comentarii

Ion Druta Povestea Craciunul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
intai - de zaraza la: 03/12/2008 19:06:50
(la: Cum te-ai apucat de citit?)
am citit ion creanga, "povesti, povestiri, amintiri", era o carte mare, galbena, cu ilustratii si font foarte mare. urmaream literele cu degetul sub supraveghere parinteasca. nu prea mi-a placut, dar totusi am terminat cartea. pe urma, am pus mana pe o carte de pe noptiera, pe care o citea maica-mea. era ceva cu un amor ilicit, ea ramane gravida, se prostitueaza cu straini, iar in final devine o femeie pierduta si intra in inchisoare. a durat ceva pana am prins subiectul, pe urma citeam cartea cand era maica-mea la servici. pana s-a prins ea si mi-a ascuns-o, mi-a dat alta carte, cu povesti. cum cunosteam casa mai bine decat ea, am gasit ascunzatoarea instant si m-am pus si mai dihai pe citit. era mai lejer, de tura asta nu mai trebuia sa fiu atenta la ce pagina a lasat-o ea deschisa, ca atunci cand era pe noptiera. in tot cazul, am terminat-o repede si incepand de atunci am inceput sa consum carti in disperare.
zaraza - de thebrightside la: 03/12/2008 19:28:31
(la: Cum te-ai apucat de citit?)
"am citit ion creanga, "povesti, povestiri, amintiri", era o carte mare, galbena, cu ilustratii si font foarte mare."

colectia biblioteca pentru copii, impreuna cu aia "canuta, om sucit" si multe altele, s-alea erau la preferate.
#368702 (raspuns la: #368685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai zi-mi de Ion Groasan, Gheorghe Craciun, recomanda-mi/ ne ceva :)
#514779 (raspuns la: #514771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea lui Mos Craciun - de camyb1981 la: 26/11/2004 12:46:31
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Exista un film care mie imi place la nebunie, din pacate nu mai stiu cum se numeste, desi il urmaresc in fiecare an in preajma sarbatorilor… E povestea unui batrin care sustine cu vehementa ca e Mos Craciun si se comporta in consecinta; el este bineinteles considerat nebun si dat in judecata de inalta societate care nu vrea sa pemita copiilor sa-si materializeze visul intr-o poveste despre care li s-a indus din start ideea ca e falsa; pentru ei sint palpabile, credibile si demonstrabile doar numerele de cont, cifrele de afaceri etc.

Aici intervine un avocat minunat care le argumenteaza sus numitilor ca insasi societatea si Constitutia americana permit si chiar incurajeaza credinta in Dumnezeu, marcind, in mod paradoxal, bancnotele cu sintagma “In God we trust” (Credem/ne incredem in Dumnezeu), fara a avea, desigur, nici o dovada palpabila a existentei lui. Dar, ca si Mos Craciun, Dumnezeu este o teorie (sau, dupa propria vointa) o credinta care nu dauneaza prin sine, nici daca e respectata, nici daca e ignorata.

Daca totusi Dumnezeu exista, conform pariului lui Pascal si promisiunilor crestine avem foarte mult de cistigat prin credinta: liniste sufleteasca, mintuire etc.; in mod similar Mos Craciun, fie el si materializat intr-un batrinel simpatic care spune povesti copiilor nu face rau nimanui.

Cu scuzele de rigoare pentru enorma paranteza, as spune eu, de ce sa nu acordam fiecaruia libertatea sa creada in ceea ce alege el sa creada atita timp cit asta nu dauneaza celor din jur?

