Herta Müller

Herta Müller are mai nou si un premiu Nobel nu numai ani multi si nominalizari.Din pacate l-a obtinut tot pe seama comunismului de care si-n ziua de azi ne chinuim sa scapam.

mai, mie mi-a picat foarte prost vestea cand am dat cu ochii-n ziar astazi.

in primul rand pentru ca habar n-aveam cine e Herta Müller pana astazi.
in al doilea rand pentru ca pariez ca majoritatea romanilor sunt exact in situatia mea.
si in al treilea pentru ca m-au trecut fiori imaginandu-mi ce tam-tam va iesi in Romania, cat de aclamata va fi, cum se vor naste fani peste noapte, cum toti se vor comporta de parca a castigat Steaua Cupa UEFA s.a.m.d.

ideea asta ma ingrozeste si ma dezgusta.

dar na, asa sunt eu in ultima vreme...

a aparut ca "scriitoarea germano-romana"

iar in cele francofone:
"Le prix Nobel de Littérature 2009 a été décerné à la romancière allemande d'origine roumaine Herta Müller"

mai ingrijorator e ca la intoarcerea in Romania spre a-si citi dosarul de la securitate, Herta Müller sustine ca a fost urmarita de metamorfoza securitatii, SRI-ul.

vesnica confuzie etnie <-> nationalitate

da, tocmai asta e problema. nu ar trebui confundate.

in Banat in timpul comunismului svabii isi simteau etnia ca o ancora a identitatii lor, probabil ca o forma de rezistenta. existau (vorbesc la timpul trecut pentru ca intre timp majoritatea au emigrat in Germania) sate compuse in proportie de 90% din svabi care vorbeau doar germana (sau mai degraba dialect), gateau mancaruri traditionale svabesti, purtau costume populare si se simteau "nemti", asa cum de altfel ii considerau si ceilalti.

nu degeaba cand au avut ocazia au emigrat. in Germania, nu in vreo alta tara, pentru ca acolo simteau ca apartin.

nu vorbesc din carti, ci din experienta personala: am crescut in Banat si ma trag pe jumatate dintr-o familie svaba.

eu sunt convinsa ca aceasta exacerbare a etniei pornea din refuzul lor de a se simti reprezentati de un stat totalitar. si atunci s-au agatat de asta: patria noastra nu e tara asta comunista in care traim, ci una democrata.

este in mod sigur o identitate mai a parte decat cea a romanilor 100%, fara ca asta sa fie un aspect pozitiv sau negativ. e asa, pur si simplu.

Herta Müller e si germana si romanca, pentru ca asa a fost de cand s-a nascut.

daca fac greseli si ma exprim mai intortocheat nu inseamna ca citesc numai autorii cu mari tiraje.
desigur,de herta mueller nu am citit nimic! Insa de Herta Müller da.Nu fac afirmatii gratuite si fara dovezi.
dar dumneavoastra?

Am surprins-o pe Lola singura in timp ce frigea oua pe un fier de calcat cald, le razuia cu cutitul si le manca. Dar Lola imi intindea cutitul ca sa le gust. Sunt bune, zicea Lola, pentru ca nu sunt asa de grase ca in tigaie. Dupa ce manca, Lola punea fierul de calcat intr-un colt.
Cineva spunea: Curata fierul de calcat dupa ce ai mancat. Lola spunea: Cu ala oricum nu se mai poate calca.

Herta Müller - Animalul inimii

Apartamentul, pustiu in absenta locatarilor, il intimpina cu zgomotul borcanelor de lapte rasturnate. Cu toata greutatea se aruncau pe podea si fugeau in toate directiile soarecii. Doctorul se simti tulburat si neputincios impotriva fiintelor dezgustatoare care cu siguranta se multiplicasera in mod inverosimil.

Boris Pasternak - Doctor Jivago

Astea imi vin in minte acum.

