comentarii

INTERPRET AL MELODIEI PANA LA STELE


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Imblanzirea harfei: Poveste taoista - de Tot Areal la: 23/09/2009 10:27:52
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Demult, in valea Lungmen [Cheile Dragonului, in Honan] crestea un arbore de paulownia, adevarat rege al padurii. Coroana lui se inalta pana la stele, iar radacinile ii erau adanc infipte in pamant, incolacite in jurul dragonului de argint, locuitor al taramurilor subterane. Se zice ca un vrajitor de seama a facut din lemnul acestui copac o harfa, a carei indaratnicie nu putea fi supusa decat cel mai mare dintre muzicieni.
Multa vreme harfa s-a aflat la curtea imparatului Chinei, dar toti cei care au incercat s-o faca sa cante au esuat. Oricat s-ar fi straduit, de pe corzile ei nu iesea decat note ascutite de dispret, care nu aduceau nici pe departe cu melodia pe care ei incercau s-o cante. Harfa era in asteptarea adevaratului ei stapan.
In cele din urma, a venit si Peiwoh, printul cantaretilor la harfa. Cu o mana blanda a mangaiat instrumentul, asa cum ai mangaia un cal naravas si i-a atins usor corzile. A inceput atunci sa cante despre natura si anotimpuri, despre munti si ape curgatoare si a trezit la viata amintirile arborelui de paulownia! Vantul caldut de primavara s-a jucat din nou printre crengile lui; apele involburate, dansand la vale, s-au inveselit la vederea florilor imbobocite; s-au auzit din nou vocile miilor de insecte bucurandu-se de venirea verii, ropotul placut al ploii, cantecul cucului. Din departare a parut sa auda si glasul amenintator al unui tigru - ecoul vaii i-a raspuns; acum a venit toamna - in noaptea tacuta, luna, ascutita ca un tais de sabie, stralucea deasupra ierbii acoperite de bruma. In fine, a venit si iarna - uneori, stoluri de lebede albe se invarteau printre fulgi, alteori grindina se abatea cu bucurie patimasa asupra cremgilor.
Apoi, Peiwoh a schimbat nota si a cantat despre iubire. Varfurile copacilor s-au leganat in vant, ca un tanar indragostit cazut pe ganduri. In inaltimi, un nor alb si stralucitor a traversat cerul - marturie a trecerii lui, pe pamant s-au intins umbre lungi, negre ca disperarea. Peiwoh a schimbat din nou tema, cantand de data asta despre razboi, despre zanganitul sabiilor si tropotul cailor. De pe corzile harfei s-a inaltat ecoul furtunilor din Lungmen, al fulgerului-dragon, al avalanselor rostogolindu-se ca tunetul printre munti.
Extaziat, monarhul l-a intrebat pe Peiwoh care este secretul sau. "Sire, a raspuns el, ceilalti au esuat pentru ca au vrut sa cante despre ei insisi. Eu am lasat harfa sa-si aleaga singura melodia si n-am stiut pana unde e harfa si de unde incepe Peiwoh."

Aceasta poveste ilustreaza perfect misterul aprecierii artei. Orice capodopera este o simfonie, ale carei corzi sunt simtirile noastre. Peiwoh reprezinta adevarata arta, iar noi suntem harfa din Lungmen. Corzile secrete ale fiintei noastre sunt trezite de atingerea magica a frumosului si vibreaza ca raspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunica; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arata in fata ochilor. Maestrul cheama la viata note despre care noi insine nu stiam ca exista. Amintiri de mult uitate reinvie, cu noi intelesuri. Sperante inabusite de temeri, dorinte la care nu indraznim nici sa ne gandim, toate ies glorioase la lumina. Mintea noastra este panza pe care artistul pune culoare; nuantele pe care le foloseste sunt, nici mai mult nici mai putin, decat propriile noastre simtiri, clarobscurul picturii se naste din lumina bucuriei si umbra tristetilor noastre. Asa cum noi existam gratie operei de arta, opera de arta exista si ea gratie noua...

