Mai bine sa aprinzi o luminita decat sa lupti impotriva intunericului

Fiind de o varsta mai inaintata imi aduc aminte sf-urile copilariei cu zborul spre alte planete in 2000, colonizarea altor planete si extinctia resurselor de petrol ale Terrei (teorie foarte la moda in anii '70). Am trecut de 2000, nu am colonizat Luna sau Marte, programele spatiale se rezuma la navete si statii orbitale iar petrolul se exploateaza in continuare. Exista o motivatie aparenta in ceea ce priveste 'lupta" pentru a pune stapanire pe resursele de petrol, motivatie foarte logica. Insa, fenomenul terorist nu tine doar de raspunsul la aceasta "agresiune" a energofagilor asupra tarisoarelor posesoare de titei.Cauza fenomenului terorist este un sumum de factori. De la cei economici pana la cei cultural-religiosi. Spre pilda "lupta" HizbAllah din Israel nu are nici in clin nici in maneca cu petrolistii. Aversiunea gruparilor teroriste islamiste fata de "sionism" este de cu totul alta natura, mai degraba politico-religioasa decat de lupta impotriva unui aliat al "petrolistilor". Complexitatea fenomenului terorist necesita o abordare diferentiata si un "tratament" pe masura. Una dintre teoriile contemporane vehiculate spune ca lumea s-ar imparti in viitor in trei grupari de "interese", una a "petrolistilor" si aliatilor lor, alta a gruparilor teroriste islamiste si a trei grupare a oligarhilor mafioti din tarile ex-comuniste. Cu cine ai juca daca ar trebui sa alegi?
Mario

faptul ca unii erau credicciosi n-are legatura cu subiectul. descoperirile le-au facut in numele omenirii, pentru progresul si bunastarea semenilor si nu pentru gloria bisericii, asa ca incercarea ta sa legi realizarile lor de vreun creator imaginar n-are nici un sens. e la nivel de propaganda ieftina de scoala de duminica.
poti sa-mi citezi o singura descoperire stiintifica facuta in numele divinitatii sau bazata pe ipoteza existentei diviniti sau adevarului scripturilor? nu ce au declarat respectivii privind divinitatea. e ca si cum eu as lega experientele de laborator pe care le fac de poezia lui eminescu.
si daca tot citezi pe voltaire citeaza si din cele spuese impotriva bisericii si religiei. ca au fost mai multe. asta ca sa fim obiectivi. cineva care n-a auzit de voltaire ar putea sa creada ca era un mare bigot, pe cand toata viata lui n-a facut decat sa lupte impotriva nedreptatilor si imoralitatii bisericii si reprezentantilor ei.
chiar ca nu inteleg incotro bati.
ai dreptate. stiinta nu ignora religia. ignora doar credinta. :)

(Cosmin este intr-o galerie de la metrou unde nu razbate nici o raza de lumina si unde se aude la intervale regulate zanganitul de fiare al metroului. Dupa cateva clipe de tacere, incepe sa aprinda bete de chibrit, privind flacara tremuratoare pret de cateva clipe apoi altul si altul…)

