Ieșirea din comunism

1. Cri-cri – Bilet de verso
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18880/bilet-de-verso/1


2. Cri-cri – Schita cu iesire la mare
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17713/schiţă-cu-ieşire-la-mare/1

3. Intruder – Trucuri, cu Claire
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17597/la-o-cafea-cu-claire/1

4. Alex-andra – Poveste despre iubitii dintai
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/19345/poveste-despre-iubiţii-dintâi/1

5. Cri Cri- Sardonix
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16515/sardonix/1

6. Intruder- Balada alegatorului roman (partial cenzurat)
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/19088/balada-alegătorului-român-parţial-cenzurat/1

7. Intruder – Scorpion
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18756/scorpion/1

8. tuxedo – O proza, de fapt
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16634/de-fapt/1

9. prin parc – Paseste spre delphy
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17485/păşeste-spre-delphi/1

10. inshade – Colt 2
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17074/colt-2/1

1. monte_oro – Tu, prima
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17337/tu-prima/1

2. Intruder- “Autobiografie de fiu risipitor”
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/2

3. bright – Cugetarile unui scaun de rachita
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17733/cuget%C4%83rile-unui-scaun-de- r%C4%83chit%C4%83/1

4. Cri-cri – Schita cu iesire la mare
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17713/schiţă-cu-ieşire-la-mare/1

5. Honey - Miazazi
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18966/miazazi/1

6. Intruder – Scorpion
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18756/scorpion/1

7. monte_oro – Dumnezeu are ochii caprui
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/19521/dumnezeu-are-ochii-caprui/1

8. tuxedo – O proza, de fapt
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16634/de-fapt/1

9. Lady Allia, Nici nu ştii
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18991/nici-nu-stii/1

10. inshade – Colt 2
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17074/colt-2/1

1. Monte_oro, tu, prima - http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17337/tu-prima/1
2. Modigliani – blestem
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/19337/blestem/1
3. Alexandra, spuneti voi, http://www.cafeneaua.com/nodes/show/19026/spune%C5%A3i-voi/1
4. monte_oro – Dumnezeu are ochii caprui http://www.cafeneaua.com/nodes/show/19521/dumnezeu-are-ochii-caprui/1
5. Monte_oro, ielele timpului http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18638/ielele-timpului/1
6. Intruder- “Autobiografie de fiu risipitor”
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/2
7. Modigliani, altfel - http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18980/altfel/1
8. Cri-cri , Schita cu iesire la mare
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17713/schiţă-cu-ieşire-la-mare/1
9. Modigliani, inca - http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17861/%C3%8Enc%C4%83/1
10. Bright – Cugetarile unui scaun de rachita
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17733/cuget%C4%83rile-unui-scaun-de- r%C4%83chit%C4%83/1

am văzut lumina la ieşirea din tunel.
n-a contat nerăbdarea şi elanul
pentru că mi-au scris în carne – clasa a IIa.
mă ataşau la urmă
spunându-mi că asta-i ordinea
aberau. muşamaua era nouă şi-aşteptam
nu visam orient expres
ci doar o existenţă decentă
fără ciupituri şi zgârieturi.
şi ochii mei erau întregi, şi vedeau
dar ei, lăsau mâzga să muşte
terfelindu-mă-n mirosuri.
rapide evoluţii, accelerate decăderi
personale aberaţii,
ataşat vieţii.
Declasat.
lăsat pe mâna călăilor
să-mi scrijelească geamurile
să-mi smulga dinţii şi unghiile
cu râvnă.
şuierul a murit şi el
îmbălsămat într-o hală ruginită.
am oboist.. aş trage pe o linie moartă
să-mi legăn inutilitatea şi scârba lor
până la dezmembrare,
eu şi aurolacii
încolaciţi printre liniile vieţii
spărgând seminţe cu sare
şi soare.
măcar atât mi-a rămas:
ploaie, soare
uitare….