Sursa: Cartea ceaiului / Okaura KAKUZO, Bucuresti: Nemira, 2008, pp. 83-86.,/u>
#484449 (raspuns la: #483014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Semne de iarna si nu numai de iarna; sunt valabile toate anotimpurile... - de Baby Mititelu la: 13/12/2011 08:17:14
(la: Salon de iarna)
Semne bizare si interpretarea lor stiintifica…

S-a varsat sarea – o sa te certi
S-a varsat zaharul – o sa te impaci
S-a varsat cocaina – o sa ai halucinatii si vedenii fantasmagorice
Vi se zbate ochiul – vrea sa scape
V-a cazut sapunul – se va intampla ceva neasteptat
Randunelele zboara foarte jos – va fi ploaie
Vacutele zboara foarte jos – s-a varsat cocaina
A plesnit oglinda – O sa vi se intample ceva rau
A plesnit elasticul de la chiloti – o sa vi se intample o rusine mare sau o rusine mica
A plesnit prezervativul – mai bine plesnea oglinda
A trecut pisica neagra prin fata – asteptati sa va plesneasca prezervativul, dorindu-va ca mai bine sa fi plesnit oglinda
A cazut o stea – pana si stelele se impiedica, puneti o dorinta
Va mananca palma stanga – o sa primiti bani, si o sa va manance nasul
Va mananca palma dreapta – vedeti un dermatolog, aveti raie
Va mananca nasul – veti da chef, daca v-a mancat palma stanga
Va mananca fundul – o sa vi se intample o aventura
Va mananca organul sexual – veti cauta doctorul
Nu vi s-a deschis parasuta – v-a mancat in fund, mai ales ca v-a crapat si oglinda
Va intalniti cu cosarul – ati baut la crasma pana la 3 dimineata
Va intalniti cu o gravida – te bucuri ca nu ti-a plesnit prezervativul
Din REVISTA22 - de anita47 la: 27/08/2004 11:54:05
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)

23 August - a sarbatori sau a nu sarbatori? (MARIA BUCUR)


Trebuie sa incep cu o marturisire - am o slabiciune deosebita pentru
23 august. Anul trecut - probabil avand oarecare cunostinte in
privinta studiilor mele despre istoria aniversarilor nationale -,
micul meu baietel, Elvin, a decis sa-si faca aparitia in lume pe
aceasta data. Asa ca in ceea ce ma priveste, 23 august este o data
duios memorabila. Dar in privinta memorabilitatii istorice a acestei
date, impartasesc intru totul reprosul adus de colegul meu, Liviu
Rotman, protestelor facute recent in presa impotriva acestei
aniversari.
O zi nationala este evident un simbol, si ca atare este legata numai
partial de evenimentul istoric comemorat la acea data. In privinta
aceasta, regimurile comuniste au fost foarte dibace si au operat
obsesiv asupra memoriei colective. A ne face sa uitam si sa inlocuim
ceea ce ar fi putut fi o memorie alternativa a unor evenimente
istorice era o preocupare constanta a politicienilor si servitorilor
lor culturali, de la poetii de curte, Vadim Tudor et al, pana la
istoricii/cronicarii de curte, Musat, Ardeleanu et al. Rezultatul
imediat al acestei obsesii a fost crearea contra-memoriilor colective
ca forma de rezistenta impotriva acestui tip de violenta
intelectuala/culturala. Dar ce s-a format ca rezultat? Un mit la fel
de puternic a ceea ce insemna sa rezisti comunismului sau sa operezi
printr-un sistem de valori morale si etice superioare comunismului.
Tot ceea ce era impotriva "lor", trebuia, prin definitie, sa fie
superior "lor". Lasam la o parte definitia aceasta a "noastra" fata
de "ceilalti" - Gail Kligman si altii au scris mult si bine despre
problema duplicitatii in societatile comuniste. Vreau numai sa pun
accentul pe tipul de valori care s-au ridicat la suprafata ca
superioare comunismului prin crearea acestei dihotomii intre memoria
oficiala si contra-memoriile care au existat in paralel cu aceasta.
Pentru unii valorile democratiei, ale tolerantei (religioase,
politice, etnice etc.), ale pluralismului au fost ceea ce s-a
sacralizat ca mitologie anti-comunista.

