comentarii

MORALA PROVERBULUI omului i-i dat sa aiba doua urechi si o gura ca la cele doua cuvinte auzite sa rosteasca doar unul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
O fi sau n-o fi? - de semiobscur la: 07/02/2014 07:22:16
(la: Guilty or Not Guilty?)
Eu cu Woody Allen nu am nimic, daca stau bine sa ma gandesc nici macar nu stiu sa fi vazut filme cu el sau regizate de el numa' ca nu stiu ce sa zic de: "omul trebuie separat de produsul artistic". Parerea mea este ca omul este produsul artistic si viceversa in esenta. Cand vine vorba de judecat insa, subsicriu la ideea ca sunt doua grile de interpretare aici: instanta morala judeca omul si asta poate sa aiba un impact asupra modului in care oamenii timpului lui il vad ca artist desi nu e corect , in timp ce artistul ramane in grija posteritatii sa decida daca a fost sau nu un geniu...peste 30, 40 de ani ceea ce va conta mai mult va fi artistul si discutabilele lui fapte reprobabile vor influenta mai putin modul in care va fi vazut ca om de cultura.
Din ce citesc insa pe aici pe la voi pedofilia lui incestuoasa mi se pare plauzibila...poate daca sublima mai mult, ramanea in "umbra" toata treaba si nu-i dadea curs comportamental vorbind, daca o fi vinovat.
#650231 (raspuns la: #650218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
"ca pe aici e o moda de ametire a con-cititorilor,"anisia, - de DESTIN la: 12/11/2004 04:46:34
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Afirmatii gratuite lipsite de sens:

"ca pe aici e o moda de ametire a con-cititorilor, cred eu."

"inspaimantatoare propozitia ta. Pai daca e asa, mai bine fara!!!

credeam ca iubirea inseamna fericire... parca asa s-a discutat pe ici pe colo. cade-ti oameni buni de acord, ca ma debusolati definitiv !"

Unora dintre noi le este greu sa traiasca alaturi de altcineva intr-o casa din cauza dificultatilor cu care ne confruntam pe parcursul vietii.

Indiferent cum suntem sau cum ne comportam, nu ar trebui sa uitam,legea morala, conform careia toti suntem egali ca semeni prin creatie.

Oricat de greu ne-ar fi sa traim alaturi de celalalt,impreuna,numai prin iubire este posibil.

Idealul moral al omului este sa traiasca in armonie,in dragoste cu fiinta iubita.

Nimic nu exista in aceasta lume fara sa aiba un scop sau o cauza.

Nicolae Iorga spunea: “Noi nu putem sa ne apropiem de cel de langa noi fara ca durerile si bucuriile lui sa nu fie si ale noastre”.

Vom fi cu adevarat capabili sa acceptam orice durere doar atunci cand iubim.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#28542 (raspuns la: #28405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ondine, om, - de cico la: 17/08/2005 21:32:31
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
ondine, mesajul meu a fost desigur impersonal si nu "pretindea" cumva explicatii ;) Multumesc pt ale tale oricum si apreciez ca au fost ponderate. E-adevarat, pt cine are curiozitatea sa citeasca si comentariile, risca sa aibe deceptia unui gol imens. Iar cele citeva mesaje mai consistente vin din partea unora ce-au catalogat scurt cartea de anti-crestina :(( Ce sa-ntelegi de-aici? ca "eruditii" sint buni doar la inventarul cartilor din biblioteca? Si canci cind e vorba sa pui si 2-3 opinii personale asupra CONTINUTULUI lecturii? Desigur ca dicutia se referea la idei, nu vad ce rost\sens ar avea sa se apuce careva de-o analiza "literara" a romanului ...politist ;))

om, din adresarea ta ironica directa, deduc ca doresti o polemica, si-s bucuros s-o accept (pe ton amical, din partea mea, dar nu te voi scuti de caustic ;)). Ce "ordine si disciplina"? te-a pus cineva la respect? ;)) Pai hai sa-ti recapitulez "vrajeala" ta literara (ca eu totusi n-am picat pe spate la nimic din ce-ai scris):

As asocia cartea cu un vin tanar fara multa personalitate si after-taste

mare scofala :) Cartea e roman politist, ce pretentii aveai? Da' ce ti-ai zis? "Hai sa fiu mai tare ca Brown asta ce a vindut milioane si sa-i dau peste nas. Par mai destept si fata de forumisti". Si da-i cu zeflemeaua si la adresa lui "Ingeri si demoni" (mesaj subtil, de genul "cultura mea generala e mai larga" :)).

Ah, bun, ne comunici ca ai vizionat si productia lui Disney "National Treasure". Si mare descoperire mare, ideile din carte nu erau asa noi :) Cind cartea insasi face referinta la sute de alte scrieri despre Graal si societatile secrete ;) Sa ne "termini", mai bagi desigur si alte doua titluri, comparativ.

Dar intrebarea mea e: ce-ai aratat ca ti-a ramas in cap din toate "scenariile" pe-aceasta tema, indiferent de unde le-ai citit? Ai scris macar o iota referitor la ideile din carte? Canci. Deci "tare-s eu ca uite cite citesc si strimb din nas de erudit ce sint, dar inmagazinez doar si nu stiu sa leg doua cuvinte cind e vorba de-o opinie personala asupra continutului".

