comentarii

Geografia mediului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
GEOGRAFIE - de Catalina Bader la: 08/11/2003 04:44:55
(la: ROMANIA)
dedic capitolul GEOGRAFIE
Domnului PROFESOR TRAIAN POPA- BRASOV

va rog sa-l contactati daca-l cunoste-ti
Multumesc
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Cursuri de "autoAparare" - de SB_one la: 27/02/2004 16:13:51
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
[De-ale lui Gabi]




La Parohia Ortodoxa Romana "Nasterea Domnului" din Stuttgart/ Germania s-au deschis azi cursurile de lb. romana ptr. copii din zona.

Orele sustzinute de Preoteasa Luminita Bratu ( Dr. in Istorie a Universitatii din Strassbourg) sint gratuite si in afara limbii romane vor cuprinde notziuni de Istorie si Geografie a Romaniei.

La deschidere au participat 15 copii de diferite virste


#9829 - Comentariu adaugat de [gabi.boldis] la mar 17 Feb 2004 - 20:19 h

[si ce lectii de istorie vor fii? din ce perspective? ]

ASTA DA INTREBARE !



SB_one
#10047 - Comentariu adaugat de Hypatia la joi 19 Feb 2004 - 15:51 h

Multumesc pentru raspuns si pentru incurajari. Ce ii reprosez eu dl. Plesu este ca implicarea Domniei sale in politica nu i-a facut nici un bine, ci i-a alterat destul de tare imaginea.


SB one
#10072 - Comentariu adaugat de [gabi.boldis] la joi 19 Feb 2004 - 19:13 h

Eu nu inteleg daca textul publicat de tine a fost scris intr-un moment de euforie scriitoriceasca, cam ca un copil care ia creioanele de colorat si le foloseste pe toate in acelasi desen, sau pur si simplu limitele tale sunt atat de strict si de bine definite incat ideile iti fierb in cap, si saracele, inghesuite si parca plictisite de ele insele dau pur si simplu pe afara fara nici un criteriu sau judecata.


SB one
#10074 - Comentariu adaugat de [gabi.boldis] la joi 19 Feb 2004 - 19:17 h

[reciteste citatul asta in loc sa te maimutaresti in maghiara, o limba pe care de altfel nici macar nu o intelegi.]


Ketves Boldis,
mijen jo'l tutc magyarul? Vagy, te vagy a maiom a méknek a kezibe van a borotva?

( ptr. olteni: Boldis, dragutzule, tu cita maghiara stii? Sau esti maimutza care a pus mina pe cutzit?)

AI LASAT-O MAI MOALE CU LIMBILE SAU MI S-A PARUT?

Prietene, se pare ca te-a atins bine comentariul meu! Inainte de a comenta n-ar strica sa pui mina si sa aprofundezi putzin psihologia umana sau sa-tzi definesti clar "pozitzia". Ia mai citeste o data articolul si raporteaza-l la tema discutata aici


Andrei Plesu este filosof, po
#10139 - Comentariu adaugat de gabi.boldis la vin 20 Feb 2004 - 13:46 h

Andrei Plesu este filosof, politolog si publicist. E poate una dintre cele mai lucide personalitati romanesti contemporane.



"legolas #9736 - Comentariu adaugat de un anonim la mar 17 Feb 2004 - 01:44 h
ne lipseste un ideal national alaturi de un spirit civic...Romanilor ar trebui sa-li se aminteasca mai des despre radacinile noastre etnice,despre trecutul nostru istoric, despre locul nostru pe harta europeana,ar fi de datoria mass mediei...Apoi ar trebui sa fim mai mandri ca cetateni,mai uniti ...Cand spunem ca suntem romani sa o facem cu mandrie "

#10301 - Comentariu adaugat de gabi.boldis la dum 22 Feb 2004 - 22:06 h



[Nu inteleg totusi de ce se exagereaza acest complex de a fi roman?
Problema romaneasca nu sunt romanii neaparat, cat liderii politici, ce educati la o scoala de opresiune practica in mod evident aceleasi metode, indulcite eventual de cate o figura politica cu aspect European]


D-l Plesu e –totusi- o figura politica, oder?

E evident ca istoria constituie coloana vertebrala a unei tari, insa nu stiu daca vertebrele astea sunt bine alese:
Vlad Tepes, de unitate: Mihai Viteazu, de religie Stefan cel Mare etc. (ca o paranteza Stefan e de admirat pentru rezistenta si abilitatile militare, insa Sfant nu a fost si nu va fi nici daca se mai naste de noua ori)

Hai sa-l punem pe Horty, doar a fost reabilitat politic nu ca Antonescu.


[In fata primului proiect ardelean de autonomie administrativa, Nastase a spus ca e imoral ca o regiune sa se dezvolte in detrimentul alteia. Poftim! In secolul XX un nimurici cu costume scumpe a emis o propozitie politica care nu numai ca nu a deranjat, ci i s-a dat chiar dreptate.]

Categoric: niste dobitoci; parca asta era calificativul tau preferat, nu?

[Plesu nu spune sa-l cobori pe Isus de pe cruce, isi da seama si el ca trebuie pus imediat ceva in loc]


Cred ca te-a ales pe tine ( in loc) ; a vazut ca esti bun la istorie si la “limbi”

[E normal sa sacrifice o groaza de cuvinte retoricii,]

In politica greselile se platesc scump! Cu gindirea la fel:” gura bate curu”

SB one
#10418 - Comentariu adaugat de DESTIN la mar 24 Feb 2004 - 03:15 h

Felicitari pentru realismul din comentariu.




Dl Apatya
#10475 - Comentariu adaugat de gabi.boldis la mar 24 Feb 2004 - 20:15 h

Insasi Domnia Voastra este un intelectual. De ce nu incearca sa deschida ochii prostimii? Si ce din ce perspective o va facea? Din punct de vedere al teologului trist? Al fatalistului slav? A scriitorului liberal, care odata ce incepe critica rationala a unui sistem de orice tip, este improscat cu noroi sau i se contesta dreptul la credibilitate? La ce intelectuali va referiti, cand spuneti de ajutor dat partidelor politice?


Dl se numeste Hypatia; esti f. subtil. Ca sa nu mai vorbesc de restul


[Imi mai permit o intrebare, cand de-alungul istoriei romanii au fost uniti?
In timpul razboaielor moldoveno-valahe, sau valaho-ardelene?
Si cand au avut romanii un ideal?]


E, aici ne-ai prin. Cu ajutorul tau si a teoriilor de import( daca importam griu, de ce sa nu importam si teorii…prostii inghit totul…pretzel nu conteaza!)


#10478 - Comentariu adaugat de SB_one la mar 24 Feb 2004 - 20:27 h

Gabi, pe mine m-ai convins. Fa o propunere


Am crezut ca ai ceva de spus(?) Ai vrut –insa – numai sa aperi. CE?

#10487 - Comentariu adaugat de Hypatia la mar 24 Feb 2004 - 22:03 h

Vedeti D-voastra, faceti cateva lucruri care nu se fac, in principiu. Amestecati lucrurile. Daca v-am scris pe privat, tot asa doream sa-mi raspundeti, iar la conferinta asteptam raspunsuri legate de ceea ce am scris in conferinta. de fapt, nu ati raspuns nici intr-un fel, nici la ce v-am intrebat pe privat, nici la ceea ce am scris in conferinta. ce sa inteleg? am scris lucruri care va deranjeaza?


Sigur ca –l deranjeaza; nu spune insa direct.

Hypatia
#10815 - Comentariu adaugat de gabi.boldis la vin 27 Feb 2004 - 21:10 h

prefer sa va scriu pe privat


Culmea: omul are tupeu , nu gluma!

