declanseze fiintei tale" asemenea impulsuri!!!

"Am observat, ca unii se exprimau foarte agresiv si ofensator, in bataie de joc, dar erau priviti cu mai multa ingaduinta. Care-i motivul? Sunt femeie? Sunt basarabeanca? sunt ateu?"

Afirmatii gratuite,poti sa argumentezi!!!???

Daca citesti ce eu am scris pe acest forum,vei afla si ce gandesc.

"Sunt femeie? Sunt basarabeanca? sunt ateu?"

Nimic din ce eu am comentat ca raspuns tie, nu a fost jignitor,oricum imi cer scuze daca imi poti dovedi ca am gresit.

"Va reamintesc esenta: am afirmat doar, ca o discutie fara oponenti nu mai e o discutie, si nu poti considera oponent o persoana care e intru totul de acord cu tine. nu face sa-ti pierzi timpul, cand nimic nu-ti trezeste imaginatia, nu-ti atinge, poate uneori neplacut, o struna aflata in repaos, nu te stimuleaza sa ripostezi, etc.etc."

Sunt pe acest forum pentru comunicare,comunicare si informare,nu am alte interese:

tu folosesti expresii nejustificate la adresa mea!!!

" nu-ti atinge, poate uneori neplacut, o struna aflata in repaos, nu te stimuleaza sa ripostezi,

"In asemenea "discutii" nu se nasc adevaruri, nu se fac descoperiri. {n fond, nici nu sunt discutii, ci un fel de trancaneala."

Eu nu pot accepta lipsa bunului simt, fie ea si sub masca unei glume:

"nici nu sunt discutii, ci un fel de trancaneala."

Daca numesti "trancaneala" comentariile acestei conferinte.

"Cand dispar oponentii, discutia se stinge, treptat."

La tine discutia se stinge inainte de a se desfasura!!!

"Iar daca tii atat de mult la limba romana,..." Cuvintele sunt toate romanesti, sunt de acord, dar nu suna prea romaneste."

"Si mai la urma urmii noi graim moldovnesti nu rominesti.",

Pai hotareste-te!!!


"Ar fi fost mai bine, daca schimbai un pic locul cuvintelor in fraza, macar in expresia "Ce tu ai spus". Nu ar fi mai romaneste "ce ai spus tu"? Nu-ti fie cu banat, dar daca esti exponentul tendintei conservatoare (puriste), ar trebui sa fii mai exigent in primul rand cu tine-insuti."

Nu este de neacceptat...am dreptul sa ma exprim cum vreau insa romaneste

O alta afirmatie gratuita :

"esti exponentul tendintei conservatoare (puriste),"

"Toate cele bune in noul an, si las' "cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune"

Multumesc de urare,insa nu cauta niciodata a creea infatisari ce le vezi numai in oglinda.


P.S. Sunt si eu purista de felul meu, dar imi dau seama ca realitatea este impotriva purismului. Suntem in secolul cand "limbile se amesteca", ca in turnul Babilon

PS Tu ai afirmat,eu nu am de unde a sti,ce iti este si cu: "limbile se amesteca", mare atentie!!!

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#32960 (raspuns la: #32843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
problema de eseu - de blink la: 30/01/2005 01:10:41
(la: Sectiune noua: Ajutor)
am trimis un eseu dar trebuia sa ma adaug o nota d sfarsit. Il mai pot recupera/modifica pentru a adauga nota acum?Va multumesc!
#34910 (raspuns la: #13986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
graselor, iar mancati? :))()) - de Horia D la: 18/10/2005 22:03:05
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
graselor, iar mancati? :))()))
#79755 (raspuns la: #79753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Triumful Prostiei" - de cosmacpan la: 03/09/2008 16:02:56
(la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?")
Marţi, 2 septembrie 2008, Editura Nemira îi aşteaptă pe iubitorii de carte la o lansare inedită, în cadrul “Zilei Smart FM şi Nemira” de la noua librărie Diverta Magheru, acolo unde timp de peste trei decenii s-a aflat Magazinul Eva. “Triumful Prostiei. Mic tratat despre prostia inteligenţei“, de Belinda Cannone, volum nou apărut la editura Editura Nemira, se va bucura de o lansare teatrală: tineri absolvenţi ai Facultăţii de Teatru a Universităţii Hyperion, sub îndrumarea actriţei Rodica Mandache, vor pune în scenă fragmente din carte, oferind astfel o prezentare inedită a acesteia.