Nu Germania, nu Romania.
Herta Muller persoana. E rezultatul muncii ei.
Orice ar fi, gremanca, romanca, svaba, nu conteaza. Felicitari!!

istoria traducerii Hertei Müller in Italia e foarta emotionanta.

problema nu e ca editorii considera ca nu e demna de publicat (dovada ca a fost invitatata la Festivalul de literatura de la Mantova si a avut sala plina) ci ca nu e prea "vanzabila" si extrem de dificil de tradus in italiana (asa zice traducatoarea).

asa ca singurul care s-a inhamat e un mic editor din Südtirol (probabil nu intamplator un vorbitor de limba germana in alta tara, exact ca Herta) care isi desfasoara activitatea intr-o mansarda :)
citeam ieri in ziar ca la aflarea vestii tipul a inceput sa planga de bucurie:)

Am incercat in zadar sa sterg mesajele si sa pun stop la acest subiect insa fara success; am scris ultimul mesaj mai mult ca o explicatie de ce am initiat subiectul si sa evit o cearta...:)

Cit priveste Ozzy...cine i-a spus sa plece?
Este pur si simplu decizia lui.

Poate ai dreptate, apa trece, pietrele ramin...:) Poate ai timp insa sa citesti poezia scrisa de Pastorul Martin Niemöller: "First they came for the..."

Sint totusi putin dezamagit ca desi Ozzy se pare ca raspunsese la mesajul meu, a fost cenzurat.

Gabi, celor care vor un Ardeal separat vreau sa le spun numai un singur lucru:
-pentru unirea Ardealului cu România au fost zeci de mii de vietsi care au fost sacrificate sau s-au autosacrificat.

Pentru cei care doresc un Ardeal separat, ii intreb:
-cati dintre cei care vor asta sint dispusi sa se sacrifice pentru a rupe ce prin sânge s-a unit?

Daca acei extremisti sint de acord sa se sacrifice, eu unul sint de acord. Ii las pe toti extremistii sa se sacrifice si sint curios daca Ardealul o sa aibe chef sa fie separat:-))

Lasand gluma la o parte, o incursiune istorico-geografica ne spune ca Ardealul a avut nevoie intotdeauna de Moldova si de Tsara Româneasca. Chiar si in timpul dominatiei Ungare si Austro-Ungare, contractele cu Tarile Române stipulau ca o necesitate vitala schimbul comercial cu Tsarile Române precum si o multsime de alte facilitati pentru a permite existentsa sa ca regiune autonoma. De fapt, chestiunea se poate vedea sin in razboaiele dacice unde s-a luptat pentru a avea sub contrul iarasi Campia Olteniei si a Muntenie precum si campia Tisei. Intre cele doua razboie daco-romane, putini stiu ca a fost un alt razboi al Dacilor impotriva Iazigilor. Decebal, chiar ieshind cu un ochi pocit dintr-un razboi, a trebuit sa se duca sa le dea la cap la Iazigi care intrasera in campia Tisei pentru ca partea aceea de campie era indispensabila oierilor din munti. Eh.... e vreama moderna? Faceti voi Ardelul separat ( cei care vor sa faca) si dupa aia sa nu va mirati de consecinte. Da de ce nu va puneti energia in unirea tinutului Herta, Basarbia, Insula Serpilor sdin nou cu România? Ca aia sunt saraci, de aia?
Hai sa va zic opinia mea aici. Exista patru variante de a fi ca popor:
-mic si bogat
-mic si sarac
-mare sarac
-mare si bogat
Dintre astea 4, cea mai buna varianta este "mare si bogat", dar cea mai proasta, zãu, cea mai proasta varianta este "mic si sarac".