Prietenul meu: Salut Cosmine? Ce mai faci?
Cosmin: Fac pe dracu. Nu vezi ca m-au alungat? Ca-s singur? Ca nu mai am nimic?
Prietenul meu: Cat de usor spune omul ca nu mai are nimic?
Cosmin: Cat de usor iti este tie sa vorbesti. Da tu nu stii ce inseamna…..sa nu mai ai nimic…
Prietenul meu: Oh dragul meu, hai sa vedem daca stiu sau nu. Imagineaza-ti ca atunci cand te trezesti ai pierdut tot, dar tot si nu mai ai nimic. Da nimic decat un suflet pustiu si singur. Plus o desaga de regrete dupa ceea ce ai avut.
Cosmin: Bine, dar eu chiar nu am avut si nu am nimic.
Prietenul meu: Nu se poate. Nu este om care sa spuna ca nu are sau nu avut nimic.
Cosmin: Ba uite ca la mine se poate.
Prietenul meu: Esti sigur?
Cosmin: Da!
Prietenul meu: Hai sa vedem, ai mama?
Cosmin: Nu stiu, ca de cand m-am nascut tot prin spitale si orfelinat am stat.
Prietenul meu: Gresit. Ai alaturi cea mai buna mama, care se roaga mereu. Ai tata?
Cosmin: Nu. Ca daca as fi avut nu m-ar fi lasat al nimanui.
Prietenul meu: Gresit. Toti suntem copii LUI si EL nu ne uita niciodata, chiar daca uneori ne incearca. Prieteni ai?
Cosmin: Nu stiu si nici nu cred. Aici in strada e care pe care. Dobori, traiesti. Nu dobori, esti doborat sau devii sluga.
Prietenul meu: De aceea stai singur? Retras…….
Cosmin: Da. E mai bine, cu toate ca imi doresc si eu pe cineva alaturi. Fug pentru ca nici nu vreau sa dobor, dar nici nu vreau sa fiu doborat.
Prietenul meu: Deci nu ai pe nimeni?
Cosmin: Ba nu. Te am pe tine il am pe Misu, pisoiul tarcat. De fapt pe el l-am gasit aici, iar tu m-ai gasit in gara.
Prietenul meu: Ai picioare?
Cosmin: Vezi bine ca am.
Prietenul meu: Altii nu au. Ei nu cunosc bucuria mersului, a plimbarilor a alergatului. Se uita cu jind la cei ce o pot face. Ai multumit vreodata pentru ca le ai?
Cosmin: Sa multumesc? Cui?
Prietenul meu: Ochi ai?
Cosmin: Tu razi de mine?
Prietenul meu: Altii nu au. Te-ai gandit vreodata sa ce inseamna sa traiesti in bezna? Da, da, intuneric, nu ca aici in galerie. Sa nu stii nici macar ce-iI licarul stelelor? Ce e o floare? Un fluture? Un fir de iarba?
Cosmin: Da dar ei pot pipai.
Prietenul meu: Uite, inchide ochii si pipaie ceea ce eu iti voi pune in palma. Ceva ce nu ai mai vazut niciodata. Pipai si-mi spui totul despre el. Incercam?
Cosmin: Aaaaaaa……….mai bine nu………
Prietenul meu: Aha, deci asa. Dar maini ai?
Cosmin: Adica?
Prietenul meu: Te poti imbraca….
Cosmin: Daca ai cu ce.
Prietenul meu: ………… poti culege o floare, poti sa mangai obrazul unei fete……..
Cosmin: Eu sa mangai obrazul……..cred ca te-ai prostit………
Prietenul meu:……poti sa o strangi in brate……te-ai gandit ce simte un om care si-a pierdut bratele?
Cosmin: ………Nu……..
Prietenul meu: Ai urechi?
Cosmin: Bine dar……..
Prietenul meu: Toate intrebarile au fost doar ca sa vezi cat de multe ai. Nu ai pe nimeni? E vina lor, nu a ta. Nu stiu ce au pierdut, caci esti unic si poti oferi un munte de imbratisari si de sarutari. Lacrimile tale au acelasi gust ca si ale lor. Zambetul tau e la fel ca al lor. Durerea lor este aidoma cu a ta. Nu ai casa? Sunt altii care stau in casa dar nu au o casa. Nu ai mancare? E trist dar sunt multi altii care isi ascund saracia in spatele usilor si traiesc cu o felie de paine cateva zile. Nu ai haine? O sa ai. Dar cel mai important lucru pentru tine: uita-te bine inlauntrul tau si ai sa vezi cata lumina si caldura se ascunde acolo. Nu lasa intunericul sa te cuprinda. Si asta-i cel mai important pentru ca esti unic. Iar cel ce sufera isi aminteste.
Cosmin : Bine, bine, dar niciodata nu mi-ai spus cum ai ajuns aici.
Prietenul meu meu: Ma crezi sau nu, dar am ajuns aici pe o carare de lumina. Stii ce spune vorba din batrani : Mai bine aprinzi o candela decat sa blestemi intunericul. Tu ai aprins-o. Cosmin : Parca am mai auzit asta undeva…………