Cum poate un spirit sofisticat, cultivat şi, în aparenţă, liber să se împotmolească atât de des în poncife şi în idei livrate la pachet? Plecând de la această realitate, eseul plin de umor al Belindei Cannone abordează, cu graţie şi fină ironie, mecanismele care produc prostia tocmai pe tărâmul inteligenţei. Unele sunt bine cunoscute, dar altele sunt noutăţi absolute. Căci prostia nu doar evoluează, ea se înnoieşte neîncetat, şi nu există nimic mai surprinzător decât neghiobia deşteptăciunii.

Cartea este un elogiu al libertăţii spiritului şi un apel la responsabilitatea intelectuală, dar, înainte de toate, o satiră sclipitoare şi profundă despre minţile noastre îndesate cu atâta cunoaştere.

Belinda Cannone este romancieră şi eseistă. A publicat cinci romane - “Dernières promenades à Petropolis” (1990), “L’Ile au nadir” (1992), “Trois nuits d’un personnage” (1994), “Lent Delta” (1998), “L’homme qui jeûne” (2006) - şi numeroase eseuri, printre care “L’Écriture du désir” (2000, Premiul pentru eseu al Academiei Franceze, 2001) şi “Le Sentiment d’imposture” (2005, Marele Premiu pentru eseu al Société des Gens de Lettres).

(http://blog.citatepedia.ro/triumful-prostiei-mic-tratat-despre-prostia-inteligentei.htm)

"cine n-are nici un dor, lele, traieste pe lume usor, ba" - de (anonim) la: 18/09/2003 20:59:34
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.
Dialectul este o varietate re - de Alice la: 05/10/2003 13:42:43
(la: Portugheshu')
Dialectul este o varietate regionala a unei limbi ( mai exista "grai" si in acest caz, abaterile de la limba literara sunt mai mici), spre deosebire de idiom care este limba unei comunitati lingvistice extinse. In expresii: idiom latin, dialect provencal.
Dacia a fost cucerita in 101 dupa Cristos,Lusitania inaintea erei noastre...
Coruptia in SUA - de ninel la: 06/10/2003 16:15:06
(la: Inca un sit care se bate cu coruptia)
Diferenta de coruptie dintre SUA si Romania este foarte mare, dar asta nu inseamna ca nu exista coruptie in SUA, desi nu atat de pronuntata si nevoalata ca in Romania (ex. axa Enron-Bush-Cheney-Halliburton-Carlisle Group e considerata de majoritatea americanilor un exemplu pozitiv al capitalismului intreprinzator american sau in cel mai rau caz clientelism perfect legal).

Chestia cu "In Canada si USA cuvantul dat este crezut" este cam exagerata. Nu stiu despre Canada, dar traiesc in SUA de mai bine de 13 ani si dupa cate stiu eu, cuvantul dat nu are nici o valoare fara martori, si chiar cu martori cuvantul dat e nul in cazul politicienilor. Contractul scris si notariat e cu totul altceva, iar aplicarea legilor cu uniformitate relativa este ceea ce creaza diferenta dintre SUA si Romania.

Putem sa vorbim de coruptie la nivelul legislativ in SUA, o coruptie care afecteza in mod negativ majoritatea americanilor prin tratate gen NAFTA, WTO, GATT sau legi care permit circulatia libera a capitalului, toate acestea avand efectul de a inchide fabrici in SUA si a le redeschide in Mexic, Europa de est si sud-estul Asiei. Bineinteles ca americanii sunt descurcareti si gasesc servici intotdeauna dupa ce sunt somerizati: ori la McDonald's sau restaurante asemanatoare, ori in alte industrii usoare pentru o leafa mai mica, fara asigurare medicala, mai putina vacanta si mai multe ore de lucru, dar atat timp cat randamentul si bursa stau bine, noi nu tinem discutii dintr-astea comuniste. Noi nu gandim, noi facem biznis!