Pentru altii, au fost valorile "adevaratului" nationalism, ale unui
crestinism cu nuante pronuntat xenofobe si antisemite, ale unui
monarhism desuet sau ale unui xenofobism in primul rand anti-maghiar
si anti-rus. Aceste contra-memorii este clar ca nu se pot reconcilia
usor, decat ca forme de opozitie impotriva regimului comunist asa cum
a existat el, cu definitiile sale specifice asupra memoriei
colective. Dupa eliminarea acestui inamic comun, contra-memoriile
noastre si-au luat zborul intr-un spatiu public in care nu mai era
clar deloc cui apartineau atuurile morale. Dezbaterile asupra a ce
semnificau anumite date istorice, si pe care dintre aceste date
trebuie/ar fi bine sa le comemoram, continua. Sarbatorirea unei
anumite date poate deveni o victorie importanta, dar profund
instabila, a unui regim politic, pentru ca aceasta data are o
potentiala rezonanta foarte adanca in sufletul electoratului. Desi
majoritatea dintre noi nu am fost acolo pe 23 august 1944 si desi
nimeni din actualii cetateni ai Romaniei nu a asistat la adunarea de
la 1 decembrie 1918, fiecare persoana pe care am intervievat-o intre
1997 si 2002 intr-un lung sir de interviuri despre sarbatorile
nationale are o opinie asupra acestor date. Si pentru ca romanul este
nascut istoric, mai degraba decat poet, politicienii se apleaca cu
grija sa inteleaga care ar fi semnificatiile cele mai avantajoase de
pus in evidenta. Deocamdata, a fi anti-comunist pare sa fie in
continuare la moda, fara mari diferentieri de nuanta in privinta
alternativelor simbolice oferite. Etno-nationalismul insa este clar
inca o pozitie universal acceptata: 1 Decembrie este in continuare
sarbatoarea nationala a Romaniei, desi este o data cu semnificatii
profund ambivalente in privinta tolerantei si a democratiei.

Dar ce se poate spune despre 23 august? Este adevarat, si o stim cu
totii deja, ca participarea comunistilor a fost o farsa impusa dupa
instaurarea regimului comunist la putere. Ce ramane din aceasta data
fara absurdele pseudo-evenimente narate intre 1948 si 1989? D-l
Serban Radulescu Zoner vede aceasta data ca un moment de umilire,
prin prisma instaurarii regimului comunist si a dominatiei sovietice.
Desi ar vrea sa se aplece in fata actului de curaj al regelui, nu
poate sa se desprinda de consecintele pe termen lung ale acestui act.
Acesta este un tip de a scrie istoria - desi nu este clar deloc de ce
acest moment in mod deosebit este legat de venirea la putere a
comunistilor, si nu multe alte momente. Interpretarea aceasta
teleologica pana la urma nu face decat sa confirme viziunea oficiala
a regimului comunist - inevitabila victorie a comunistilor. Ca
istoric, eu nu pot face cu onestitate intelectuala nici un fel de
afirmatie de genul "daca ar fi stiut ce urma sa se intample, ar fi
procedat altfel". Aceasta se numeste istorie contra-factuala sau, in
cazul de fata, artificiu politic. Faptele istorice se pot considera
in abordarea practicii de istoric din perspectiva nu atat a
rezultatelor neprevizibile, cat a problemelor cu care se confruntau
la acel moment personajele ale caror actiuni incercam sa le
intelegem. In aceasta privinta, d-l Rotman a explicat deja foarte
clar semnificatia istorica a lui 23 august. (Observator Cultural, nr.
233)