Sorry, dar eu asta am putut "citi" din mesajul tau de-aici. Era si altceva? unde? ;))
#65969 (raspuns la: #65806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am aparut si eu intr-un sfirsit... - de zaraza sc la: 28/03/2006 18:37:20
(la: O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor)
Nu m-am lamurit cum e cu lansarea unei conferinte, am lansat-o si apoi am tot cautat-o si n-am gasit-o. Am mai postat doua sondaje(in legatura cu medicina)si n-au aparut(inca). De aceea am sfirsit prin a crede ca nu s-a admis conferinta. Ieri, luni, am dat peste conferinta din intimplare cind am dat click pe un link sa aflu care e media de virsta in cafenea, link aflat in alta conferinta.
Stiu ca exemplele urmau sa vi se para nefiresti, dar nu am putut astepta pina imi vine inspiratia. La ce mai sint buni prietenii decit sa te scoata la liman? :D Si va multumesc foarte mult!
Am ales pe criterii restrictive, sa fie romani si sa nu aiba si trasaturi negative evidente. Cam greu...:)
La doua zile dupa conferinta aceasta am postat un comentariu cu specificatia ca e pentru aici, dar nu a aparut. Il propusesem si pe papa Ioan Paul al II-lea. Stau prost la capitolul exemple, eu am citit de mica din biblioteca familiei despre tot felul de personalitati. Stiu ca ce mi se pare mie normal altora li se pare rupt de realitate, dar ca si pe altii ma intereseaza soarta invatamintului si nu va spun cita bataie de cap e sa ii ridic moralul fetei mele...Sa o impulsionez sa invete la geografie...ca nu are nevoie sa stie ce e cu ghetarii etc.
Asa cum e firesc, fiecare trebuie sau ar trebui sa numeasca o personalitate pentru care are o deosebita consideratie si si mai bine daca l-a influentat in formarea personalitatii sale.
Si eu am fost influentata de familie. Tatal meu mi-a fost diriginte si a fost un om foarte corect, pentru el nu exista minciuna, interventie in favoarea cuiva ci numai calea dreapta.
Atunci cind o personalitate are cel putin o trasatura de caracter pozitiva si puternica va covirsi celelalte trasaturi negative ca doar nimeni nu-i perfect si o apreciem pe acea persoana. Din pacate in ultima vreme mass-media nu se lasa pina nu pune sub lupa o personalitate si ca atare vedem amplificate trasaturi negative. Dar asta e o supozitie...La vremea lor toate personalitatile au fost combatute, de aceea exemplele din trecut par mai aproape de perfectiune. Si cele din familie la fel pentru ca le intelegem actiunile.

Pentru Zaraza, poate totusi ar fi nevoie sa caracterizezi in doua cuvinte ce admiri in familia ta...ce trasaturi de caracter...daca esti de acord...Multumesc oricum pentru interventiile avute...

cere si ti se va da
#113854 (raspuns la: #113726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PROUDFRECKLED - de Roman Haduch la: 18/07/2011 23:47:52
(la: tzutzu-galben)
Evenimentele sunt accelerate.
Timpul s-a scurtat. Secunda are o durata mai scurta acum decat in urma cu 20 de ani. Oamenii de stiinta vor confirma. Sunt intristat uneori de lipsa mea de claritate in exprimare . In esenta sustin ca Isus Hristos este Dumnezeu, ii pasa de tine ( de mine) si de fiecare suflet de pe Terra. A fost nascut de Fecioara Maria , dupa o copilarie cu peripetii, tanar fiind , fara pacate, a fost scuipat, batjocorit , rastignit, de invatatii vremii si de ignoranti . Pe Crucea de pe Golgota , a suferit dureri cumplite insa suspinand, cu lacrimi in ochi, s-a rugat "Tata , iarta-i ca nu stiu ce fac." A murit , a fost ingropat si Dumnezeu L-a inviat . Prin moartea de pe Cruce ne-a rascumparat din felul desert de vietuire , ne-a dat o viata noua , cu sens, si fagaduinta Imparatiei Vesnice ( Imparatia Lui- din cate stiu- este dragoste, bucurie si pace). Cine este in Hristos este o faptura noua , cele vechi s-au dus ( cele vechi, curvia, smecheria, dependenta de alcool, anturaje de draci (bengoase), palpitatpi, spaime, scrasnet de dinti, etc.)
Vreau ca sa pot exprima Evanghelia astfel ca Lumina Lui sa risipeasca orice umbra de nemultumire.
Nu numai ca ma supara , ma doare chiar cand realizez cat de greu este sa ne eliberam de pofte ( pofta de a fi mare, pofta sexuala, pofta de imbuibare, pofta de bere, lacomia si dragostea de bani, rautatea s.a., ).Minciunile politicienilor, imi produc o rusine imensa.
Privesc atent, si cu respect ,la firul gandirii tale.
Iti recomand sa verifici daca nu cumva "democratia perfecta americana " este experimentul unui program kgb-ist cu cateva linii conducatoare :
1.- libertatea de a se casatori barbatii intre ei si femeile intre ele;
2.- programe media care sa aiba ca rezultat starnirea poftelor si stricarea mintii (cultivara violentelor verbale si fizice);
3.- consolidarea sectelor UFO ;
4.- stingerea culturii
5.- fast-food
6.- imbecilizarea tinerilor prin cultivarea dispretului fatza de carte (vezi rezultate bac si rezultate evaluare profi) si promovarea de modele de "succes " fara pregatire scolara, si fara moralitate;
Este adevarat ca "axa experimentului kgb " s-a frant si a produs leziuni semnificative in segmentul de omenire pe care Mircea Eliade il considera ca fiind partea sanatoasa a speciei umane;
Multumesc frumos pentru ideea "...ceea ce se intimpla este influentat de ‘cantitatea’ de observatie...."
Recitesc , impreuna cu tine:
S-ar putea intelege de aici ca : 1). daca Dumnezeu nu-si ia ochiul de la noi, cu atit mai mult ceea ce se intimpla este in vrerea si puterea Lui…ma urmaresti? (te urmaresc atent)
2). cei care spun ca ‘umanitatea’ suntem de fapt observatorii, pun pe seama oamenilor influenta asupra a tot ce se intimpla.
Inca ma urmaresti? (Sigur, ti-am raspuns cum am licarit)
Te contrazic, te admir ca esti creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu insa am buna cuviinta sa nu fiu eu cel care stabileste vinovatii ori grade de vinovatie. Te contrazic cu privire la afirmatia "...il gasesti Vinovat, vinovat si iara vinovat de toate. Chiar pentru cele mai nevinovate gesturi cum ar fi alegerea unui alt simbol, al unei alte proceduri de prosternare, al unui alt mod de a servi institutia familiei …etc. Si-ti indrepti ruga ta de iertare catre un Dumnezeu care, pentru o clipire, ne-a scapat din vedere si in anul 2012, aflam ca Terra este impanata cu silozuri nucleare. Capacitatea de distrugere este asigurata pentru un multimplu de 30.000 de ori." Insa cred ca responsabili cu promovarea minciunii ca libertatea este exprimata prin oficierea casatoriilor homosexuale, ca adulterul este ok., ca prizarea drogurilor usoare este ceea ce -i trebuie omului liber, ca fixarea de cercei in urechi la barbati este ceea ce -si dorste orice tanar adolescent, tatuajele sunt visele cele mai mari ale tinerilor, ciparea inseamna mileniul III , s.a. sunt extrem de vinovati.
#617201 (raspuns la: #617178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu va grabiti... - de rational rose la: 26/05/2004 08:50:44
(la: Pedeapsa cu moartea: pentru sau impotriva)