Pe scurt, daca romanii cauta exemple de urmat in lupta anti-coruptie, ar face bine sa treaca SUA mai jos pe lista, ca-s tari mult mai calificate. De ex, pe 2002, Transparency International a clasificat SUA pe locul 16 si Canada pe locul 7. Pe primele sase locuri in ordine sunt: Finlanda, Danemarca, Noua Zeelanda, Islanda, Singapore, si Suedia. Intre Canada si SUA mai gasiti pe lista: Luxembourg, Olanda, Anglia, Australia, Norvegia, Elvetia, Hong Kong si Austria. Romania este pe locul 77 la egalitate de puncte cu Pakistanul, Filipinele si Zambia, dar mai bine decat Moldova ce se afla pe locul 93 la nu mare departare de codasa Bangladesh de pe locul 102. Sursa: http://www.transparency.org/pressreleases_archive/2002/2002.08.28.cpi.en.html

Pe o tangenta, ma intreb daca cei de pa Transparency International au luat in calcul faptul ca bancile vestice, Banca Mondiala si Fondul Monetar International (controlate de SUA si celelalte tari dezvoltate) perpetua situatia din tarile mult mai corupte prin faptul ca le furnizeaza imprumuturi grase ce ajuns des in buzunarele celor ce sunt cei mai vinovati de stagnarea economiilor rasuflate din acele tari. Credeti oare ca lipsa imprumuturilor din vest ar ajuta caderea guvernelor clientelare?
As putea sa pun pariu ca past - de (anonim) la: 14/10/2003 19:43:59
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
As putea sa pun pariu ca pastilele astea sunt deocamdata o tampenie, eu locuiesc in America si va spun ca aici farmacia si asigurarile medicale sunt un business imens, nimeni nu te face bine sau mai tanar, ci toti incearca sa iti ia banii. And round and round we go, lumea cumpara, asigurarile platesc, medicii isi iau salariile grase, iar omul traieste cu senzatia ca intinereste. Poate prin autosugestie.De fapt toti au mai multi bani, fiindca banul se invarte , si lumea este din ce in ce mai bolnava. Daca peste noapte s-ar insanatosi toti brusc in America, s-ar duce de rapa o treime din economia Americii. Sa nu fiu negativist, daca este adevarat, imi iau si eu cateva tone de pastile, pina ma fac bebe sau mai rau si scap de stress - dar cred ca sunt foarte scumpe.
Cine vrea sa ramina tanar, sa-i dea cu buruieni, ceaiuri , miere si alte chestii ieftine sa fac miscare si sa nu se gandeasca la bani fie ca-i are sau nu.

Regards,

Sorin - Dallas
Interesant subiect - de papadie67 la: 24/10/2003 01:17:28
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
JCC, marturisesc ca m-am surprins trezindu-ma din atzipeala indusa de spanaci cu oua si alte-adormitoare subiecte culinare bogate sau sarace-n omega-oxidanti si alte-americane sfaturi pt viata vesnica...

{ci sa ma ierti, io sunt ruman cam greu de cap, la fel ca tata care-a mancat shorici, pastrama (cand avea si cat incapea), smantana cu borcanu' (idem), sarmale grase, slaninuri, peshte, mici...ma rog, cum apuca! Si totul indoit cu vin (un kil sau doua, dupa posibilitati) sau bere dupa pohta inimii si-a buzunarului putinta, sau ce se mai gasea, cand se gasea. N-a muncit campul si n-a avut "treadmill" acasa. Vorbea Romana (bine!), germana si franceza. Bacu' si l-a luat prin '36, in elina si latina, printre altele. A murit in somn, acasa, deoarece s-o fi saturat saracu' sa traiasca. Fumase Marasesti, cam un pachet pe zi, si-apoi (o, ce oroare!) Carpati cu filtru, timp de vreo 55 de ani, pana prin 2000. N-a fost bolnav decat vreo shaptesh-cinci de zile, la sfarsit.
Avea 87 de ani cand s-a hotarat s-o lase moarta, ca nu mai avea rost...)

