comentarii

Gandil prea indraznet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mistretul cu colti de argint - Stefan Augustin Doinas - de Catalina Bader la: 20/12/2003 03:10:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:

-Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...

-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...

Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...

-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...

-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...

-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.

-Ce fiara ciudata mã umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mã bate mereu?...

-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin.

P.S. multumesc, Mada
Stimata Ema Word, - de belazur la: 25/03/2004 05:46:30
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
Va multumersc pentru aprecieri si le primesc cu cea mai mare placere - cu sentimentul ca am mai gasit pe cineva cu care pot fi de acord in foarte multe privinte (lucru ce mi se intampla din ce in ce mai rar!). Le primesc, cu atat mai mult cu cat... nu-mi sunt adresate. Probabil nu am stiut sa fiu foarte clara si am creat, involuntar, o confuzie, de aceea ma simt datoare sa fac aceasta precizare: nu sunt Dan Dungaciu, autorul articolelor in cauza. Daca am vreun merit aici, e ca le-am gasit pe Internet si le-am adus in atentia dvs. Mi s-au parut foarte bine documentate si convingatoare. Dan Dungaciu este profesor de sociologie la Universitatea din Bucuresti, preocupat, printre altele, si de problema Basarabiei.

In ce ma priveste, sigur ca sunt de acord cu conlcuziile autorului privind rolul Rusiei in zona. As fi putut scrie pe forum doar aceste concluzii, mentionand sursa (articolele dlui Dan Dungaciu), dar mi s-a parut interesant insusi modul de analiza si am decis sa pun articolele in intregime.

Sunt de acord si cu modul, destul de indraznet, recunosc, in care ati pus problema rolului Rusiei in acest razboi numit anti-terorist. Fara a merge pana la culpabilizarea excusiv a Rusiei pentru recentele acte de terorism international (asta nu ar fi corect, bineinteles), sunt cateva chestiuni de care trebuie sa se tina seama - dincolo de modul, terorist si el, cu care Rusia isi trateaza fostele "colonii sovietice". 1. Se stie ca primul pogrom anti-evreiesc a avit loc anume in Basarabia, in Rusia tarsita. 2. Insusi cuvantul "terorism" trimite imediat al operele clasicilor rusi. 3. Rusia insista (deocamdata fara nici un succes) ca problema cecena sa fie tratata ca un simplu act de terorism international, atunci cand Rusia insasi se face vinovata de incalcarea drepturilor omului si instaurarea unui regim de teroare in Cecenia. 4. Sentimentele anti-americane si anti-evreiesti au constituit chintesenta propagandei sovietice. 5. Mentalitatea nu s-a schimbat prea mult in Rusia de la implozia URSS-ului: a ramas in esenta pro-imperiala si anti-americana.

Fara indoiala, sunt o multime de alte aspecte ale acestei probleme pe care probabil le vor mentiona altii. Sper ca nu postarile mele, putin cam prea lungi, sa fie percepute asa cum am intentionat - ca o incitare la polemica.

#12795 (raspuns la: #12782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Jimmi Cecilia - de desdemona la: 23/07/2004 16:32:37
(la: Casuta postala a lui Jimmy-Cecilia)
Uite ca nu ma pot abtine si trebuie sa iti scriu despre ceva la care de multe ori m-am gandit. Mi se pare ca folosesti deseori un ton prea violent. Un ton calm se potriveste mult mai bine unei persoane care isi cunoaste valoarea, la fel cum apele adanci sunt linistite. Cineva cu adevarat puternic nu va ridica niciodata glasul, si va avea rabdare cu altii care incearca sa il atace.
Daca cineva iti aduce o critica, e de cele mai multe ori spre binele tau. Il poti considera dusman, cand de fapt e singurul care incearca sa-ti fie prieten. Corectând o singura gresala a firii tale poti sa castigi atat de mult incat supararea trecatoare datorata criticii e cu totul rascumparata. Ca sa nu raman la generalitati, am sa dau un exemplu de ceva ce s-a petrecut unui prieten de-al meu.
Omul respectiv mirosea a transpiratie si nu-si dadea seama de asta. Colegii lui il evitau in mod automat, si vorbeau rau de el pe la spate, dar nici unul nu i-a atras atentia (prieteneste) care e problema. Intr-o zi, cineva (strain de grup) si-a luat inima in dinti si i-a spus: e pacat de tine sa suferi de excluziune sociala, cand esti un tip asa de cool, si ai putea rezolva problema cu un minim efort. Sigur, cand a auzit comentariul, omul nostru s-a suparat, si i-a venit sa-i zica vreo doua indraznetului. Dar a avut grija ca, pe urma, sa inlature cauzele problemei, si grupul a incetat sa-l mai respinga. Iar pe urma s-a imprietenit cu cel ce-l criticase, fiind singurul care a riscat sa fie injurat in scopul de-a-i face un bine.
Eu incerc sa privesc criticile ce-mi sunt aduse ca sanse de-a ma indrepta. Recunosc ca nu-s perfecta si incerc sa ma corectez. Si incerc sa nu port ranchiuna celui ce mi-a zis-o. De fapt, cand cineva te critica, inseamna ca ii pasa de tine, si ca nu-i e indiferent cum esti. Pe undeva, o critica e o potentiala oferta de prietenie.
Ramane doar sa imi cer scuze ca mi-am permis sa iti 'fac morala'. Stiu ca nu am dreptul, dar prefer sa spun deschis daca am ceva de spus. Intentiile mele sunt bune, si voi accepta orice raspuns imi dai ca meritat.