te duci la un psihiatru in Romania si majoritatea iti vor prescrie medicamente.
daca ti se echilibreaza litiul din sange, ei sunt multumiti si se uita in ochii alor tai si zic "uitati-va, e mai bine"!
o pornesti cu stangul, chiar si aici.
Eu nu va scriu din disperare de a gasi un leac impotriva ei, eu va scriu ptr. un sfat care sa te ajute sa te obisnuiesti cu ea!
nu, nu trebuie sa te obisnuiesti cu ea! trebuie s-o inlaturi definitiv, sa gasesti cauzele si-apoi sa-nlaturi efectele!
de ce esti depresiva? desfa in fashii mici-mici cauzele depresiei, analizeaza-le la microscop si distruge-le pas cu pas pe principiul "divide et impera"!
in general oamenii sunt depresivi pentru ca vor ceva ce tine de interior si nu pot obtine sau sunt incapabili sa se aclimatizeze cu un intuneric brusc. renunta la acel "ceva" si inlocuieste-l cu altceva. daca nu poti sa aprinzi o lumina, atunci obisnuieste-te sa te descurci pe-ntuneric...orbii duc o viata aproape normala.
daca medicul tau psihiatru ti-a zis ca trebuie sa te obisnuiesti cu depresia, schimba-l cu un altul care stie sa si comunice cu pacientii!
incearca sa stai de vorba si cu un psiholog, altul decat ala care tine tava pe langa medicul tau psihiatru!

Intr-adevar, daca ar fi ura gratuita.
Motivatia insa e mult mai profunda, e vorba de pamant, de viata, si de o parte si de alta.

Apropo, un autor evreu, Arthur Kostler, in cartea sa "Al 13-lea trib" afirma ca marea majoritate a actualilor evrei sunt descendentii cazarilor, popor turcic, care adopta religia mozaica in secolul 8, statul cazar aflandu-se la nordul Marii Caspice.

Daca e asa, atunci formarea statului Israel apare intr-o cu totul alta lumina decat cea a eliberarii unor teritorii stramosesti.

Altminteri, insusi autorul, militant sionist, dupa o scurta sedere in nou creatul Israel, renunta la convingerile sioniste, declarand ca armata israeliana nu e una de eliberare ci una de ocupatie.

Totusi, orice popor care are simtul identitatii trebuie sa aiba o tara a sa.
Or, un stat evreu nu poate fi altundeva decat in Palestina iar capitala sa nu poate fi decat Ierusalimul.

Din pacate, valurile istoriei au facut ravagii si nu se poate face dreptate unora nedreptatind pe altii.

Din pacate, si mai grav, guverneaza dreptul fortei.

O impacare istorica, in sensul acceptarii reciproce, intre arabi si israelieni este singura garantie a unui viitor civilizat pentru ambele parti.

Nu vreau sa judec problemele altora - avem noi destule, inclusiv cu evreii (nu le amintesc aici exista pe alt forum) - dar lumea azi a devenit un mare sat si putini sunt cei capabili sa inteleaga durerea altora.
Noi romanii, care am avut parte de destula durere, fara insa a ravni la ceea ce nu ne apartine, poate ca putem intelege (chiar si ajuta!) pe altii.

Weekend placut tuturor, in oricare 'tabara' va aflati.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

iar complicam. te indrept din nou catre postul meu initial. dar am sa incerc sa-mi pun ideea in alte cuvinte.
binele si raul sunt actiuni diametral opuse. echivalentul a -1 si +1. adica binele este inversul raului. o a treia varianta ar fi indiferenta pe care eu am simplificat-o la zero( 0 ). adica indiferenta nu aduce nici un rau, nici un bine. dar exista!
hai sa luam un alt exemplu. fara sa ne gandim, aplicam acelasi principiu dualist si la lumina si intuneric, sau cald si rece. dar aceste elemente difera altfel unul de celalalt decat binele si raul. intunericul nu este opusul luminii, ci absenta ei. recele nu este opusul caldurii ci absenta ei. simplificarea mea la matematica s-ar echivala la +1(lumina) si 0(intunericul). nu ne este cunoscut(decat in mod imaginar-abstract) elementul care reprezinta opusul luminii, anti-lumina sau contra-lumina.
sau poate ca nu exista asa ceva decat in imaginatia noastra. oricum, palpabil nu cunoastem decat lumina si intunericul.
nu divagati in platonisme si alte filosofii. sa pastram ideea simpla, la nivelul sensorial.
am aratat ca raul si binele mai au intre ele si un al treilea element - indiferenta. dar acest element este continuu desconsiderat, incadrat la rau, numai din cauza acestui efort de a reduce totul la 2. sunt multe elemente care incurajeaza credinta omului in numarul 2. barbat/femeie, 2 maini, 2 picioare, 2 parti ale creierului, 2 ochi, 2 urechi, 2 mameloane, 2 plamani si pot continua lista pana maine. ceea ce incerc sa spun, este ca din cauza dragostei asteia pentru numarul 2, de multe ori ignoram sau fortam acest numar si in situatii in care de fapt exista mai mult de doua variante.

