IMAGINEA CENTRALA a poeziei

Mai există şi imagini într-o poezie.De acolo poţi lua "noima" de care ai sau nu nevoie.
Eu am răbdare...
Iţi plac doar poeziile "la vedere" ?

Stimate tovaras ;) daca ma acuzi ca as fi nazist sau, ma rog... daca imi acuzi versurile ca ar creea un tablou demn de peretele lui Himmler, nu imi ramane decat sa-ti intrevad limitarile spirituale; dar sunt sigur ca nu esti un tip limitat pentru ca vei citi ce scriu eu acum si probabil iti vei schimba opinia. Asadar las sa treaca pe langa mine remarca ta - care desigur, s-a dorit incisiva - referitoare la zvastica si am sa incerc sa-ti demonstrez contrariul.
In primul rand iti multumesc ca ai acordat cateva clipe versurilor mele.
Acum am sa incerc sa te lamuresc intru catva, desi in repetate randuri prin diferite colturi ale netului am sustinut ca daca o poezie place sau nu place, depinde doar de cititor, din moment ce autorul este mort din punct de vedere al creatiei respective - buna, sau proasta, cum o fi ea - din momentul in care a lasat stiloul jos sau a luat degetul de pe ultima tasta ;-).
Prin imagini care intradevar intr-un alt context ar reprezenta niste... sa le zicem concepte razboinice, am incercat sa fac o reducere la arhetipuri a ideei centrale a poeziei si anume "imperecherea" desacralizarii cu uitarea. In legatura cu ultima parte probabil vei spune ca este incalcita fraza : La rasarit sangeriu peste zbor vulturesc pe bolta senina - dar luand in considerare ce am scris pana acum despre intoarcerea la arhetip, inlocuieste imaginea "zborului vulturesc pe bolta senina" cu corespondentul ei arhetipal adica norocul - celui care urmareste zborul - si vei ramane cu "La rasarit sangeriu peste norocul omului"(sa zicem... nu e neaparat valabila exprimarea). Bun si acum ajungem la rasaritul sangeriu, care dupa cum bine sti este inexistent in natura, deci nu trebuie transpus intr-o realitate fenomenologica. Dupa tot sangele din partea a doua rasaritul asta sangeriu nu face altceva decat sa creeze un efec de polarizare inversa a imaginii, sau de transofrmare a imaginii de pana acum in negativul ei (nu folosesc aici "negativ" cu intentia de a sugera raul). Deci in momentul rasaritului astuia, sangele din suflet si din pragul casei se muta, cuprinde intreg tabloul cu zbor si cu zei cu tot, lasand uscat doar sufletul si pragul casei (te rog reciteste fraza asta). Sangele iarasi nu trebuie privit ca imagine ce tine de sfera grotescului ci ca imagine arhetipala a vietii si a continuitatii, cum am si sugerat prin "sangele casei tale".
Daca intradevar esti determinat sa-mi intelegi versurile, incearca o relectura prin prisma celor scrise mai sus.
Te salut cu respect si inca o data multumiri pentru timpul si celor doua-trei ganduri pe care le-ai alocat versurilor mele.

Uite o piesa, nush' dac'ai ascultat-o, e superbissima: "Take this waltz"... O pun pe picior de egalitate cu "Dance me..."
Un colaj de imagini halucinant, o [poezie] de [dragoste] deosebita:


"TAKE THIS WALTZ
--after Lorca

Now in Vienna there's ten pretty women
There's a shoulder where Death comes to cry
There's a lobby with nine hundred windows
There's a tree where the doves go to die
There's a piece that was torn from the morning
And it hangs in the Gallery of Frost
Ay, Ay, Ay, Ay
Take this waltz, take this waltz
Take this waltz with the clamp on its jaws

Oh I want you, I want you, I want you
On a chair with a dead magazine
In the cave at the tip of the lily
In some hallways where love's never been
On a bed where the moon has been sweating
In a cry filled with footsteps and sand
Ay, Ay, Ay, Ay
Take this waltz, take this waltz
Take its broken waist in your hand

This waltz, this waltz, this waltz, this waltz
With its very own breath of brandy and Death
Dragging its tail in the sea

There's a concert hall in Vienna
Where your mouth had a thousand reviews
There's a bar where the boys have stopped talking
They've been sentenced to death by the blues
Ah, but who is it climbs to your picture
With a garland of freshly cut tears?
Ay, Ay, Ay, Ay
Take this waltz, take this waltz
Take this waltz it's been dying for years


There's an attic where children are playing
Where I've got to lie down with you soon
In a dream of Hungarian lanterns
In the mist of some sweet afternoon
And I'll see what you've chained to your sorrow
All your sheep and your lilies of snow
Ay, Ay, Ay, Ay
Take this waltz, take this waltz
With its "I'll never forget you, you know!"