10817 - Comentariu adaugat de gabi.boldis la vin 27 Feb 2004 - 21:32 h

ca sa-ti dai seama de ce esti penibil vreau sa-ti reamintesc ca am intrat aici ca sa-l apar pe Plesu din cauza neroziilor pe care tu le scriai


Dragule, esti un avocat de f. proasta calitate. Nici-o grija- insa- prostime e multa.

D.l Plesu insa cred ca s-ar fi lipsit cu placere de „apararea“ ta.








SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10831 (raspuns la: #10824) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SIDA a aparut in mediul homos - de Daniel Racovitan la: 23/03/2004 09:10:11
(la: Preoti homosexuali?)
SIDA a aparut in mediul homosexual, asa incat multa vreme a fost practic asociat homosexualitatii.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12669 (raspuns la: #12668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
R. pt #13919 - de mireille la: 16/04/2004 17:15:06
(la: Steagul romanesc pus in discutie)
Probabil; daca in Europa se stie ca Budapesta e capitala Romaniei, posibil sa fi incercat sa-i gasesca si capitalei Bucuresti un stat :)...
Oricum europenii stau mult nmai bine cu geografia decat americanii - vorbesc de cei cu educatie medie, care cred ca Romania este cumva vecina cu Franta, ca sa nu mai vorbesc de cei cu "studii superioare" care au pretentii de a cunoaste si istorie si intreaba inocenti cati ani Romania a facut parte din fosta URSS :)...

Mireille
#13956 (raspuns la: #13919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re - de (anonim) la: 02/11/2004 09:11:35
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Adevarul este ca Ministerul Educatiei rezolva problemele Ministerului Muncii, toti absolventii care nu au posturi sau ajung someri merg in invatamant pana isi gasesc ceva mai bun. Atat timp cat se rezolva problema somerilor nu mai conteaza daca programa ramane incarcata, daca cei care ajung la catedra au inclinatii s.a.m.d..
Programa este si asa destul de incarcata, in anii cand elevii au examene este cumplit. Examenul de la sfarsitul clasei a VIII-a este alcatuit 50% din notele de la examenul la romana, mate si istorie(geografie) si 50% din mediile din V-VIII. Daca ai norocul sa ai un profesor la religie "mai catolic decat papa" mananci religie pe paine chiar daca tu optezi pentru un liceu cu profil real (informatica de exemplu) unde orele de religie nu au nici o tangenta cu realul.
Acelasi lucru se intampla si la liceu . Ai nevoie de note mari (la toate materiile) ca sa te inscri la examen si de note mari examen.
De ani de zile se face reforma in invatamant si nu se stie nici acum ce se vrea de la acest invatamant.
Imi pare rau ca nu am posibilitatea sa-mi trimit copilul sa faca matematica pentru ca asta ii place si il tin aici unde pierde timpul cu latina, religia, civica .
ptr Daniela Manolescu - de Dragos Neacsu la: 03/11/2004 19:53:56
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Caracterul vadit de mahala al mesajului dvs vadeste lipsa bunului simt. SI desi ati incercat sa spuneti ca ati folosit din abundenta afirmatii de genul "dupa parerea mea", "eu cred" etc. textul cu pricina dovedeste contrariul. Il redau pentru ca se pare ca l-ati uitat: "marile religii monoteiste cam acelasi lucru spun. si daca stai sa citesti destul, vezi ca in functie de locatia geografica oamenii au numit deitatea ba dumnezeu - sau fiul isus - ba yahve, ba allah, ba buddha. iar perceptele ideologice nu difera chiar asa de mult. ba chiar....
in fine, o las balta. dar culmea e cu iudaismul si crestinismul - singura diferenta majora (nu ma refer la practicile religioase ci la percepte) este ca in iudaism noul testament nu exista - pe cind in crestinism (fie el catolic, ortodox sau de care-o mai fi) cam pe noul testament se pune accentul."

Afirmatiile dvs sunt pe cat de categorice pe atat de diletante. Nu este treaba mea sa judec ce cunostinte aveti, dar pentru cine are habar de Istoria Religiilor e clar ca nu sunt prea aprofundate. Iar daca vine vorba de a-mi cere iertare, nu vad de as face-o: afirmatiile dvs sunt false, exprima pareri proprii neacceptate de mediul academic. Stiu ca romanii se pricep la toate, insa e bine sa ne amintim ca exista universitati si specialisti.

Numai bine.
#27554 (raspuns la: #27448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Etnoperplexitati, sau despre tigani - autor: Horia Cornel Ivan - de (anonim) la: 13/12/2004 12:45:03
(la: Integrarea tiganilor)


Etnoperplexitati

Transmis prima data: duminica 5 ianuarie 2003
Faceam urmatoarea observatie si o supuneam atentiei Domniilor Voastre: daca-i adevarat ca scriind „copiii” cu trei de „y” se vertifica la români culmea snobismului, atunci pentru a atinge, la acelasi neam (popor, etnie) culmea stupiditatii crase, nu trebuie decit sa scriem „tigan” cu doi de „r”. In aceeasi ordine de idei intreb precum urmeaza:
Ce se poate spune despre un popor al carui folclor de o extraordinara frumusete, varietate si vitalitate, este interpretat intr-o maniera cu totul exceptionala, pe marile scene ale lumii (aceea care conteaza), doar de reprezentanti ai unui alt popor (neam, etnie)?!?
Aici ar fi de adaugat ca guvernantii francezi au reusit recent (2002-2003) cu greu sa trimita inapoi in Romania mai multe zeci, poate chiar sute, de rromi, adica tigani, dintre cei citeva mii patrunsi in mod ilegal pe teritoriul lor. Intrebarea ce cu groaza si-o pun occidentalii este insa: Ce se va putea face in fata a patru milioane de tigani (!!!) ce vor avea deplina libertate sa circule si sa se stabileasca oriunde, oricind si pentru oricit timp, in toata Europa, odata cu primirea Romaniei si Bulgariei in UE?!?! Si cind te gindesti ca toate statisticile noastre - de dinaintea lui decembrie ‘89, dar si de dupa - vorbesc doar de citeva sute de mii de rromi.... 1,7% la o populatie de 22.572.000 locuitori, valoare estimativa pentru 1997: cifre oficiale transmise la ONU!!! Un calcul simplu arata ca toata populatia rrom din Romania ar fi de circa 400.000 persoane; sau, pentru o mai mare precizie, 22.572.000 x 0,017 = 383.724 (anul 1997) si 22.430.000 x 0,017 = 381.310 (anul 2001) …
Dind o ocheada intr-un altas geografic recent, editie 2003, dintr-o tara civilizata, vom constata ca:
in Bulgaria la o populatie de 7.932.984 locuitori in 2002 avem urmaoarea distributie in teritoriu a grupurilor etnice:
bulgari 83,5%; turci 9,55%; tigani (romi) 4.6%; altii 2,4%.
in Romania la o populatie de 21.698.181 locuitori in 2002 avem urmatoarea prezenta in teritoriu a diverselor grupuri etnice:
romani 89,5%; maghiari 6,6%; tigani (romi) 2,5%; germani 0,3%; ucrainieni 0,3%; rusi 0,2%; turci 0,2%; altii 0,4%. Observatia mea: cum cuvintul altii se compune din: bulgari, tatari, greci, evrei, armeni, sirbi, l-as folosi dupa pomenirea acestora ...
Acum folosind arimetica pe care insusind-o in clasa a treia primara o stapinim cu totii, si aplicind „banalissima” regula de trei simpla, vom ajunge lesne la urmatoarea descoperire:
9o7.372 ........................... 4.000.000 tigani in Bul. si Rom.
364.912 ........... x (in Bul.) = 1.610.000 tigani in Bulgaria
542.955 ........... x(in Rom.) = 2.400.000 tigani in Romania
Aceste cifre furnizate de OCSE, adica foarte demne de incredere, conduc la mai realele procente: 20,3% tigani in Bulgaria si 11,1% tigani in Romania.
Precizez ca cifrele: 364.912 tiganii din Bulgaria, 542.955 tiganii din Romania, a caror suma 907.372, reprezinta numarul tiganilor din cele doua tari, asa cum in mod fals au fost comunicate la Natiunile Unite, in timp ce 4.000.000 este estimatia facuta de statisticienii OCSE.
Dar din pacate pentru imaginea destul de putin fotogenica a acestor Tari, recent s-au adaugat alte si mai putin magulitoare date. La telejurnalul retelei de televiziune RAI TRE, adica a aceleia fosta si actuala de stinga marxista, prin urmare favorabila unor tari al fostului bloc comunist, am putut auzi consternat urmatorul semnal de alarma: Citez aproae textual: „In 2007 Europa, primind in sinul comunitatii sale Bulgaria si Romania, va trebui sa faca fata revarsarii unei maree de sapte pina la noua milioane de tigani, liberi sa se miste peste tot pe intregul teritoriu al Uniunii.”
Este instructiv de stiut ca la doar 7 milioane de romi avem, respectind proportile (procentele) comunicate de cele doua Tari: in Romania 4,18 milioane de tigani (romi), care reprezinta 19,3% din populatia totala, in timp ce la 9 milioane, 5,38 milioane romi (tigani), adica 24,8% din populatia totala a tarii !!!
Concluzie: Unul din patru (sau din cinci) locuitori ai Romaniei sint(em) tigani! Iar asta n-o spune Jirinovschi si nici o anumita minoritate sovina apartinind etniei maghiare, ci o afirma intreaga Europa, chiar si aceea favorabila noua, prin institutiile ei, cu seninatate si fara urma de dispret!
Pentru Bulgaria, cifrele sint: minimum 2,8 milioane tigani (romi), adica 35,6%din populatia totala si maximum 3,62 milioane romi (tigani), adica 45,7% din intreaga populatie a tarii.
…dupa care citim, cu amaraciune dar fara a ne minuna, in recentele ziarele romanesti (din noiembrie 2003) ca referendumul pentru validarea noii Constitutii a Romaniei s-a realizat cu aportul determinant al taranimii in mediul rural si al tiganilor la orase ...
Cu stima, Horia Ivan (Roma, 27 iunie 2004)