3. Un alt aspect de menţionat este reprezentat de practicile zamolxiene, centrate în jurul cultului focului, prevalent la ciobanii carpatini din vremuri imemoriale. Există astfel focul sacru de mărimi diferite, precum sunt lumânarea, torţa şi rugul lui Zamolxe. Focul este folosit ca intermediar între planul existenţial al omului şi cel divin. La focul sacru al lui Zamolxe, omul religios, homo religiosus, intră în conexiune cu transcendentul lumii şi prin rugăciune creează legătura pământ-cer.
Alte practici ţin de momentele ciclice cheie ale anului solar, cele două echinopţii, cel de primăvară şi toamnă, şi cele două solstiţii, cel de vară şi cel de iarnă. Practicile zamolxiene sunt puternic marcate de participarea mediului, având astfel un caracter natural, nicidecum declarat prin revelaţia unei minţi umane care poate fi supusă judecăţii subiective. Practicile zamolxiene nu fac cultul personalităţilor declarate profetice sau sfinte, ci exprimă o conexiune a omului cu elementul natural din care este parte intrinsecă.
Şi un ultim aspect al definirii unei religii este reprezentat de societatea religioasă al cărei celule de bază este omul religios. Structura socială de perspectivă este: familia zamolxiană, grupul social zamolxian extins, comunitatea zamolxiană şi naţiunea română.
O societate religioasă necesită o organizare sacerdotală. În cazul nostru există deja un cler zamolxian, chiar în mijlocul celui creştin ortodox românesc. Aceasta se întâmplă deoarece creştinismul ortodox la români se află în sincretism religios cu tradiţia populară religioasă a românilor, care este provenită din vechiul zamolxianism, fiind forma evoluată a religiei geto-dacilor. Foştii preoţi zamolxieni, numiţi decenei, au fost absorbiţi în clerul creştin, aspectele sacerdotale caracteristice zamolxianismului au devenit parte din teologia actualului cler creştin ortodox românesc. Numai aşa se explică de ce această formă de creştinism pune mare accent pe tradiţia strămoşească. Este iminent momentul în timp când un preot creştin ortodox român va spune: „Sunt preot deceneu! Vreau să servesc într-un templu zamolxian, nu într-o biserică!” Şi o atare ieşire din clerul ortodox românesc este îndreptăţită. Preoţii decenei au existat înainte de cei creştini.

ce dreaq ma, leo?
"sleit de istovit" e pleonasm jagos.

îmi adîncesc mîinile în noroi ce noroi pur de noiembrie atît de obscur
la fel de mîhnit şi întunecat închipuie universul fără nicio lumină
noroi de noiembrie fără vreo altă ieşire
îl încălzesc în palme la piept întind pe trup e fierbinte sînt uşor
din ce în ce mai uşor am cred o pereche de aripi
de noroi
îl mîngîi cu drag o iubire tandră şi pierdută am în braţe
un copil mort
las mocirla să mă simtă să fie absorbită în piele aştept cam atît
cît ai număra ce nu ai trăit defapt
apoi îl dau la o parte am pielea netedă extrem de fină croită din stofă de ceaţă
noiembrie ca o gură de aer o expir şi inspir la infinit
noiembrie
un hamac învizibil atîrnat între doi trandafiri
unul abia îmbobocit celălalt uscat
în plină ploaie


ete astea deloc nu-mi placura
descriptive pana la epuizare
e ca si cum te-ai craci insistent in fata mea obligandu-ma sa privesc inca si inca si inca o data acelasi lucru, acelasi punct fix care nu-mi mai zice nimic de-ndata ce m-ai fortat sa te-nvat pe dinafara.