This waltz, this waltz, this waltz, this waltz ...

And I'll dance with you in Vienna
I'll be wearing a river's disguise
The hyacinth wild on my shoulder,
My mouth on the dew of your thighs
And I'll bury my soul in a scrapbook,
With the photographs there, and the moss
And I'll yield to the flood of your beauty
My cheap violin and my cross
And you'll carry me down on your dancing
To the pools that you lift on your wrist
Oh my love, Oh my love
Take this waltz, take this waltz
It's yours now. It's all that there is."


Si iata si o comparatie cu poezia lui Lorca, dupa care Cohen spune ca s-a inspirat:
http://www.webheights.net/speakingcohen/waltz.htm

"Sa inteleg ca preferati sa fotografiati dimineata
devreme sau seara tirziu si pentru ca atunci ecartul
de straluciri intre diferitele zone ale subiectului este
mai redus?"

Cred ca de multe ori contrastul dintre diferitele zone ale subiectului poate fi chiar mai mare cind e soarele jos decit la amiaza, dar nu e o regula universala; eu ma feresc ce-i drept de orele zenitului, dar nu pe motiv de contrast, ci de estetica a iluminarii; deseori la amiaza umbrele generate de soare sunt tare urite... dar nici aici nu e o regula universala.

"Urmatoarea inventie/inovatie majora dupa expunerea TTL,
histograma, formatul RAW care va fi?"

Am putea asista la unele imbunatatiri majore si la altele minore; obiective cu lentile tot mai asferice si cu lentile fluide sau cu curbura variabila, captori cu celule cu dinamica de neinchipuit de mare si in numar tot mai mare, procesoare de imagine tot mai dedicate si cu tot mai multe finctii, memorii si medii de stocare tot mai mari si mai ieftine.
In aparat s-ar putea ingloba citeva functii estetice chiar... si cite si mai cite.
Dar toate astea nu inseamna nimic.
Tehnica este tehnica si imaginea este ca poezia; trecerea de la dalta si piatra la papirus, apoi de la pana de gisca la stilou, de la stilou la pix, de la pix la masina de scris, nu a marit fundamental numarul poetilor si nici calitatea poeziilor.
Aparatul lu` peshte cu lentile digitaloamorfotice, cu laser si boxe de basi si cu captor de zeci de milioane de MP nu va face o poza mai buna ca aparatul Wista din lemn de teck si burduf de pinza si obiectiv Tessar al lui Ansel Adams.
Viata merge inainte, tehnica merge inainte, numarul de tranzistori se dubleaza la fiecare 18 luni, dar asa cum Internetul prin usurinta de informare pare sa produca mai multi timpiti inculti decit savanti, tot asa evolutia sistemelor de scris nu are de a face cu nimic cu numarul si calitatea poeziei adevarate.
La urma urmei se poate creea cu orice...

Mai omule, eu am vorbit numai in numele meu. Mi-am spus parerea.
Daca tie ti-au placut, foarte bine. Nici nu-mi trece prin minte sa-ti spun, cum tu imi insinuezi, ca n-ai gusturi...:).

Maryland si-a spus parerea si eu am scris un punct de vedere diferit. Am dreptul.

Ai dreptate, imaginile sint spendide, poezia cu tilc este interesanta, insa eu nu le-am gasit ca se potrivesc...:)

Si eu cred in Dumnezeu...in felul meu. Nu cer nimanui sa-mi impartaseasca parerea.
Invata sa fii putin mai tolerant, sa respecti parerea altcuiva chiar daca au un punct de vedere diferit de tine.

Se spune pe aici prin Anglia ca nu este intelept sa vorbesti despre religie, politica si istorie...totdeauna duc la conflict...:)

Legenda lui Mos Craciun este ca celelalte despre Isus, crestine, nascute cu timpul si prin influenta celor care s-au dedicat acestei religii.