Cu stima,

AlexM

O s-o iau tare pe scurt. Campiile Tigrului si Eufratului erau foarte fertile si au "adunat" locuitori. Acestia insa se confruntau cu animalele salbatice, o amenintare permanenta pt siguranta lor. Atunci a aparut pe firmament Nimrod, un tip voinic si cu abilitati in ceea ce priveste vanatoarea, a fost angajat in acest sens si mai apoi a devenit conducator. Ulterior a nascocit un mijloc de protectie mai bun organizandu-i in orase imprejmuite, iar mai apoi intr-un mic regat. Nimrod s-a casatorit cu Semiramida si a inceput construirea turnului din Babilon. Intr-un accident Nimrod a dat coltul, iar dupa moartea lui, Semiramida i-a nascut fiul, Tamuz, pe care l-a prezentat oamenilor ca reintruparea lui Nimrod, pretinzand ca acesta este acum zeul soare. Oamenii s-au inchinat astfel pruncului, dar si mamei. Cand locuitorii Babilonului au fost imprastiati in diferite parti, au luat cu ei inchinarea adusa mamei divine si pruncului. Istorici care au descris detaliat acestea au fost Jozefus Flavius, Herodot si Alexander Hislop.
Chinezii au avut o zeita mama Shingmu. Germanii s-au inchinat zeitei mame Herta. Scandinavii au numit-o Disa, etruscii Nutria, grecii Afrodita sau Ceres, sumerienii Nana (adeptii din Roma o numeau Venus sau Fortuna). In Asia mama era Cibele, iar copilul Deoius. In Efes o gasim pe Artemis (Diana la romani),iar in Israel o gasim pe Ashtarot, Ashtoret, sau Astarteea. Egiptenii o aveau pe Isis si copilul Horus.
Ideea inchinarii mamei cu copilul s-a infiltrat si in crestinism prin secolul 4.

Citeste asta:

"In 2005, Gerhard Ludwig Müller, Bishop of Regensburg, formally opened the proceedings for her beatification." Se refera la Therese Neumann.

Nu stiu alte cazuri in lume de oameni care sa treaca prin patimile lui Iisus si sa sangereze din ranile lui in fiecare zi de vineri precum Therese Neumann. E un caz particular aici. Despre cele doua femei stiu si am citit in cartile scrise in mesajul anterior. Sunt carti serioase, nu prostii. Femeile in cauza tocmai ca nu voiau atentie, erau foarte modeste si retrase. Escrocii vor sa iasa in fata dar aici nu e cazul.

In cazul Teresei Neumann, multi soldati americani s-au dus sa o viziteze dupa terminarea razboiului, s-au perindat pe la ea zeci de mii, au facut poze cu ea etc. Unii voiau sa-i faca donatii dar tipa a refuzat tot timpul asta. Ea si familia ei traiau foarte modest. Inca o chestiune interesanta, in timpul patimilor lui Iisus pe care Therese Neumann le manifesta vinerea, ii curgea sange din rani (maini, talpi, sub inima si frunte) si vorbea intr-o limba veche aramaica parca, limba care se vorbea pe vremea lui Iisus.

Femeile nu au mancat si baut nimic cu anii si erau foarte sanatoase. Nu e vorba de minciuni in cazurile astea doua, e ceva particular. Numai din faptul ca Paramahansa Yogananda le-a vizitat pe tipe si a scris despre ele in "Autobiografia unui yogin" ma multumeste. Omul a fost un avatar iar cartile lui sunt bestseller si acum, dupa mai bine de 50 de ani de la moartea lui. Nu cred ca l-au prostit pe el.

Daca noi nu intelegem unele chestii si nu le gasim explicatii logice, nu inseamna automat ca faptele astea sunt mistificari.

Nu vorbesc de escroci aici, sunt destui care au incercat sa traiasca fara mancare si lichide si au murit, normal. Insa oamenii astia nu aveau har divin si nici nu trecusera prin vreo experienta divina care sa le modifice cu totul viata.

Stiu ca tu nu crezi in chestiile astea. Nu-i nimic, fiecare crede ce pofteste. Pe lume e loc pentru toti :).