I am only one, but I AM one!

Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/

Atrocitatile pe care le mentionati si care ni se par tuturor atat de nedrepte nu sunt decat fructele propriilor noastre actiuni...

cei de dinaintea noastra au creat mare parte din ceea ce se intampla acum asa cum noi la randul nostru cream (prin egoism si atitudinea de genul: nu imi pasa de altii eu sunt cel mai important astazi,acum) atrocitati pentru generatiile viitoare: ne batem joc de paneta asta care ne tolereaza si hraneste si desi nu simtim prea tare efectele bataii noastre de joc, generatiile viitoare vor trai mari nenorociri din cauza noastra.

pamantul are resurse mai mut decat de ajuns pentru a hrani toti oamenii ,chiar foarte bine.Si cu toate astea marile puteri prefera sa suga ele tot sangele si sa traiasca in exces in vreme ce altii mor in nevoie.

cate nenorociri nu se intampla in chiar acest moment din cauza alcoolului??acidente de masina, violuri,crime,incesturi, agresiuni de tot felul...?chiar acum , cand dumneavoastra cititi acest comentariu, cineva moare din cauza abuzului de alcool...exemplele sunt nenumarate

Probabil ca dumneavoastra va este mai greu sa acceptati faptul ca desi am fost inzestrati cu Liberul arbitru si cu Discernamant, uneori facem alegeri gresite care ne vatameaza si pe noi dar ,mai rau, pe cei din jurul nostru.

Atata timp cat suntem Liberi si putem alege intre bine si rau, nu avem cum sa Il acuzam pe Dumnezeu de toate necazurile.Lumea pe care El a creat-o este Perfecta.Nenorocirile apar atunci cand ne lasam condusi de egoism, animalitate, frustrari de tot genul si ignoranta si cand ne indepartam de natura noastra spirituala,divina.

Este pur si simplu o chestie de alegere si pana acum nu mi se pare ca am ales foarte intelept.Istoria pare sa se repete insa omul actual este cu mult mai luminat decat cel al evului mediu.Eu zic ca evoluam si ca vom fi mai bine.Dar mai incolo..mult mai incolo



-In gradina inimii tale nu planta decat trandafirul dragostei-

Pe la noi circula o vorba: sa-ti fie de bine! Asta iti doresc din toata inima, sa-ti fie de folos si spre binecuvantare, intocmai cum spune un crestin cand se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului.

Stii, ma gandesc adeseori la clipele mele de inceput ca si crestin cand aveam o ravna si o dragoste ce duceau pana acolo incat biruiam multe ispite si nevoi numai cu gandul... Timpul a trecut, m-am lenevit, si citind acum mesajul tau mi-a venit in minte in mod automat, aproape ca o revelatie, ideea ce o regasim in unele rugaciuni ale diminetii: si anume ca fiecare zi e un nou inceput al vietii noastre. Da, tare imi doresc sa pot spune in fiecare zi la fel ca tine: "L-am gasit pe Dumnezeu"! Sau "L-am regasit pe Dumnezeu"! Stiu ce minunat este fiindca la fel ca tine am trecut prin aceeasi experienta sublima, la fel ca tine am lacrimat de fericire si am suspinat ca un copil la vederea tatalui bland si milostiv. Ce pot sa spun acum, n-a durat prea mult fiindca, nu-i asa, tot ce e frumos dureaza prea putin sau, ca sa preiau o sintagma la moda, "nici o minune nu tine mai mult de trei zile". De ce oare cicatricile sufletului ne fac sa uitam momentele existentei noastre in care ne-am adunat ca sub o umbrela la flacara iubirii lui Dumnezeu? Cred ca stiu de ce: pe cand El ne iubea, noi eram vrajmasi ai crucii...

As vrea sa pot citi astfel de mesaje in fiecare zi si, din cand in cand macar, sa vin si eu sa zic ce afirmam mai sus: ca L-am gasit pe Dumnezeu. Ce ciudat suna, inseamna ca sunt ratacit...? Sau ca m-a pierdut El pe mine...? Sau ca S-a ascuns ca sa nu-L vad...? Sincer nu stiu decat ca eram "in intuneric si-n umbra mortii si-am vazut lumina mare" exact cand mi-era mai greu, cand orice speranta de mai bine si de libertate imi fusesera pur si simplu violate de persoane care ar fi trebuit sa ma lumineze. N-aveam nici macar curajul de-a sta fata in fata cu mine insumi, mi-era teama sa nu ma recunosc... Dar am invatat la sanul bisericii ca laptele credintei te creste, asa cum se spune prin basmele noastre strabune, in trei zile cat altii, care nu se hranesc cu el, in trei ani. Si uite-asa mi-au crescut si dintii de azi cu care pot mesteca acum carne, n-am ramas doar la lapte.