Moş Nicolae, episcop de Myrna, cunoscut pentru actele sale de caritate, a fost canonizat, devenind o imagine centrală a Bisericii Ortodoxe... http://www.adevarulonline.ro/2006-12-09/Adevarul%202/mos-craciun-l-a-rapus-pe-mos-nicolae_209948.html

in primul rand mandria e doar de-un fel si inseamna demnitate. asa vad eu! :) si tu mi se pare ca stii ce-i demnitatea, bluebird.

acum despre poezie, daca te intereseaza:
cand o citesc mi se infiripa in minte niste imagini naiv - copilaroase. poezia pare reflexia unui suflet inocent. mai multe nu stiu a spune. :)

"Neajustate de filtrul cerebral, trairile devin imagini,..."

:) mi-e prea dor ca sa mai ajustez ceva! mi-e atat de dor incat as face poezie din orice imagine, dar...singura poezie frumoasa e atunci cand inchid ochii si e aici! cuvintele tac si...

1 "un exercitiu bun pentru control este sa te urmaresti cand dansezi in pereche. in ce masura conduci sau te lasi condus.si, eventual, sa incerci ambele ipostaze,si sa constati in care te simti mai confortabil."

2 "mi-e prea dor ca sa mai ajustez ceva! mi-e atat de dor incat as face poezie din orice imagine, dar...singura poezie frumoasa e atunci cand inchid ochii si e aici! cuvintele tac si..."

(sunt doi autori diferiti)

da, este o poezie a retrovizorului....speranta de ieri in realitatea de astazi (din pacate pare cam dura:( Folosesti multe imagini pe parcursul poeziei care sa accentuze discrepanta dintre ieri si astazi...o mahmureala urata dupa un party frummos.

Imaginea muntiilor care nu se mai bat cap in cap (pt challenge) si se dau la o parte in fata invingatorui invins (care traieste din amintiri de retrovizor) mi se pare de exceptie.

apoi vine cruda mantra de autoindoctrinare a secolelor trecute..normalitatea retro...vizorului :((

ca o gluma (ca prea este resemnata poezia asta) ma fac ca nu inteleg impresiile acre lasate unei femei de catre barbatii nematuri si comentez misoginic ca dorinta intrarii in piele de barbat se pliaza pe ideea retrovizoare a unui creatii perfecte, Adam, si o coasta (parte a creatiei) prezenta, Eva. :)) = gluma a la moi ;)

Ah sa nu uit, poezia este frumoasa, dar mai usurica ca interpretare decat ultimele tale creatii ;)..nu-mi iese doina din cap...superba!!!

Am o nepotica, dragalasa si isteata. Mi-am imaginat-o recitand poezia de mai sus . Mi-as dori mai multe asemenea poezii pentru copii.

imaginea e oribila.
poezia m-a lasat indiferenta.

imaginea aia i poezie n stare pura
mult asteptata

io nu te analizez pe tine, io ti-am zis ca in functie de pregatire, fiecare isi poate face propriile viziuni despre un anume subiect.

ale au fost versurile, octavian a adus poza, care nu-i chiar un accident, iar faith and the muse au atmosfera lor, perfect potrivita zic eu atat imaginii cat si poeziei mele.

asa ca, tu poti crede in ceva repetitiv, eu vad trei viziuni care se potrivesc.

calitatea poeziei sta in autenticitatea senzatiei din care este inspirata. Consider poezia de calitate cand cititorul reuseste sa simta macar o fractie din emotia scriitorului. Conditia e ca emotia, senzatia sa fie autentica si nu contrafacuta sau imaginata. Multe din poeziile tale ma fac sa simt ceva ce poate nu am simtit prin propriile experiente. Sau nu-mi amintesc sa fi simtit.
Dar stii tu cum e cu astea :)

"auci saraca poezie. :)"

Nu, nu am vrut sa sune chiar asa rau. Sunt totusi imagini frumoase in poezia ta. Imi place de exemplu:
"Aproape că nici nu știi unde se termină crengile
Și unde-ncepe nemurirea"...

imi place saracia de metafore si imagini. este o poezie care evita ''usorul'', comunul cel de toate zilele. plus ca se simte gandul de la un capat la altul.

frumoase imagini, guinevere. dar lipseste o idee centrala, care sa-ti ramana in minte. poezia ta e un pastel care te incanta un moment, si-apoi o uiti. dar cine stie, poate asta e rolul poeziei, after all.

zaraza

vi-am adaugat o imagine...ca sa vedeti cum imi inchipui eu totul...
cam asa fac eu poeziile...in imagini

Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.