Personal nu cred in reincarnare, (desi mi-ar placea sa cred ca n-o sa mor si putrezesc pur si simplu), si nici macar nu sint o fire toleranta, dar sint de acord cu Samadhi ca astfel de teorii vin de la sine, nu ai argumente reale nici pro, nici contra. De aceea cred ca ar fi mai omeneste sa acordam fiecaruia dreptul la opinie; mi se pare ok sa contrazici pe cineva spunindu-i ca nu esti de acord cu acea parere, si argumentind sau nu, dupa caz, dar nu sugerind ca ii lipseste intelectul pentru ca are o asemenea opinie; cel putin in acest caz, pentru ca uneori si mie – mi vine sa-i string de git pe unii care sustin niste aberatii doar de dragul de a te scoate din sarite:)

Numai bine!
Liliana GRADINARU: Poveste de Craciun - de Areal la: 22/12/2008 16:02:18
(la: Bucuria Sarbatorilor)
Magia zapezii imi aduce
In memorie, natalul gust
Al ninsorilor cu ingeri
Si povestea de Craciun
Acoperita in aur
De glasul mamei
De cand Dumnezeu
A vorbit Mariei
Ruga i-a cuprins casa
Cu lumina stelelor
Una a inflorit intr-o isle
Prefacuta in Rai
Era steaua Pruncului Iisus
Lumina slaba a necredintei
Ranjeste in oglinda maniei
De teama incoronarii
Ca Imparat al Domnului Iisus
Dumnezeu a condus Pruncul
Pe Iosif si Maria
In locul cel mai Tainic
Pe drumul bejeniei
Stravechile nisipuri parcurse
Cate imagini dau ochiului asalt?
Hora astrelor nu s-a sfarsit
Zilele fumegande in rama noastra
S-au aprins intr-un decembrie
Deschizandu-ne timpul
Spre ceasul viitorului
Lumina s-a imprastiat
Pe drumurile mintii
In bisericile care se rugau soptit
Cloptnitele risipesc sunetul colindelor
“Hristos se naste
Veniti la inchinare”
Liliana GRADINARU: Poveste de Craciun - de Tot Areal la: 18/12/2009 16:03:46
(la: Hai sa va colind)
Magia zapezii imi aduce
In memorie, natalul gust
Al ninsorilor cu ingeri
Si povestea de Craciun
Acoperita in aur
De glasul mamei
De cand Dumnezeu
A vorbit Mariei
Ruga i-a cuprins casa
Cu lumina stelelor
Una a inflorit intr-o isle
Prefacuta in Rai
Era steaua Pruncului Iisus
Lumina slaba a necredintei
Ranjeste in oglinda maniei
De teama incoronarii
Ca Imparat al Domnului Iisus
Dumnezeu a condus Pruncul
Pe Iosif si Maria
In locul cel mai Tainic
Pe drumul bejeniei
Stravechile nisipuri parcurse
Cate imagini dau ochiului asalt?
Hora astrelor nu s-a sfarsit
Zilele fumegande in rama noastra
S-au aprins intr-un decembrie
Deschizandu-ne timpul
Spre ceasul viitorului
Lumina s-a imprastiat
Pe drumurile mintii
In bisericile care se rugau soptit
Cloptnitele risipesc sunetul colindelor
“Hristos se naste
Veniti la inchinare”
Craciun - de SB_one la: 04/12/2003 12:29:04
(la: In curând Craciunul..)
Craciun

In mantie purpurie de credinta
Tinind la piept Prunc Sfint, abia nascut,
Faptura blanda, maica-n suferinta,
Asa te stim, MARIE, pe pamant!

Masura a iubirii fara margini,
Fecioara-Mama, chip Dumnezeiesc,
Cine-ti patrunde sensul din imagini
S-apropie lin de Tatal cel Ceresc.

Cu fiecare noua Implinire
A profetiei "nasterii Regesti"
Reversi in noi valuri de fericire
Prin Izbavirea ce ne-odaruiesti.

Cu nimb de stele-ncoronata-n Ceruri,
Cu dragoste smerita, pe Pamant
Esti mama buna dincolo de vremuri,
Trecandu-ne in suflet Duhul Sfant.

Ion Ciurea/ Nelinisti


PS
-Lenevia ingrasa. De aceea fii activ si harnic, fii masurat la mancare si bautura!(Reinhold Stanzel)
#5998 (raspuns la: #5990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Va fi perfect, Craciunul, anu - de Alice la: 17/12/2003 05:13:59
(la: Un Craciun perfect)
Va fi perfect, Craciunul, anul asta, ultra-personal...