Draga Jimmy Cecilia - de DOGARU DANIELA-FELICIA la: 28/02/2005 13:39:16
(la: Sunt români în YEMEN ???)
Sheja'Addin Huaida Ecaterina este numele fiicei mele, iar numele lui este Zakaria Sheja'Addin.
S-a intamplat o minune, iar el a decis sa se intoarca impotriva parintilor si sa se casatoreasca cu mine. Mi-a trimis certificatul de casatorie care contine conditia pe care am pus-o eu si anume sa nu mai aibe dreptul sa se mai casatoreasca cu altcineva cat este casatorit cu mine.
Certificatul a ajuns la moscheia din Constanta, insa fiind in araba si neavand incredere totala decat in dvs vi-l trimit intr-o ora sau doua la numarul de fax dat de dvs 009672265387 cu rugamintea de a-mi spune cat de legal si de serios poate fi acest contract si daca nu contine cumva si alte conditii despre care nu am fost anuntata. Problema este ca raspunsul trebuie dat foarte repede, altfel se anuleaza.
Cica "nu am voie sa spun ma mai gandesc, doar da sau nu".
Sunt foarte fericita si plina de sperante.
Fata aleasa de parinti am aflat de la el ca era verisoara, ca exista un contract, dar in momentul in care eu ajung acolo si se va afla ca am venit fata nu va mai accepta. Si oricum nu mai are ce anume sa mai accepte pentru ca in certificatul asta de casatorie scrie ca nu mai poate avea alta sotie indiferent de motiv.
Ma duc fara copil.
Oare familia lui o sa ne fugareasca? El a spus ca vom avea probleme, dar a inteles ca il iubesc si nu-i mai pasa.
Si vrea sa stam separat de familia lui. este posibil sa se gaseasca in Sanaá locuinte de inchiriat cu 50-60$/luna?
Spuneti-mi, va rog, daca contractul este bun pentru mine.
Spuneti-mi si ce sanse am eu sa ma angajez acolo. Am 28 de ani, am terminat acum un an Facultatea de Geografie, specializarea Stiinta mediului, Universitatea din Bucuresti si mai am cateva examene pe care ar trebui sa le dau iarna urmatoare la A.S.E. Bucuresti,Fac. de Economia si Managementul mediului. Am gandit sa fac o singura lucrare de diploma pentru amandoua (eficienta maxima). Zakaria mi-a spus ca pot sa vin inapoi ca sa termin cu scoala si sa-mi dau licenta.
Altfel, am lucrat in 100 de locuri in Bucuresti si constanta. Unul din job-urile care mi-a placut mult a fost de agent de publicitate la o revista care se trimitea prin posta gratuit, segment-tinta oamenii cu afacerile cele mai prospere din Bucuresti.
Ca sa nu mai lungesc povestea, m-am angajat si la cele mai bine vandute ziare din Constanta(m-am nascut in Constanta) ca sa vad mai exact cum e treaba pe aici, iar apoi am facut un proiect pe care l-am prezentat unor oameni de afaceri, m-am asociat cu cineva si am facut o revista Cara mia(Firma mea se numeste Karra 2001), apoi am ramas singura in afacerea asta(ce bine!) insa nu am mai putut folosi numele Cara mia si am ales Piata din Dobrogea. Din Dobrogea pentru ca proiectul era larg(era singura revista din Constanta care ajungea in Tulcea).
La inceput am gandit ca, conform principiului specializarea duce la performanta o sa fac ceva de mediu si voi avea sanse sa pot trai.
Apoi am ajuns la concluzia ca e mai indicat sa am o afacere a mea.
Pentru ca sa ma trezesc in Yemen, unde...ce ar trebui sa fac? Sa iau cu mine si o revista ca sa o atasez la CV?

#37575 (raspuns la: #37500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Cassandra la: 29/07/2005 00:23:24
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Un alt mesaj ar fi dependenta din ce in ce mai mare de progresul tehnologic pentru supravietuire...sunt nenumarate exemple care confirma faptul ca in timp o anumita pastila nu-si mai face efectul si trebuie marita doza sau schimbata medicatia (ce sa-i faci si organismul se adapteaza ;-)!"

Exemplul cu pastila nu mi se pare cel mai potrivit. Tu te referi la toleranta farmacologica un fenomen care nu are implicatii genetice si nici evolutive. Progresul cultural si tehnologic au implicatii mult mai profunde in evolutia umana. Cultura si tehnologia au modificat in primul rind sexualitatea umana – selectia sexuala este un fapt constatabil si are consecinte evolutive. Un exemplu este relatia intre indicele de natalitate si nivelul cultural pe regiuni geografice.
Nu numai ca speranta de viata depinde de progresul tehnologic dar oamenii intervin activ in propriul proces de selectie, isi “modeleaza” propria evolutie. Selectia naturala este un mecanism care a pierdut forta in cazul speciei umane. Totusi sa nu uitam ca acest lucru se intimpla in tarile civilizate si ca exista inca regiuni pe glob in care selectia naturala isi mai spune cuvintul desi si in acest caz din ce in ce mai putin.