Avand in vedere aceasta explicatie istorica mai restransa si mai
adecvata, ramane insa intrebarea: ce se poate "sarbatori" pe 23
august? Adevarul este ca problema ramane spinoasa. Putine sunt
momentele acestui razboi in care victoria nu a insemnat violenta in
masa impotriva unor persoane inocente, asa incat, in privinta datelor
legate de 23 august, problema se pune nu atat a ce sa sarbatorim, ci
cum sa comemoram anumite evenimente istorice si semnificatia lor pe
durata lunga, de natura politica si morala. Singura sugestie pe care
mi-as permite sa o fac in aceasta privinta este de a privi aceste
acte de comemorare cu o mai adanca responsabilitate civica si morala,
de a ii invata in primul rand pe cei care sunt tineri despre nevoia
de a intelege trecutul in mod critic, de a trece dincolo de dihotomii
simpliste intre victime si calai, si in acelasi timp de a avea
curajul responsabilitatii morale de a spune "am gresit" fata de
populatiile inocente care au fost ucise - in primul rand populatia
evreiasca a teritoriului sub controlul guvernului Romaniei. Desi
ultimele propuneri de mai sus par contradictorii, ele nu sunt. Multi
indivizi au fost si victime, si calai in acest razboi. Acest fapt
trebuie inteles si prezentat mult mai nuantat in discursul
memorialistic al razboiului. Insa inocenta unor populatii civile
trimise la moarte prin diferite metode - trenuri, lagare, epidemii
netratate, malnutritie - nu poate sa fie considerata ca un eveniment
secundar sau dubios in acest razboi. Atata responsabilitate avem fata
de trecut, si aniversarile legate de al doilea razboi mondial sunt
momentele cele mai prielnice pentru a incepe sa dezvoltam un alt
discurs, mai putin celebratoriu, si mai decent, mai responsabilizant
fata de tragicele evenimente ale acestui razboi.



© copyright Revista 22



#20475 (raspuns la: #20446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
chiar de mai multe ori - de MILLERs la: 16/11/2004 00:10:50
(la: Ce melodie iubiti acum?)
Chiar de multe ori ascult o melodie pana la saturatie...setez cd-ul pe repete si o ascult nonstop...chiar si cate o saptamana intreaga:). ex. Diana Krall- Cry me a river, Van Morrison-I'll be your lover ,Too.etc