E undeva, pe fir de apa, o cascioara varuita-n alb, cu braul siniliu.
Miroase, din pridvor, a busuioc, a nuci si-a muc de lumanari de pe la candele.
Miroase-acuma, se prea poate, nush, a buna mea care s-a dus la Cer, de-o luna, din lumea cea de chin si de prigoana.
Hei, voi cata apoi prin pod, cosul cu mere si cu nuci si trei ciorchini de struguri negri. Ci sunt acolo, simt de-aicea, de departe.

Voi face focul, binisor, si voi sorbi arar, dintr-o ulcica, vinul gros, rasfiert pe plita, nu inainte de-aprinde o lumina, sub icoana.
Cand focul s-o-nteti va prinde-a povesti de veri fierbinti si neclintite, de pomii ce-nfloreau la ruga bunei, de fetisoare ciufulite si obrajori plini de dulceata de cirese-amare...pana in san ...
Da, si de jocuri de pitici pititzi pe sub divane, de perne-n cap si furtisaguri de pe la vecini ...cel mai adesea, mere.
Si s-o-ncalzi-n odaie ...bine. Mi s-o-ncalzi si sufletul, cu spatele la soba.
Apoi, pe la si-un sfert, trei glasuri subtirele-mi vor aduce-aminte cum ca venit-a ceasul lui "ne dati".
Voi lua cosul si voi pune-n maini micute, tot ce-mi doresc sa imi aduca Mosul, de Craciun.
El ...el va veni, tarsind piciorul drept, cand geana-n geana somnul m-o indupleca, intr-un sfarsit.

De unde stiu ca va veni?
De unde stiu ca sunt iubita.
Pentru Mos Craciun - de ygrec la: 22/12/2003 02:08:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
Iarta-ma ca te salut numai din usa/ Te-as pofti si-n casa dar mi-e teama / Ca-mi aduci aceeasi vesnica papusa / Si acelasi vechi refren de panorama
Iarta-ma ca-ti spun ce cuget Mos Craciun / Dar eu zau...nu vad de ce mai vii / Ce folos ca esti batran si-ai suflet bun / Daca -n tolba n-ai decat minciuni pentru copii /
Nu-ti mai pierde timpul cu povesti / Pentru cei ce nu mai cred in ele / Tu, e drept, n-ai fost decat asa cum esti / Omul cu papusi de portelan si acadele

Iata, asta este tot ce-am vrut sa-ti spun...Si te-as mai ruga ceva:
Tine minte, tine minte Mos Craciun !
Si, la anul , daca vii din nou, sa-mi vii cu Ea.


Ion Creanga - de LMC la: 14/06/2004 22:48:26
(la: Mod de evaluare a literaturii contemporane...)
Pentru cei care nu stiu chiar si Ion Creanga a scris citeva lucrari foarte scandaloase care pe vremea lui Ceausescu au fost pur si simplu cenzorate la maxim. Nu mi-a venit sa cred cind am dat peste aceste povestiri foarte vulgare, lansate imediat dupa caderea comunismului in Romania. Am sa revin cu titlurile acestor povesti pentru cei interesati. "O cola va rog..." este nimic in comparatie cu ce a scris Creanga.
"...tu sa fii un Mos Craciun cuminte, ok? :))))"anisia. - de DESTIN la: 21/11/2004 03:26:26
(la: Trancaneala Aristocrata)

"si o sa te imbraci in Mos Craciun? cu barbison si burtoi asa cum vezi in filme...hehe imi amintesc de un Craciun, ne-am strins cu totii la unchiu-meu si pentru ca erau si ceva copii mai mici au inchiriat un Mos Craciun de la o firma. Numai ca ala era cam cu ochi alunecosi inima zburdalnica si in loc sa-i cheme pe copii sa i se aseze pe brate si sa spuna povesti, o intreba de zor pe verisoara mea daca ea nu stie o poezie...he he ce ne-am mai distrat dupa aceea...
tu sa fii un Mos Craciun cuminte, ok? :)))) "

Dear anisia,

Am sa fiu cu siguranta cuminte,nu imi voi exercita decat atributiunile ...

De costumatie nu am nevoie...:"cu barbison si burtoi"sunt proprietar de drept,acesta e fost si "sansa" mea sa trec "interviul" pentru a fi "selectat" .Un original "mosulica".