PEDEAPSA CU MOARTEA: PENTRU SAU IMPOTRIVA


Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un
caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.

Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul
altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici.


Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba
se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.


Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv
pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.


Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.


Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe
noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.


Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..


Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita
macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Inchisoarea pe viata
e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea.


Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "da' de ce sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o
anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata.

4. Pentru ca principiile sunt chiar mai importante decat supravietuirea.


Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului (Biblia).

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai deranjeaza daca ne omoara cineva?


P.S. Draga moonlight citatul e cinic, si greseste in primul rand pt. ca porneste
de la premiza ca stim EXACT daca cineva este criminal sau nu. Premiza falsa,
dupa cum am incercat sa arat mai sus. Sunt curios ce-ar zice domnul John McAdams
daca ar veni cineva si i-ar spune: Mr. John, hai sa te executam, ca sa-ti probam
teoria ;-)


 

Nu va grabiti sa judecati... - de rational rose la: 26/05/2004 09:58:11
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)

Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un
caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.


Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul
altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici. Standardul
dupa care condamnam este de obicei mult mai strict decat cel dupa care am vrea
sa fim judecati noi.


Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba
se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.


Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv
pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.


Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.


Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe
noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.


Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..


Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita
macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Cred ca inchisoarea
pe viata e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea. Cine spune
ca e prea putin nu stie ce spune.


Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "Da' de ce sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o
anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia. Si pot fi pusi sa munceasca in inchisoare, sa se autofinanteze,
nu sa se uite la televizor.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata, desi dupa standardul lui in fiecare zi facem crime.


P.S. Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului
(Biblia). Sunt acolo principii care sunt mai importante chiar decat supravietuirea
temporara. Tot de-acolo stim ca o sa se faca dreptate pana la urma.

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai
deranjeaza daca ne omoara cineva?


 

Tot incerc sa inteleg... pt Ozzy - de LMC la: 29/06/2004 19:29:43
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
De Vineri tot ma intreb care a fost motivul care te-a facut sa explodezi cum ai explodat. Nu ma refer la subiectele dezbatute, ma refer la starea omului in general. Stiu ca oboseala poate afecta personalitatea si comportarea omului, sa fi fost oboseala? De obicei cind sint obosita si nu dorm 30+ ore, simt ca plutesc, toate din jurul meu devin ca Fata Morgana din desert, nu sint in stare sa pun doua cuvinte impreuna care sa faca sens, dar cel mai curios lucru este ca mintea constienta si cea inconstienta comunica intr-un fel care nu pot sa-l explic. Cred ca ai auzit si probabil ti sa intimplat sa visezi cu ochii deschisi. Eh, mie mi se intimpla sa visez cu ochii deschisi intr-un fel extraordinar. Stii cind visezi noaptea si esti constient ca visezi? Cind esti constient ca visezi deja visul este sub puterea ta de al controla; ceea ce mi se intimpla mie, atunci cind visez cu ochii deschisi, este ca desi visez si sint constienta de lucru acesta, nu pot sa controlez visul. Parca inconstientul este de capul lui si face ce vrea, chiar daca constientul este de fata. Interesant, nu?! Ceea ce ma fascineaza la tine este faptul cum Mr. Hide a luat controlul, dar nu sint sigura cit de mult ai fost tu in control. Ai putea sa-mi explici mai mult? Vezi, eu sint intr-un fel ca Leonardo da Vinci, totul ma intereseaza, si vreau sa cunosc cit mai multe. Mintea omului, pentru mine, este infinit de complexa si, asa cum astronomii sint curiosi de univers, stele, planete, asa sint si eu de mintea umana. Universul este un alt lucru interesant pentru mine, imaginile de la Hubble, de exemplu. Apoi sint mereu interesata in Matematica si felul cum matematica poate fi folosita in a calcula frumusetea. Si uite asa, ca un mini da Vinci, caut sa gasesc raspunsuri in infinitul acesta de stiinte. Cu cit cunosc mai mult cu atit imi dau seama ca nu cunosc mai nimic, cu cit imi deschid ochii mai mult, cu atit imi dau seama ca sint un fir de nisip intr-un Univers ce nu poate fi masurat. Deviez acuma, probabil nici eu nu am dormit destul azi noapte. De citeva zile lucrez la un desen nou, mic de 8"x10", in creioane colorate. Asta iarna cind am fost in Romania, am fost intr-un sat in munti, dincolo de Resita, numit Garana. Am facut o multime de poze, si-acum fac niste tablouri. De cinci zile lucrez pe o portiune de 3"x4" si-abea aseara am ajuns la punctul dorit. Sint foarte obsedata cu perfectiunea in arta care o produc. Totul trebuie sa aibe un anumit efect, si de multe ori simtamintele care le am atunci cind creez trebuie sa fie inscenate prin lumina si culoare. Aseara am ajuns la efectul dorit. Acum continui mai departe, sper sa-l termin in doua trei zile. Okay, tre' sa m-apuc de lucru acuma.
#16998 (raspuns la: #16827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Da-mi si mie..." Pt Alice - de OmuletulGoma la: 12/08/2004 02:09:36
(la: E vina noastra!)
Mai, dar multe ai dedus din doua cuvintele ale mele.

