Lume Paralela

cine nu a dorit nunumai o data sa aiba puterea de a schimba o greseala comisa cu sau fara intentie.dar trecuttul oricat de dureros ar fii nu poate fii schimbat.nu putem deci decat a incerca a indrepta acea greseala cu mijloace reusiind asta in prezent.se ofera insa astazi o noua viziune a lumii paralele.daca azi ai gresit ceva.acel ego al tau cu aceleasi calitati sau cel putin acelasi aspect fizic nu a facut aceeasi greseala,tot in prezent.apare deci imaginea unei singure persoane care in momentul "x",corespunzator momentului vorbirii face lucruri total diferite de ce ar face ego-ul sau dintr-o lume paralela.apare deci acum intrebarea :"ar putea fii posibila trecerea dintr-o lume paralela in alta fara a schimba/modifica eventual lumea in care ai pasit prin prezenta ta?" raspunsul vine promt :"nu!"caci chiar prezenta ta acolo determina o modificare a acelei lumi.nu poti fii doar observator caci insusi prezenta determina schimbare.inca din cele mai vechi timpuri oamenii au avut intrebari legate de schimbarile pe care le determina in evolutia intregului habitat.chiar si asa dupa ani de cercetari au ajuns la aceeasi concluzie : nu este inca posibila calatoria dincolo de timp si spatiu dar inca speranta nu a incetat sa fie calauza altor mari descoperiri.intr-o zi totul va fii cunoscut si celor ce intreaba...astazi tot ce pot face este sa continui sa sper.

Din pacate mai trebuie sa afirm si ca in Romania de azi, insisi oamenii cinstiti care sa afla permanent in Romania sunt de fapt tot intr-o diaspora: au ajuns "straini" in tara lor, acaparata de hoti nepedepsiti si ucigasi ai viitorului.

Pe vremea comunismului exilul intern era dictat, acum romanii il traiesc vrind-nevrind. Exact senzatia asta o am si eu atunci cind ma intorc in tara. In afara de familie si un cerc restrins de amici, parca e o lume paralela. Cei ce se simt bine in Romania (inca) sau sint optimisti incurabili, sau ignora cu seninatate sau cu incapatinare tot ce e in jurul lor. Mi se intimpla inca sa ii invidiez.

Recomand celor care au posibilitatea o vizita la muzeul Memorialul Durerii de la Sighetul Marmatiei in Maramures.Pentru mine (am 25 de ani, am trait in comunism destul de putin ca sa pot emite judecati) a fost ceva extraordinar. Am simtit ca si cum am fi trait intr-o lume paralela. Este impresionant cum a reusit aparatul comunist sa ascunda toate acestea. Te face sa te gandesti la marimea minciunii in care am trait. Asa incat nu reusesc sa-i inteleg pe unii de pe forum. Nu inteleg cum reusesc sa gaseasca lucruri de care sa le fie dor. Este adevarat ca aveam mai mult timp sa stam cu familia sau mai mult timp pentru concediu (imi aduc aminte cum mergeam cu parintii mei.Nu imi aduc aminte in schimb sa fi fost extraordinar de bine sau curat. Dar asa suntem noi. Inghitim orice. Recomand celor celor care au uitat o vizita si la Geoagiu Bai sa vedeti batranii nostri in ce conditii - neschimbate , de altfel- isi trateaza bolile. Sau in ce conditii mananca.) Dar eu cred ca noi romanii nu reusim sa ne adaptam la schimbare cu prea mult succes. Familia mea si acum gasim timp sa stam impreuna, sa facem picnicuri, sa mergem la sapa la tara, sa chemam prietenii la masa duminica, sa facem un remi. Am gasit de lucru toti, nu suntem someri. Nu traim idilic dar nici nu ne dorim prea multe.Reusim si sa avem bani pentru un film la cinema ca si altadata, si de flori la balcon, chiar si timpul necesar pentru curatenia de primavara din fata blocului. In ce ma priveste lucrurile bune de pe vremea comunisului (dpdv uman) nu le-am pierdut. Am castigat pentru copii nostri dreptul de a alege.De a alege unde sa lucreze, ce si cat sa manance, daca sa stinga becul sau nu, sa asculte muzica straina, posibilitatea de a emite pareri despre tara, conducatori sau strainatate, de a evolua sau involua. Din pacate nu putem fi toti egali pt ca viata nu ne ofera aceleasi posibilitati si observ ca multa lume e frustrata din aceasta cauza si nu reuseste sa inteleaga (o alta mostenire pacatoasa a ideii "toti suntem egali"). Si probabil nici nu stiu cum ii sa muncesti pentru ceea ce ai.