- Am ajuns şi eroină. Cică aş fi vorbit în Piaţa Sfatului.?
Se uitară unii la alţii:
- Şi n-ai vorbit? Întrebă unul din ei...
- Nu, am trecut pe-acolo cu nişte colegi. Băieţii le cam luau în râs pe nişte babe. S-a luat una de mine, dar nu i-am răspuns.
- În fabrica asta unul spune că ai tras o băşină şi dincolo se-aude că te-ai căcat pe tine.concluzionă unul dintre ei.
Mona credea că e un fleac ce nu merita atenţie. Tocmai pusese la punct un soft Basic pentru calculele la proiect şi altul Fox pentru a scoate documentele necesare biroului. Programatorii de la Oficiu de calcul scoteau o fişă cu manoperă tehnologică într-un sfert de oră. Ea în două- trei minute. Trebuia să se ţină operativa unde nu prea era de discutat ceva serios şi se învoi de la şef să nu participe. Când se termină şedinţa, unul din colegi îi spuse:
- Vezi că Guţu a cerut să te dea afară din fabrică!
Ştia că este informator, mai ştia şi pe alţii. Când intra în ateliere era fluierată şi huiduită.
Nu se temea pentru că ea făcea aproape toate treburile biroului. Cu toate năduşelile, proletariatul nu a reuşit s-o dea afară.
La o salarizare se iscă o grevă la o formaţie. Maistru acordase procente diferenţiate la sporuri şi făceau scandal. Venise directorul care avea aplecare pentru fotbal şi echipa era plătită pe statele secţiei. Ca să-l scoată din încurcătură, Mona le zise:
- Ce treabă aveţi voi cu fotbaliştii? Sunt plătiţi din regie!
Ea ştia că nici muncitorii, nici directorul nu prea aveau habar despre asta, dar directorul postdecembrist, instalat cu ajutorul fostului secretar de partid prinse „musca” din zbor:
- Vedeţi băi, ce faceţi scandal aiurea!. Sigur că-s plătiţi din regie!
Nu-i mulţumi că-l scoase din încurcătură. La puţin timp ieşi un alt scandal. Chemase toată şefimea, cei din salarizare şi câţiva muncitori.
- Domnişoară, de ce n-aţi dat mai mulţi bani la oamenii cu cizme care lucrează pe acoperiş, cita el demagogic revendicările muncitorilor insinuând că ea ar fi vinovată.
- Şeful meu direct este domnul Florescu.
Toată lumea încremeni. Fostul şef de secţie era acum unul din directori. Când auzi răspunsul Monei, se trase în spate şi râdea înfudat cu gura până la urechi. Zâmbete puţin ironice apărură pe celelalte feţe.
-...Bine domnişoară, spuse cu o jumătate de gură. N-am să te mai întreb nimic!
Şi-a dat examenul de stat după un an. Succesul i-a fost fulminant. După examen profesorul veni la ea pe hol şi o luă în braţe învârtind-o printre studenţi.
- Vezi că domnul Luncă e supărat că nu l-ai pupat zise profesorul râzând. Pentru că era din altă grupă, îşi prezentase proiectul ultima. După vreun sfert de oră de prezentare îndârjită, răspunzând prompt la întrebări, profesorul o luă protector de după umeri şi o conduse spre ieşire.
- E destul! Felicitări! Bravo domnişoară!
Mona râse şi ea. N-ar fi spus vreodată cuiva cum l-a fentat pe Luncă, atunci când era cât pe ce să piardă un an. Dar în hazul şi veselia membrilor comisiei, era lesne de înţeles că dăduse în vileag secretul lor.
S-a dus la el să-i amâne un examen. S-a apropiat de ea şi a început să o sărute. Mona simţea că îi îngheaţă sângele.

Avea de cumpărat ceva medicamente.
- Picăturile sunt pentru mine, zise ea farmacistei.
- Daa?... Ai răcit? Răspunse ea şi intră în conversaţie cu Măriuca.
- Ea e mătuşa mea. O cheamă Mona. Şi când eram mică îi spuneam mami...
Măriuca era şi cochetă. Îi cumpăra mereu clame. La început le tot scotea din păr şi a dus ceva muncă de lămurire cu ea până a convins-o să le ţină. Acum le punea la păpuşi şi voia moaţe şi clamele lipseau. Până la urmă cumpără vreo sută de bucăţi, tot felul de floricele şi îi umplu capul de moaţe. Merse şi atunci la farmacie şi fetiţa culese laudele care o încântau.
Se îndreptau spre casă. Măriuca începu să cânte, întâi încet, apoi tot mai tare. Totă lumea se uita la ea. Şi fostul ei profesor de muzică, bătrân, pensionar o studia şi spuse cu părere de cunoscător:
- Măi, tu să te duci să dai spectacole la Bucureşti! Îi spuse el.
Fetiţa a cântat până la ieşirea din oraş.
Pentru a pleca de acasă, mai ales cu fata, îi trebuia multe ore de pregătire. Noul ei trup, mai mare cu jumătate din greutatea celui vechi îi făcea viaţa un chin. Şi să se spele îi era greu. Şi să se îmbrace... Avea noroc că printre haine, avea unele cu model larg şi aşa s-a întâmplat să aibă câte ceva de îmbrăcat. Cu mare greu reuşi să ajungă pe la zece la cabinet, dar prinse bon numai după-masă. Şi aşa era foarte aglomerat.
- Are platfus, merge pe vârfuri, se împiedică. O dor picioarele şi spatele.
Printre ţipete şi zbateri reuşi să o dezbrace.
- Ei, hai stai cuminte să mă pot uita la tine să te trimit la dansuri şi la balet, îi zise doctoriţa alintând-o.
- Da, este un picior valg bilateral. A cui e fetiţa?
- A fratelui meu. A fost abandonată de mamă şi de atunci tot la mine ajunge.
- Măcar bine că a încăput pe mâini bune. Aţi venit totuşi la timp. Bani vă dă?
- Până acum nu.
- De ce nu o cereţi în plasament? Dacă tot o creşteţi... spunea ea în timp ce dicta asistentei să completeze documentele.
- Mă bate gândul să o fac...
- Sigur, tot e ceva, un ajutor...
- Care e cauza? întrebă Mona
- Nu ştiu să vă spun, cel puţin deocamdată. Chiar aşa deşteaptă, nu sunt! completă pe un ton destins, ce o făcea pe Mona să zâmbească. Cu experienţa de reporter se bizuia mult pe intuiţia ce i-o provoca începutul unei conversaţii.
- Mergeţi cu acest bilet la radiologie.
Era şi acolo aglomerat dar mergea relativ repede.
Fetiţa făcu iar ceva spectacol cu ţipete şi destul de greu o convinse să stea.
- Uite, hai să te vezi la televizor, îi zise bărbatul care manipula aparatele fixându-i poziţia.
- Aşa să o ţineţi, îi spuse.
Mona o strânse iar cu căldură şi îi şopti la ureche:
- Îţi face poză la păsărică îi şopti ea ştiind că-i place să-şi vadă pozele şi să fie pozată.