“In alta ordine de idei nu am vazut in tabelul lor gene (specificate clar) care sunt implicate in schimbarea MORFOLOGICA a persoanelor care urmare a conditiilor de mediu si trai (cu toate exemplele lor CLARE despre frig si alimentatie).”

Din cite am inteles eu explicatia ar fi ca morfologia umana este datorata in mare parte derivei genetice si altor cauze negenetice cum sint schimbarea dietei care a dus la cresterea mediei de inaltime sau la modificarea morfologiei maxilare. In tabel apar genele care ar fi supuse unui proces de selectie recenta, si s-au identificat doar citeva pina in prezent.

“prezenta scazuta a H2 la africani...cu toate acestea familia are in media mai multi copii decat europeeni unde H2 este mai des intalnita”

Haplotipul H2 apare la 21% din europeni si 6% din africani. Femeile europene purtatoare de H2 au 3,5% mai multi copii decit cele purtatoare de H1. Este evident ca H2 nu are acelasi avantaj reproductiv pentru restul populatiilor de exemplu cele africane. Motivul dupa cum spun si autorii este necunoscut. Poate o sa aflam vreodata si explicatia. Articolul a fost publicat in Nature Genetics 37, 129 - 137 (2005) - A common inversion under selection in Europeans, dar nu am acces la revista asta :(

Mi se pare mie, sau te-au confirmat? ;))

#62083 (raspuns la: #62000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simpatice exemple - de irina fiorentina la: 10/08/2005 22:23:25
(la: Despre invidia la romani sau capra vecinului)
Draga Intruder,

ai mult umor, imi plac exemplele pe care le-ai dat, reflecta destul de bine realitatea.

Eu trebuie sa spun ca invidia exista si va exista cat va fi specia pe acest pamant...daca se prolifereaza mai mult in anumite zone sau spatii geografice si sociale, e pentru ca acolo sunt mai multe prejudecati, mai multa leneveala, o mentalitate imbacsita de modele rigide, saracie si dorinta de a avea si a arata celorlalti ca ai...cand oamenii vor fi mai preocupati de a"fi" si nu doar de a exista, poate incetul cu incetul se va eradica si aceasta boala.

Eu am fost in tara, in mediul stramt in care am trait (si ale carui limite le vad mai clar abia acum) destul de invidiata si sapata, dar asta nu m-a impiedicat sa-mi vad de drumul meu...in fond ce aveam de castigat daca stateam sa ascult palavrele si intentiile altora...e problema lor ca nu reusesc sa fie mai mult sau sa obtina mai mult de la viata!

Salut!

irina de acasa.
sunt student la geografie, - de gaga la: 07/10/2005 10:43:16
(la: amintiri din studentie)
sunt student la geografie,
iupai dia iupai da,
şi fac harta pe hârtie,
iupai dia iupai da,
dar azi noapte te-am visat,
şi-am făcut o hartă-n pat.

restul nu mi-l mai aduc aminte!
#77283 (raspuns la: #77137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
natura si mediul - de glissando la: 25/10/2005 20:34:28
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
Salutare tuturor ! Sunt cam noua pe aici deci nu mi-o luati in nume de rau ca ma amestec si eu.

De fapt ma intereseaza foarte mult acest subiect. De acord cu Little Eagle in ce priveste animalele si ii admir foarte mult munca si tot ceea ce face acolo. Si eu sunt de aceasi parere ca nu ar trebui sa mincam deloc carne. Si eu iubesc animalele si lucrez intr-un domeniu in care am sansa de a face ceva pentru ele. Oamenii ar trebui sa fie constienti de natura in ansamblul ei si "nimeni nu are dreptul sa distruga daca nu-i in stare sa recladeasca ce a distrus" . Eu chiar lucrez ca inginer silvic intr-o arie protejata si va spun sincer ca am fost uimita sa descopar alaturi de biologi cite minuni ale naturii se pot afla intr-o nesemnificativa suprafata de teren.
Oamenii traind acum mai departe de natura au pierdut acea armonie a sufletului pe care ti-o da natura si a trai in corelatie si respect fata de ea. Si iata ca din aceasta situatie, natura ajunge a ne "pierde" pe noi poate. Multi stau orbi si surzi in marele templu al naturii si cred ca de aceea se intimpla sa constatam cite greseli mai putem inca face. Nu e vorba doar de incalzirea globala si furtunile magnetice care ne planeaza deasupra ca primejdii inevitabile la un moment dat, deci doar de consecintele globale ci e vorba in primul rind de faptele noastre si uneori de pasivitatea noastra. Noi oamenii, ne-am obisnuit asa intr-o anume stare de indiferenta fata de mediul inconjurator, gandind ca e ce mare scofala - gunoiul se descompune ! E, poluarea ! natura stie ce face ! Da, iata ca natura chiar stie ce face, insa in alt sens. Incet incet, se apara asa cum o face de mii de ani incercand sa se protejeze de "atacatori". Echilibrul naturii trebuie restabilit si solutia nu prea vreau sincer sa mi-o imaginez, e si cam tarziu poate de aceea gandesc asa de pesimist la viitorul indepartat. Iarasi ii dau dreptate lui little eagle cand spune ca trebuie sa facem ceva pentru a stopa aceasta situatie care nu poate duce decat la disparitia de noi specii de pe mapamond si la degradare continua a mediului nostru de viata si mai ales a generatiilor care vor veni dupa noi. Si care vor fi private de multe !
Poate ca v-am plictisit deja. Cred ca munca lui little eagle e fascinanta. Poate v-am parut un pic exagerata in pareri, imi cer scuze, am vrut doar sa imi spun opinia mea. Cred ca fiecare dintre noi poate face ceva oricit ar parea de mic si neinsemnat, pentru a contribui la degradarea mediului. Si cred ca oricine se poate implica in protejarea naturii, la orice nivel. Va salut pe toti cu simpatie si va doresc sa aveti curajul de a fi intelepti ! Cat mai avem sanse !
popix - de latu la: 18/11/2005 10:29:54
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
intelesesem ca TU ai mai avea exemple(dar serioase-nu turcia! ), eu in afara de islanda nu vaz alte tari care ar putea intra fara probleme .
Am dat exemplul cu turcia, pentru a primi acest raspuns si a sti la randul meu cum sa raspund: serios sau in gluma, cu toate ca exemplul in sine nu este intru totul o gluma...:-)

Vorbind despre aderarea Romaniei la UE cred ca trebuie sa tinem cont si de termenii geo-politici de dinainte de '90. Pe atunci existau doua blocuri, unul cu sediul la Moscova celalalt cu sediul la Washington. "Granitele" geografice erau clare, sferele de influenta la fel.
Dupa '90 blocul sovietic s-a faramitat pe harta si in majoritatea inimilor, dar nu neaparat si in ce priveste strategiile globale si potentialul economic. - Potentialul, nu realitatea vizibila si traita de cei mai multi rusi.
Vorbind despre resursele naturale, echilibrul se inclina clar in favoarea Rusiei si a fostelor tari satelite si in detrimentul Americii sau al UE.
Ce lipseste Rusiei sunt bani si nfrastructura economica.

Pe de alta parte, America nu are resursele Rusiei, nu poate conta pe simpatiile Asiei iar in lumea araba nu se bucura de prea multa trecere. Sigur ca exista motive istorice, din care legaturile catre UE sunt destul de puternice: Via Germania de exemplu.
Dar "frate-frate, branza-i pe bani", UE este dornica de a deveni o putere de sine statatoare, si de a avea mai multe de spus atunci cand e vorba de stabilirea formala a relatiilor de prietenie cu America.