Cu respect
Delia

it's me again .... ce sa-ti fac daca te-ai dus la nani mai devreme ;)

pai stii ca ma gandeam la ce-am discutat noi mai demult ...si amandoua stim ca acel "deja vu" este cat se poate de adevarat si real. multi se refera la locuri prin care-au fost pentru prima data dar care par familiare. eu as completa ca la fel putem spune si despre oamenii pe care-i intalnim pentru prima data si cu care simtim o legatura de suflet sau chiar de sange de la prima privire, primul cuvant, prima strangere de mana.

asta ar fi in lumea "materiala" ... dar cum explici acel "deja vu" din lumea "intangibila" ca sa folosesc un cuvant de-al tau. sunt convinsa ca nu sunt singura care are vise care se repeta, sau vise care se continua, sau vise intr-o lume paralela si poate la fel de adevarata. cineva spunea (si personal cred in aceasta ipoteza) ca atunci cand visezi cu cap-si-coada ca atunci cand ai privi un film si intalnesti in vis o persoana de departe, defapt sufletele noastre calatoresc intr-o lume paralela unde chiar se intalnesc, in aceea lume "povestea" nu e doar un vis ci e ca o alta experienta a "eu-lui" fiecaruia. de asemenea sunt vise la fel de reale si "deja vu" nascute din sub-constientul fiecaruia si prin care temerile noastre cele mai ascunse (cateodata si fata de noi insine) ies la iveala. eu consider tot un deja-vu pentru ca sunt nascute din adancul nostru, noi le-am creat fara sa stim de ele dar le intalnim in propriile vise.

o viata dinainte si-o viata de-acum si chiar una viitoare? binenteles.... ipoteza care ma face sa cred in asta este ca in fiecare din vieti sufletul nostru este supus unei evolutii prin experientele prin care trecem, pana ajungem la acea stare de perfectiune in care sufletele traiesc vesnic intr-un plan paralel. experientele se pot repeta dintr-o viata anterioara in urmatoarea (si poate nu neaparat in ordine crescatoare cu 1) atunci cand evolutia nu este completa, iar sufletul este supus unei noi incercari pana cand acel ceva care lipseste din perfectiune este atins. probabil ca o astfel de ipoteza, intarita de experiente, sta la baza credintei ca totul se intampla cu un motiv, si nimic nu este intamplator, nici macar deciziile pe care le luam in viata. chiar si acelea au fost dictate de un sir de trairi anterioare si conditii prezente, cu nimic intamplatoare.

probabil ca viteza crescuta a pieselor de tetris este tot un mod de a fi pusi la incercare si-atunci cand nu reusim "the game is over" ....dar cred ca doar viata asta este over, pe cand urmatoarea incepe sa se contureze, pentru a da posibilitate sufletului sa evolueze, sa nu mai repete greselile din vietile anterioare si sa atinga perfectiunea.

ai prins intr-adevar esenta intrebarilor mele. si ma bucur ca ai inteles ce ma framanta.
vorbesti de vise, ca o lume paralela. mi-ar place sa fie adevarat teoria prin care atunci cand intalnim in vis o persoana de departe (si aici sper ca sunt inclusi si cei ce nu mai sunt printre noi, nu doar cei localizati la distante mari), eu-l nostru intalneste defapt eu-l ei. Nu de alta dar asta mi-ar linistii multe alte semne de intrebare, intru-cat deseri il viasez pe batranul. Si a avea posibilitatea sa stiu ca defapt il intalnesc intr-o alta dimensiune, ar fi superb. Stii ce e ciudat? Ca in fiecare an, in noaptea din-naintea zilei mele , apare in vis! E cel mai frumos dar care l-am primit in fiecare din ultimii opt ani de zile...