Daca putem metaforiza putin ideea, Romania este ca o mama, iar tinerii ei sunt copiii. O mama nu da un shut noului nascut. Il ingrijeste, il invata, ii "da" elementele necesare pentru a devenii un adult functional in societate.

Nu-mi aduc aminte bine zicala, dar ideea e cam asa: "Da-i omului o paine si va fi satul o zi. Da-i un plug si va fi satul o viata." Tinerii de azi nu primesc nici paine nici plug, numai un ranjet batjocoritor de la cei "vechi". Si un shut din partea coruptiei daca totusi incearca sa faca ceva. Bineinteles ca exista si exceptiile, dar ele nu vor schimba fata situatiei.

Decaderea morala a ultimei jumatati de secol ne-a invatat sa luam, nu sa si dam. Attitudinea se pastreaza inca. Recladirea constiintei romanesti ramane obligatia generatiei care a lasat-o sa decada. Generatie care inca conduce aceasta tara. Dar cand te uiti catre lideri, catre politicienii romani, ce vezi? O gloata de nemernici meschini care nu au alta grija decat prosperritatea materiala personala. Bun exemplu! Mai exista multi oameni cu spatele drept in Romania, dar sunt covarsiti de majoritatea lichelelor care au supt mai mult sau mai putin bine la tzatza comunismului.

Atitudinea romanului ca altul este dator sa-i dea numai pentru ca are mai mult, este o ramasita a vechiului regim. Chiaburii erau cei rai, cei de pus la zid. Putini se gandeau ca de fapt acei chiaburi erau singurii care munceau pe rupte. Lichelele se inscriau la partid.

In ziua de azi, cei care vor sa munceasca si sa ajunga "chiaburi" o iau spre vest. Cei care sunt prea lenesi sau prea fricosi stau acasa si injura pe cei plecati si tipa cu mana intinsa "da-mi si mie!" Cei care au ramas din adevarata constiinta nationala sunt prea putini. Ei ar prefera sa ia plugul de coarne, dar nu li-l da nimeni. Si l-ar face singuri, dar vine statul si ii taxeaza pana nu mai pot face nimic. De oamenii acestia are nevoie recladirea Romaniei, dar dintre toti, ei sunt cei mai descurajati.
In vest n-am vazut tineri romani cu mana intinsa. Toti muncesc pe rupte si se realizeaza pe mai toate planurile. NU asteapta sa li se bage in gura. Dar spre deosebire de "acasa", in vest nici nu li se baga mana in buzunar. Nu in halul in care sunt jefuiti in Romania, in orice caz.

********
faptul ca tanarul ala a ajuns in situatia de-a fi capabil sa le rupa gura strainilor cu ceea ce stie si sa le impuna respectul, nu-i de-ajuns, omuletzulegoma?

Da' de unde ai dedus mata ca tanarul acela a rupt gura cuiva?

********
cat sa-ti dea romania, ca macar sa nu mai scuipi pe steag, atunci cand pleci?

Mie mi-a dat bataie prin securistii ei, Romania. Sa scuip? Aveam 18 ani si m-au batut ca pe un caine pentru ca am avut tupeul sa spun ca vreau sa traiesc liber, fara calus in gura.

Romania a fost si ramane locul unde m-am nascut. Atat. N-am sa scuip pe steag, dar nici n-am sa fac ode nationaliste ca Paunescu.
Uite, o spun, NU TOTI ROMANII SUNT BUNI! Ba as zice ca lichele sunt mult prea multe. Si n-am cu ce sa ma mandresc si nici sa ma rusinez pentru ca sunt roman.

Si sa nu uitam ca de fapt vorbim despre un popor, nu despre o palma de pamant. Pamantul il iubesc, oamenii....mai din doi in doi.
#19617 (raspuns la: #19560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vor veni si banii - de giocondel la: 19/01/2005 07:22:59
(la: 35 mil de parai)
totul se intampla la timpul potrivit...stiu ca vor veni si banii, nu neaparat ca vor veni ei la mine ci ca ma voi duce eu la ei daca e nevoie...

ong-urile din romania incearca sa ajute, sa faca ceva pentru orfani insa pana la dumnezeu te mananca sfintii..sunt multi oameni dedicati, cu daruire si dragoste sincera si pura pentru semenii lor dar sunt si multi hoti si prefacuti care folosesc fondurile si granturile in alte scopuri...si ong-urile in loc sa se sprijine reciproc, se invidiaza si se mananca unii pe altii, ca parca nu cu totii ar avea acelasi scor: de a servi pe cei din jur, de a ajuta, de a alina, de a imbunatatii radical viata celor in nevoie...pe urma raspunsul societatii este anemic, pentru ca mai toti romanii sunt inchisi in propriile lor carapace pline de probleme dar si de prejudecati ...apoi politicienilor li se rupe in paishpe(scuze de expresie) de individ si drepturile lui si daca, pana la urma, cineva face ceva..pt orfani sau oricine altcineva,, abordeaza gresit intreaga problema din prea mult zel sau scolarizare tampita..cu ceva exceptii, sunt si oameni extraordinari care obtin rezultate demne de invidiat..

vedeti??a inceput sa mi se infierbinte sangele in vine pentru ca mi-am amintit de ce sunt aici..uneori mai pierd focalizarea dar e asa de reconfortant sa intalnesti un om total necunoscut care sa aiba o idee similara cu a ta, o dorinta asemanatoare...este un semn ca se merita sa visezi ,s a speri si sa muncesti cu indarjire pentru a-ti atinge visele.

numai bine !