Da-mi Doamne sa te regasesc in fiecare zi pe drumul vietii mele! Da-mi Doamne sa ma regasesti Tu de fiecare data cand abandonez acest drum si-o iau pe aiurea! Si daca s-o putea, eu nu indraznesc sa-Ti cer sa ma iei in brate caci stiu ca sunt nevrednic de asa o cinste mare, ci "fa-ma ca pe unul din argatii Tai"! Iar de nu s-o gasi un loc si pt. mine in camarile Tale spatioase si luminoase, lasa-ma macar sa sprijin stalpii portilor casei Tale ca sa-Ti pot vedea Fata fara asemanare. Si adu-Ti aminte ca faptura Ta sunt si ca nu astept de la Tine sa faci lucrul in locul meu, ci sa ma ajuti sa-l implinesc precum voiesti.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Eu am gasit din intimplare www.cafeneaua.com, mi-au placut citeva (nu toate) subiecte. La ce mi s-a parut interesant am raspuns, iar pentru
cei care vorbeau urit am apasat "ignora utilizatorul". Administratia nu
stiu ce cistiga (material) prin intretinerea paginii, dar cred ca este o
initiativa laudabila sa aiba o pagina pentru cine vrea sa se exprime.
Nu cred ca este in intentia administratiei sa incurajeze minitile mici sa spuna zatul pe care il mai au in cap. Cred ca este mai bine sa aprinzi o lumina decit sa injuri pe cei intunecati la minte. Cred ca am auzit toate
injuraturile din romaneste si engleza ca sa mai fiu intimidat de "half brain". Cind cineva apeleaza la injuraturi, asta este semnul ca a capitulat si nu are un raspuns rational.

nu am intentia sa te luminez pentru ca textul in sine nu are sens. e clar asta, nici nu am vrut sa aiba. e doar o chestie pe care am observat-o si m-a deranjat oarecum. pe problema mediocritatii si a normalitatii se poate vorbi mult, eu ma zbat sa ies din scepticism si sper si sa reusesc.
cineva mi-a spus de curand ca trebuie sa renunt la o anumita atitudine ce poate fi deranjanta fata de cei din jurul meu. primul pas e sa admit ca exista persoane mult mai luminate decat mine. si exista, asta e clar. dar alt prieten, cu o ocazie cu totul diferita, mi-a spus ca e greu sa iesi pe strada stiind ca 2+2=4 si toata lumea sa sustina ca de fapt face 3... si pana la urma, ce e asa de rau in a fi mediocru? pana la urma, ignorance is bliss, nu?
nici asta nu are sens, stiu...

Raspunsul tau era previzibil in ce priveste lumina. De acord cu tine cand vorbesti de lumina fara soare, sa-i zicem "lumina sfanta",cea pe care nu o vad toti. Referindu-ne insa la lumina din prima zi, Dumnezeu, sau mai bine zis cel care a scris aceste randuri, precizeaza foarte clar ca este vorba de lumina care desparte ziua de intuneric: " Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi."
In ceea ce priveste femeia lui Cain problema este mai complicata decat pare.
Dupa alungarea lui Cain in tara Nod putem spune ca au inceput sa existe doua ...directii sa le spunem asa. Adam si Eva pe de o parte si Cain, pe cealalta parte, acesta din urma, deocamdata singur.
Acum: Adam si Eva s-au cunoscut din nou " zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain." " Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos."
Deci Set, al treilea copil al lui Adam, a cunoscut o femeie cand pe Pamant nu existau decat Adam, Eva, Cain si Set. Aceasta nu putea fi in nici un caz din stirpea lui Cain pentru simplul fapt ca acesta (Cain) nu avea cu cine sa procreeze, Eva fiind scoasa din discutie prin insasi grija autorului scripturilor. Singura varianta ramane, deci, ca Enos sa fie copilul lui Set si al Evei, asta daca excludem varianta remarcata de mine, adica femeia lui Cain sa fi fost altcineva, deja existenta.
Iata, deci, cum arata un paradox banal.
In ce ma priveste, nu sustin teoria evolutionista, plina fiind de neajunsuri, ca si cea creationista, de altfel. Totusi, nu am insomnii din cauza asta. Adevarul, daca nu este la mijloc, cuprinzandu-le pe ambele, este undeva in afara cunoasterii noastre in aceasta forma a existentei si poate este la fel de banal ca un paradox (sic!).