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Au fost doar cateva exemple de la noi din tara. Nu asa stau lucrurile in alte parti ale lumii unde fenomenul este mult mai amplu, de exemplu in Statele Unite. Cred insa ca diferenta tehnologica nu le-ar crea vreun complex de inferioritate. Deasemenea nu prea vad pe cineva care sa ia cu asalt un obiect pe care nu-l poate descrie si intelege, din cauza unei educatii precare sau religioase. Daca civilizatia lor e suficient de inaintata nici macar nu-si vor face o idee despre ceea ce inseamna o casta, pentru ca dezvoltarea tehnologica rapida impune o anume uniformizare in acumularea cunostiintelor in cadrul unei societati. Exemple avem chiar pe planeta noastra: Acolo unde exista caste natiunea respectiva nu se numara printre natiunile dezvoltate ale lumii.
Pentru acei reprezentanti veniti din adincul universului sau chiar dintr-o lume paralela, am putea fi un fel de carte deschisa a istoriei care poate fi cercetata oricand, un fel de rezervatie aflata la marginea unei galaxii, izolata de alte lumi de spatii de zeci de ani sau, poate, de sute de ani lumina . LUCIUS 666

A intrebat cineva daca mai exista... nu stiu in prezent, dar acum doi ani exista, am primit-o noi la scoala.Si cand a vazut-o tata a scos de la "naftalina" colectia lui de vreo 50 de numere din "Cutezatorii"...aceeasi revista dar parca dintr-o lume paralela...
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

eu personal n-am fost dezamagita niciodata de oameni. de nimeni.
Cred ca "dezamagirea de oameni" ar trebui foarte des inteleasa ca "asteptari proprii deziluzionate".
Toti cei care-si calculeaza gesturile fata de oameni din perspectiva obligativitatii - sau capacitatii - acestora de a-i ajuta la randul lor, vor sfarsi de cele mai multe ori cu o deziluzie. Nu intotdeauna din cauza celorlalti, dar mai intotdeauna din cauza "socotelii" care "n-a iesit".

Nu intotdeauna ceilalti au trezit asteptari, nu intotdeauna ceilalti gresesc fata de mine nereactionand conform asteptarilor mele, ci eu revendic ceva la un schimb dupa regulile mele, un schimb cu care ceilalti poate nici n-ar fi fost de acord, daca i-as fi intrebat in prealabil.

Ca si tine zaraza, am pierdut prieteni, dar niciodata n-au fost numai ei de vina. In plus, uneori au mai contribuit si imprejurarile.

Si mai cred, ca un mare rol il joaca si modul inflationar de folosire a notiunii de prieten.
Nu cred ca cineva stie despre ce vorbeste, cand sustine ca are nenumarati prieteni.
Cunoscuti, da. Bune cunostinte, da.
Prietenii sunt insa doar cativa, si nu se castiga la mutatul mobilei sau la imprumutat de bani...

Nu stiu daca exista o lume paralela ca cea pe care o aduci in discutie. Dar cred ca daca ar exista, ar fi pe cale de disparitie...

nu as vrea sa comentez "...ca intr-o lume paralela pe care eu n-o sesizez...", dar o sa insist pe ideea de victimizare.
Am citit intr-un anumit tratat ca "...VICTIMA isi atrage CALAUL". Este "ceva" (magnetism, feromoni, etc ;)) care semnalizeaza, iar acest semnal este receptat din intreaga "gloata" si CALAUL merge DREPT la tinta!!!

Nu vreau, de asemenea, sa comentez de victimele prin definitie-patologica, pentru ca orice faci tot nu este bine si tu esti cel rau...asa incat pana la urma chiar le tragi una ca sa le inchizi gura (spre fericirea lor -pentru ca "cica" aveau dreptate cand te considerau rau) ;))

am auzit de nenumarate ori expresia de mai sus, de cele mai multe ori spusa sau scrisa cu accente dramatice, lacrimi in glas si intuita privire de victima.

probabil c-ai sa mai auzi...suntem latini in Peninsula Balcanica si in noi zace latent ceva din tragedia antica...:)

pe urma m-am gandit ca poate gresesc eu, poate-s prea dura, poate tin prea mult la argumente si uit sa fiu empatica. poate ca aceste suflete sensibile chiar exista si chiar sunt lovite. ca intr-o lume paralela pe care eu n-o sesizez. voi o sesizati?