Am inchis paranteza si brusc excitat de subiectul ce-ai deschis, ma grabesc sa-i raspund cu remarca urmatoare:

da, este normal sa fim divizati ("trivizati" ?) ca neam intre cei care-au "trecut Dunarea-nnot" pana' n '89, cei care-au plecat dupa '90 cu palma-n c-r si cei care-au "fugit/plecat" inainte si dupa '90 cu misiuni sau/si cu burse de "stat", platite fara de stiinta de-aceia - multi, ce-au "stat de capra" fara stiinta lor, insa din banii lor, pentru ficiori si duducutze de politicieni banditi, ce-acum, "ajunsi" prin Occident, dau cu nerusinare "lectii" dispretuitelor, "tampite" capre de la care-au supt, dealtfel prin viol sadea.
Vezi tu, JCC, nu-i suficient sa ai o inima curata, asa cum cred c-o ai, din cate scrii...mai trebuie sa stii si cum sa scrii, sau cat de des sa scrii, sau cat ne doare despre ce ne scrii, asa cum ai facut-o-aici, acum! Chapeau!

Numai bine
Eh...totusi sunt iubita! - de ofemeie la: 27/10/2003 20:08:57
(la: A venit toamna...)
Merci la voi toti.Sunteti draguti.
Nu am trait toamna in Bahamas dar...am trait toamna sufletului meu.Mi-am privit lacrimile argintii inundandu-mi sufletul si firele de zambet cazand vested.Am simtit vestejirea de gand si sunetul de dor.Am gustat reteta lipsei de plin si cules singuratatea de mine.Am trait toamna sufletului si inca mai vine cateodata.Poate ca trece,poate ca ramane...dar e cea mai gra toamna si tot odata cea mai trista.Vreau o toamna vesela ,cu ploi adevarate si frunze ruginii.Locuiesc in centrul orasului si programul in depozit si seara in fata calculatorului nu-mi permite a alerga dupa frumusetea naturii,dar,spre fericirea mea,nici nu-mi lasa toamna mea sa revina.Merci.Sunteti minunati.Simt razele primaverii.Si totusi toamna adevarata e superba!Alexandra
In dulcili mieu grai - de Alice la: 28/10/2003 03:00:50
(la: Ilescu- "tatucul" Moldovei" ?)
N-am invatat la scoli straine, dar i-am cinstit pe cei "straini", care tot vin si pleca-n suflet cu cer albastru de voronetz.
Si-i asteptam, ca cer mai e, si fi-va inca mii de ani de-acum, doar cerul lor s-o rispi odata ce-au scuipat pe ce le-am dat.