Daca totusi te intereseaza sa aflii mai mult despre vietile sfintilor, poti sa citesti carti despre asta, exista cateva foarte interesante, nu maculatura. O sa ramai surprinsa cate poate sa faca un om credincios cu mintea si spiritul, corpul si vointa. Insa e vorba de sfinti, ale caror corpuri nu au putrezit dupa moarte (ba au degajat un miros de flori si inca il degaja), oameni care s-au dedublat si au aparut in doua locuri in acelasi timp, oameni care iti citesc gandurile, care comunica cu Dumnezeu, care vad viitorul etc. Mie mi se pare fascinant subiectul.

Si inca cum il taie.
Fii plecat de ochii lumii, dar fii gata pentru tot ce e mai rau.
...
Si rusii au acaparat Basarabia...
Ba au mai luat ca bacsis si Bucovina si Herta si, mai apoi si Insula Serpilor... si mai apoi, de ce nu?, si libertatea de a face cum vrei tu, instaurind ciinescul comunism.
A spus Antonescu, "Hai la Hitler. cu el sa ne eliberam tot ce ni s-a luat"?.
A plecat romanul la razboi.
I s-a tot spus Antonescului ca cardasia cu adolf nu pute bine penca adolf va lua bataie, dar antonel spunea ca el stie mai bine.
Si Hiler...Ce, de soldatul roman avea el nevoie?
La petrolul Pravei rivnea el.
Si asa a cucerit Armata regiunile de mai sus.
Si o fi spus adolf:
"Bai antonescule. Doar n-ai sa ne lasi singuri acum. Onoarea ta de soldat nu-ti pemite".
Si anton a spus: "Da, stapina Hitler. Merg cu tine mai departe".
Si a spus soldatul roman:
"Da, maria ta anton, ai tai suntem".
Si mai ce?
Cimirire si cimpii pline de oase romane.
Ciunti ologi si schiopi.
Oameni distrusi sufleteste.
Si Basarabia, Bucovina, Hertza, ia-i de unde nu-s.
Dar mai apoi spune rusul:
"De ce sa nu faca romanii prizioneri o Divizie, ceva, si sa lute impotriva lui Hitler?."
"Buna ideie", spune romanul. Si hai la lupta a mare.
Etc.

II
Presiunile sustinute asupra institutiilor minoritatii germane, perceputa oricum de statul roman centralizat ca un bloc monolit, au accelerat omogenizarea interna a grupurilor regionale germane, creind premisele unor strategii de supravietuire etnica intr-un mediu national-politic similar celui din perioada administratiei maghiare.
Tinara elita banateana a incercat sa compenseze virtutile secundare ale sasilor prin accentuarea exagerata a etnicitatii. Cele mai semnificative dovezi in acest sens se gasesc in literatura si in publicistica vremii. Evaluarea mostenirii literare autohtone din Banat se face din perspectiva accentuarii dimensiunii militante a unor scrieri semnate de Adam M?ller-Guttenbrunn (1852-1923) – un autor nascut linga Timisoara, dar care si-a petrecut cea mai lunga perioada a vietii la Viena. Popularizarea masiva a acestor scrieri – nelipsite de excese nationaliste, pe alocuri antisemite si agresiv xenofobe – a pregatit terenul spiritual pentru deraierile de mai tirziu. In acelasi timp, M?ller-Guttenbrunn – declarat clasic al literaturii germane din Banat – a furnizat un anumit model de ideologie literara autohtonista, local-patriotica, inrudita cu ceea ce in Germania s-a numit Blut-und-Boden-Literatur – literatura singelui si a gliei. In Transilvania, unde a existat o traditie literara proprie cu mult mai veche, tinara generatie de autori s-a transformat rapid in avangarda spirituala a miscarii, din care au rasarit elementele radicale ale nazismului local.
La procesul de fascizare au mai contribuit si numerosi tineri care au studiat in Germania, unde au intretinut contacte intense cu grupurile national-conservatoare, protonaziste si apoi national-socialiste. Pe fundalul acestui complicat amalgam exploziv local, fostul ofiter sas din armata austro-ungara Fritz Fabritius a infiintat, in anul 1922, primul nucleu politic radical de dreapta german, grupat in jurul „gazetei de lupta pentru poporul care lucreaza cinstit“ („Kampfblatt f?r das ehrlich arbeitende Volk“), intitulata Selbsthilfe (Autoajutorare).
Pe prima pagina a publicatiei lui Fabritius se afla zvastica. Fabritius intretinea contacte cu unii lideri nazisti din Germania, ca de pilda Hitler sau seful formatiunilor paramilitare SA, R?hm. Semnificativa in acest context este incercarea teoreticianului principal al antisemitismului politic romanesc, A.C. Cuza, de a-l convinge in anul 1922 pe Fabritius sa se alature luptei impotriva evreilor.(11)