nu esti prea dura, esti mai realista...
si eu am fost dezamagit de oameni; de cateva ori chiar m-am tanguit pe la raspantii, apoi mi-a trecut...am observat ca eram in postura de a cersi un fel de mila publica si m-am redresat...acum am un fel de imunitate pe care mi-am creat-o singur...asez omul pe o treapta cat mai joasa (ultima chiar) si m-asez langa el...pe parcurs poate urca, poate ramane acolo sau chiar se-ntampla sa cada-n fund...toata chestia e sa nu te astepti la prea multe dintr-odata si sa nu-ti faci chip cioplit!
mi se-ntampla (chiar imi place) sa pun cate o oglinda in fata unora si sa vad cum reactioneaza...partea buna este ca imi pun si eu oglinda in fata, dar fiind oglinda mea, bineinteles ca sunt subiectiv.
prietenii?...sunt putini si vechi...si din pacate, unii sunt departe!
nici eu nu traiesc in armonie cu toata lumea dar sunt constient ca am defecte, ca sunt dificil uneori si plin de toane...de multe ori actionez sub primul impuls si suport consecintele...






___________________________________
semper idem...

"...pe urma m-am gandit ca poate gresesc eu, poate-s prea dura, poate tin prea mult la argumente si uit sa fiu empatica. poate ca aceste suflete sensibile chiar exista si chiar sunt lovite. ca intr-o lume paralela pe care eu n-o sesizez. voi o sesizati ?"
Draga Zaraza, ai spus totul prin fraza "o lume paralela pe care n-o sesizez"...ceea ce traiesti tu, eu nu pot sa inteleg... si invers ceea ce eu simnt, pe tine o sa te depaseasca... pentru ca sintem diferiti unul de altul... Avem fiecare o structura psychologica si un tip de personalitate diferita. Spui ca ai uitat sa fi "empatica"... nu este vorba ca ai uitat... probabil ca chiar sa vrei este dificil sa fi caci...tu ai alt tip de personalitate.
Persoana pe care o descrii tu este in ochii tai si a multor altora "o creatura slaba" - care functioneaza in relatie de atachament de maniera anaclitique (are nevoie de a se "razama" de cel de linga ea), cu frica de pierderea de obiect (nu poate sa traiasca fara celelalt, de unde dragoste-ura)... care sufere insa paradoxal gaseste "une jouissance" (placere) in faptul de a fi o victima.
Dificil de a-i judeca, dificil de a cintari suferinta cuiva.

"Vizionat otarat, fiindca el se delecta (psihic!!!) cu mai multe personaje, in timp ce ea se straduia sa inteleaga!" = in film a fost prezentat chiar frumos, dar o intrebare este necesara: de ce nu a conspirat in "lumea paralela" cu o tipa misto impotriva nevestei lui? raspuns: pentru ca o facea in realitate ;))

cosmacpan, interesanta origine...suna ca noua versiune la "daca nu ai cap vai de picioare" = daca te doare capul nu dai din picioare ;))

Adrian Fuchs :

Aiureala mai mare nici ca am intalnit.

Ineptie lirico-psihopatica.

Lume paralela. Paralela cu poezia, paralela cu simtzurile, paralela cu ... pardon ... tangenta cu schizofrenicul si secanta la paranoia ...

Sfatul este sa lasati fantomele deoparte, nu convin celor ca mine si acceptatia nu o pot avea decit din partea oamenilor.

Spuneti frustari dar nu cunoasteti viata mea, ce imi doresc si care imi sint placerile. Receptiva la ceea ce mi se pare logic sint si nu consider ca este bine sa fii la ceea ce nu este.

sau sa te "zburlesti" la altii!, aici faceti demonstratie, nu am lipsit de nimic si aventuriera, aplic ideile bune unde pot, la fel ca altii.

Respect stramosii nostri, chiar indepartati si nu zeul, iar natura si lumea le consider suficient de placute pentru a nu avea nevoie de o lume paralela, imaginara.

s-au impotrivit de la bun inceput lui Dumnezeu, este normal, pentru ca nu exista si altii cred ca da si cu el toate celelalte inchipuiri ale religiilor, dar care nu sint adevarate, este logic. A discuta binele si raul, dar a spune ca vin din cer, nu se poate.

o forta superioara care l-a creat din dragoste. Ce mai face aceasta forta, in imaginatia ta? Biblia amesteca legile venite din trecut, facute de oameni pentru buna intelegere cu idei fantastice despre ce lumea ar fi.

ar asculta de Dumnezeu si ar face voia Lui, aceasta judecata s-a demonstrat fara efect, pentru ca o parte din cei care traiesc in lume au o lume paralela, religioasa, fantastica, care ii face sa nu gindeasca si actioneze corect.