Sincèrement,
Desdemona
#18278 (raspuns la: #18262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
..."miracolele nu le poate face omul,numai Dumnezeu..." - de dinisor la: 04/09/2004 12:53:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Intr-adevar, asa este! Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa simti ca te asculta, ca iti vorbeste, ca e langa tine. Poate ti se par indraznete acestea, dar mie mi se intampla des.
Cand am plecat din tara, acum 4 ani si, nu aveam cu mine decat bagajul de mana, cu absolut strictul necesar. Lasam in urma si cariera si viata si prieteni si rude si tot. Fratele meu mai mare, speriat pentru mine, ma intreaba: nu ti-e teama? . Nu! De ce mi-ar fi? Doar nu plec singura...i-am raspuns. Dar el nu a inteles. Pentru ca fizic vorbind, singura m-am suit in avion. Dar el nu a inteles. Mie insa, nu mi-a fost teama. Pentru ca stiam ca nu voi fi singura.
Sunt mai mult de patru ani de atunci. Sunt , inca odata fizic vorbind, singura printre straini. Dar nu ma simt singura. Caci miracolul de a-mi gasi linistea, s-a intamplat. Si crede-ma, ca nu oamenii au fost cei ce au infaptuit acest miracol...

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21002 (raspuns la: #20977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prejudecati si lipsa de inspiratie - de andrei p la: 27/09/2004 10:19:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Maitre Dinu,
Mai omogena este seria dvs. de la vulcanii noroiosi, decat cea baroca, recomandata vineri.
Dar si la genesis, mi se pare excesiv mixajul de imagini excelente cu ceruri dramatice importate. La asemenea contrast, cele cu pete sclipitoare, care trec dincolo de colt atrag inutil atentia. Iar amprenta palmara dura, in prim-planul pozei 2, nu stiu daca este o idee fericita.
In poza 8 iti ratacesc ochii inutil. Totul e sa exploatezi lumina la ore imposibile” zicea cineva, pe aici. Cum ramane atunci?

Dar seria dvs. baroca este insuportabil de lunga. Ar fi cazul sa scoateti din ea macar o treime, pozele dubioase. Stiu ca e greu sa va decideti. Daca se gaseste vre-un ciolovec, care ar cumpara vre-una din ele...
In mod normal va dadeam doar un telefon. Va scriu direct pe site, sa nu mai zica dl.V.N ca am ceva de impartit numai cu el.

Si pentru ca veni vorba de lipsa de inspiratie.
Un tanar entuziast si sensibil mi-a scris pe personala, cerand sa ii comentez cateva imagini, parca interesante, etalate pe un site.
Dar pentru a isi expune lucrarile, facuse prea multe greseli. Citez din memorie; poate sa nu fie exact.
Imaginile aveau 240 x 180px; pe monitorul cu rezolutie 1600 x 1200 pareau niste timbre.
Cateva faceau parte din “proiectul Subiecte miscate”.
Nici nu vedeam bine ce reprezinta. Inteleg ca a pornit cu prezumptia de vinovatie. Sa nu i le fure cineva.
Avea 2 poze de la munte, 2 in parc, 4 la Londra, 2 portrete plate, 2 in padure, 2 cu reflexe pe strada uda, 3 miscate, etc. Toate cu titluri cam aiurea, in engleza.
Nu mi-a spus ce il intereseaza pe el, dar pozele aveau date tehnice scrise dedesubt. Nu stiu daca intereseaza pe cineva.
Mai grav, macar 3 aveau scris obiectiv 300mm, f: 2,8, desi la 2 se vedea de la o posta ca aveau perspective de 50-70mm !
Poate crede ca asa este mai tentant sa fie contactat, nu stiu. De cine si cum ?
In mod normal, ar fi trebuit sa aleaga si sa expuna nu pozele care i se pareau mai bune, ci pe acele apropiate de preocuparile lui. Cu numitor comun doar aportul personal.
Pozele bune trebuie sa fie deosebite, simple, indraznete, proaspete, clare si puternice.
(Fara simple si proaspete, parca as fi descris imaginile “speciale” de la Sisif Life)
Care clare si puternice la 240 x 180px, din “proiectul Subiecte miscate” ?