1932-1940 – faza nivelarii spirituale voluntare (geistige Selbstgleichschaltung) Ii spun nivelare voluntara fiindca procesul de conectare la ideologia totalitara nazista se deruleaza in conditiile unui sistem democratic – este adevarat, destul de precar – dar in nici un caz dictatorial.
In aceasta perioada se accentueaza tensiunile dintre elita politica democratica a germanilor din Romania si fortele extremiste. In anul 1932, Fabritius infiinteaza Miscarea national-socialista de autoajutorare a germanilor din Romania („Nationalsozialistische Selbsthilfebewegung der Deutschen in Rum?nien“ – NSDR), prin unificarea si absorbtia unor asociatii si uniuni profasciste razlete. Atributul „national-socialist“ inclus in numele formatiunii este preluat de la organizatia lui Hitler, Partidul National-Socialist Muncitoresc din Germania (NSDAP). Desi numele organizatiei lui Fabritius sugereaza evidente afinitati cu partidul nazist german, ea nu este un partid satelit. Programul partidului – care era o copie aproape fidela a celui nazist – cerea educarea tuturor germanilor din Romania in spiritul national-socialist. Structura organizatorica interna era tributara asa-numitului principiu al conducatorului (F?hrerprinzip). In analogie cu oficiosul nazist V?lkischer Beobachter (Observatorul rasial), Fabritius schimba, in 1932, si denumirea gazetei pe care o edita in Ostdeutscher Beobachter (Observatorul est-german). Consolidarea extremismului de dreapta romanesc a provocat reactii de respingere tot mai vehemente, venite din partea reprezentantilor partidelor democratice traditionale romanesti. Pentru a nu se expune unor presiuni suplimentare, in decembrie 1933 Fabritius a schimbat, din motive tactice, denumirea partidului in „Miscare nationala de reinnoire a germanilor din Romania“ („Nationale Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rum?nien“ – NEDR). Un an mai tirziu au fost interzise partidele extremiste, inclusiv organizatia lui Fabritius.