___________________________
Ei sunt crestini pentru orez!
Mao Tze-Dung

Mai e putin si cafeneaua o sa se transforme intr-un adevarat Zid al Plangerii. Vai ce greu e, vai cum ii fura pe fotografi tagma jefuitorilor, vai cum o sa murim toti de foame, vai ce prost o mai duce artistul in romanica noastra.
Pai daca e sa o luam putin mai rational vom vedea ca 1. fotografia vanduta cu un 1 euroi e o chestie care o sa se dezvolte tot mai mult (din moment ce pana si un parlit de amator isi poate permite un dslr) 2. punctul 1 nu va conduce la disparitia fotografului profesionist. Acest lucru datorita faptului ca vor exista intotdeauna publicatii, agentii de publicitate sau alte organizatii care vor dori ceva mai mult decat fotografie la 1 euro. Fotografia de 1 euro va produce insa cateva mici mutatii prin lumea celor care se joaca cu lumina. Probabil ca lupta va fi mult mai dura in randul fotografilor profesionisti si doar cei cu adevarat buni vor putea rezista. Daca nu esti inzestrat sau nu esti dispus sa muncesti si sa faci sacrificii, atunci te vei indrepta spre cantitate. Cateva mii de fotografii de 1 euro pe an si s-ar putea sa iti platesti facturile. Din acest punct de vedere nu cred ca fotografia asta ieftina va depasi pretul pe care insusi fotograful este dispus sa il primeasca. Va fi fotografie facuta oarecum in graba (pentru ca trebuie sa tragi cat mai multe cadre), fara prea multe puseuri de imaginatie sau cautari care sa duca la o imagine senzationala. Acest lucru in cazul in care putem vorbi de un studio, o lumina, doua, un fundal, un model sau alte lucruri de genul acesta (amatorii de fotografii ocazionale realizate prin vacante nu i-am pus la socoteala). Apoi trebuie sa recunoastem ca fotograful, ca artist, nu a fost niciodata tipul plin de bani. Daca vrei neaparat sa faci bani te apuci de afaceri serioase (de exemplu iti faci un site care sa vanda poze de 1 euro :) ).
Numai bine

Frumoasa declaratie... ma intreb cat din ce scrii i-ai spus ei... Poate ca nu e atat de usor, dar oare nu merita sa stie? :)
Ce ciudat ca e atat de simplu sa impartasim tuturor din sufletul nostru si ca ni se opresc in gat cuvintele cand acestea chiar ar aduce soare in inima cuiva! O raza de soare mai calda si mai luminoasa decat cea care ii mangaie fatza in zori... o raza care sa aline toata singuratatea!

"totusi, eu nu ma plang, nu-mi plang de mila, nu sunt pesimista. nu e asta. nu ma vaicaresc, nu ma lamentez" ... scuza-ma, dar ce faci atunci, daca nu asta? Iti exprtimi obiectiv ...trairea? Ai o stare de agitatie care mereu te face sa cauti o activitate, orice numai sa nu stai pur si simplu.
"doar cautam adevarul si calea spre a lupta eficient cu singuratatea." - pai adevarul nu-l gasesti in vacanta, intalnirile sau discutiile cu altii ori alte activitati care pana la urma te impiedica sa fii cu tine insati.
Insasi premisa de la care pornesti creeaza fundamentul perfect pentru a te simti asa cum te simti. Vorbesti de lupta cu singuratatea. Pentru tine din start e ceva negativ, este un dusman. Te lupti si asta te oboseste fiindca nu ai cum sa castigi. Stii vorba aia:"Just let go...and go with the flow?" Este inutila o asemenea lupta, singuratatea nici nu iti este dusman si nici nu poate fi invinsa. E ca si cum te-ai lupta cu intunericul, nu e ceva palpabil, nu-l poti apuca si strange de gat. Mai bine aprinzi lumina.
Nu mai tot cauta activitati care sa te faca sa uiti de singuratate. Uitarea asta e oricum o iluzie. Incearca macar pentru cateva minute, cand esti singura acasa, sa nu faci nimic, pur si simplu sa fii singura, sa traiesti starea aceea si apoi sune-ne si noua daca chiar a fost atat de rau :)