Va dau si un link, desi dvs. il stiti. Intrevederi despre fotografie – Interviews by Frank Horvat with photographers Édouard Boubat, Robert Doisneau, Mario Giacomelli, Hiroshi Hamaya, Joseph Koudelka, Don McCullin, Sarah Moon, Helmut Newton, Marc Riboud, Eva Rubinstein, Jeanloup Sieff, Joel Peter Witkin.
http://www.horvatland.com/pages/entrevues/index_en.htm#htpage

Majoritatea asilor spun ca imaginile bune, cu amprenta personala, ies atunci cand interventia fotografului este spre minima.

Una peste alta avetzi mare dreptate.
Fotografii romani, chiar si pasionatii de fotografie se comporta contra-productiv, de teama sa nu le cada coroana, pe care si-o viseaza pe cap. Numai bine, Andrei
#23456 (raspuns la: #23418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
prejudecati si lipsa de inspiratie - de Dinu Lazar la: 27/09/2004 20:55:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Dar si la genesis, mi se pare excesiv mixajul de imagini excelente cu ceruri dramatice importate."

Aveti perfecta dreptate, singura problema este ca nu e nici un cer importat acolo - sunt facute pe film negativ alb negru, si ala era cadrajul si ala era cerul.
Daca sa zic la 5 peisaje dintr-o suta sa schimb cerul, dar asta pe digital.
Alea, asa era imaginea, asa am scanat-o, asa am pus-o in pagina, nu sunt trucaje de nici un fel. Asta daca nu socotim trucaj niscaiva filtre degrade, portocalii, de polarizare, si altele asemenea.

"In poza 8 iti ratacesc ochii inutil. Totul e sa exploatezi lumina la ore imposibile” zicea cineva, pe aici. Cum ramane atunci?"

Este o imagine facuta cu un Linhof cu Biogonul de 53, descentrat; acolo pe web se vede ce-i drept puchinos, dar in imaginea 30x40 sunt niste detalii extraordinare de la citiva cm - din partea de jos a fotografiei - pina la infinit.
Mie imi place insa si asa mica, este selenara, lunara, are o curgere si o adincime care rar am obtinut-o...

"Dar seria dvs. baroca este insuportabil de lunga. Ar fi cazul sa scoateti din ea macar o treime, pozele dubioase. Stiu ca e greu sa va decideti."

Adevarat, imi e imposibil sa ma decid. In timp se filtreaza si se alege totul, dar timpul acela nu a venit.
Ma mai uit, mai string pareri, mai intreb, nu stiu ce sa fac. Ma incurca un fir al povestirii acolo, un ajutor al cafegiilor ar fi foarte bun, ca in tarile civilizate exista la cafenele ceea ce se numeste "table book" sau "cofee book", la mese exista cite un album de imagini al unui fotograf, mai bei o cfea, te mai uiti la un portofoliu, e grozav. Acolo.

"Pozele bune trebuie sa fie deosebite, simple, indraznete, proaspete, clare si puternice."

In principiu va dau dreptate. As mai adauga: pozele bune trebuie sa fie cele in care autorul crede, in care pune o parte din aureola sau glagoria sa, imaginile care sunt ca un sistem de operare: bootabile...

"Majoritatea asilor spun ca imaginile bune, cu amprenta personala, ies atunci cand interventia fotografului este spre minima."

Totul e relativ... asii spun asta la telefon, si cind colo in momentul ala ei stau cu aerograful in mina, sau cu setul de scule de dodge/burning, sau cu Photoshop-ul pe monitor... totul e relativ.
Ce e aia interventie minima?
Cind ai ales focala, timpul, diafragma, punctul de statie, deja ai o interventie deja covirsitoare... ce sa mai zic de filtre, detalii, umbre, lumini, etc.

"Fotografii romani, chiar si pasionatii de fotografie se comporta contra-productiv, de teama sa nu le cada coroana, pe care si-o viseaza pe cap."