V III

III
Venirea la putere a lui Hitler in Germania, in ianuarie 1933, a impulsionat fortele fasciste germane autohtone, stirnind, pe de alta parte, speranta multor etnici germani ca noul regim de la Berlin ii va sprijini impotriva tendintelor de deznationalizare ale autoritatilor romanesti. Aceasta speranta a fost impartasita inclusiv de politicienii germani democrati Hans Otto Roth (1890-1953) si Rudolf Brandsch (1880-1953), care erau adversary declarati ai fascistilor radicali din interiorul gruparii lui Fabritius si care doreau sa preia conducerea partidului.
Fiind un politician mai moderat, Fabritius nu s-a opus colaborarii politice cu reprezentantii democrati ai etnicilor germani care activau sub egida Uniunii Germanilor din Romania. Sub numele „Partidul Popular German“ („Deutsche Volkspartei“ – DVR), fractiunea radicala din interiorul organizatiei lui Fabritius a fondat, in 1935, o grupare fascista proprie, care a pus practic bazele organizatorice, ideologice si politice in vederea transformarii minoritatii intr-un apendice al celui de-al III-lea Reich. Pentru a aplana certurile dintre aripile rivale au intervenit reprezentantii Germaniei naziste, care in 1938 au ordonat unificarea gruparilor. Fabritius devine din nou seful absolut, purtind titlul de conducator al grupului etnic german din Romania. La numai un an dupa numire, el va fi inlocuit cu un activist mai docil fata de pretentiile Berlinului (Wolfgang Bruckner). In paralel cu aceste schimbari, influenta publica a organizatiei se consolideaza si numarul aderentilor creste.
Responsabilitatea politica si ideologica pentru ceea am numit faza nivelarii spirituale voluntare revine intr-o foarte mare masura unor intelectuali influenti, ziaristi, scriitori, cadre didactice si, bineinteles, activistilor de partid.
As aminti aici numai doi scriitori influenti care in acesti ani au contribuit la campania de influentare politica si ideologica a minoritatii germane. Primul este prozatorul Karl von M?ller (1886-1943), care in 1932 devine primul Gauleiter al Banatului si care a editat la Timisoara gazeta antisemita Der St?rmer. Gazeta a fost o imitatie a publicatiei omonime a nazistului german Julius Streicher, care, dupa razboi, a fost condamnat la moarte de catre tribunalul international de la N?rnberg. Celalalt este Heinrich Zillich (1898-1988), care in 1936 s-a stabilit definitiv in Germania, unde a fost promovat si, in repetate rinduri, premiat ca reprezentant de frunte al literaturii germane din strainatate. Ca membru al partidului nazist, Zillich se inroleaza in armata, unde raspunde de editarea unor carti destinate militarilor. Dupa razboi este supus „denazificarii“. Continua sa activeze ca scriitor si publicist, intretine contacte cu fostii scriitori de frunte din perioada hitlerista, participa la intruniri revizioniste si devine editorul principal al publicatiei S?dostdeutsche Vierteljahresbl?tter, care apare si astazi la M?nchen. Intre 1952-1963, Zillich a fost presedintele asociatiei sasilor din Germania, publicind in acelasi timp si-n presa radicala de dreapta.
Singura diferenta in scrierile literare si publicistice din perioada postbelica ale acestui autor consta in renuntarea la omagiile aduse sistemului national-socialist si lui Hitler personal. In rest, scrierile cuprind toate temele nationaliste dezbatute obsesiv si consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adauga acum relativizarile Holocaustului si atacurile la adresa democratiei vest-germane si americane.
Pentru a ilustra antisemitismul bolnavicios al lui Zillich, as cita doua scrisori. Prima dateaza din 1932 si i-a fost adresata scriitorului evreu-bucovinean de limba germana Alfred Margul-Sperber. Pe cea de-a doua a trimis-o in anul 1980 unui preot sas antifascist, regretatul Hans Holztr?ger, stabilit in R.F. Germania, care a criticat deschis politica revizionista a asociatiei sasilor si incercarile de ocultare a trecutului fascist.
Deoarece este vorba despre niste documente personale, ele au o semnificatie speciala si o credibilitate mai mare, dezvaluind, pe de o parte, dimensiunea reala a antisemitismului sau interiorizat, iar de cealalta parte, dezavuind asertiunile unor simpatizanti care neaga sau minimalizeaza aspectele xenofobe si anti-iudaice evidente, identificabile in operele literare si in publicistica lui Zillich.

Moldova este: Bucovina + Basarabia + Vrancea + Herta + judetele Cahul, Bolgrad si Izmail + Neamt...

Vezi, de sarbatorile de iarna, dupa ritul vechi, hotelurile din Sinaia, Predeal, Poiana Brasov etc. Sau litoralul romanesc, vara.

Despre Transnistria, altadata.

Nţ. Iaurtu' Müller.

...e inca... un vis prea indepartat...:)

are o groaza de ani:)
eu is inca tanar!