Si asa incepu "jocul".
Fiecare pas pe drumul catre Moscova - ma marginesc la aceasta directie - este un pas care impinge "granita" UE mai departe catre rasarit. Pasii se numesc Polonia, Cehia, Ungaria, Romania, Bulgaria. Deocamdata nu poate fi fortata nota prea tare, pentru ca relatiile de prietenie cu Rusia trebuiesc cel putin intretinute pe o flacara medie, ceea ce nu-mi inchipui prea usor pentru politicienii UE, insarcinati a explica Moscovei, de ce pentru Rusia mutarea treptata a granitei imaginare dintre UE si Rusia de azi trece acum prin mijlocul fostei anticamere a uniunii sovietice, si de ce aceasta realitate nu constituie o expansiune ci un gest de prietenie.

Nu sunt convins ca Moscova priveste cu ochi buni acesta "extindere" pasnica in directia est a UE, dupa cum nu sunt convins ca America inregistreaza cu incantare apropierea treptata a UE de resurse naturale care pot asigura la un moment dat suprematia economica ravnita.

In aceasta situatie UE trebuie sa devina mai puternica, sa castige teren (e vorba de cel geo-politic), si sa consolideze terenul castigat. Doar ultimul dintre pasi este preluat in parte de investori.
Odata cu intrarea in UE se creeaza situatia in care - fara a-si pierde suveranitatea - fiecare tara membra este pana la un punct dependenta de UE si prin definitie implicata in structura econominca a UE. Cu alte cuvinte, nu sta la dispozitia altor interese geo-politice sau economice in afara celor ale UE.

De aceea eu cred ca orice tara este "interesanta" cand e vorba de aderare. Exista "flirtul" cu Ukraina, tarile baltice abia asteapta, etc... Numai ca a incepe tratative de aderare cu toate deodata, ar fi un efort pe care nici UE nu cred ca l-ar putea birui, din perspectiva necesitatii de a consolida mai intai pasul facut inaintea pasului urmator, pentru a nu te pomeni pe "nisipuri miscatoare".

Sigur ca fiecare tara are dreptul de a refuza aderarea. Dar consecintele unei astfel de decizii, pe continentul European pentru o tara ca Romania, ar fi incomparabile cu cele pe care Elvetia le are de "tras". Cele scrise pana acum ilustreaza cu prisosinta ce vreau sa spun.

Alternativa aderarii este - zic eu - singura optiune. Discutii despre pretul aderarii ca argument impotriva ei, sunt de aceea obsolete: El va exista, nu va fi mic, va trebui platit, dar peste un numar oarecare de ani pasul se va fi meritat....

Asta imi zice mie "burta"...:-)))
#88582 (raspuns la: #88571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
evolutie - de cattallin2002 la: 20/11/2005 14:47:44
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
""Este respinsa insa de cei care fara sa o inteleaga, nu vor sa o accepte pe motive religioase si ca urmare a propagandei anti-evolutie care s-a facut inca din momentul in care teoria a fost elaborata. ""

Mai mult decit toate astea, este respinsa pt ca nu exista dovezi stiintifice pentru sustinerea ei :)
In plus, Darwin s-a bazat pe teoriile stiintifice care erau la moda atunci, dar care unele au fost infirmate de noile descoperiri din zilele de azi.
De ce e sustinuta in continuare de mediile stiintifice?(unele). Pt ca nu exista o alternativa ATEE la aceasta teoria. Ce sa faca pina ar gasi ceva? Doar nu am aparut asa dintr-o data! Si cum nu pot accepta ideea de Dumnezeu ramine asa pina una alta.
Teoria lui Darwin a aparut ca urmare a premiselor (luate din site proevolutionism)
Aparitia si dezvoltarea transformismului

Transformismul presupunea modificarea organismelor vii sub actiunea factorilor mediului. Printre adeptii acestui curent sunt Erasmus Darwin (1731-1802), bunicul lui Ch.Darwin, care in lucrarea sa “Zoonomia” sustinea adaptarea organismelor la mediu (mimitism, homocromie) si existenta selectiei sexuale; Nicolas Duchesne (1747-1827), care a descoperit mutatiile spontane (Fragaria monophila); G.L.Buffon si, evident, J.B.Lamarck.

Teoria inmultirii nelimitate a lui Thomas Malthus

In lucrarea sa “Eseu asupra populatiei”(1798), Thomas Mathus si-a expus ideile principale ale teoriei suprapopularii: “populatia creste in progresie geometrica, pe cand producerea de alimente in progresie aritmetica”. Aceasta teorie argumenta existenta conflictelor. Ch.Darwin a folosit ideea respectiva pentru explicarea supravietuirii organismelor in urma luptei pentru existenta si a selectiei naturale.

Situatia social-politica

Perioada in cauza se caracterizeaza prin accelerarea dezvoltarii industriei, a navigatiei etc., toate acestea au permis noi descoperiri geografice, si posibilitatea de a descrie noi specii de plante si animale.

Descoperiri in stiinta

In stiintele exacte au fost realizate mai multe descoperiri importante si au fost elaborate o serie de teorii, ipoteze si legi fundamentale. De exemplu, in fizica – legea conservarii si transformarii energiei (E.Mayer, A.Lavoisier, M.Lomonosov); in geologie – teoria formarii lente a scoartei terestre (M.Lomonosov, Ch.Lyell) si teoria originii Sistemului Solar dintr-o nebuloasa gazoasa; in biologie – teoria celulara (M. Shleiden, T.Shwan); in chimie – unitatea comuna dupa elementele chimice vii si nevii.

Succesele amelioratorilor

In acel timp, practicienii obtinusera deja rezultate impunatoare in ce priveste ameliorarea raselor de oi, porumbei, caini. Rezultatele selectiei artificiale i-au permis lui Ch.Darwin extrapolarea mecanismelor selectiei in cadrul conditiilor naturale.

Mai importanta este influenta ideilor masonice.

Cum zicea si Darwin, marii oameni de stiinta ai omenirii, care se invata si la scoala si au adus contributii semnificative stiintei au fost majoritatea credinciosi (convinsi, nu constrinsi). O sa mai dau exemple alta data.
La evolutionism nu se opune numai creationismul stiintific, aparut mai nou in SUA. De fapt evolutionismul a aparut pentru a se opune crestinismului. Adica e invers.
Problema cu revistele de stiinta si asa zic toti oamenii de stiinta e ca in Palestina: daca toti vecinii si rudele zic ca e bine sa explodez cu o bomba asa este. ca doar toti oamenii pe care ii stiu zic asta.
Cu acelasi bine
#89094 (raspuns la: #88988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prezumtia de nevinovatie inca nu s-a desfiintat - de yogi bear la: 03/12/2005 17:37:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
In primul rand:
Articolul initial al acestui thread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii yoga, autorul sau putand intra sub incidenta legii:

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã
Art. 19. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, dacã fapta nu intrã sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã nationalist-sovinã, de instigare la urã rasialã sau nationalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãti si legat de apartenenta acestora la o anumitã rasã, nationalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

In al doilea rand:
Cred ca fiecare individ trebuie sa-si vada de propriul drum, de propria batatura, sa si-o ingrijeasca, mature si curete de uscaturi (sunt o multime in cea ortodoxa, cu exemple in presa recenta, nu intru in amanunte, pentru ca nu imi face placere, si eu sunt ortodox). Cat timp ne tot uitam la capra vecinului a noastra s-ar putea sa moara de foame si nici noi sa nu ne mantuim.

Lipsa de argumente nu e indicata de prezentarea celor confirmate de organizatii aparatoare ale drepturilor omului (ba din contra), ci de apelarea la intrebari de genul "faci parte din MISA?".