Si nu vom spune, moldovenii, "de ce te-ntorci ca sa saruti unde-ai scuipat", doar "ia sh-un bulz, sh-o cana cu vin, si icoana asta veche, mie nu-mi mai treba, ca-l am in suflet pe Dumnezeu!"
#2353 (raspuns la: #2347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
..... - de Jorge la: 06/11/2003 16:06:30
(la: Romani in strainatate)
Unii dintre romani mai pleaca si in interes de serviciu cu familie cu tot,sponsorizati bine cu sume grase de catre "societati de binefacere" ,partide, etc. stau bine merci la umbra si storc informatii despre semenii lor pt. dosare ce nu se stie cand vor fi folosite dar este bine să existe,au timp berechet de internet si arunca şoparlica sa sară fraierii cu fofîrlica.
Au renuntat la patriotism?-ei niciodata.
Au ales ei oare calea cea mai usoara?-evident
Romanii ce pleaca o fac ...pentru ca nu-si iubesc tara,sau de ce?
-Ba o iubesc si inca cum,cu mana pe cruce,cu sabia in cingatoare,cu degetul pe tastă gata sa mi te doboare.
Dragostea - de Pisicutza la: 08/11/2003 13:02:47
(la: despre dragoste)
Dragostea inseamna sa dai totul si sa ai totul!Dragostea inseamna tot!Toti suntem in felul nostru romantici!Daca vrei sa aflii mai multe despre dragoste e un pasaj interesant in biblie...un pasaj catre Corinteni al Ap. Pavel care suna cam asa:
"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am,facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta,si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars,iar dragoste nu am,nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieste,nu se lauda,nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale,nu se aprinde de manie,nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate,ci se bucura de adevar.
Toate le sufera,toate le crede,toate le nadajduieste,toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata.Cat despre prooroci-se vor desfiinta;darul limbilor va inceta;stiinta se va sfarsi;
Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
Dar cand va venii ceea ce e desavarsit,atunci ceea ce este in parte se ve desfiinta.[...]
Si acum raman aceste trei:credinta,nadejdea,dragostea.Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Daca dragoste nu e nimic nu e!
Mineriade - de Dinu Lazar la: 16/11/2003 15:37:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Despre mineriade sau despre alte momente interesante ale istoriei recente de la noi cred ca abia in 2-3 generatii se va putea vorbi deschis...
Deci in cazuri de genul asta eu m-am descurcat asa si asa; la mineriada din iunie `90 nu eram in tzara, si daca as fi fost cred ca poate nu mai stateam de vorba aici; la un foarte bun prieten de al meu, fotograf in acea vreme la Romania Libera - si anume Mihai Popescu Stoenesti, au venit minerii drept acasa cu ecsiva sa caute negative de la mineriada si de la revolutie... omul s-a suit batut in masina si drept in Belgia a ajuns, fara escala, unde e si acum.
Cum au aflat cei din abatajul 345 din Lupeni unde statea conu` Stoienesti, mister pina acum...
La celelalte mineriade am incercat ori sa ma amestec ca un cameleon printre trecatori, ori chiar printre mineri, nebarbierit si imbracat cu o salopeta si un aparat Zorki pe care nu- duceam la ochi... sau cind nu mergea asa ma dadeam si eu fotograf de presa in spatele cordonului de jandarmi... dupa caz. Am scapat ieftin, nu am luat decit un baston pe spate, si nu am avut decit o rollcaseta de film disparuta din buzunar - ca de, trebuia sa vada ce poze fac cine trebuie.
Dar nu problema securitatii personale e importanta, ci efortul de a incerca sa vezi ce se intimpla de fapt, dincolo de ce vezi la prima impresie.
In astfel de cazuri un fotograf trebuie sa se gindeasca intii la ce asista; cine trage sforile; ce se intimpla si cine pierde si cine cistiga; cine sunt jucatorii din fata si cine cei din umbra.
In afara de asta, multimea reactioneaza absolut imprevizibil si e de ajuns un mic catalizator ca sa sara pe tine la distractie o gashca si sa vada daca se poate juca fotbal cu aparatul ala de 3000$; asta nu numai la mineriadele din Ro, dar la evenimentele de acum o decada din Los Angeles sau la orice manifestatie din lume s-au vazut lucruri cumplite, nu mai zic de iesirile de la meciuri de oriunde sau de momentul Tirgu Mures, ca sa nu dau decit citeva exemple. Apropo de acesta din urma, operatorii si fotografii se suisera la hotel la caldurica si filmau fara sa stie ce, ceea ce mie mi se pare o blasfemie, o lipsa de profesionalism totala; cel care a dat stirea cu ungurul batut care era roman de fapt ar fi trebuit sa se lase de meserie, si cind colo cred ca a fost premiat.
Asa ca e mult de discutat pe tema asta... esential insa este pentru un fotograf sa vada ce se intimpla pe ansamblu, lucru mai greu decit ar parea. Cele mai bune fotoreportaje din Vietnam sau de pe toate teatrele de razboi sau de la orice manifestatii le-au facut in general oameni care au inteles ce se intimpla si care si-au redat creativ parerea si starea si povestea cu aparatul foto...
In astfel de cazuri, este din pacate extrem de usor sa manipulezi. Sa transformi victima in erou si invers. Nu ma refer desigur la reportajele de la noi din presa, care reportaje nu prea au existat, si in continuare nu exista si care atunci cind sunt nu se pot compara cu ce se face in lume.
aaa...ca sa fie clar... numesc reportaj o poveste, o descriere facuta in imagini, cu inceput, cuprins si sfirsit.
La un eveniment e relativ simplu de facut o poza de exceptie, dar e infinit de greu sa povestesti ce este de fapt acolo.
Si se mai si poate ca ce faci sa nu convina sau sa nu placa sefilor si deci nu apare in veci... cam asa merg lucrurile de fapt...
Eu imaginile cu mineri de pe situl meu le-am facut ca un eseu de imagine; recunosc ca nu stiu ce s-a intimplat de fapt nici acum si ca nu aveam o parere clara despre ce se intimpla. Dar am cautat sa fac citeva poze care sa descrie pentru timp cite ceva...
#4448 (raspuns la: #4402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Nichita si proza este poezie! - de Ingrid la: 17/11/2003 07:20:23
(la: Cele mai frumoase poezii)