"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
#33759 (raspuns la: #33754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Perfecta dreptate ... - de Dinu Lazar la: 21/05/2005 21:02:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sunt multi fotografi foarte buni in Romania care ar putea ajuta la evolutia artei fotografice in Romania.De ce nu o fac?De ce nu ajuta?"

Stimate domn, permiteti-mi sa nu fiu de acord cu Dvs.
Ca sunt foarte multi fotografi in Ro e adevarat; romanul s-a nascut artist si cum mai ziceam are o deosebita atractie pentru cuvintele care incep cu F, printre care si fotografie, la care toti se pricep din nastere aici.
Ca ei, adica fotografii romani, sunt buni, aici am dubii.
Daca ar fi, fotografia romaneasca nu ar fi cea mai jalnica din Europa si imaginile comerciale pe care le vedem la tot pasul nu ar fi de toata voma si as mai putea da exemple dar nu vad sensul.
Fotografii nu trebuie sa ajute la evolutia fotografiei in Ro; ei trebuie sa fie buni profesionisti, sa nu faca nici un fel de concesii, sa creeze, sa arate, sa discute, sa comunice si cu imagini dar si cu ceilalti, sa creeze o bresla puternica si respectabila.
Cum astea nu se intimpla si cele amintite sunt numai niste cuvinte fara sens, mergem inainte cu ce se poate si cu ce avem, fiecare cu barcutza si tagirtza lui, pe apele involburate de la malul creatiei, undeva intre creatie si suficientza.
Pe de alta parte ar trebui sa existe niste distinctii clare; nu putem vorbi de arta foto in general.
Dupa parerea mea, as imparti aceasta activitate cu aparatul in mina in trei branse; fotografia comerciala si editoriala, fotografia de salon si cea facuta de cei care nu traiesc din fotografie ( foarte adesea superioara fotografiei comerciale) si in cele din urma fotografia experimentala, mai apropiata de artele plastice, de grafica, de instalatii, de video, si de alte curente colaterale.

"dar problema ca acei fotografi nu acorda nici un sprijin acelora care vreau sa avanseze. Singurul lucru ce se poate face, este sa continui sa faci poze si sa iti dai seama singur de anumite lucruri, ceea ce necesita timp mult, experienta. Daca ne-am ajuta intre noi acest timp ar fi mult mai scurt, dar nu e asa cum trebuie sa fie."

Parerea mea e ca daca fotografii avansati ar acorda sprijin celor care vor sa avanseze, ar fi jale si prapad; nu trebuie sa confundam maiestria si perfectiunea cu aptitudinile didactice; de cele mai multe ori, un artist poate fi vizitat de sfintul duh si de muzele creatiei, dar poate fi incapabil sa invete pe altii, sau sa lege doua cuvinte fara sa mori de ris.
Sunt multi care creeaza dar nu o au cu comunicarea; cei care pot sa fie si mentori sunt putini si afara, poate citeva procente la o mie de profesionisti.
Eu am fost la niste cursuri de fotografie prin Europa si nici unul din profesorii pe care i-am ascultat sau de la care am invatat nu era artistul lu` peshte, dar era perfect ca profesor; si am cunoscut si multi fotografi mari, dintre care numai o mina de oameni puteau sa se si exprime apropo de fotografie. E ca la dans; una e sa fii dansator profesionist, alta sa predai dansul.

Cred ca totusi eroarea fundamentala la noi este ca lumea pune mina pe un aparat, declansaza, iese ceva acolo, si gata, toti sunt fotografi; mai e si stupida credinta ca scule bengoase produc poze perfecte, si de aici pina la ideea ca ce sa faca omul sa scurtcircuiteze niste etape si sa ajunga profesionist nu e decit un pas.
Cu pile, relatii, mishmashuri de tot felul, unii chiar cistiga cite ceva; altii imping tava sau interesul pe la redactii; cu inconstienta fata de breasla, altii accepta sa faca pactul cu diavolul si sa vinda imagini pentru citiva firfirei, contribuind la taiarea cracii unei intregi industrii foto; foarte multi dintre acestia, la urma urmei cam 99,99%, nu au treaba cu comunicarea prin imagine, pentru ca la urma urmei nu au ce comunica; hiba, buba fundamentala, este ca se uita ca fotografia e o arta care are nevoie de celelalte mai mult decit s-ar parea, si daca fotografului nu ii place sa citeasca o carte buna, sa asculte o muzica buna, sa vada un teatru bun sau un film bun, asta se vede in imaginile sale.
Cum s-ar zice, e usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune.
Cred ca ar trebui mult mai multa atentie acordata culturii in general, culturii vizuale in special, si daca exista dorinta de exprimare se vor gasi si modalitatile tehnice; nu trebuie mers invers.
Nu conteaza practic aparatul, obiectivul, modalitatea tehnica; cu orice giorsotanie, pe film, pe hirtie, cu albumina sau cu pixeli, se pot face fotografii senzationale; daca omul are ceva de spus si e vizitat de sfintul duh si are cultura si are si ceva noroc, va crea chestii uluitoare; daca nu, poate sa aiba si marK doiul lu` peshte ca degeaba.
Toata vinzoleala care se face la capatul cu tehnica este inutila; fara cultura, intrebari, cautari si alergari dupa fumurile creatiei, nu se poate face nimic.
Ca sa inchei, nu trebuie asteptat ajutor de la cei aflati mai sus pe scara; la modul ideal ar trebui sa cream fiecare ce credem si cum credem si sa ni se rupa de parerea altora, si timpul va descilci ce e de descilcit.
Esenta pe care ar trebui s-o inteleaga cei aflati la inceput este urmatoarea: este mult mai usor sa faci o fotografie proasta decit o muzica de rahat sau o poezie timpita.
Daca la muzica sau poezie ne dam seama din prima de rateu (mai exista ceva zatz de cultura din liceu, sau se zgirie timpanul), la imagine din cauza inexistentei culturii plastice in special - si a culturii in general - orice facatura devine neica creatie.
Ce se poate face? O imensa munca individuala de invatare a mesajului plastic, de pozitionare a fiecaruia pe craca creatiei, si de raportare la ce se intimpla si la ce mai exista prin lume.
Dar fara cultura nu se poate crea, asa cred eu in prostia mea.
#50328 (raspuns la: #50318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jo - de popix la: 22/05/2005 20:10:17
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
adevar graiesti.dar crezi ca eu sunt asa de bastard incat sa ma bucur pentru RSI si copiii sai ca stau sub bombe?asta ai inteles?ce naiba...
"apoi ptr ce eliberare a europei sau altor natiuni au murit islamicii vreodata
afara de jihadul lor?"