S-au emis aici si in presa argumente spirituale, biblice, morale, juridice ... , prezumtia de nevinovatie a fost incalcata de nenumarate ori. De ce au fost necesare toate astea? Un proces e in derulare (desi autoritatile il tot amana), nu e de ajuns sa asteptam rezultatul lui?

Au fost necesare pentru ca "dovezile" prezentate in cererea de extradare facuta pe baza a 2 (doua) mandate de arestare nu stau in picioare. Au fost necesare pentru a putea amorti opinia publica cu ocazia abuzurilor si violentelor si sunt in continuare necesare pentru a-i apara pe cei vinovati de aceste abuzuri. Aceştia sunt Ilie Botoş, Lia Savonea, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, Grigore Chaborsky, procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, George Bălan, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Virginia Chiriţă, Nelu Ogarcă, Virgil Bratu şi Alexandru Ionescu, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Eusebiu Şerbănoiu, Marian Delcea şi Marian Gherman, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Dumitru Ilieş, comisar în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cercetări Penale şi Mihai Vlad, agent SRI, inspector principal în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog şi procuroarea Elena Sandu. În timpul percheziţiilor şi anchetelor care i-au vizat pe yoghini MISA, aceşti procurori şi magistraţi au comis abateri grave precum infracţiune continuată de abuz în serviciu, purtare abuzivă, furt calificat, vătămare corporală, ameninţare, tâlhărie şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

In al treilea rand iata opinia unui preot crestin (nu este un document propagandistic ci unul din multitudinea de documente juridice si sociologice; aici este prezentat ca raspuns la calomnii):
Raportul realizat de expertul suedez Karl Erik Nylund despre MISA şi Gregorian Bivolaru

Acest raport a fost una dintre principalele probe ale apărării în procesul de extrădare judecat de Curtea Supremă din Stockholm în 11-12 octombrie 2005. Decizia finală şi irevocabilă a Curţii Supreme din Stockholm a fost aceea de a respinge cererea de extrădare formulată de statul român pe numele lui Gregorian Bivolaru.

Karl-Erik Nylund este doctor în teologie, preot şi poate cel mai mare expert al Suediei în materie de secte. Cea mai recentă lucrare a sa este ”A te juca cu focul – lumea sectelor” (2004). De mai bine de 30 de ani îi ajută pe cei care au devenit victimele unor diverse secte şi pe familiile acestora. Este adeseori angajat ca expert în aceste probleme şi este citat de multe ori în mass-media, deoarece este cunoscut pentru atitudinea lui critică la adresa sectelor nocive. De aceea Karl-Erik Nylund este calificat pentru a judeca dacă Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA) are caracteristici similare sectelor nocive sau nu. În munca de cercetare depusă pentru a scrie acest raport, şi în timpul interviurilor, Nylund a colaborat cu doctorul în sociologie Örjan Hultåker, fondatorul şi conducătorul Institutului de sondaje de opinie SKOP-Research, Skandinavisk Opinion AB.

1. Şcoala de yoga MISA

1.1. Introducere

Pentru redactarea acestui raport au fost consultate o serie de materiale din literatura de specialitate, precizate în bibliografie. La ele se adaugă cele trei interviuri cu Gregorian Bivolaru realizate în perioada în care acesta se afla în custodia poliţiei din Malmö, interviurile cu Mihai Stoian şi cu şase cursanţi MISA. Trei din cei şase sunt din România. În plus am luat legătura şi cu alţi români care trăiesc în exil şi care nu sunt membri ai acestei şcoli de yoga.

1.2 Înfiinţarea şcolii de yoga

Asociaţia Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost fondată de Gregorian Bivolaru în ianuarie 1990. Asociaţia, care iniţial a avut 22 de membri fondatori, a pus bazele şcolii de yoga care are la ora actuală mai mult de 37.000 de practicanţi şi simpatizanţi în mai multe ţări, printre care şi Suedia, Danemarca şi Finlanda. În Suedia, fundaţia yoga se numeşte Esoteric Orient Yoga, iar în celelalte două ţări se numeşte Natha. Mişcări ca MISA apar adeseori în medii unde există un gol spiritual şi unde ideile religioase care nu sunt în conformitate cu religia oficială sunt persecutate. Aceasta se petrece de regulă în ţări comuniste sau fost comuniste. Gândirea liberă şi mişcările ce au un mare număr de membri nu sunt văzute cu ochi buni.

Biserica română ortodoxă nu este încântată de acestă mişcare yoghină care îşi inspiră ideile din hinduism, buddhism, creştinism, din ideile lui Jung, şamd. Mişcările care se bazează pe idei din mai multe curente religioase şi filozofice se numesc sincretice. Majoritatea religiilor şi mişcărilor religioase sunt sincretice. Fenomenul este mai degrabă o regulă decât o excepţie. Religia ca fenomen social înseamnă, foarte simplificat, un sistem de credinţe plin de înţeles şi un sistem de roluri legitime. Cei care cresc într-o comunitate religioasă au modele explicative şi modalităţi de a acţiona, de care se folosesc personal. Ei învaţă dogma şi riturile care îi conferă omului identitate.

1.2.1 Dificultăţi cu care se confruntă mişcările spirituale

Interacţiunile dintre societate şi mişcările spirituale, aşa cum este MISA, trec continuu prin momente dificile. Astfel de momente ce pot afecta sistemul de credinţe şi pattern-urile rolurilor, pot apare şi în alte împrejurări de viaţă cu care oamenii se confruntă sau chiar în interiorul structurii personalităţii individului. Apar uneori şi crize ale credinţei care sunt naturale într-o societate pluralistică. Iar mişcările spirituale au activităţi care îşi propun ajutorarea oamenilor care se confruntă cu astfel de crize, ca astfel să îşi recapete credinţa.

1.2.2 Activităţile din cadrul MISA

Yoga, care este la origine indiană, este privită ca străină şi periculoasă în multe ţări creştine, mai ales în ţări puternic ortodoxe, cum este România de exemplu. Yoga este privită ca un pericol pentru procesul de recrutare de enoriaşi pe care îl desfăşoară permanent Biserica, ca şi pentru faptul că enoriaşii pot fi atraşi de această "religie" străină, aşa cum e considerată Yoga de biserică. De aceea se simt obligaţi să lupte împotriva Yoga şi adeseori chiar să o demonizeze.

Yoga se practică de peste 4000 de ani. Este un vechi sistem hindus de autodisciplină şi tehnici menite să armonizeze şi să unifice corpul, mintea şi sufletul prin exerciţii fizice, controlul respiraţiei şi meditaţie. Cuvântul yoga provine din limba sanscrită şi înseamnă unire, punere la unison. Această unire este de fapt punerea la unison a sufletului individului, prin tehnici spirituale, cu universul, printr-un proces de autoperfecţionare.

Există diferite tipuri de yoga. Una dintre ramurile de yoga practicate în şcoala MISA este karma yoga. Aceasta ramură ar fi numită în limbajul nostru muncă voluntară sau benevolă. Pentru un hindus, scopul vieţii este moksha - eliberarea spirituală. Moksha înseamnă eliberarea de ciclul renaşterilor. Dar moksha, eliberarea spirituală, este atinsă şi de cel care s-a eliberat de ignoranţă, şi atunci există mai multe căi catre acest scop ultim: Jnana (calea cunoaşterii), Bhakti (calea devoţiunii) şi karma (calea acţiunii). Nu există o singură cale şi un singur mântuitor, ci există multe curente de opinie, conducători, guru şi zeităţi care contribuie la ajutorarea celor care cer ajutor pentru a parcurge calea spirituală.