"In GOD we trust All other we monitor"
Maria.. versiunea doi - de Sibipot la: 05/12/2005 20:42:01
(la: sa facem un film!)
...
Mai intai a vrut sa comande o oranjanda, ca atunci cand cu matusa Elvira si nenea Tache a iesit pentru prima oara la o cafenea. Doamne cum mai trec anii, parca ieri avea saptesprezece ani, impliniti, iar tantisor a vrut s-o scoata in lume, ca doar este si ea acum fata mare. Parca la masa din colt au stat, masa unde acum stau o pereche ce isi vorbesc si rad cu pofta. La masa vecina l-a vazut pe el si privirea ii era atrasa ca un magnet de chipul tanarului cu ochii ca azurul dimineata.
-Serviti ceva? auzi ca prin vis vocea barmanului cu inflexiuni armonioase de tenor. Ridica privirea si intalni ochii barmanului, care se uita la ea de parca s-ar fi uitat printr-o sticla goala. Ochii ii scanteiau altfel decat la un om normal. Avea ceva din raceala si fixul unui ochi de sarpe, ceva care te infiora. Simti un fior de parca ar fi fost himnotizază. Nu mai stia ce-i cu ea si nici ce doreste. Poate ca mai bun ar fi fost un lichior de cacao, cum a baut la tanti Vera, lichior facut de mana ei si i-a placut tare mult. A baut atunci un paharel, ea care nu pune picatura de alcool in gura. Nenea Titel a pacalit-o atunci sustinand ca nu-i alcool, dar mai tarziu a simtit efectul lui. Se molesise de-a binelea si vorbea fara sfarsit.
-Da, un lichior de cacao, se trezi comandand.
Barmanul ii mai arunca o ultima privire, parca ceva mai omenească si pregati comanda. Lucara ca un automat ca puteai sa-i prevezi urmatoarea miscare. Pe Maria acest fel de a fi o atragea si ca aproape nu-si mai deslipea ochii de la el decat cand mai arunca o privire spre masa din colt. Acolo pereche indragostita se apropiase unul de altul intr-o imbratisare tandra si parca se vedea pe ea in bratlele lui Mihai. I se facu dor de el si mai scoase inca odata fotografia, o puse pe masa si privi lung chipul ce-i zambea etern.
Barmanul puse paharul pe masa in fata Mariei si deodata rqamase tintacu pr5ivirea pa fotografie. Automatul din el s-a stricat, ceva l-a blocat. Ramase cu ochii pironiti pe fiotografe. Maria sesiza scena si impinse usor fotografia catre el.
-De unde aveti poza asta? intreba aproape brutal barmanul, ceea ce o infiora si mai tare pe Maria. Acesta o privea tinta de parca vedea o fantoma, dar in privirea lui licarea ceva, o luminita mai vie si deodata Mariei i se paru ca acest licar ii este cunoscut.
-De la chiar cel din poza.
Deveni dintr-o data visatoare si simti nevoia sa se spovedeasca.
-Era, chipes, asa cum vedeti ca arata aici, galant, elegant si curtenitor. Stia sa cante si sa recite dumnezeieste, mai ales din Minulescu, Cosbuc si Eminescu. Cand incepea el sa recite sau sa cante pana si stelele stateau pe loc. Pe el il astept acum... Ne-am inteles ca indiferent de ce se va intampla cu noi sa ne intalnim aici la aceasta data. A fost primul meu iubit... Sper sa vina...
Maria plutea in visul tineretii ei neamplinite, cu o iubire care se lasa finalizata si un iubit asteptat.
-Ea venea de la moara
Si jos in ulicioara
Punandu-si sacu...
Maria intepeni. Nu-i venea sa creada auzului. Un singur om stia cat de mult ii plac aceste versuri si nu era zi sa nu i le recite, asta ca sa fie rasplatit cum se cuvine cu un sarut macar...
Maria ridica privirea spre cel ce recita. Nu-i vennea sa creada. Nu, nu-i adevarat. In fata ei era alt barman, cu o privire caldă, un zambet larg si senin. Doamne cat de oarba a putut fi. A venit la intalnire asa cum stabilise acum, cat de repede au trecut anii, acum douzeci de ani. Ce inseamna trecerea anilor! Ea se astepta sa vina cel din fotografie si numai pe el il vedea. Acum in fata ei era acest barman care recita tot la fel de frumos versurile indragite. Alt om, alta privire.
-Mihai?...
-Da, Maria, eu in carne si oase...
Maria ridica privirea si se vazu in oglinda de deasupra barului. Doamne cat a imbatranit, cat s-a schimbat, ca Mihai nu a recunoscut-o inca de la inceput. A fost nevoie sa vada fotografia... Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Azi doar atat si daca sunt ceva greseli sa imi fie iertate ca nu am timp sa le corectez... Urmeaza povestea lor cat au fost despartiti... apoi maine vine si... ceea ce s-a cerut... daca poveste place

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93031 (raspuns la: #92890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apologia bipului - de thebrightside la: 01/07/2006 21:39:36
(la: cui mai dam bip astazi?)
cum spun eu admiratoarei ca nu sunt disponibil, ca sa nu-si faca saraca iluzii in van? dau bip inapoi?
Usually...nu dau sfaturi in privinta asta, dar hai, treaca de la mine. :)
Ignori.

nemaipunand la socoteala situatia in care interpretez gresit :) Pana si din explorarea penibilului invatam una-alta, nu?

cand s-o desfiinta cafeneaua si nu vom mai avea cum sa comunicam altfel, iti dau si numaru de telefon :p

Darn! Credeam c-o "pun" de-o bipuiala... :))







I'm a riddle. Am I?
#131094 (raspuns la: #131014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho - de alex andra la: 09/12/2006 07:30:38
(la: Cateva randuri pour mon petit lis)
O sa-mi schimb si eu radical stilul de acum incolo!