Singura (SINGURA!) variantă de ieşire din criză este stimularea consumului, prin mijloace multiple. Frânarea consumului e absolut sinucigaşă.
Cea mai bună dovadă în acest sens este tocmai revenirea sau creşterea virulenţei crizei, grefată pe fondul încercărilor imbecile de-a stopa consumul.

Singura (SINGURA!) variantă de ieşire din criză este stimularea consumului

fara suparare, spui aiureli.

in Romania consumul crestea cu peste 30% pe an, in timp ce PIB-ul cu 6-7%.
sa consumi ce nu ai e adevaratul act de sinucidere.

si P.S.: economiile dezvoltate au avut generatii si generatii de burghezi care au economisit la sange si-au finantat actualul nivel de venit cu investitiile lor.

exista un nivel optim intre investitii si consum, pentru o tara la fel ca pentru orice individ.

grefată pe fondul încercărilor imbecile de-a stopa consumul.

o alta aiureala, iar fara suparare. revenirea crizei e legata de incapacitatea guvernelor de a lua masuri adecvate, de unde neincrederea pietelor financiare.

Se cereau ieşirea lichelei noastre din istorie, încetarea rolului ei istoric-activ, trimiterea ei „la vatră“. Se cereau eliminarea concentratului letal de lichelism din viscerele societăţii, recuperarea sărbătorească a lichelei tradiţionale şi, astfel, revenirea la doza firească de lichelism a oricărei societăţi normale

N-am un singur viitor, s-ar părea că-s împresurată de-o infinitate de clipite viitoriceşti; aşadar, n-aş vrea să-mi intre-n cap că intrarea-i cu ieşire unică. Prefer să stau cu eşarfa de baba-oarba trasă pe ochi în faţa a mii de uşi ce se izbesc.

nu stiu de ce, mi-ai adus aminte de asta:

Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut... (pântre dinţi, aparte, şcolarului:) Ia sama doară să nu ţi le gâghil eu ţie într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieşire.)
Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e admirabilă...
Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoada lui Peştaloţiu!
Inspectorul (urmând): ...şi zelul dumitale vrednic de laudă... (Către elevi:) Voi, băieţi, căutaţi a profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult patria, România, pentru viitor!
Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule inşpectore?... Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!! (Se aude clopotul de ieşire.)

Cosmacpan, îmi cer scuze pentru ieşirea de mai sus. Mă gândesc, totuşi, că sunt şi alţii care pot gândi ca tine şi atunci ce-am făcut? Afectiv, nu vreau să car în spate suspiciunea sau interpretările pe care societatea, românii noşti până la urmă, iaca!, le-ar descărca pe umerii altuia care , vezi Doamne!, e mai bogat ori mai avantajat de soartă. Nu-s aşa bogat cum crede omul de pe stradă. Am făcut, totuşi, nişte gesturi de omenie posibile, ajutând pe unii să-şi tipărească volumele, dând premii în bani de la revista SINGUR, mediatizând, cât mi-a stat în putere, autori foarte buni dar ignoraţi.
De ce ar trebui să mă victimizez? Sunt mulţumit sufleteşte că nu am stat pe margine, mimând interesul dar fiindu-mi indiferente zbuciumul şi strigătul de ajutor al semenului meu.
Încă o dată, scuze pentru "explozia" de adineauri.