Cred ca ar trebui facut un studiu psihanalitic la cum devine cazul cu fotografii, cel putin astia de dincoace de Carpati.
Ma intristeaza infiorator lipsa de coeziune a breslei, incapacitatea de a reactiona la ce ni se intimpla, ciubucul care ia mintile si nu mai lasa timp creatiei, si ar mai fi citeva chestii, dar ce conteaza.
Bine ca existati si mai miscati masa cu piftie, chiar daca in stilul Dvs caracteristic, mai personal.
Dar pe ansamblu e foarte bine si multi cred ca citesc pe aici cu interes ce spuneti.
#23507 (raspuns la: #23456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aripile unei pasari - de giocondel la: 20/10/2004 07:28:52
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Dragii mei,

sa spunem ca omenirea este, simbolic vorbind, o Pasare.Una frumoasa, poate chiar acea maiastra pasare phoenix, tinand cont de istoria noastra zbuciumata-plina de regrese si renasteri.

femeia si barbatul sunt cele doua aripi ale acestei pasari....daca una din aripi este atrofiata, nedezvoltata, pasareaua din povestea noastra va zbura in cerc, sau nu va zbura de loc.In ambele cazuri, nu isi va fi implinit menirea sa de pasare, de a se desprinde de pamant si a se inalta spre CER.

pana acum si inca ceva timp de acum incolo, una din aceste aripi ale omenirii- mai exact Femeia, a fost neindreptatita si nedezvoltata (lipsa de acces la educatie).Rezultatul?omenirea nu si-a putut manifesta intreaga potentialitate, toata frumusetea sa, tocmai datorita acestei nedreptati comise fata de cealalata jumatate( mai mult chiar de jumate) a sa.

Practic, neintelegand faptul ca sufletele nu se diferentiaza prin sex in fata lui dumnezeu si tratand femeile ca pe niste fiinte inferioare, nedemne de a fi luate in considerare, ne-am taiat singuri craca de sub picioare.

Nu sunt feminista, nu cred in superioritatea femeii fata de barbat.Ci in Egalitate: atat in fata Divinitatii cat si in Drepturi.Ca suntem diferiti si ca avem capacitati si atributii diferite, este una.Insa a considera ca unul ii este superior celuilalt doar prin apartenenta la un sex sau altul, este dovada de ingustime atat intelectuala cat si spirituala.

Tema de gandire: daca aveti un baiat si o fata si capacitatea de a educa numai unul dintre acesti copii, pe cine veti trimite la scoala??


Raspuns: Fata!!!, pentru ca ea este Primul educator al noilor generatii, pentru ca ea va fi mama, deci influenta cea mai directa in viata noului suflet.

faptul ca barbatii romani ( majoritatea lor) se cred superiori femeilor -al caror destin unic si determinat este de a ramane la cheremul dumnealor si de a-i servi fara proteste- se datoreaza exemplului pe care l-au vazut in familie si de cele mai multe ori educatiei primite de la chiar propria lor mama: "lasa ionut draga, ca spala mama vasele. asta e treaba de femeie.sa dea dumnezeu sa gasesti o femeie sa aiba grija de tine cum am eu..etc" plus exemplul tatalui care trage pumni la nevasta in cap cand vrea muschiu lui, pentru ca poate.

este pur si simplu un cerc vicios de care societatea romaneasca nu
se va putea desprinde cu una cu doua, pentru ca prejudecata, ca barbatul ii este superior femeii, este adanc inradacinata pana si in mintea majoritatii femeilor.

candva se va ajunge la o moderatie si din acest punct de vedere, desi exista pericolul sa cadem in ceallata extrema- a discriminarii barbatilor.Insa eu am incredere nezdruncinata in faptul ca oamenii vor gasi un echilibru si ca intr-un final cele doua sexe nu se vor mai sabota reciproc ,ci accepta si aprecia in intreaga frumusetea lor.

Atunci omenirea isi va lua zborul spre o noua era, o alta inaltime a existentei sale, iar cele doua aripi ale sale vor fi in armonie, isi vor conferi reciproc sprijin si mai ales vor da un sens Zborului.

Va puteti imagina o astfel de etapa in evolutia omenirii??
EU POT si e tare frumos..............


P>S: Acum 160 de ani,in Iranul musulman, Poetesa Tahirih si-a aruncat valul si a manifestat pentru egalitatea femeii cu barbatul spunand : " ma puteti omori dar emanciparea femeii nu o puteti opri!!"