21 de grame de suflet
I
Cercetatorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cantari o serie de muribunzi in momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cantarului sau ca, indiferent de sex sau de varsta, trupul uman pierde invariabil 21 de grame in clipa mortii. In conferinta de presa organizata, Nills Jakobson a declarat ca aceasta este greutatea sufletului.
II
Va sa zica 21 de grame!
III
(Inceputul unui eseu ramas neterminat...)

A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nationalitatea Fricii - de Florin Firimita la: 03/01/2004 23:26:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Cred ca voi scrie un eseu cu titlul acesta....Nu, nu cred ca mai conteaza ce nationalitate are frica. Tocmai cind am crezut ca am scapat de frica romaneasca, tragedia din 11 septembrie s-a intimplat. Prima frica "americana," care nu credeam ca o voi intilni vreodata, care m-a facut sa-mi fie rusine de mine insumi. Rusine pentru naivitatea de a crede ca robinetul fricii poate fi inchis sau deschis la comanda. Ce diferenta era intre cel care alergam ingrozit in Piata Universitatii in '89 si cel care evitam New York-ul, dupa 9/11?
In primavara anului 2002, am petrecut o zi intreaga filmind intr-unul din metrourile care leaga Manhattan-ul de Coney Island, aproape zece ore de lucru. Nimic nu iesea cum vroiam. Am fost nervos, irascibil, vroiam sa ies la lumina, etc. Nu mi-am dat seama decit intr-un tirziu de ceea ce se intimpla cu mine: in decembrie 1989, am nimerit in statia de metrou de la Intercontinental, dupa ce am scapat cu citiva prieteni din Piata Palatului. Metroul, bineinteles, nu functiona, statia era pustie. M-am lovit de o tacere monumentala pe care mi-o amintesc inca, o materializare monstruoasa a fricii in albul rece al neonului. Poate fi frica tradusa?
#7567 (raspuns la: #7354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamne ajuta in Noul An, Tavi.

Ortodocsii si catolicii si protestantii si neoprotestantii si si si se cearta de nu stiu câta vreme. Au scris biblioteci întregi unii contra altora. Puteti sa le gasiti. Pe mine aceste dispute si "argumentari" nu ma intereseaza aici. Credinta e altceva: e în primul o încredintare interioara, o convingere interioara, venita dintr-o experienta vie a vietii cu Domnul tau.

Stiu ca poate fi frustrant, dar eu în aceste limite aleg sa pot aceste discutii. Imi pare rau, nu asteptati un raspuns din partea mea aci. Sunt alte forumuri unde o puteti face:

  • http://groups.yahoo.com/group/dialogevanghelicortodox/
  • http://groups.yahoo.com/group/religieteologiespiritualitate/
  • o lista puteti gasi în http://dmoz.org la subcategoria "World: Română: Societate: Religie şi spiritualitate: Creştinism: Ortodoxism: Forumuri, grupuri, liste de discuţii"

As dori totusi sa repet ceva ce am mai spus pe acest forum, relativ la Biblie si Traditie.