Pe scurt, putem spune că una dintre modalităţile prin care cei care practică yoga în cadrul MISA urmăresc realizarea de sine este karma yoga. Nu este absolut deloc vorba aici de trafic de persoane, ci de o cale aleasă prin proprie voinţă de a se atinge scopul spiritual, cu ajutorul unui îndrumător spiritual. În cadrul MISA fiecare participant are îndrumarea spirituală a unui instructor care-l ajută pe calea spirituală sau îl temperează când este cazul. Practicanţii nu se izolează de societate sau de familie.

1.2.3 Ashram

Ashram-ul este un loc în care se trăieşte simplu, pentru a putea practica mai mult timp meditaţia. Chiar şi practica yoga este o formă de meditaţie. Scopul unui ashram este să îi înlesnească practicantului recuperarea sănătăţii şi o viaţă spirituală. De fapt orice locuinţă poate fi numită ashram. În cadrul MISA ashramurile sunt o formă de a locui în comun, asemănător cu un internat sau cămin. Fiecare internat are anumite reguli pentru ca viaţa în aceeaşi casă să funcţioneze. Ashramurile din MISA au următoarele reguli:

1. Nu este admis consumul de carne, alcool sau cafea. Nu este permis fumatul. Aceste reguli sunt valabile atât pentru cei care locuiesc în ashram, cât şi pentru cei care vin în vizită.
2. Sunt recomandate două ore de practică yoga zilnică, în afara orelor de curs yoga.
3. Toţi contribuie la treburile gospodăreşti din ashram, ca de exemplu curăţenie, întreţinerea casei, întreţinerea grădinii, cumpărături pentru casă.
4. Toţi trebuie să ia parte la întâlnirile de ashram (similare şedinţelor de bloc).
5. Fiecare face curăţenie singur atunci când a murdărit ceva.
6. Trebuie să se respecte liniştea după ora 23.
7. Trebuie să se anunţe în prealabil dacă vin oaspeţi care rămân peste noapte în ashram, cu excepţia cazurilor în care oaspetele vine în vizită în mod constant.
8. Toţi sunt rugaţi să anunţe dacă pleacă în concediu sau vacanţă.

Aceasta este şi viaţa dintr-un cămin sau internat. Internatul are un responsabil. Este normal că dacă cineva strică ceva, să înlocuiască obiectul. Aceasta nu este o pedeapsă ci ceva natural într-un colectiv în care ai stricat ceva ce ţinea de proprietatea comună. Fiecare grup are norme proprii, care exprimă valorile morale comune şi ce se aşteaptă de la fiecare individ în parte.

Aceste activităţi: karma yoga, meditaţii şi practica exerciţiilor fizice îl ajută pe individ să devină un om împlinit şi complet. Cei din MISA cred şi în posibilitatea de a se vindeca şi aceasta este numită terapie. Yoga nu este doar un antrenament spiritual, un antrenament de realizare de sine, ci şi terapie pentru trup şi suflet.

2. Rolul conducătorului

MISA este un grup coerent, adică un grup în care sentimentul de ’noi’ este puternic şi îţi crează sentimentul de apartenenţă la grup. Opusul unui astfel de grup este ceea ce se numeşte grup străin, aşa cum adesea este cazul în cadrul grupărilor religioase. De astfel de grupuri străine se distanţează majoritatea, fiindcă sunt într-un mare grad expresii ale negativităţii. În această categorie se înscriu grupările comuniste, teroriste, acoliţii mişcărilor religioase hedoniste şi grupuri pervertite sexual. Din informaţiile care există pe Internet (printre altele pe site-uri ale ziarelor româneşti) reiese clar că pentru Gregorian Bivolaru anumiţi politicieni fac parte dintr-un asemenea grup străin. El pomeneşte şi alte grupări în declaraţiile şi scrierile sale. Este de aceea evident că Bivolaru, prin afirmaţiile sale puternic critice la adresa unor politicieni români şi-a făcut duşmani puternici. Oamenii îşi exprimă părerea la adresa unor asemenea “grupuri straine” prin demonstraţii paşnice în Bucureşti.

2.1. Rolul de îndrumător al lui Gregorian Bivolaru

Diferitele roluri într-un grup nu au exact aceeaşi valoare. Fondatorul unui grup se bucură adeseori de respect special. Acest aspect este valabil şi în cazul grupărilor spirituale.

Unul dintre aspectele cele mai importante în viaţă este tendinţa spontană de a urma comportamentul majorităţii sau a conducătorului grupului. Aceasta se petrece pe nesimţite în orice grup. Începătorul, cel nou-venit sau cel care se află pe o poziţie inferioară nici nu remarcă rapiditatea cu care caută să se adapteze la normele grupului. Conducătorii puternici îi pot face pe indivizii grupului să urmeze normele şi valorile morale din acel grup. Cel cu autoritate are control asupra oamenilor prin diferite mijloace, ca de exemplu recompense sau pedepse (izolări, amenzi etc.). În studiul pe care l-am realizat asupra MISA nu am remarcat nici un fel de astfel de comportamente sau de pedepse.

Grupări religioase radicale, ca de exemplu mişcarea Guyana din anii ’70, mişcarea Heaven’s Gate din anii ’90 sau David Koresh din Waco SUA, sunt exemple de grupuri care impuneau o disciplină strictă membrilor lor. Cuvântul conducătorului era lege pentru ceilalţi până la moarte. Şcoala de yoga MISA NU ESTE o astfel de grupare.

MISA de asemeni nu poate fi numită o mişcare spirituală rigidă. Într-o asemenea mişcare nu sunt permise criticile. În cadrul MISA fiecare e liber să critice aspectele legate de activitate sau chiar pe instructori. De asemeni fiecare este liber să părăsească şcoala de yoga fără să se teamă de represalii.

Represaliile sunt o caracteristică a sectelor manipulative, adică: ”acele mişcări religioase sau de alt gen, în care crizele de credinţă sunt activ reprimate, negate sau pedepsite. Într-o sectă manipulativă se urmăreşte conştient ştergerea identităţii eului şi înlocuirea acesteia cu o pseudo-identitate care este condusă de un ideolog sau de o ideologie.”

Conform acestei descrieri a sectelor manipulative reiese clar că MISA nu este o sectă manipulativă.

Ca o mişcare să fie o sectă manipulativă, ea trebuie de asemeni să îndeplinească trei dintre cele patru A-uri.

Agresiune – pedepsirea membrilor care critică conducătorul sau mişcarea.

Aversiune – critică şi persecuţii ale celor din afara grupării, ca de exemplu părinţii.

Alienare – circuit închis în sectă, sub formă de colectiv geografic sau ideologic. Secta devine noua familie.

Adevărul absolut – nu există decât în cadrul sectei, şi conducătorul/conducătorii au drept absolut în a interpreta adevărul.

În discuţiile purtate cu practicanţii şi instructorii din MISA nu am regăsit nimic din primii doi A (Agresiune şi Aversiune). În ceea ce priveşte viaţa în ashram, doar o parte trăiesc acolo, iar activităţile nu sunt în circuit închis, cursurile sunt accesibile oricui din afară. La aceste cursuri poate participa oricine. Deci NU poate fi vorba de alienare. Câţiva dintre cei care sunt dedicaţi mai mult pot avea un contact minim cu lumea din afară, însă conducătorii urmăresc în mod activ să se opună acestei forme de alienare, încurajându-i pe aceştia să se întoarcă la servici şi la familie. Gregorian Bivolaru NU pretinde că are monopol de necontestat asupra adevărului. El este un îndrumător spiritual alături de alţii şi este convins de faptul că are o misiune în societate. În schimb el nu a avut şi nici nu are nici un fel de pretenţii politice. Dacă lumea se va transforma prin dieta lacto-vegetariană şi prin meditaţie, atunci aceasta se va produce treptat. Puterea lui Bivolaru se afla chiar în umilinţa de care dă dovadă. Prin urmare în cazul MISA nu regăsim nici unul din criteriile care definesc sectele manipulative.