La scurt timp a fost torturata, strangulata si aruncata intr-o fantana de la marginea drumului.Cuvintele ei, atat de indraznete insa evident profetice, au razbatut peste ani.La fel si poezia sa, de o extrema sensibilitate.
"Il faut du tout pour faire un monde" - de desdemona la: 03/12/2004 14:07:01
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
E un proverb francez (trebuie de toate ca sa faci o lume).
Si aici ca si in alte grupuri de oameni exista tipuri variate, limbuti sau tacuti, timizi sau indrazneti, critici sau toleranti, discreti sau indiscreti, mari si mici, grasi si slabi, de stanga sau de dreapta, sociali sau asociali, iritabili si rabdatori, cu tendinte centrifuge sau centripete. E normal ca intr-o adunare de oameni luata la intamplare, cat mai multe tipuri sa fie reprezentate, si in mod automat foarte putine lucruri vor face placere la toata lumea. Fiecare are rolul lui, si cei 'contra' nu sunt mai putin valorosi decat cei 'pro'. Inteleptul spune ca fara opozitie nimic nu creste, fara pietrele din sol pe care radacina trebuie sa le ocoleasca, crescand pe langa ele, copacul ar fi smuls la prima furtuna. Pana la urma se vede ca dusmanii ne sunt cei mai mari binefacatori, fiindca scot din noi ce avem mai bun, si ne imping la creatia a ceva superior. Asa ca, dragi cafegii, haideti sa ingropam securea razboiului, si sa ne zambim unii altora, fiindca (desi pare greu de crezut) fiecare are dreptate in felul lui, si fiecare greseste intr-o oarecare masura. Asta e valabila pentru toti, inclusiv pentru desdemona si hypatia, si ceilalti care au semnat mai inainte. Respectele mele la toti!

Desdemona
#30493 (raspuns la: #30492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga reddana - de camyb1981 la: 01/03/2005 11:03:10
(la: Prostia omeneasca - pana unde?)
Din nefericire ar fi mai simplu sa dam exemple din celelalte, adica oameni decenti, modesti, cu bun simt; cei din care educatia a facut propria masura si cumpatare, indrazneti fara a fi ostentativi, inteligenti fara a epata; corectind fara sa umileasca, acceptind ca mereu avem ceva nou de invatat.Astia sint foarte rari, foarte putini...



"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."
lostone - de donquijote la: 01/06/2005 19:21:46
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
starea de spirit se poate schimba. si ca s-o schimbi, trebuie sa faci cateva schimbari imprejur.
incepe cu locuinta, camera in care stai. muta mobila, varuieste colorat, schimba decoratiile. mai uitate prin feng shui. daca nu ajuta, cel putin nu dauneaza.
in primul rand arunca lucrurile vechi de care nu mai ai nevoie, si mai ales cele legate de amintiri neplacute. ai povestit ca ai avut un prieten care te-a parasit acum 11 ani. debaraseazate de tot: fotografii, cadouri, cotoare de bilete de cinema, haine de pe vremea aia. evita sa frecventezi locurile legate de trecut.
apoi, schimba-ti stilul: frizura, machiajul, culoarea unghiilor, rama de la ochelari daca ai. la fel cu hainele, desi nu trebuie sa reinoiesti toata garderoba: aceeasi bluza, purtata afara cu un cordon arata altfel decat imbracata 'clasic', adauga o esarfa, foloseste combinatii de culori indraznete, podoabe artistic moderne: inele, brose, lanturi colorate, lucitoare bineinteles de bun gust, chiar daca sunt ieftine si nu din aur sau argint.
apoi fa sport, miscare: plimbari pe jos sau pe bicicleta. activitatea sportiva reduce starea de depresie.
renunta la cafea (nu la cafenea!), si bauturi din categoria 'cola': cofeina nu-i buna la starile depresive. inlocuieste cu ceai si sucuri naturale.

ai sa vezi ca lumea o sa se uite altfel la tine si ai sa te simti mult mai bine.

p.s. foarte important!!! ca si lasatul de fumat, asta se face dintr-odata, nu in mod gradat. te decizi ca vrei sa-ti schimbi viata, si o faci.
racu-ule - de anisia la: 19/08/2005 14:35:08
(la: Dezgolirea femeii)
de ce neaparat narcisism? uite un scenariu: femeia se trezeste dis de dimineata intr-o buna dispozitie si-si spune azi am chef sa ma fac frumoasa. imbracatul sexy poate fi un accesoriu in a-si realiza aceasta dorinta. unde este narcisismul aici?

spui ca exista la femei o nehotarare, o usurinta in a nu respecta regulile. uite ceva nou pentru mine! regulile cui? si barbatii...sunt ei asa de exacti in a respecta reguli? (indiferent de cine elaborate, mai ales cele scoase de ei insisi). zborul de care pomenesti eu il vad mai degraba ca pe o nesiguranta. la asta te-ai gandit? poate ca individa din povestea lui plic a devenit pur si simplu nesigura de ea (oare am facut bine imbracandu-ma asa, si-o fi spus...) si de aceea a inceput sa traga de bluza, sacou sau mai stiu eu ce in speranta ca va da alta nota mesajului ei. nesiguranta, ia-o si pe ea in calcul. sunt multe femei care incearca sa fie indraznete prin felul de a se imbraca (poate chiar de a se comporta) si-si dau seama dupa primul sfert de ora (timp aleatoriu ales!) ca defapt nu se simt bine in pielea indraznetei.
#66506 (raspuns la: #66408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
G - de Calypso la: 08/09/2005 22:24:50
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
da de ce nu punctul de intersectie al medianelor in triunghi? hi, hi....