Poti schimba macaz de vrei,
Sa scrii versuri de doi lei
Nu stii tu, orice ai face,
Ca talentu' nu-ti da pace:))
De ai scrie si manele,
Te ridica pan' la stele:)
Stai mai bine-n poezie,
Ca-ti sta bine ciocarlie:)

Lost without music in a world of noises
#162257 (raspuns la: #161659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
blue - de Bitterdream la: 30/03/2007 21:21:32
(la: Din vise se intrupa Inorogul)
Inorogul tau, care stie sa te poarte pana la stele, e binevenit in herghelie :)
#182728 (raspuns la: #182488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fuchsu - de alex andra la: 18/10/2007 16:22:42 Modificat la: 18/10/2007 16:23:01
(la: Pregateste cultura)
Daaaaa, ca pentru ashe personi, prin lucarna se ajunge pana la stele si mai departe:D:D:D:)))))))))))
#245929 (raspuns la: #245905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proletaru - de Maximilian Serban la: 27/10/2008 11:30:32
(la: 5 mici secrete despre tine)
daca te-as intreba ce distanta e, oare, pana la stele te-ai apuca sa calculezi?
cosmacpan - de zaraza sc la: 19/12/2008 15:20:05
(la: Ca un fel de bârfă...)
As vrea sa am pe cineva aproape caruia sa ii spun asa ceva...ar insemna ca nu mai are decat un pas pana la stele... Dar cred ca de fapt doar nu a venit momentul. Cineva, undeva, stie cand vine momentul ca sa se intample asta cu cineva, sa iasa din cutie...

Mi-as spune mie.
*** - de monte_oro la: 01/04/2009 13:04:10
(la: 1 Aprilie...)
din halta-n halta... pana luam stele-n lopata...
haha - de anisia la: 07/05/2009 00:50:11
(la: neterminată)
daca pe tine te doare, da pe mine :))))

stai ca nu termen inca de tot, ca stii tu... pana la stele mai ii. abea ajunsei pe cel norisor imbujorat. pana nu schimb prefixul titulaturii intitulate nu ma las. ma stii ca am ambatz :P
#434772 (raspuns la: #433125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Intruder la: 15/07/2009 10:01:57
(la: dedicatii cu adrisant ascuns!)
...nu-mi spune c-ai ascultat melodia pan' la sfarsit!!!
lol, daca-ti ies bube, nu-i vina mea. :)))

ba da, e mai mijtoaca ironia...astia se ironizau? noa, credeam ca se iradiau cu poloniu...scooze. :))

PS: te-am strigat la gard da' ereai dupe urzici...
#462915 (raspuns la: #462904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 15/07/2009 10:04:17
(la: dedicatii cu adrisant ascuns!)
ti-am raspuns, tot la gard.
da plecasesi.
avui mosafiri si monitorele inchis.

nu, n-am ascultat melodia pana la sfarsit.
#462917 (raspuns la: #462915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ATENTIE MAXIMA, va rog! - de Honey in the Sunshine la: 21/10/2009 20:10:05
(la: Mr. Cafeneaua '09 - votul)
Miza concursului tocmai a crescut pana la stele!
E vorba de un premiu special: un portret al lui Ionescu in creion, semnat de Bucu!
Castigatorul va putea primi (eventual prin intermediar) portretul, direct de la autor.
*** - de latu la: 11/05/2010 21:04:21
(la: semnele semnele)
Asta e cu adevarat o realizare.
Autoarea ne deschide poarta inspre sufletul ei, dojenindu-ne parelnic daca priveai mai atent ceea ce este desigur mai mult decat indreptatit, avand in vedere ca Norul acela semana mai mult cu o casa cu peretii din carti.... La fel de indreptatita ni se pare si pedeapsa pentru confuzia de care ne-am facut vinovati cu atata nesocotinta juvenila, pedeapsa constand in retragerea unui drept: Acela al informatiei. Autoarea trece sub tacere obiectul comparatiei, lasand prima parte (citatul anterior) sa planeze misterios ca o invitatie la angajamente speculative.
Cu descrierea arhitecturii interioare, misterul nu este elucidat, ci dimpotriva: pe trepte-i ridica intrebarea: Unde-i le-ul, cum arata oare dincolo-ul din se voalau pana dincolo stele daca se voaleaza stele pana acolo - si cum o fi aratat acel dincolo inaintea voalarii.
Revenita intr-o reala lume fara iluzii, fara inmatriculare in mare carte a visatorilor si fara zgomot, suntem confruntati cu un showdown: si nu mai conta cine urca.
De la momentul dojanei din deschidere si pana la jointventure-ul cu fatalismul n-a trecut decat pret de-un vis si jumatate si totusi el apare ca opritorul de usa smuls din radacini, pentru ca "nu mai conta"...