Stupid răspuns într-o țară pe care ați devalizat-o de prostie, iar când cineva vrea să o schimbe în bine pentru că evident nu este, i se indică ușa de ieșire.
Oricum îți știam răspunsul, cum îl știu deja pe al tuturor, că tocmai de aceea am scris ”parodia”... Și trebuia la rându-ți să-l știi pe al meu.
Dar am convingerea că nu-l cunoști... sau oricare ar fi... nu trece!

Stupid răspuns într-o țară pe care ați devalizat-o de prostie, iar când cineva vrea să o schimbe în bine pentru că evident nu este, i se indică ușa de ieșire.

inteleg deci ca tu vrei sa schimbi in bine Romania! Bravo dom´le, nobil tel ti-ai fixat!

sa spui UNDE si CINE te-a facut "in mod direct prost, porc, magar"...
e chiar atat de greu sa cauti prin commurile poeziilor tale si sa ne-arati CONCRET?
da, e greu, pentru c-ai scris mult dar nici noi nu te-am pascut peste tot.

hai sa-ti arat un exemplu de integritate made by goeteri si niste mostre din educatia ta:

am suficientă educație și cultură să recunosc orice snob inept de la mai multe poște...

niște nimicuri intitulate poezii,

Eu n-am publicat aici să fiu martor la un closet prezentat drept bucătărie fină, și nu am jignit apriori pe nimeni, așa că nu permit imbecilități de frustrați cu aere de genii. ("aprioric", n.b)

o noutate de nou model de dezmăț

"huideo" ti s-a strigat datorita ofensei aduse userului "nyx" si nu ma face sa-ti arat negru pe alb, pentru ca littera scripta manet si nici noi suntem chiar atat de tampiti!
poezica de mai sus este ea insasi o OFENSA adusa noua, tuturor...dar e atat de proasta si atata nevolnicie tasneste din ea, incat mi-e jena sa te aud justificandu-te...
ti s-a mai spus:
tu ca persoana fizica, reala, cu personalitate, cu o viata privata, cu un domiciliu stabil si cu un loc oarecare intr-o societate oarecare...NU ai fost lezat sub nicio forma pe cafenea.
tu, persoana fizica si reala, etc, etc...ne-ai ofensat la gramada, EXACT ca persoane reale, cu personalitate si facand parte dintr-o societate, cu o viata privata si necunoscuta tie, etc.
cum iti permiti sa scrii mizeria asta?
Stupid răspuns într-o țară pe care ați devalizat-o de prostie, iar când cineva vrea să o schimbe în bine pentru că evident nu este, i se indică ușa de ieșire.
NOI am devalizat tara??
TU vrei s-o schimbi in bine?
pai du-te dom'le si publica-ti manifestele pe siturile camerei deputatilor, senatului, guvernului, pe blogurile politicienilor si tot asa!
as zice "sictir" dar n-o sa foloseasca intru nevolnicia care te macina...

uite şi băieţaşul de cartier :))) mno că eşti hilar... înnoadă-ţi uşor rufăria şi priveşte spre uşa de ieşire...e doar a ta... sări că e promoţie.

Eu am un blog unde mediatizez cazurile umanitare şi cele fără ieşire cum se pare a fi acesta, dar, pentru ca oamenii să ajute au nevoie de detalii.

Nu neaparat nume..., detalii.

Plus că, dacă vreau să ajut, cum pot să ajut?
Nu reiese din acest apel umanitar...
Cu bani? Să spunem că se strâng. Unde îi virăm?
Cu semnături? Pentru cine le dăm? Unde le plasăm?

Înţelegi ce vreau să spun?

Uneori când vrem să ajutăm şi dăm informaţii trunchiate nu facem altceva decât anulăm şi cele câteva şanse...

Dacă te interesează, putem să analizăm o variantă corectă pentru toată lumea şi putem plasa cazul pe mai multe bloguri pentru a se putea bucura de mediatizare şi ajutor real.

"Nu toată lumea are permanent biciul în mînă şi nu toţi cei care-l au, ştiu cînd şi cum să-l folosească"

Sper că-ţi dai seama de care parte a şfichiului te situezi.
N-am fost niciodată adepta vorbei "hoţul strigă hoţul", însă cu tine voi fi obraznică şi-ţi voi cere întotdeauna să-mi arăţi conţinutul bocceluţei-intenţionale la ieşirea din casa dialogului nostru.