Ispita bate-o vina...sau acel Mos Craciun de care amintesti era de "profil seducator"...

Sunt etape de promovare pe care si Mos Craciun le parcurge...


M-a bine dispus povestioara ta si dupa cum vezi buna sursa de inspiratie pentru mine.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#29392 (raspuns la: #29386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cadouri de Craciun - de Dinu Lazar la: 09/12/2004 22:22:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pentru cine vrea sa faca celor dragi un minunat cadou de Craciun, o fotografie artistica, sau mai multe:

Web Special Edition Prints
***************************************************

Available for a limited time only:

October15-December15,2004

(Internet orders only - Not available from galleries)

$250 each print; $450 for two prints and $600 for all three

These BLACK and WHITE artist-made silver gelatin prints are offered in 7"x7" size mounted on a 16"x20" cotton rag, acid free, four ply museum board.
The number in the edition is determined by number of photographs sold.
Each print is signed on the front and stamped on the back of the mat.
Please send personal check or money order between

October15 to December15, 2004

to:Ion Zupcu
88-63 Myrtle Ave.
Glendale, NY 11385


Once the ordering period has closed, all prints in the edition will be
made, signed, numbered and shipped within six days, right before the
Christmas.

Thank you

Ion Zupcu
718 847-6549
www.ionzupcu.ro
#31266 (raspuns la: #31249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste adevarata - de Mihai B la: 10/11/2005 22:21:30
(la: datele de nastere la control!)
Erau romani imigranti. Departe de tara lor si imprastiati peste tot intr-o tara din Europa de vest. Si ce s-au gindit ei. Hai sa infiintam un grup the romani virtual ca sa tinem legatura. Si asa au facut.
Grupul a crescut... idei noi..si unul a propus: Hai sa ne punem adrese si numerele de telefon intr-o lista ca sa ne putem suna. Si asa au facut.
Apoi au zis hai sa ne intilnim si sa petrecem romaneste.
Au inceput sa-si spuna zile de nastere, cand si unde fac concediu... ce mai ca intre prieteni. Si fericirea asta a durat ceva timp.
Intr-un an insa, aproape de Craciun, unora li s-a facut dor de casa si au scris ca se duc cu toata familia sa petreaca Craciunul in Romania.
Din pacate, cineva, nimeni nu stiu cine, in timp ce unii erau plecati s-a dus la adresele citorva (adrese care erau scrise pe net) si au furat cam tot ce era mai de valoare...cand s-au intors romanii nostri din tara cu burtica plina de sarmale si racituri...bineinteles ca acel forum inca mai exista pe net. Multi dintre utilizatori nu stiu aceasta poveste. Cei care insa au fost pagubiti nu mai sunt de mult pe acolo.
Bineinteles ca exemplul de mai sus nu are nimic de a face cu datele personale sau cele de banca dar prezinta un exemplu de naivitate.

Te rog sa ma scuzi ca ti-am stricat conferinta. Sincer imi pare rau.