ma bucur ca "profetiile" mele se implinesc!
eu am incercat sa demonstrez in primele comentarii ca textul individei e un fals pentru simplul fapt ca eu am studiat cartea respectiva iar in inceputul ei se afla aceasta idee. din nefericire cartea am citit-o acum vreo 8 ani si nu am memoria potrivita pentru citate. nu am in acest moment nici volumul lui Durkheim, e imprumutat, si nu pot sa spun ca textul e 100% copiat. oricum, ideea o stiu si una din piesele de baza ale teoriei, chiar daca anul editarii e 1897 iar de atunci pana azi, viziunile si punctele de vedere au evoluat considerabil.

pe linkul dat de Andre (ii multumesc mult pentru vigilenta)... http://www.virtualarad.net/CGI/msgboard/viewtopic.php?t=3947&start=15&sid=5c88f5211121d9a26806e2292e422216
...eu cred ca se afla un alt copiangiu din aceeasi sursa.
poate ne lamureste "inculpata" de unde a dau copy/paste.
asa cum spuneai si tu, nu faptul ca a copiat ma oripileaza ci ca ne ia de prosti. e de kkt!
nici eu nu am inventat roata si putini de aici reusesc sa fie creativi, originali. nu e deloc usor sa produci ceva ce n-a mai fost.
exista insa un respect si o decenta in a folosi ce au debitat minti mai luminate decat ale noastre.
nu era nimic gretzos daca ar fi spus ceva de genul... "am gasit textul XYZ si mi s-a parut nustiucum. Voi ce credeti?" ... dar sa vii sa te bati cu caramida in piept si sa te dai inventator... e naspa! ba sa te si scuipi in san ca e al tau si numai al tau.
dovada e clara... UNU a scris textul in Mar, 12 Iun 2007 18:20 iar madama noastra la 29/11/2007 16:36:47.
asa ca UNU nu a copiat dupa duduie ci eventual invers. eu cred insa ca amandoi au avut o sursa comuna pentru ca, repet, eu am cetit cartea.

multumesc lui maan ca mi-a sarit la gat si m-a porcait cu amenintari. poate intelege si ea la ce folosesc ghilimelele inainte sa se flambeze!
acum poate sa-si pupe undeva flebetzea!

V am ramas datoare cu adevarul,cu toate ca adevarul vi l am spus mereu.
Pai mereu poate nu, da' cu mici divagatii intotdeauna...

V-am tras picioare in cur, da' fi'n'ca va vad mai luminati decat am crezut si fi'n'ca-s miloasa din fire, va spun alt adevar in primul episod al unui foileton pe care l-am intitulat "enigma". Cam asa traduc eu.
Si-atunci, spune-mi rogu-te, cat de dezamagita ai fi, daca ti-as spune ca nu cred nimic din ce ai scris - precum si din cele ce vei mai scrie? Ca nu cred ca in fond exista altceva la baza intregii tale actiuni, decat ambitiile-ti de autor, motiv pentru care ai inventat o poveste lacrimogena si-ai publicat-o pe-aici, dornica sa primesti ecouri?

Adevarul e (altul, desigur!) ca te cred, pentru ca mi-e indiferent care-i adevarul in povestea asta devenita tragedie dupa interventia ta de "autor roman celebru" in devenire.
Privit asa, nu stiu cat e de mare serviciul pe care i l-ai fi facut suferindei aruncandu-i povestea pe un forum in felul in care ai facut-o, informand pe cine - si cand - ai crezut tu ca trebuie sa informezi, furand amintiri parfumate si raspunzand netulburata la mesajele celor care aici pe cafenea au crezut ce-ai scris, poate nu in ultimul rand si din convingerea subconstienta ca nimeni n-ar putea umbla in felul asta cu asemenea situatii.
Aferim!

Recunosc, pentru mine e o dimensiune noua in cafenea...

P.S. In ce priveste eventualitatea, ca poate vreodata va scrie cineva pe cafenea, care cu adevarat va avea nevoie de sprijin si nu-l va primi din cauza unor actiuni ca a ta, nu-ti fa prea multe probleme: Dumnezeu o sa-l ajute, mai ales daca-i afli adresa si-i duci o biblie si-o icoana.