imi aduc aminte cand eram profa aveam un elev
mai indraznet care, la un curs particular (acasa deci, nu la scoala), ma intreba ce e ala punctul G ca el tot aude o nu stiu ce formatie cantand....

eu am zis, vedeti daca nu invatati la maths nici melodiile nu le intelegeti:):)
Un Cico-n plus - de maan la: 14/09/2005 19:50:19
(la: "Academia Cafeavencu")

probabil ca n-ai avut de gand sa ma convingi, dar daca asta ti-a fost intentia nu cred sa fi ales calea cea buna plusand.
Poezia nu se iveste numai din dulceata sunetelor sau rozaliul peisajului, si asta fiindca nu toti simtim/gustam cu-aceeasi masura.
Exista in noi sentimente si imagini feroce, atata de intense incat vorbele n-au suficienta forta si-atunci apelezi la constructii socante.
Tu insuti oripilat de ce simti, ca autor, vei dori sa impresionezi cititorul si sa-i evoci o stare apropiata.

Ia fii atent aci:
“O, suflete-aminteste-ti privelistea murdara
Ce-atat demult candva ne-a umilit
In dimineata-aceea cu molcom cer de vara:
Un hoit scarbos, pe un prundis zvarlit

Iti desfaceai asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic isi deschidea alene
Ranjitul pantec de miasme plin.

Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adanc si linistit
Vrand parca sa intoarca Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar insutit.

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Imbobocind asemeni unei flori…
Simtind ca te innabusi ai sovait de-odata
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pantec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.

Cu leganari de valuri si sfarait de foale,
Zvacnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarasi, umflat de-un suflu moale,
Traieste inmultindu-se mereu.

…..

Dar dupa stanci un caine pandind cu ochi de fiara
Tot maraia de ciuda c-am venit
In asteptarea clipei cand sa-si inceapa iara
Ospatul de la care-a fost gonit.

- Si totusi ai sa semeni cu-aceasta-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor mei astru si firii mele soare,
Tu, ingerul si pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulce a nurilor craiasa,
Cand dupa-mpartasania de veci,
Ai sa te duci sub stratul de flori si iarba grasa
Sa mucezesti printre ciolane reci.

Cand viermii te vor roade cu sarutari haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui si lor
Ca am pastrat esenta si formele divine
Si duhul descompusului amor!”

Si-apoi:

Mi-ai spus: “de unde-ti vine ciudata intristare
ce creste ca si marea pe-un tarm stancos, pustiu?”
- cand inima culesul si-a ispravit, ne pare
o boala viata. Taina aceasta toti o stiu.

E o durere simpla, deloc misterioasa
Si limpede ca tine cand razi si lumii placi.
Nu cauta degeaba frumoasa mea curioasa!
Si-acum, desi ti-i glasul atat de dulce, Taci!

Taci, ne-nvatat-o! suflet ce nu cunoaste ceata!
Copilareasca gura! Mai mult decat Viata
In mreji subtile Moartea adesea ne-a inchis.

Mai bien c-o minciuna sa ma imbat, si-alene
Sa ma cufund in ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm la umbra ce-ti luneca din gene! (“seamper eadem)

Sunt scrise de-aceeasi mana, pe care doar posteritatea a recunoscut-o ca maiastra.
Decat sa pui degetul, mai bine sugerezi, creezi corespondente neasteptate, care naucesc mai abitir ca ideea-insasi.
Desi ies flori din mucigai, cu siguranta nu toate asocierile indraznete/ socante nasc poezie, asa cum izbucnesc cu ferocitate din Baudelaire.

Eu n-am facut, mai devale, decat sa interpretez un vers scos din orice context si sa-i exploatez posibila valoare poetica, fara sa ma gandesc ca autorul n-o fi vreun tembel care-a auzit ca se poate scrie poezie din cuvinte scrijelite prin unele bude, si-a bolmojit un vers, profund, din intamplare. Si-apoi, chiar daca…ce?

Faptul ca amandoi suntem oameni, mi-e destul ca sa-ti reamintesc ca suntem adesea subiectul unor stari care nu ne fac cinste. Chiar daca nu le recunoastem si sigur nu ne definesc, ele fac parte din noi.
Exista unii artisti care-au facut o pasiune din explorarea si dezvaluirea acestor stari pe care nu ni le iubim, dar prin care trecem, vrem au ba.