Mihai
P.S. Daca imi dai adresa ta de e-mail o sa-ti trimit detaliile acelui site unde multi romani isi scriu adresa. Cata naivitate.
#86555 (raspuns la: #86520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
N-am crezut niciodata in Mos Craciun - de Dora C la: 19/12/2005 11:54:33
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
N-am crezut niciodata in Mos Craciun . Varu-meu Relu, cu câtiva anisori mai in vârsta, m-a luminat in privinta «Mosilor» de indata ce am inceput sa gândesc. Parintii mei nu s-au straduit niciodata sa ma convinga de contrariu. Erau usurati probabil ca scapa de o cheltuiala suplimentara. Când aveam 6 ani, vecinii au organizat o mascarada in care tanti Doina deghizata grotesc, juca rolul «mosului». In loc de mataua rosie, avea un capot de matasa rosu cu floricele, pt cap avea o caciula rosie si avea fata acoperita de vata.
La « festivitatea asta» erau invitati toti locatarii . Erau patru familii in cladirea noastra, si fiecare avea câte doi copii cam de vârsta mea. Parintii mei , sa nu se lase mai prejos ne-au cumparat si ei (mie si sora-mi) un cadou . Ba in plus, au pus la dispozitie bucataria noastra ca loc de intilnire. Au scos masa iar scaunele le-au pus pe margine sa fie mai mult loc. Asa ca in ajun de Craciun, s-au adunat cu toti la noi si eu ca intotdeauna când aveam musafiri, eram buiaca de saream pe pereti. De mica am invatat un truc. : stiam ca pot sa-mi fac de cap când aveam musafiri si scapam de obicei, nepedepsita. Dar de data asata era ceva special : aveam ocazia sa le arat celorlalti prunci cât sunt de interesanta si de improtanta.
Dupa ce ne-am adunat cu totii, dupa ce s-au asezat care pe unde au putut, am auzit câteva batai in usa si maica-mea s-a dus sa deschida. Si cine credeti ca era ? "Mosul" ce tragea dupa el un sac de iuta!!! Bineinteles ca am recunoscut-o imediat pe tanti Doina. In schimb ceilalti tantalai pareau nauciti, care mai de care mai intimidat.Se lipeau de genunchii parintilor si chicoteau jenati. Dupa ce s-a asezat pe un taburet, «mosul» a hohotit ca un debil de câteva ori apoi ne-a intrebat daca am fost cuminti. Pai cine era prost sa zica ca nu ? Apoi, a bagat mâna in sac si l-a strigat pe nume pe primul dintre noi. Si asa rând pe rind s-au perindat toti tolomacii prin fata Mosului, si se fâstâceau sau se smiorcaiau si-i ziceu «mosului» care nu era mos, câte o poezie sau un cântecel. Nu-mi venea sa cred ! Oare erau cu totii orbi ? Culmea a fost când ne-a venit rândul. Noi eram ultimele. Bleaga de soru-mea, cu toate ca am educat-o si i-am zis ca nu exista mos Craciun, parea hipnotizata. Ba culmea a recitat si o poezie. Asta m-a scos din sarite. L-am lasat pe «mos» sa ne dea cadoul, si apoi m-am apropiat de el si am smuls vata de pe fata. Astfel au putu toti vedea ca era vorba de tanti Doina.. Si uite asa am ucis mirajul .

Primul meu cadou de Craciun, vreau sa zic primul nostru cadou de Craciun se compunea din : doua pungute cu bomboane acrisoare, o portocala si o carticica cu povestea «AliBaba si cei 40 de hoti» In dosul copertii, taica-meu ne-a scris câteva rânduri.Ne cerea sa fim cuminti de vrem sa vina mosul si la anu’ viitor. Nu stiu daca am fost mai cuminti dupa aia, mai ales eu, dar stiu ca de la acel Craciun, am inceput sa primim in fiecare an câte ceva.

Bygot, eu stiu povestea altfe - de Intruder la: 18/10/2006 01:28:38
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Bygot, eu stiu povestea altfel. aici sunt toti gazde si niciunul, nu te mai scuza!
dar sa-ti spun povestea cum o stiu eu:

deci:

Privind prin gaura cheii, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa, dezbracati, desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: "Hai sictir!...cara-te de aici ca sunt in durerile facerii, soricelule!!! ce-mi pasa mie? du-te si spune-i cocosului, manca-i-as creasta lui, sa vina sa-mi aline durerile si sa-mi puna un film cu Van Damme!!!"
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Pe porc l-a durut direct in rat si a raspuns: "Asa si? ce-mi pasa mie de capcane, eu plec de-aici dupa Craciun...am ramas in urma cu toate facturile; am facut la banca un angajament de plata, dar or s-o ia in mana ca eu n-am sa mai fiu pe-aici...ha-ha-ha! Si-acum, inchide usa pe dinafara!
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow! It is a strange thing...something is rotten in the state of Denmark! Wow!!! It's no good! You know?
Soricelul a zis: I can't make it out!
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era un gandac de bucatarie. Asa ca acesta o musca de fund.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este un chil de trascau, asa ca fermierul se duse in cotetul gainii unde avea o sticla ascunsa, sa n-o vada nevasta-sa.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea in pat, pe rand, ca sa-i tina de cald iar ca sa ii poata hrani fermierul cumpara 10 chile de salam.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit Presedintele Romaniei, Primul-ministru, Corneliu Vadim Tudor, Maria Ciobanu, Sharon Stone, Mitica Popescu, Teo Trandafir si altii ca sa prezinte condoleante. Toate steagurile au fost lasate in berna, s-a decretat Zi de Doliu National si la groapa s-au tras 12 salve de artilerie.
Soricelul privea acum prin gaura cheii la fermier cum doarme singur in pat, tot dezbracat in pielea goala.