Cei care cred in aceste inchipuiri, zeu, zmeu, virgina, inviere sint intr-o lume fantastica, unde isi pot permite viziuni diferite despre lume decit cea reala.

E usor sa spui CITESTE PRINTRE RANDURI sau CREDE SI NU CERCETA. De ce crezi ca de fiecare data capatam acelasi raspuns la intrebarile noastre ? Nimic concret, nimic material...
Undeva scrie ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui. Ori noi suntem sfinti ori el un simplu OM...
Dar sunt intrebari care trebuiau sa capete de mult un raspuns. Iar acum, daca nu gasim adevarata cale, nu ne mai ramane decat logica generata de inteligenta noastra de fiinte superioare. Ma gandesc ca, in viitor, atunci cand vom putea invinge gravitatia si vom levita sau ne vom teleporta, cate minuni nu vor fi anulate, din nou, din biblie, si cati preoti sau oameni vor fi atit de creduli incat sa mai creada in ceva.
Suntem la fel ca El. Asa spun vechile scrieri...
Daca suntem la fel, de ce nu sesizam lumea la fel ca El ?
Daca suntem creatia Lui, de ce suntem lasati sa ne autodistrugem in razboaie devastatoare, de ce mai exista foamete pe planeta, de ce fii Lui "alesi" au fost transformati in sapun in lagarele de exterminare ?
Cine naiba ar putea sa dea un raspuns la toate astea, doctors ?
Se spune ca El e mare si bun.
Cum si-a putut dovedi bunatatea de-a lungul timpurilor, cum a contribuit la dezvoltarea umanitatii ? Un gest, lucruri cosemnate in alte scrieri, in afara de biblie exista ? Cu riscul sa fiu acuzat drept atotstiutor subiectul m-a pasionat si nu-mi amintesc o scriere istorica ce a putut sa mentioneze fie macar un lucru de genul asta.
Va sosi o zi in care vom recunoaste. Atunci vom fi NOI creatorii. Vom terraforma planete, vom stii sa traim in buna intelegere cu alte civilizatii. Din pacate, nu vom apuca acele timpuri. Dar ele, cu certitudine se vor petrece, asa cum putem reconstrui o inima afectata cu noi celule manipulate genetic.
Poate ca vom reusi sa strabatem culoarele timpului pentru a invata din greselile istoriei. Dar cine ne poate garanta ca cineva, dintre noi, nu a facut-o deja ? Poate ca stie secretul CREATIEI. Nu stiu de ce nu m-as mira daca voi afla ca maimuta este stramosul nostru, dar mai exista in paralel cu noi pentru ca noi nu suntem decat un experiment genetic la o margine de galaxie, adusi aici de cine stie ce civilizatie.
Poate ca am fost uitati aici..
Sau, poate suntem sub observatie ca evolutia noastra sa nu scape de sub control.
Daca suntem la fel ca el inseamna ca avem acelasi simtaminte. De ce nu putem sesiza lumea paralela, dupa care s-a inspirat, atunci cand a facut Pamantul ? Inainte de a cuceri spatiul, preotii spuneau ca raiul e in "ceruri". Asa scrie in biblie. Am cucerit o mica parte din spatiu, am ajuns pe Marte. NICI URMA DE DUMNEZEU.
UNDE E ?
Probabil in sufletele noastre...
LUCIUS pentru Doctors


LUCIUS

cerul nostru e handicapat, inchide, nu deschide, izoleaza, nu elibereaza, e acoperis, nu acoperamant, e paralizat intr-o nuanta, strivit de blocuri si zgarie-nori
Ca formulare se potriveste consumatorilor de telenovele si observatorilor cu stil. Acestia din urma se includ cu buna stiinta si -simtire in vederile generale, ceea ce insa nu este sinonim cu a vorbi in numele altora.
Deosebirea dintre primii si ultimii consta in scopul singular al primilor, acela de a iesi in evidenta.