pai pe europeni cine-i pune sa moara pe alte pamanturi binecuvantate sau nu ?nu cumva setea de putere a guvernantilor fara scrupule?care vand gogosi ca in uniforme de camuflaj si cu Apache-uri vor aduce mult ravnita democratie pe la cei care nici nu stiu cu ce se papa si care sunt total dezinteresati de acets miraj?

de israel nu mai zic nimic caci e un subiect tabu.respect durerea si pierderile suferite acum 60 ani...dar ...ajunge! .asta se intampla in secolul trecut, amu ar trebui sa privim inainte si nu sa ne impiedicam de trecut.

"si tu popixe cam cine ai vrea sa conduca lumea asta, liga arabo/chinezo/coreano/rusa?"

bineinteles ca nu.mi-ar placea ca orice om al lumii asteia sa aiba dreptul la demnitate!implicit fiecare tara sa-si aleaga drumul de parcurs, exista legi internationale care in teorie ar putea reglementa.din pacate ONU are alte initiale.tot trei...

"ce stii tu de lumea araba?"
stiu de arabi ca sunt de felul lor foarte ospitalieri si educati, nu animale cu sete de sange asa cum sunt caracterizati.iar cei ce fac jihad un motiv or avea...


"si cam cum crezi ca ar fi lumea atunci, ca la noi au venit numai rusii vreo 60 de ani si uite unde suntem"

hai sa dam vina pe rusi.in 60 ani au distrus o infloritoare tara...hmmmm.
nu prea-s de acord.au influentat negativ, e drept, dar ca sa dam vina exclusiv pe ei mi se pare cam deplasat.
am fost si vom fi in urma altora perpetuu, o zice istoria.cand altii aveau metrouri si autostrazi, noi posedam numa' drumuri de pamant batatorit si aram cu plugul tras de cal..asa si azi.diferenta e imensa si nu va putea fi nicicand anihilata.asta e parerea mea.
#50533 (raspuns la: #50400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de cico la: 23/05/2005 00:07:33
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
E foarte interesanta si complexa problema pusa de tine. Ma uit de ieri buimac si nu stiu ce (mi-)as putea raspunde. De fapt nu poti raspunde prin alba sau neagra, fiindca lipseste ceva : lipsesc multe, dar mai ales circumstantele. Despre ce fel de crima ar fi vorba? A omorit un inocent sau o pramatie? Cita incredere ai in sistemul justitiar si cel penitenciar? Cit de moral consideri omul pe care l-ai acoperi? etc

Ca am principii e clar, dar cazurile extreme, cind e vorba de cineva ff apropiat, au pentru oricine cu totul alta nuanta. Sint convins ca pentru copiii mei as merge si pina in pinzele albe. La dracu principiile, doar pe ei ii am. Societatea si lumea din jur nu-i nici pe departe atit de morala si corecta sa ma incred la maxim in sistemul lor punitiv. I-as pedepsi mai degraba eu insumi, dar asigurindu-ma ca fac din ei oameni, ca-si dau seama cum au gresit si ca-n cursul vietii isi rascumpara greselile poate salvind chiar alte vieti.
be blessed, too - irina fiorentina - de reincarnat la: 28/07/2005 04:52:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
irina fiorentina,

***Desigur, unele dintre afirmatiile tale nu ma conving si nu inteleg de ce spui ca esti materialist...***

Asta este si scopul acestei dezbateri, nu toti putem fi deacord in toate, altfel ar deveni plictisitor si nu am face altceva decit sa ne coplesim unii pe altii cu complimente:-)))
Un pic de controversa face discutia mai interesanta si mai dinamica. De multe ori numai enervind pe unii sau pe altii poti sa afli ce gindesc in realitate...
Dar, cind gasesti pe cineva cu idei interesante, asa ca tine, merita sa prelungesti discutia si sa fii deschis in exprimarea ideilor proprii.