Morala: Toti suntem in aceeasi oala. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, da-i toti banii- inclusiv maruntisul din buzunar, casa, masina, nevasta, camasa, cravata si budigaii de pe tine. Umanitatea este in pericol, democratia este in pericol, cafeneaua este in pericol din cauza lui Intruder, jos comunistii!

Bygot, stai calm. nu mai fac. doar daca ma rogi! :D
______________________________________
Curiosity killed the cat, but for a while I was a suspect.
#151959 (raspuns la: #151882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Craciunul taietorului de lemne - de Intruder la: 13/12/2006 02:32:58
(la: 'CONCURS' POVESTIRI ULTRA-SCURTE DE CRACIUN)
"ninge cu fulgi mari, iubita mea si tu stai tacuta ca zapezile din Alpi...
pentru tine, am taiat un car de lemne...am taiat trei paduri si-acum ma privesti piezis cum zac pe canapea ca o carpa; sunt obosit, dar ce-ti pasa?
nu te gandi c-o sa facem ca anul trecut, sa ne iubim in baie sub dus...mama ta nu mai sta la noi, patul poate sa scartaie pana-n zori...
uiti ca avem baia mica, ca n-aud ce-mi spui prin ureche, cand gelul de dus imi inunda timpanele si- mai ales- uiti ca s-au dezlipit atunci trei placi de faianta verde cu romburi...
stai tolanita ca o pisica torcand, iti place sa stai la caldura sobei...
degeaba ai trecut la al treilea pahar, asta-i vin nu coca-cola...ai ganduri mari in noaptea asta, eu am doar o durere de oase si cinci bataturi in palme de la toporul de taiat lemne...
degeaba iti arati coapsele albe ca niste coloane gotice, degeaba te-ai descheiat neglijent la primii trei nasturi de la bluza, eu n-am putere sa continui...
focul arde, trupul tau arde si eu ard de nerabdare sa dorm, sa dorm, sa dorm...
esti inconstienta cand bei vinul asta tare, esti inconstienta daca tu crezi ca te pot mangaia cu palmele-mi batucite de munca si ger...
la multi ani, iubito...si dormi...poti sa te dezbraci sau s-astepti sa rup eu hainele de pe tine, poti sa te nasti a doua oara sau sa mori cu mine de gat...
muzica ta m-adoarme si s-ar putea sa nu ma mai trezesc pana la Craciunul viitor cand voi taia alte paduri si vom povesti de Craciunul asta ratat..."

______________________________________
"It is only with one's heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye."
poveste.. de craciun - de marin aurel la: 21/12/2007 20:47:28
(la: Poveste de Craciun)
Esti flacaule de..poveste nu am reusit nici macar sa parcurg prima parte ... parerea mea :nu este necesara o continuare.
Nu te concentrezi asupra mesajului ce doresti sa -l transmiti.Nu prea te -a inzestrat cine vrei tu cu har...
Italia - de Intruder la: 05/01/2008 22:21:11
(la: Beletu' de-ntors )
"Mai am un singur dor(Eminescule,te ador!),sa nu mor de Craciun!Am cancer.In februarie nu voi implini patruzecisicinci de ani."