Personal cred in puterea de a chema visele. Ele pot intra pe usi deschise, dar se strecoara si pe sub orice usa, oricat de grea si bine ferecata ar fi ea.
Iar atunci cerul, cum l-ai descris in citat, nu mai face din mine victima perfecta schitzata de arhitectii ternului perfectionat, ci - dimpotriva - imi furnizeaza argumentul legitimitatii privilegiului comparatiei si in consecinta puterea, putintza si motivul retragerii intermitente.
Nu intr-o lume paralela ci indaratul paravanului implinirii sufletesti.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

nu sunt de acord cu kundera cand zice Kitschul exclude din câmpul său vizual tot ce-i esenţial inacceptabil în existenţa umană.

in acest sens, am niste argumente: vitrinele sex-shop-urilor, zonele rosii din orasele europene, pub-urile cu specific si decoruri in consecinta, tatoo-art, urban-art, underground-art, grundge-ul, si o gramada de alte miscari mai mult sau mai putin artistice.

astea sunt kitschuri si totusi se bazeaza pe recunoasterea animalitatitii omului. unele sunt atat de la limita intre arta si kitsch, incat nu te mai poti baza pe definitii.

oricum, nu cred ca se pot da definitii. iar kundera mi se pare slab cu fragmentul asta. se vrea el filosof, dar mai va. are unele observatii interesante, dar la un moment dat o ia pe campuri, chiar daca o face artistic. in general sunt fana kundera, imi place cum isi creioneaza personajele, insa mereu am o senzatie de lume paralela cand il citesc, mai ales cand face filosofia socialului. nu recunosc nimic din ce zice el.

zaraza

“filosoafa mica! din cate stiu eu, rascolindu-mi memoria, asta cu usuratatea fiintei are alta semnificatie. anume: omul este sau nu "legat" prin faptele sale? da socoteala ulterior de ele, atarna undeva (sus) la cantar, sau nu? daca da, atunci suntem striviti sub responsabilitatile faptelor noastre, dar avem un sens si o directie. suntem ancorati in ceva (vezi teresa). daca nu, atunci, faptele noastre nu ne leaga, nu conteaza, se spulbera in vant. atunci, suntem usori, nu avem legaturi, nu ne obliga nimic, murim si gata, fin. nu e nimic dupa. “


Oricat de mica filozoafa sau filozoful, nu-i este greu sa-si dea seama ca in ciuda unei memorii rascolite te situezi complet in lumea paralela de care spuneai. Paralela cu cartea, adica. Romanul se-nvarte in jurul mitului eternei reintoarceri (Nietzsche), a ideii ca viata umana poate capata semnificatie numai prin prisma repetarii infinite a tuturor evenimentelor traite. Intr-o lume in care Dumnezeu este “mort”, existenta nu poate avea “greutate”, numai perspectiva eternei reintoarceri (“cea mai grea povara”cum o numea Nietzsche) poate da semnificatie actiunilor noastre. Nu-i vorba de a da socoteala de faptele sale, nici daca acestea atarna undeva “sus”, ci de felul in care omul reactioneaza visceral la proclamarea ipotetica a eternei reintoarceri. "Ce am alege atunci?” intreaba Kundera la inceputul cartii “Greutatea sau usuratatea?”

in sfarsit, ai spart gheata!
ori m-ai inteles doar tu, ori e prea cald...:)

in primul caz nu vad nimic paranormal. ploile de vara incep brusc si se termina brusc.
de exemplu, ploua aici si la o jumatate de km e soare.
poate era bine sa te fi plouat putin, sa-ti mai creasca nasul!
buuuun, nu trollam!

in al doilea caz, nu am nici o explicatie.
din ce am citit, am inteles ca nu-i bine sa chemi mortii, nu-i bine pentru ei...cica trebuie sa se odihneasca in pace.

spui:
- pai normal, ca ai ales tu repede sa mori!
n-ai dreptate! nu alege nimeni, asa a fost sa fie!
probabil ca exista o lume paralela, cu alt timp si spatiu, populata de spirite mai mult sau mai putin inalte...nu stiu. e ceva peste puterile mele de intelegere si nu m-a preocupat aspecte de genul asta.

daca ma-ntreaba careva: "atunci, de ce ai facut confa?" ii raspund: "asha!"