Bivolaru s-a retras pentru a medita şi a scrie cărţi. Şcoala a fost preluată de un consiliu director, şi este condusă formal şi democratic de acest consiliu. Fiecare şcoală de yoga din celelalte ţări are un conducător, de regulă dintre membrii vechi ai MISA, şi este înregistrată ca fundaţie non-profit, cu un consiliu director democrat. Aş putea să-l numesc pe Bivolaru “membru onorific”, care datorită modestiei sale se bucură de un mare respect.

2.2 Acuzaţiile împotriva lui Gregorian Bivolaru

Interviurile pe care le-am avut cu Gregorian Bivolaru, între care la unul dintre ele am fost doar noi doi prezenţi, m-au făcut să pun serios la îndoială acuzaţia de pedofilie care i-a fost adusă. În cadrul mişcării relaţiile dintre oameni sunt apropiate, chiar şi între instuctori şi elevi. Însă fata implicată nu a fost eleva lui Bivolaru. Personal aş fi extrem de surprins de existenţa unei relaţii între Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru.

Cealaltă acuzaţie care i s-a adus în timp ce el se afla în închisoare în Malmö şi anume traficul de persoane, este pur şi simplu o neînţelegere a ceea ce înseamnă karma yoga. Vezi textul despre karma yoga de mai sus. Se pune problema de muncă voluntară, ca o modalitate de auto-perfecţionare şi de atingere a adevărului. Mulţi dintre cei care locuiesc în ashram nu au bani să plăteasca şederea lor aici, şi prin karma yoga au posibilitatea să participe la activităţile ashramului. Cei din MISA afirmă: karma yoga este o formă de meditaţie care îl ridică pe cel care o practică din îndoială şi rătăcire şi aceasta poate transforma în bine lumea în care trăim.

2.3 Taberele spirituale

În fiecare an în România se adună 10-12.000 de oameni pentru a participa la simpozioanele internaţionale de yoga organizate de MISA. Practicanţi din toată lumea vin aici unde umplu un întreg sat de vacanţă. Printre altele aceştia practică şi helioterapia. Participanţii la simpozion sunt admişi pe baza unei legitimaţii, pentru care trebuie să trimită poze, uneori în costum de baie, coducătorului MISA. Aceasta pentru a “citi” aura celor care vor să participe, pentru a se putea stabili dacă nu au probleme de sănătate. Conform MISA totul este viu – oameni, animale, plante – şi înconjurat de un câmp energetic numit aură. Capacitatea de a vedea aure poate fi dezvoltată prin antrenament. Fiinţele care au un înalt nivel în evoluţia lor spirituală au aură albă, care poate fi văzută de la kilometri distanţă. Există şapte niveluri vibratorii în aură, asociate celor şapte chakra sau centri de forţă. La o persoană sănătoasă aceste focare energetice sunt clare şi distincte. La persoanele bolnave, aura este neclară şi are culori întunecate.

Pentru selectarea participanţilor la tabere, printre care se află şi mulţi tineri, la aceste simpozioane internaţionale se adună un număr mare de fotografii. Aceste forografii au fost confiscate de autorităţile române şi clasate ca poze pornografice, evident pentru că aceştia nu vor să înţeleagă ce conţin fotografiile (adică o singură persoană în costum de baie) şi care este scopul lor.

3. Ce este de fapt MISA?

Dacă MISA nu este o sectă manipulativă şi periculoasă, atunci ce este? Aş putea spune despe MISA că este o mişcare de susţinere a unui mod alternativ de viaţă, a terapiilor alternative, cu puternice trăsături de sincretism gnostic. Ideile de bază sunt reîncarnarea şi transformarea de sine (capacitatea de a te transforma pe tine însuţi). Un cult este o mişcare care apare adeseori într-un mediu de privări psihice, şi atunci lumea se adună în jurul unui conducător. MISA este o mişcare yoghină în care participanţii urmăresc să se autoperfecţioneze şi să îşi amelioreze starea de sănătate şi armonie prin regim lacto-vegetarian şi prin tehnici yoga.

După interviurile cu mai mulţi români din diaspora am mari îndoieli referitoare la faptul că Gregorian Bivolaru ar putea avea parte de un proces corect în ţara lui. După cum am putut singur constata, acuzaţiile aduse împotriva lui sunt evident false, şi de aceea constituie ele în sine o dovadă a persecuţiilor la care este supus. De asemenea nu cred că Gregorian Bivolaru ar avea vreo şansă să supravieţuiască într-o închisoare românească.

Surse:

Interviuri.
-Gregorian Bivolaru
-Mihai Stoian (responsabilul centrului yoga Natha)
-Trei practicanţi yoga danezi şi trei români, aflaţi în vizită în Danemarca (din motive de siguranţă nu le divulg numele)
-Ulla M Sandbaek, fost parlamentar EU

Literatura de specialitate:
Nylund , Karl-Erik Att leka med elden – om livets på sektens villkor . Sellin 1998
Nylund, Karl-Erik Att leka med elden – sekternas värld . Sellin 2004
Hammer, Olav På spaning efter helheten New Age en ny folktro .Wahsltröm &Widstrand 1997
Holm, Nils. G Religionspsykologins grunder, Åbo Akademi 1993
Holm, Nils G. (Ed.) Encounter with India, Åbo Akademi 1990
Haglund, Gunilla Credo guiden Uppslagsbok för sökare, Sellin 1997
Harper´s Encyclopedia of Mystical and Paranormal Experience. Castle Books, Edison 1991
Mc Guire, Meredith B Religion. The Social Context Ivth edition . Wadsworth Publ.House 1997
Scrieri ale domnului Gregorian Bivolaru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3864


#92620 (raspuns la: #92573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"In mediul rural romanesc" - de Daniel Racovitan la: 21/01/2006 17:32:00
(la: Mândrie si prejudecata)
"In mediul rural romanesc"

Nu-i de mirare, atata vreme cat Romania rurala e inca in secolul 19.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#101521 (raspuns la: #101413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de acord cu mediul - de Horia D la: 13/02/2006 17:49:57
(la: Ati adopta un copil?)
de fapt genele si mediul sunt la fel de importande... educatia e un rezultat al mediului si al genelor.... iar pentru educatie, pe langa un cap bun, trebuie si un fund bun, pe care sa se stea in timpul studiului:))
#105590 (raspuns la: #105587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu consider ca se poate ca - de clody la: 08/04/2006 21:57:52
(la: Sunt romanii saraci cu duhul?)
Eu nu consider ca se poate calcula coeficientul de inteligenta al unui popor asa repede pentru ca nu se poate gasi un esantion reprezentativ. Inteligenta nu prea are legatura nici cu sexul, nici cu varsta, nici cu zona geografica, nici cu studiile sau veniturile.
Asadar, coeficientul de inteligenta al unui popor cred ca poate fi calculat doar evaluand fiecare individ in parte, iar apoi facand un anume fel de medie. Fapt care implica un efort mult prea mare, si de aceea tinde sa fie imposibil.
Pe de alta parte, de multe ori am zis si eu ca poporul roman e format din prosti, facand o generalizare in care i-am inclus pe toti, inclusiv pe mine. :)))

De l'amour le mieux



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...