De la moartea Mântuitorului si pâna la compunerea primelor scrieri inspirate, învatatura crestina s-a transmis prin viu grai. Din aceasta transmisie orala s-a nascut ceea ce mai apoi numim Noul Testament (Evanghelistul Luca zice in prologul evangheliei sale ca a studiat toate documentele despre Iisus ce a putut gasi). Care va sa zica, Noul Testament s-a nascut din aceasta Traditie. Traditia este aceasta învatatura a Mântuitorului, a Apostolilor si a urmasilor lor fideli care s-a crezut dintotdeauna, de catre toti si pretutindeni. Iar Noul Testament face parte din ea. Sigur, în timp Parintii Bisericii (au explicat într-un alt mesaj ce sunt "Sfintii Parinti ai Bisericii"...) au explicitat anumite lucruri, fara sa se îndeparteze de la spiritul predicii Mântuitorului si a Apostolilor. Fara de îndoiala ca în unele explicitari ale Sfintilor Parinti sunt lucruri ce le putem numi "pareri teologice". Dar ceea ce, în decursul timpului, consitiinta Bisericii a primit, aceea este pentru noi Sfânta Traditie (pentru altii, treaba lor).

Toate cele bune!

pr Iulian

#7583 (raspuns la: #7552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfintire, consacrare, binecuvantare - de pr Iulian Nistea la: 09/01/2004 17:14:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Otilia.

Cuvintele au fost inventate ca sa ne intelegem cu ele, dar uneori ne si baga in ceatza.

Cred ca intrebarea ta e leagata de fapt de o confuzie terminologica, provenita dintr'o imprecizie obligatorie a termenilor si sintagmelor legate de viata spirituala.

Cand vorbim de "sfintirea anumitor lucruri", termenul "sfintire" e prea puternic (sau rezoneaza prea tare in mintea noastra) fatza de realitatea pe care o acopera. In general, sinonimul pentru "sfintire" ar fi "consacrare", care e mai inteligibil pentru omul de azi; exemplu: "acest caiet mi'l consacru pentru a'mi scrie jurnalul".

Tot asa, Biserica (nu doar preotul, in mod magic), prin preot (investit cu un "ceva" primit de la episcopi ce au primmit de la inaintasii lor episcopi etc, care au primit de apostoli, care au primit de la Domnul), deci prin preot si toata comunitatea impreuna cu el, consacra anumite obiecte cultului. Astfel, fiind ele consacrate unei lucrari de sfintire, spunem ca sunt "sfintite".

Acum, mai sunt si alte feluri de "sfintiri", care au alte nuantze.

Cand vorbim, bunaoara, de "sfintirea darurilor de pâine si vin" (aduse la Sfânta Liturghie), termenii folositi sunt: "sfintire", "consacrare", "binecuvântare", "prefacere" (prefacerea pâinii si a vinului în Trupul si Sângele Domnului prin invocarea Duhului Sfânt la Sfânta Liturghie). Vezi, e greu de spus care din termeni ar fi cel mai just (îi folosim pe toti, în fapt!), dar percepem o realitate duhovniceasca reala acolo.

Ori, cand vorbim de "sfintirea apei" (ma gândesc ca de'aci a venit întrebarea, ca a fost Boboteaza acum câteva zile), iarasi sunt niste nuantze particulare. In slujba de "sfintirea mare a apei" care se face la praznicul Botezului Domnului se vorbeste de "sfintirea apelor". E vorba de un fel de binecuvantare a zilei celei mari (cum e binecuvantata ziua Pastilor, si noi simtim asta, ca produce ceva in sufletul nostru). Dupa vechile traditii, in ziua de Boboteaza, preotul si comunitatea ieseau la un izvor si acolo faceau slujba. Dar în acea zi apele toate erau binecuvantate ("sfintite") cu binecuvantarea zilei aceleia mari (considerata cea mai importanta praznuire dupa cea a Pastilor), cu ceva foarte real, la un alt nivel de realitate, cel spiritual.

Ar mai fi si alte nuantze, desigur, dar important e sa vedem ce e "in spatele" (sau, mai exact, "in interiorul") ritualurilor.

Toate cele bune.

pr. Iulian

P.S. Despre o astfel (si altfel) de imprecizie terminologica vorbeam candva intr'un mic eseu "Un aspect al mijlocirii", ce sa gaseste la mine pe site, la capitolul eseuri: http://www.nistea.com/eseuri.htm
#7867 (raspuns la: #7827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...