Fiinta eminamente pasnica si firava, lunile trecute am schingiuit un om, tresarind de multumire, la fiecare geamat ghinuit. Dupa ce-a murit, i-am smuls capul si mi l-am pus in poarta. Mi-am varat degetele in gura-i plina de sange si i-am largit-o-ntr-un zambet schilod, indepartand cu meticulozitate plina de extaz, dintii sparti, imprastiidu-i prin curte cantr-un demonic ritual.
Cand m-am trezit, m-am ingrozit de ce visasem…si de teribilele porniri pe care, iaca, le am.
De m-as pricepe/ sa fiu Baudelaire!, as putea face-o poezie din asta, intrucat cu extazuri in fata florilor si cu dorul de El m-am obisnuit ca tiganu’ cu scanteia…

Asculta-l inc-o data pe baudelaire:
“tu, cititor, tacut, bucolic,
Naiv si sobru om de munci
Aceasta carte s-o arunci
Cu tot desfrau-i melancolic.

De nu stii slova si vorbirea
De la dibaciul mag, Satan
Arunc-o, vei citi-o-n van,
sau imi vei crede sluta firea .

Dar daca, vrednic scormonesti
Cu ochiu-n rapi adanci, de freamat,
Citeste, si-ai sa ma iubesti;

Tu suflet iscodind cu-n geamat
Un rai ce deopotriva-l vrem,
Ma plange!...Altfel, te blestem!”

(ame curieuse qui souffres
Et vas cherchant ton paradis
Plains-moi!...sinon, je te maudis!)

Na! ca v-am umflat cu poezie.
Feri sfantu’ sa-mi cer scuze.

#72178 (raspuns la: #72082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotomagazine si insomnia mea... - de Alin Neamtu la: 22/09/2005 23:44:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interesanta discutia despre fotomagazine... eu stiu doar ca m-am incumetat pentru prima oara sa trimit doua poze la concurs si sper sa nu apara publicate fiindca sunt oribile...

Dar... este si ei pe aici. Si mi-am facut abonament, desi revista vine dupa 5 zile dupa ce apare la chioscuri. Dar, progresam. Avem reviste de foto. Eu zic ca e bine.

Si tot pe linia progresului, mi-am incropit si eu un site in graba, ca sa nu ma simt in urma. 6 ore de munca, cu neglijarea nepermisa a serviciului. Noroc ca sefu' mi-e prieten bun...

Acuma imaginile raman a fi criticate de dvs. Site-ul e la inceput si eu am planuri indraznete cu el. Adica sa adun oameni faini si destepti si creativi, genul de persoane care se trezesc noaptea tarziu lucrand la o idee...

Eu as fi primul insomniac... http://www.insomnia.ro
#74103 (raspuns la: #74035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este un subiect interesant d - de Anastacie la: 16/10/2005 12:10:54
(la: va masturbati?)
Este un subiect interesant de abordat si fe\licitari ca stiti sa spargeti bariere\le tabuu-l\ui.
Pentru ca doar asa vom sti sa ne cunoastem mai bine si sa cerem de l\a noi acel\e exigente pe care stim sa l\e satisfacem in cunostnta de cauza.Si pentru ca tema controversata a acestei zil\e este o intrebare indrazneata , dati-mi voie sa va dau si un raspuns indraznet:ma masturbezi. Nu mi-am facut un obicei din asta dar si fara asta nu as putea avea o viata sexual\a sanatoasa a\laturi de parteneru\l meu de viata.In concl\uzie, ca sa ganditi sanatos incercati sa va debarasati de orice reziduu din viata dvs ,astfel\ incat ceea ce faceti sa va provoace intai de toate voua pl\acere.Ce urmeaza dupa aceea mai putin conteaza.
Va doresc o zi buna si cat mai mul\te real\izari pe viitor!!!!!



.