ce-i de inteles aici? daca era din jurnalul cuiva apropiat tie, puteai s-o spui fara retineri.
ok, sa zicem ca te-ai hotarat sa negi boala in asa hal, incat ai trecut-o pe umerii altcuiva...am pus si posibilitatea asta! intrebarea mea (retorica, nu astept raspuns!) este de ce dracu' n-ai facut ca ala cu trenuletul? toata lumea stie povestea, cica un tip s-a dus la doctorul psihiatru si ii spune "dom' doctor, am un trenulet in cap!"..."ok, zice el, o sa ti-l scot! poimaine sa vii la operatie!" asta vine dupa 2 zile, doctorul ii face o injectie cu imortele si adoarme...cand se trezeste, medicul ii arata un trenulet de jucarie. "uite, asta l-ai avut in teasta!...si ala pleaca fericit si "vindecat". putea sa zica "dom'le, am bagat trenuletul in capatzana lui Intruder, las' ca si-asa e tzacanit si cocosat! el le are cu macazul, deci n-or sa fie probleme!"
pe mine sa nu ma bagi in cardul inteligentilor, io nu-s capabil sa dezleg enigme sau sa pricep sofisticarii! imi plac oamenii sofisticati, femeile sofisticate si mai si dar sa fie sofisticate la locul si momentul potrivit! am inteles demult ca mintea omeneasca e diabolica si netul e cea mai mare curva! nu te-am compatimit, am zis "uite dom'le o femeie curajoasa! e in stare sa-si poarte boala in ultima faza scriind pe cafenea, in loc sa-i zapaceasca pe ai ei!" ...apoi, vii tu cu enigma ca o telenovela! (nu mai dau citate)... nu m-as mira ca peste o luna sa ne spui ca de fapt esti Ricardo si Marta e adminul nost'!
am o senzatie de deja-vu, cu tine...e doar o senzatie, s-ar putea sa ma-nsel ca nu sunt Nostradamus! nu cred ca esti moldoveanca si nu pari sa ai 45 de ani. am senzatia ca n-ai copii sau daca ai, ei sunt mult mai mici...am senzatia ca Ricardo nu exista sau daca exista, exista doar un Petre, Ion sau Toma Alimos!! sa-ti mai spun? nu-ti mai spun, ajung atatea telenovele! ie-te ce te sfatuiam eu sa-l citesti pe Dante si tu il stiai pe de rost de la vecina ta! ma rog, dar spune-i vecinei tale ca n-o cred cand afirma c-a fost fericita cu domnul ei sot!...nu-s inteligent dar nici eu n-as fi fericit cu o fâţă care ar citi numai retete de bucatarie...intelegi shpilul?
nu pricep nici legatura cu "colindul vanatorului de cerbi"! aia am publicat-o pe cafenea dar n-am scris-o manat de trairi virtuale. sunt un om obisnuit, nici mai bun nici mai rau ca restul...n-as omori un cerb, sa stiu c-as crapa de foame, nu ma dau pe spate dupa Labis iar coarne nu simt sa-mi fi crescut! viata reala e mai curva ca netul, trebuie sa fim pregatiti pentru orice, inclusiv pentru o pereche de coarne, neh?
cafeneaua ne provoaca sa gandim dar nu-ti face iluzii ca acum o sa ne strofocam ce-i cu Italia si ce numar poarta la pantofi! stii bridge? ...ca ti-as zice sa nu licitezi de-a-mpulea (scuzati expresia!) si sa nu te bucuri de suita cartilor tale daca nu-i cea mai solida!

Dante zice (iau de pe net ca n-am cartea la mine)

"Io sentia d'ogne parte trarre guai,
e non vedea persona che 'l facesse;
per ch'io tutto smarrito m'arrestai.
Cred'io ch'ei credette ch'io credesse
che tante voci uscisser, tra quei bronchi
da gente che per noi si nascondesse.
Pero disse 'l maestro: «Se tu tronchi
qualche fraschetta d'una d'este piante,
li pensier c'hai si faran tutti monchi»."

traducerea o gasesti pe situl lui nea' Pruteanu dar ma gandesc ca nu-i nevoie...:D

limbajul artistic al cafenelei e asta care e...ai impresia ca suntem masoni extraterestrii? ce limbaj? ne-ai facut sa ne dezbracam ca daaaaa o sa facem sex cu totii, pe acoperisul fierbinte si cand ne-ai vazut in pielea goala ne-ai zis "zâtttt mârtanilor, de la oala cu smantana!" e-he, tot mai bine cu chilotii roz de la maan si budigaii mei!!!

#271211 (raspuns la: #271201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...