Spun ca sint materialistic pentru ca in formatia mea ca persoana si profesionala sint obisnuit sa identific cauza unei probleme si sa incerc sa o repar. Sint inginer de profesie... well, soooo boring:-)))... si este greu sa ma rup total de ceea ce imi ocupa 60%-70% din viatza. Asa ca incerc sa aplic principiile ingineriei si in viata de toate zilele.
In opinia mea, orice efect are o cauza si orice actiune va genera un efect, mai devreme sau mai tirziu.
Politicienii si sociologii actioneaza in mod cu totul diferit. Ei iau decizii in functie de efectul pe care il vor avea asupra popularitatii lor si in functie de cum le afecteaza cariera lor politica si interesele grupurilor pe care le reprezinta.
Cind iau astfel de decizii nu se gindesc la implicatiile pe termen lung, pentru ca pina atunci poate ce nu vor mai fi ei la putere si altii vor trebui sa repare ce au creat ei.
Asa se explica multe probleme acute din arena internationala. Printre care si legalizarea casatoriilor intre gay couples.
Nu ma surprinde faptul ca prima tara in care s-a dat aceasta lege a fost Olanda. Olanda este una din tarile cu cel mai mare consum de droguri din lume si cu nivelul de promiscuitate si criminalitate cel mai ridicat. Catalogata ca avind cu cel mai ridicat nivel de "drepturile omului" deja au inceput sa aiba probleme rasiale si demografice foarte acute.
In a nut shell, au incercat sa aplaneze conflicte si contradictii sociale facind concesii. Aceste concesii s-au transformat in "libertatzi recunoscute" si acum au devenit imposibil de controlat. In multe directii s-a mers mult prea departe si daca vor incerca sa back-up, vor fi considerati radicalisti.
Actiunile si deciziile la nivel national afecteaza pe toti membrii societatii asa cum actiunile unei tari la inivel international afecteaza majoritatea tarilor de pe glob. Din acest motiv consider ca deciziile facute de politicieni ar trebui sa fie bine gindite si nu motivate unilateral.

Pe curind,

So Happy
#61860 (raspuns la: #61717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hgrancea - de Cassandra la: 29/07/2005 13:50:14
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
"ce ne faaem daca omul are un spirit si el strabate vieti succesive
si uneori trebuie sa plateasca prin suferinta greseli din trecut
e oare bine ca in loc de a le plati sa faca iar alte greseli ?"

Intre citatele selectionate de mine din cartea "Scrisori din infern" se afla unul care se refera la datoria morala a omului de a suferi. Dupa cum vezi, Ramon avea o parere foarte ferma in legatura cu obligatia omului de a suferi pentru a-si plati pacatele si mai ales in legatura cu cei care sint interesati sa propage astfel de idei...
#62146 (raspuns la: #61422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filozofand in genul”asteptand autobuzul” - de Semiramis la: 07/12/2005 20:06:11
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nu exista suflete refuzate „la export”, există doar suflete cu cifră octanica prea mica. Vesnicia lui Dumnezeu in moarte nu-si gaseste utilitatea inchinarii la o divinitate ce, extragandu-si din oameni nemurirea, este de fapt o divinitate moarta. ???
Constientizarea unui Dumnezeu mort rezulta din recunoasterea existentei Lui, caci ce dovada mai mare de credintă in El este alta decat renegarea Lui?
Indiferinta ucide visuri si astfel, prin ele, mor sufletele. Asta consider eu nefericire.

Revenind la filozofiile serioase…
Putem privi fericirea ca pe o viata rotunda, in care nu iti uiti parintii, in care ai copii, in care iti aduci aminte de semenii tai, in care nu-ti negi originile, in care gasesti in tine resurse sa faci bine, in care nu iti uiti cuvantul, in care esti un individ moral. A regasi fericirea intr-o banala respiratie, dovedeste ingustime intelectuala, o viata traita prin bucuria lucrurilor mici, ce satisfac nevoile primare.
Prezenta unui trup sanatos este o premiza naturala si am fi usuratici in gandire sa consideram acest bun de la natura o fericire incomensurabila. Sunt miliarde de oameni ce pot „respira fericiti” dar putini sunt cei care ating adevaratul prag al fericirii: o viata implinita.
Cautarea fericirii prin indeplinirea scopurilor existentei reprezinta un meci mult mai greu de purtat decat fericirea celor 14 respiratii pe minut.

Ingaduinta este un drept ce se castiga, este parte integranta a omului moral, a omului cu viata rotunda. Egoismul este propriu omului primitiv, omului ce nu vede mai mult decat ideile furate din carti consacrate al caror sens pretinde ca-l intelege.

Si asa cuminti, cuminti, traim o viata a carei fericire suprema este urmatoarea respiratie de pe Lipscani…

Orice se intampla, se intampla cu un scop!
#93706 (raspuns la: #93408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofand in genul parasutei.... - de cuminte la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Nimic despre ...fericire.)
......sau al centurii de siguranta, dupa cum iti este mai confortabil. M-am gandit o vreme, ce-i drept, daca meriti au ba raspunsul meu. Si uite ca ti-l dau de pe botul calului putere pentru ca-s mult prea aroganta sa astept tramvaiul.
Hai s-o luam sistematic si sa-nlaturam invalmaseala de ganduri ce-ti bantuie varful degetului...sprintar pe taste de altfel.
1) subiectul "Dumnezeu":

Tu si eu suntem doua firi atat de diferite, incat ai putea spune ca noi nu avem acelasi creator. Dar ne uneste tocmai existenta lui Dumnezeu pt ca ambele suntem doar o biata mana de lut primordial. Ne incheaga prezenta lui Dumnezeu in noi. L-am vazut pe Dumnezeu si-n ochii unui copil care cersea parale la colt de strada, si-n zambetul nonsalant al unei nurlii ce se deda placerilor, in palmele muncite ale palmasului, in aviditatea cautatorului de aur contemporan.....in tine, in mine si-n noi toti. Si, da, El e capabil sa moara-n fiecare clipa si sa renasca-n altele imediat. Moare atunci cand tu Ii barfesti existenta din mine, moare atunci cand tu crezi ca detii adevarul suprem, moare atunci cand tu nu esti pregatita sa-L vezi pretutindeni. Nasterea unui ALT "dumnezeu'' ti-ar debusola cursul vietii?! SI daca Dumnezeu a murit, traiasca Dumnezeu! Nu e blasfemie, draga mea, Dumnezeu exista dincolo de zidul ridicat de vorbe...