scoici ca mine nu face nimeni - de Horia D la: 25/10/2005 22:39:23
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
dar uite va dau secretul:))))
scoicile trebuie sa fie proaspete, si se tin la gheatza..
faci foc de lemne, deobicei dupa 10 seara (dupa ce in prealabil ati consumat o cantitate nu neglijabila de alcohol - asta-i secretul cel mai mare!!)... cand jarul e rosu tare, pui niste pietre plate pe jar.
cand pietrele sunt fierbinti pui 2-3 scoici intr-un prosop imbibat de vin alb, si pui prosopul ud, cu scoicile inauntru pe pietrele fierbinti.
se lasa 30-45 de secunde, si se scot. Se servesc cu sosuri iuti, cu hrean!!!
sau, pentru cei mai indrazneti, sa mananca crude, cu sosuri iuti!! (asa-mi plac mie)
#81431 (raspuns la: #81427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu inca dezbat ce sa fiu:)) - de Horia D la: 26/10/2005 20:22:38
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
costum de pimp am, dar ma gandeam la ceva, asa, mai indraznet...
poate merg in pielea goala, si leg un cartof in fata, si o sa fiu dictator:)))
sau mai bine imi vopsesc all pubes in red, si atunci voi fi fire wood:)))
he he he.... la fete merge o lamaie legata in fata, si atunci puteti fi sour puss:))))) he he he...
hai ca ma gandesc l aceva si mai indraznet:)))
#81661 (raspuns la: #81658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa ma joc si eu! - de irma la: 27/10/2005 11:30:22
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Anisia: par castaniu, semi-lung, ochi caprui, 28-30 de ani, scunda, emotiva, se imbraca mai mult in fuste
Cassandra: bruneta, par mai curand scurt, poarta mai mult pantaloni, foarte calculata, disciplinata (in sensul ca nu face ceva fara sa analizeze consecintele), in jur de 27 de ani
Cristall: fragila, ochi deschisi la culoare, in jur de 20 de ani, visatoare
Daniel Racovitan: brunet, suplu, in jur de 30-35 de ani, foarte activ (are ocupatii multiple), genul care nu se plictiseste niciodata
Don: par castaniu, in jur de 40, se simte bine in pielea lui
Gabi Boldis: brunet, cu ochelari, in jur de 25 de ani, citeste mult, critic atat cu el cat si cu cei din jur
Honey: par saten, frizura non-conformista (nu ma pot hotara cum sa fie: ori foarte lung, ori foarte scurt), ochi caprui, studenta (putin peste 20), vesela, ambitioasa
Intruder: brunet cu ochi deschisi la culoare (albastri sau verzi), nu-i nici gras, dar nici slab, 28-30 de ani, uneori e cinic (masca a unei usoare timiditati), cred ca e profesor (sau ar vrea sa fie)
Maan: inalta (daca toata lumea a zis asa nu mai pot sa mi-o imaginez altfel), supla, frumoasa, par saten, putin excentrica, spune ce nu te astepti (eventual adevaruri care "indeparteaza" interlocutorul), pana in 30 de ani
Paianjenul: brunet, statura potrivita, greutatea putin peste cea ideala, cred ca are o fizionomie neobisnuita, calm, te poti baza pe el la nevoie.
Rac: brunet, peste greutatea ideala, prietenos cu toata lumea, foarte vorbaret si in realitate nu numai pe internet, putin ipohondru (prinde bine!), putin complexat (mascheaza asta prin elocventa)
Rodica: doamna distinsa in jur de 50 de ani, nu-si arata varsta nici prin infatisare nici prin comportament, foarte activa, genul care ajuta la nevoie.
Teodora: par saten, tuns modern, lentile de contact, supla, foarte ocupata, organizata, pare o tipa dura, dar de fapt este foarte sensibila, 27 de ani
Zaraza: par roscat, tuns scurt (nu foarte scurt), putin plinuta, dar cu silueta frumoasa, tinuta eleganta innascuta, distanta, poarta culori vii indraznete, 30-32 de ani
Yuki: parul tuns si vopsit modern, slabuta, poarta ochelari doar la citit, cam 25-27 de ani, timida in realitate (vorbareata doar cu cei pe care-i cunoaste bine)

(n.a. daca am uitat pe cineva, revin. ordinea este alfabetica. desigur ca au fost exclusi din lista cei pe care-i cunosc din poze.)
Ati scris frumos despre mine, - de Cassandra la: 31/10/2005 00:25:54
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Ati scris frumos despre mine, va multumesc.
Cum sint eu...am 41 ani dar arat mai tinara. Inaltime si greutate normale, tinuta dreapta datorita anilor de balet si gimnastica din trecut. Nu port ochelari. Ma imbrac divers in functie de ocazie, sint cocheta si-mi place sa combin culori si modele cit mai variate si indraznete dar in limita bunului simt. Cheltuiesc mult pe imbracaminte dar nu tip "office" pe care nu mi-o pun niciodata, in primul rind ca meseria mea nu mi-o cere. Imi place sa citesc, sint timida si retinuta de multe ori dar prietenoasa si deschisa atunci cind persoana merita. Sint o buna prietena si nu mi-e greu sa dau fara sa cer in schimb. Ma consider o buna organizatoare dar nu-mi place sa fiu lider cel putin nu in mod evident, am talentul de a sugera astfel incit cei din jurul meu iau drept proprii initiativele mele.
Sint incapatinata, nu pot sa sufar treburile casnice.
Mi-am pus la date personale o poza "stilizata" (Anisia mi-a dat ideea) pentru ca sa nu elimin complet misterul care atit imi place in cafenea. E o poza facuta anul trecut :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...