Insa lupta cu sine nu este pierduta. Fatalismul inghite sperante, dar martori pot schimba calea istoriei! doar norul oprit pe treptele marii este un astfel de martor. Fantezia ne este biciuita de imagini: Dar daca treptele se transforma intr-un vrej, si cresc pana in cer? Dar daca pe trepte apare FatFrumos, dar daca Sergiu Nicolaescu pune capat orgiei de sentimente?...

Si totusi exista magie. In ciuda a toate si tot, magia exista: In rolul sau de martor, doar norul oprit pe treptele marii sta marturie ca posibilul nu se masoara in verosimil, ca fante isi are radacina in fantezie si ca FatFrumos nu este fat ci om normal, ca tine si ca mine. Si tocmai in asta consta magia de-o clipa a romanticei sperante, acel no man's land spiritual, inaintea aderarii (recidiviste?) la uzurparea de privilegii (desi n-ajungeau acelor privilegii / decorul) si deci trecerea la cotidianul unde lacomia, micimea si snobismul determina uneori "rataciri" benefice, desi invatase candva constiincios / actorilor ochilor rolul .

Acest grup de versuri cu potentialul unei capodopere, asta in cazul in care autoarea va sti s-o ascunda privirilor contemporane, se incheie cu un indemn, mascat indaratul relatarii celor ce se intampla cu "actorilor ochilor rolul": si-acum repeta. Este un indemn pe care ni-l adreseaza cu dezinteresul sublim al intelepciunii achizitionate, fara a camufla decat superfluu si numai orientativ ceea ce insusi Lenin exprimase prin al sau celebru, util si deschizator de perspective: "Invatati, invatati, invatati!".
La fel de util si deschizator de perspective ni se pare si acest omagiu adus semnelor, (semnele / semnele...). Mesajul de fatza inca nu este la fel de celebru ca al lui Lenin. Dar n-avem voie sa uitam, ca revolutiile au intotdeauna idealisti in fruntea lor, in afara doar, de cele unde nu se gasesc idealisti.

Multumim autoarei pentru o lectie fara subterfugii, care ne insoteste pe trepte-ne, fara alt scop decat acela de a fi ocolita. O mai clara dovada de altruism, de dezinteresata abnegatie in slujba comunitatii, nu ne este cunoscuta din istoria literaturii regionale, nationale, continentale, insulare si universale.
alex - de munteanu rodica la: 11/07/2010 15:47:41
(la: jurnal de bord (54))
am gasit ceva si lăsînd la oparte interpretul si melodia care nu m-au impresionat deloc ,rămîn versurile care parca se potrivesc confei tale.Să mai spun ca şi mie cîteodata?

Asculta mai multe audio Diverse
imi imaginez - de Lascar Barca la: 19/09/2010 15:42:40
(la: Ca urmare a Campionatului Mondial)
cum ar interpreta Cohen melodia asta. Cu o octava mai jos si alt ritm...

#568930 (raspuns la: #568922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Daniel Racovitan la: 09/05/2011 22:33:46 Modificat la: 09/05/2011 22:35:23
(la: Ghicitoare muzicala :))
eu as zice alta interpretare, ca melodia e acceasi

remix e cand iei o interpretare si o modifici/imbunatatesti blah blah
#612522 (raspuns la: #612516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...