2) "Indiferinta ucide visuri si astfel, prin ele, mor sufletele. Asta consider eu nefericire"

Fiecare trebuie sa-si confectioneze propriul vis, nu exista un manufacturier universal de vise. Pe al meu scrie "made in ":-) Asadar, indiferenta ta nu-mi ucide nici un vis, puterea de a-i confectiona carcasa materiala e in mine. Foametea, razboaiele, ura, raspandirea bolilor, nu sunt ATATATE si SUSTINUTE de un indiferent, gresesti crezand asta. Doar un instigator ar face-o. Indiferenta e cu mult mai pasnica, cu toate ca-si are vina ei de multe ori. Poate fi considerata si ea ca o forma de agresiune.

3) "Putem privi fericirea ca pe o viata rotunda, in care nu iti uiti parintii, in care ai copii, in care iti aduci aminte de semenii tai, in care nu-ti negi originile, in care gasesti in tine resurse sa faci bine, in care nu iti uiti cuvantul, in care esti un individ moral. A regasi fericirea intr-o banala respiratie, dovedeste ingustime intelectuala, o viata traita prin bucuria lucrurilor mici, ce satisfac nevoile primare"

Citeste-ma inca o data! Si inca o data! Si mai citeste-ma o data! Era doar o metafora si mi-e prea somn si lene sa-mi bat capul cu explicatii.....poate o voi face totusi. Simplul fapt ca esti TU, ca te poti pipai in fiecare dimineata, ca te poti privi cu surpindere-n oglinda, ca poti intinde mana spre cel din patul tau, ca-i cauti trasaturile, ca-i infierbanti laptele din ceasca, ca-i zambesti unui trecator, ca te-mpiedici in asimetria pietrelor de pe macadam, ca mai injuri uneori, ca uiti s-o suni pe mama ta atunci cand i-ar face placere acest lucru, ca ai micile tale rautati, ca RESPIRI acelasi aer pe care-l respira si Dumnezeu, ar trebui sa te faca sa te simti FE-RI-CI-TA! TU RESPIRI VIATA!
Iar ingustimea mea intelectuala este direct proportionala cu largimea campului tau vizual.........priveste in jur cu mai multa atentie! Cum motto-ul tau spune, intr-adevar, nimic in lume nu este intamplator!

4) "Prezenta unui trup sanatos este o premiza naturala si am fi usuratici in gandire sa consideram acest bun de la natura o fericire incomensurabila. Sunt miliarde de oameni ce pot „respira fericiti” dar putini sunt cei care ating adevaratul prag al fericirii: o viata implinita"

De unde stii tu care-i fericirea din ei? Care-i telul lor? Poate ca fericirea mea suprema este sa desfac nodul gordian si o viata-ntreaga ma voi chinui sa-mi duc la bun sfarsit visul. E posibil ca tie sa ti se para inutil, o adevarat tampenie, dar fericirea mea depinde de asta. Nu-i judeca pe altii prin prisma doleantelor tale. Fericirea ta este cautarea ''nodului in
papura''?:-)

5) ''Cautarea fericirii prin indeplinirea scopurilor existentei reprezinta un meci mult mai greu de purtat decat fericirea celor 14 respiratii pe minut''

Eupneea poate deveni fericirea de netagaduit a cuiva........dar tu nu vrei sa accepti decat propriile rigori in cautarea fericirii. Ceea ce e foarte bine, DAR NUMAI PT TINE! Insa ai grija! Conditia de ''avion'' nu se atinge atat de usor daca n-ai mers macar o data-n viata ta in hurducaielile unui tractor!

6) ''Ingaduinta este un drept ce se castiga, este parte integranta a omului moral, a omului cu viata rotunda. Egoismul este propriu omului primitiv, omului ce nu vede mai mult decat ideile furate din carti consacrate al caror sens pretinde ca-l intelege"

Viata ta rotunda pe mine ma plictisete intr-un hal fara de hal. Imi doresc o viata pentagonala. Restul nu merita nici un raspuns.
#94136 (raspuns la: #93706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. doctors - de Paianjenul la: 25/12/2005 11:17:50
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
"ce conteaza mai mult, dupa parerea voastra, la un om-aspectul fizic sau trasaturile psihice?"


- Evident, trasaturile psihice (intelectuale/morale) conteaza mai mult, dar... in functie de doza de simt estetic a fiecarui individ, trasaturile fizice pot sa conteze la fel de mult.

Ca persoana de sex masculin, daca ar fi sa aleg intre doua persoane de sex feminin,

PRIMA - posedind toate calitatile si virtutile intelectuale/morale imaginabile, dar zero calitati fizice,

iar

A DOUA - posedind un minimum de calitati fizice si mult mai putine calitati si virtuti intelectuale/morale decit PRIMA,

eu as alege-o pe A DOUA.
clody - de Guinevere la: 24/01/2006 23:03:27
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Chestia e ca ne raportam fiecare la propria experienta.
Eu am fost mai nazdravana, n-am putut sa imi iau idealurile in serios, ca ma strangeau. Chiar si visele strang, ca sunt prea sus. Mai intai m-am indragostit si apoi mi-am facut un ideal, din omul iubit. Chiar si defectele intrau in ideal, caci il particularizau si il faceau mai al meu. De pilda, in idealul meu putea sa intre tachinarea, daca el ma tachina mi se parea ca asa trebuie sa fie un barbat, altfel ar fi fost anost. Si nu e tocmai standard in materie de ideal, nu? :o)

Ai dreptate insa, nu e bine sa faci compromisuri si sa nu faci. Dar nu stiu daca prapastia de care zici are legatura cu idealul tau ci mai degraba cu bunul simt, calitatea umana, insusiri de baza pe care omul poate sa nu le aiba. Si aici mai bine faci stanga imprejur si te salvezi!

Si nu te speria, nimeni nu a iubit fara durere si esec, e ca o conditie necesara a cautarii si se pare ca numai asa ajungi la omul pe care il cauti.
______________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
#102073 (raspuns la: #102041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: