comentarii

Mama l-a trimis la scoala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
fie painea cat de rea... - de gigi2005 la: 12/03/2005 02:58:40
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
De fapt tema noastra nu este integrarea ci cum o vom suporta cu mentalitatile noastre "ancorate" (vorba unui clasic in viata) intr-un trecut de care nu vom scapa decat dupa ce ultimul supravietuitor al holocaustului comunist va muri. Si nici atunci nu putem spune ca ideile lui nu ne vor urmari. Comunismul a modelat personalitati, mai ales pe caracterele slabe sau ariviste, dar cred ca nu el poarta toata vina pentru firea noastra. Suntem latini iar zicala "Sa moara si capra vecinului" vine din negura vremii. Si mai ales suntem legati foarte mult de valorile materiale; implinirea cea mai mare a unei familii este casa, apoi masina. Suntem legati de pamant si avem un exacerbat simt al proprietatii precum si un orgoliu nemasurat.
Acum cu integrarea, o casa devine un vis indepartat. Dar sa-ti spun drept, atata timp cat castig suficient sa-mi platesc chiria, de ce mi-ar trebui o casa?
Bunicii si parintii mei au prins perioada antebelica si interbelica. Nici unul nu s-a plans ca era rau. Si atunci era saracie, dar nu murea nimeni de foame. Comunismul a rupt taranul de la plug, l-a luat de la tara si l-a adus la oras, i-a dat o casa l-a bloc, i-a luat pamantul la colectiv iar pe el l-a bagat in fabrica. Iar daca era suficient de prost, l-a trimis la scoala de partid sa-l faca sef. O natie este compusa din mai multe categorii sociale iar taranul isi are rolul lui. Acum el ingroasa randurile somerilor iar inginerii, baieti destepti si cu carte multa, pleaca la cules de capsuni prin tzari, auzi, civilizate. Daca ar fi fost lasat la vatra lui acum eram departe.
Gheorghe a lu' Marin Roibu ar fi facut avere la tzara pentru ca ta'su a muncit. Bunicul meu a fost un astfel de om. A avut 120 de oi, carciuma in sat, han mare la rascruce, undeva in Teleorman. Bunica tesea la razboi, tata mare vindea tzolurile si lua pamant. Mama si frati'so Gheorghe aveau dreptul la o prajitura din galantarul de la han, restul era pentru vanzare. Cu banii tineau afacerea si cumparau pamant. Avea tractor si combina, avea cai, oameni angajati. Cand a inceput razboiul nemtii au tras la ei la han. L-au rechizitzionat iar tata mare si mama mare i-au servit. Cu copiii (mama si frati'so) se purtau frumos. Dupa 23 august au venit rusii. Mancau si beau ca porcii. Dupa ce razboiul (de fapt rusii) l-a lasat aproape sarac, in cativa ani si-a revenit. Avea un han cunoscut in 6 judete, 80 de oi si 56 ha de pamant. Prima data i-au darimat hanul sa faca sosea. Era dat dracu' Marin, facuse avere, ia sa-i luam noi jucaria, sa vedem, moare? N-a murit Marin, a ramas cu oile si pamantul. Facea brinza, tragea lana in fire, ducea la oras. Si lua pamant.
Pana i le-a luat pe toate. Ca sa nu-i ia statul degeaba pamantul, l-a dat el de pomana, cu acte de impropietarire, la taranii de lucrau pentru el. Un pogon, doua, a dat asa vre-o 30 de pogoane. Sa traiesti nea' Marine, sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Dupa ce i-a luat statul tot, aia la care le daduse pamantul spuneau: pai oricum il lua statu' asa ca nu facusi mare branza ca ni-l detesi! Frate, era inainte de comunism. Cei mai inversunati dusmani ai lui au fost cei pe care i-a ajutat.
Marin Roibu s-a descurcat oricum. A ramas cu 40 de oi din care isi tinea familia si cu lotul ajutator. Mama a venit la oras ca acolo nu mai avea ce sa faca, Gheorghe s-a facut zidar pe urma a lucrat la colectiv. Va intreb pe voi: va puteti inchipui cum ar fi evoluat o astfel de familie daca era lasata la vatra ei?
Iar Gheorghe, cand era seceta mai mare si parjolise porumbul, in loc sa se vaite pentru el, comenta: sa vad ce face "a lu' Mitu" acu' ca i s-a uscat tot porumbu'!? Si au trecut peste el 50 de ani din care 30 de comunism, de cand muncea cot la cot cu tata mare.
Asta e firea romanilor!
Al meu e la scoala - de thebrightside la: 20/12/2005 11:25:03
(la: "Copiii tai unde sunt?")
Cu riscul de a ma folosi de un cliseu, copii sunt minunile vietii.
Eu una, prin definitie (sunt femeie), sunt o persoana dificila. Atunci cand 'mi se aliniaza piticii', nu mai ascult de nimeni si o tin pe-a mea. Cine crezi ca ma face sa ascult si sa zambesc atunci? Piticul meu. Cu inocenta lui, cu bucuria lui, cu farsele lui...
Sa ai copii inseamna sa ai sansa de a-ti aminti de propria copilarie. Sa ai copii inseamna sa ai sansa de a vedea lumea prin ochii lor. Si lumea pe care o vad ei are alte culori, are alt rost, are alt viitor.
Putem sa ne gandim oricand la copii. Conditiile economice? Ehh.. Desigur ca daca stai intr-o cutie de carton, un copil poti avea doar in vis. Insa, daca poti pune o paine pe masa, poti creste si un copil. Totul se rezuma la cate sacrificii esti dispus sa faci pentru asta.
Conteaza si cati bani avem, insa atata vreme cat ii oferi copilului dragostea, grija si intelegerea ta, totul va fi ok.
Din copilarie imi amintesc cu drag micile atentii si cadourile alor mei (vezi conferinta cu eugenia), insa cu si mai mare drag imi amintesc cum imi facea mama codite cand plecam la scoala, cum o certa tata ca nu ma lasa afara si cum imi usca parul fratele meu cand ieseam de la baie...
Astea sunt amintirile dragi ale copilariei mele...


Zambeste, promit ca n'o sa te doara.
sa fii, in primul, rand parinte... - de mireille la: 26/10/2003 01:45:23
(la: Invatatoarea pentru mine)
Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille
Fiica a unui singur parinte - de Daliana la: 20/01/2005 17:44:05
(la: Parinti si copii)
Mama mea m-a crescut singura,bineinteles era si bunica de multe ori de fata.Multe am invatat de la bunica,s-o tie dzeu!De la mama ,tot ce tinea de scoala,orientare in labirintul cartilor,dragostea pentru lectura...foarte mult a contat ca aveam pentru ea o mare admiratie(o mai am!).E atat de culta,stie atat de multe! Ca sa ma creasca a citit cat un doctor pediatru! Mi-a transmis dorinta de a sti,de a nu porni nici o masinarie pana nu citesti instructiunile...De a ma gandi de 7 ori inainte de a taia!A fost severa,poate prea exigenta,nu foarte comunicativa si ca ea sunt si eu.E bine,e rau? E prea devreme sa am o privire de ansamblu,insa stiu ca a facut tot ce a putut.Am simtit grija si dragostea ei.Iata ce trebuie sa stie copii:pot veni oricand acasa sa spun ce s-a intamplat,daca s-a intamplat,nu trebuie sa ma sinucid, lol!Mi-a pus la indemana cartile potrivite si pentru educatia sexuala,a discutat cu mine,eu n-am crezut in berze si verze.Nu este prietena mea ,este mama.
#33905 (raspuns la: #33769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru gigi2005! - de kradu la: 17/03/2005 23:50:17
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Ai harul de a spune povesti, si de a scrie o cronica!
Rindurile tale mi-au adus in minte calvarul buniciilor mei! Momentul zilei cind acestia nu au mai avut cum sa-si achite cotele si ..cu..hambarul gol.........toata munca de o viata, furata si....
sii dimineata cruda de a doua zii cind am vazut peste albul fetei de masa
fetele lor batrine si ochii stinsi! Pentru ca speranta nu mai era, si visurile lor de tinerete fusesera si ele furate!

Raspunsul la intrebarile pe care ni le punem poate fii gasit la adresa:
http://www1.ournet.md/~paulgoma/securitatea.html

Ori pentru cine vrea sa incerce: "Rinduri pentru Colegul Anonimus"!


Dar………
Inceputurile:
Ne spui ca ; pun intrebarea: -De la cine cumpara acest bunic pamantul?
Si am sa gasesc si raspunsul: Lenesii, betivii, scursurile i-si vindeau pamantul ori casele. Aceasta categorie de rebut social, lenesi, si betivi vor forma o clasa sociala paupera cu multi copii si fara resurse care va imbratisa repede doctrina comunista, si mai ales chintesenta sifilisul ei “EGALITATEA” tuturor. Credinta acestor scursuri ca comunismul le va pune un furtun cu mancare la extremitatea bucala si unul la cea anala s-a dovedit teoria cea mai populara, dar nu numai! Dictatura proletariatului venind cu binescunoscuta lupta de clasa! Ura unora impotriva altora! “Ura impotriva CHIABURIMI”, a intelectualitatii a micului mestesugar, a elitei, a burgheziei, a prvaliei private, a cizmarului si a frizerului din afara cooperativei……“Scursura” trebuie sa urasca pe cel harnic, pe intreprinzator, pe antrepenor, pe bunicul tau pe al meu, pe oricine muncea si prospera! Aceasta patura de “Scursuri” cu “origine” foarte sanatoasa a creat rasadul si pepieniera, PMR si a securitatii! Noii recutii ai structurii PMRisto-Securiste, “omenii noi” sunt fortele oarbe, si criminale, de o bestialitate feroce, marcand profound perioada de instaurare a comunismului, colectivizarea agriculturii, trecerea de la democratie la dictatura comunista, exterminarea elitei, manipularea intelectualitatii utilizind chiar SI pe marii ei tradatorii (Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi,) si crearea de intelectuali proprii si “Lingai” ai PMR printre care se remarca cu deosedire,
Nina Cassian, Dan Desliu, Maria Banus, si monstrul Mihai Beniuc. Crearea omului nou , teroarea permanenta, canalul, la stuf, Gherla, munca patriotica, UTM, coltul rosu, domiciliul fortat, ce vorbesti pe strada si ce vorbesti acasa, haina neagra de musama a securistului, cadavrele de pe strada impuscate ca “dusmani ai poporului”, nationalizarea, infometarea, cozile interminabile la paine, lapte, cartelele, lozincile, rusificarea din scoli,
si lozinca “Cine nu e cu noi, e impotriva noastra”!

Sursa:
Dar acesta scursura sociala de lichele provine de oriunde, de la marginea tirgurilor, de la sate, din commune si din metropola! Scursura (formata din drogati, betivi, lenesi, bolnavi mintali) se creaza in orice societate si ea exista ca atare, prin mila societatii.
Si acum exemplul cel mai elocvent:
Bunicul lui Ion Iliescu are si el o casa la marginea Oltenitei! Sarac si puturos are totusi o casa si se pare ca scrie si frumos adica caligrafic! Deci cineva l-a trimis la scoala! Uneori mai lucreaza el copiind acte la primarie dar de obicei sta in circiuma unde se plinge si injura neegalitatea sociala! Si pina la urma si aceasta putoare batrina isi va vinde casa si se va instala linga Podul Grand in Bucuresti unde tinarul UTEmist Iliescu va lua lectiile de baiat de “cartier”.
Acelasi bunic e primul care da lectii tinarului Ion Iliescu despre egalitate, lupta de clasa, dar mai ales de ura impotriva celor care AU pentru ca sunt harnici! Aceasta ura impotriva propietatii nu l-a parasit pe renumitul om politic nici la cei 75 de anisori!
…..
Raul a venit de est prin tradatorii din tata-n fiu ca Iliescu si Roman dar a venit si de oriunde! A pune vina pe taranime e o mare greseala! Cei ce l-au votat peIliescu au fost oamenii nostrii de la bloc care dupa ce au fost pensionati la virste “fragede” au tot asteptat ca milogii se dea ceva ori cite ceva, devenind dependenti, exact ce si-a dorit si Iliescu! Caldura, apa, chiria si mai ales costul acestora ramane o problema de nerezolvat practice cu toata propaganda politica a guvernantilor! Aceleasi probleme, aceeasi dependenti, aceeasi oameni, si in politica si pe strada!



Prezentul:
Paunescu, si Vadim lingaii gumarilor lui Ceausescu, elitele de azi! Si nu numai ei!
O tara il priveste la TV pe “Generalul Plesita” cum povesteste modul cum il schingiuia pe Dl. Goma! Sii reactii? Intr-un fel calaul Plesita e privit cu un fel de simpatie de catre telespectatorul Roaman! Nimeni nu se ridica pentru justitiesi pentru pedepsirea calaului! De ce oare?

La asta ramane sa-mi raspunde-ti voi!

Cu stima si s-auzim numai de bine!
“K”.

#39762 (raspuns la: #39208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simeon Dascalul - de Yuki la: 14/06/2006 21:08:56
(la: Mita la romani)
" Dintr-a întâia până-ntr-a doişpea n-am văzut pe nimeni care să-nveţe aşa, din convingere"---- unde ziceai ca ai facut scoala?

"Aşa procedează părinţii cât de cât responsabili, aşa au procedat şi ai mei. Nu că şcoala ar fi neapărat bună, dar dacă nu există nici rude, nici cunoştinţe, nici descurcărenie nativă, toceala rămâne singura şansă de a mai ieşi la liman."----deci probabil ca parintii mai au fost niste iresponsabili ca mi-au pus cheia de gat din calsa intai cand m-au trimis la scoala iar de tocit n-am tocit nicodata.
Ce intelegi prin " descurcărenie nativă" ? dupa parerea mea orice copil care este declarat apt pentru invatamantul normal ( IQ minim 70) poseda ' descurcatenia nativa' sa urmeze o scoala.
#127872 (raspuns la: #127805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
leiltoooooooooo - de anisia la: 21/05/2007 14:25:27
(la: Loc pentru giugiuleli. Ediţia a 2-a)
hihihi, credeai ca mult au sa ma tie tacuta?

mama, ce haiducie si la scoala... cica avem ore de studiu individual. sa mor daca studiaza vreunu =)).
noroc ca la fix se termina orele si ma duc si io acasa sa ma pun cu nasu-n carti, ca acilea-i o debandada totala =))
#199344 (raspuns la: #199338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AUTOBIOGRAFIE - de Mathusalem la: 21/05/2007 16:46:07
(la: COLTUL MEU)
Sunt megies din targul Buzaului, orasul prafuit de la rascruce de drumuri, atestat documentar de 1600 ani!
Familia mamei este de 4 generatii aici, ne tragem din ''sarbi( gresit spus pentru ca gradinarii erau de fapt bulgari)'', iar tata a fost din Judetul Arges(sunt morti de 25 ani), s-au cunoscut la Bucuresti si tata cared ca m-a conceput intr-o permisie de pe front, m-am nascut in octombrie 1945, intr-o aripa daramata a Spitalului Coltea din Bucuresti. De la doi ani pana la 7 ani ma crescut la Mizil, la o matusa pana parintii s-au reunit la Buzau cu casa si serviciile.
Am fost copil unic nascut tarziu, nerasfatat, din parinti profesori, tata=latina si greaca la Scoala Normala de baieti, mama=istorie si geografie la Scoala Normala de fete.
Perioda cat am stat la Mizil a fost hotaratoare pentru educatia si viitoarea mea meserie. Sa va explic cum!
Matusa Antoneta( sora mamei care nu avea copii) si Unchiul Ionel tineau o Bacanie langa un han, la iesirea din micul orasel, pe malul garlei Ineu, deci toata copilaria mea s-a desfasurat intre carute, cai, han si bacanie.
Unchiul Ionel avea obiceiul ca dupa amiaza sa citesca Scanteia, cu glas tare si asa pe la varsta de 5 ani, cunosteam literele mari si citeam titlurile din ziar, iar faptul ca mai cantaream la bacanie stafide, masline,zahar, bomboane, m-au determinat ca in meseria mea de mai tarziu sa fiu un bun AMC-ist( aparate de masura si control).
Totul s-a sfarsit tragic, aveam 14 ani si eram deja la Buzau, Nenea Ionel avea cataracta la ambii ochi, a fost operat la Spitalul Predingher din Ploiesti, si cand i s-au dat bandajele jos si a vazut din nou, a suferit un atac de inima si a murit, la auzul vestii matusa Antoneta s-a aruncat in fantana.
Dumnezeu sa-i odihneasca, le port respectul ca si parintilor mei!
In 1952, ne-am mutat toata familia la Buzau, cu chirie la un avocat , care avea doua camere libere(casa se mai gaseste si azi in centru pe str.Independentii nr.6), o camera dormitorul parintilor, o camera pentru mine care era si sufragerie si bucatarie, wc comun pe un hol, iar baie la lighean.
In aceeasi curte mai statea la parter un carutas, copilaria mi-am petrecut-o cu Mishu, calul care nu a acceptat niciodata prietenia mea,deoarece i-am baut odata apa din galeata lui,iar tata a fost obligat sa cumpere o galeata noua.
Vecinii nostri erau: un evreu cu sapte fete(Ahter, care in final a emigrat cu toata familia in Israel), un neamt care avea un atelier de reparatii(Stosky) si familia Simionescu(adventisti) care aveau un baiat de o seama cu mine.
Acum imi dau seama ca eu crestin-ortodox, am crescut cu catolici, iudei si adventisti la un loc, fara ca asta sa impieteze cu ceva jocurile noatre comune, ba inca de mic copil participam la toate sarbatorile lor religioase.
Am fost dat la scoala in 1952, o singura clasa amarata, unde invatam toti, indiferent de varsta.
Si mai imi aduc aminte ca in iarna anului 1953 a fost o zapada de cainii vecinilor veneau la geamul nostru( la etajul unu) dupa mancare si apa.
In 1952 a avut loc o a doua stabilizare monetara, imi aduc bine aminte ca se schimbau numai 10 mil. pe 10 lei noi, erau multi care nu aveau nici un milion, iar altii saci intregi, se schimba personal cu buletinul, multi dadeau la altii sa schimbe cu o cota parte, bineinteles.
Aproape un an de zile ne-am jucat cu leii vechi care nu mai aveu nici o valoare, carutasul meu, nea Tanase, isi rasucea tigari din ei.
Mai rau este ca aparusera cartelele pe puncte, rationalizarea, aveai bani, magazinele aveau produse, dar trebuia sa te gandesti ce iei pe puncte:ulei, zahar,faina orez, paine,salam,carne sau sa dai 100 puncte si sa-ti iei un palton, dar vreo doua saptamani ce mai mancai?
RSI - de Giordano Bruno la: 15/03/2008 23:53:52
(la: Cerşetorul )
Dragu mieu io nu stiu sa scriez cum trebuie... ca mama m-a dat la scoala... cu capu de tabla si de atuncia is ashea nervos... cateodata am si epilepsie... din cauza asta nu stau femeile cu mine.. oooo am si uitat sa-ti zic ca am si ejaculare precoce. Noa.. acuma iti insir tota viata mea...
#293458 (raspuns la: #293456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a si - de Horia D la: 30/04/2008 16:55:14
(la: Trancaneala 11)
mi-amintesc cand a venit sectoristul cu unul de la partid sa le tina predica la ai mei:)))
Ca partidul m-a trimis la scoala, si eu plec:))
#307060 (raspuns la: #307059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca mi-as putea trai din nou viata - de Areal la: 28/06/2008 16:30:47
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la post pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat
As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat... l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.

La 3 ani: Se priveste si se vede regina.
La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
La 20 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani: Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, trisete si abilitate, iese si se bucura de viata
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!


de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)
*** - de adina.petre la: 21/04/2009 21:33:28
(la: Parintii)
Ei, bingo! Asta ma intreb. De ce fac ei asta? Si eu cunosc cazuri de genul asta.
Si mai cunosc si parinti care pretind chestiile astea de la copii lor. Iar situatia din urma, evident, imi depaseste capacitatea de intelegere.

Eu consider ca un copil nu datoreaza nimic parintelui lui. Faptul ca un printe l-a crescut, l-a imbracat, l-a trimis la scoala, i-a facut poftele si l-a rasfatat nu inseamna ca apoi, mai tarziu copilul ii este dator parintelui. Nu stiu, mi se pare absurda ideea. Dar am auzit-o nu odata, si ma face sa ma intreb.
#428589 (raspuns la: #428587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria si viata... - de cosmacpan la: 22/04/2009 05:15:34 Modificat la: 22/04/2009 05:22:46
(la: Parintii)
"Eu consider ca un copil nu datoreaza nimic parintelui lui. Faptul ca un printe l-a crescut, l-a imbracat, l-a trimis la scoala, i-a facut poftele si l-a rasfatat nu inseamna ca apoi, mai tarziu copilul ii este dator parintelui. Nu stiu, mi se pare absurda ideea. Dar am auzit-o nu odata, si ma face sa ma intreb."

ne invata ca omul (taran la origine) facea copii pentru ca erau cea mai ieftina forta de munca; viata ne arata ca preluand citate din biblie se ajunge ca zicale de cele amintite de tine; morala biblica nu are de-a face cu dictonul "eu te-am facut io te omor"...
iti este mai usor sa arunci in carca copilului datoria/recompensa de a practica nursingul decat de a te ingriji de batranetea ta...
plecand de la istorie: tendintele de matriarhat sau/si patriarhar nu au fost uitate ci ridicate la rang de obligatie si virtute...daca te uiti la colectivitatile inchise/clan, capul familiei este bunicul/bunica: ei tin banii, ei decid ce si cum trebuie facut indiferent de potenta/prezenta varului alzhaimer...
traditii si obiceiuri de nunta la cangurii schiopi...viata nu o poti masura nici cu lingurita nici cu patul procustian caci fiecare doarme-n felul sau in locul sau...
daca faci un studiu, iti inteleg aplecarea, daca nu, nu-ti bate capul ca te ustura ochii...
etica si respectul se apleaca dupa cum bate vantul si viata asta iti arata cele mai surprinzatoare mentalitati culturale...
#428679 (raspuns la: #428589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 18/05/2009 13:07:01 Modificat la: 18/05/2009 13:08:19
(la: Romania, incotro?)
"De ce sa aduci un copil handicapat intr-o scoala de copii normali?" - pentru a-l integra si a-i creste sansele de reusita.
nepoata mea, hipoacuzica, a mers la gradinita normala tot asa ... sa se integreze.
avea 6 ani si nu scotea decat niste sunete bizare in loc de silabe.
au dus-o chiar si in clasa intai.
copilul, intial evaluat fara handicap intelectual, a ajuns un sociopat.
la 6 ani nu putea articula decat vocalele si vreo doua consoane.
avea iesire necontrolate de furie fata de colegi (care o ocoleau) si chiar fata de sine.
parintii o tratau in continuare ca pe un copil normal.
pana cand fata a inceput sa urle brusc, ca lupu, in miezul noptii.
a doua evaluare a detectat probleme psihice.
era deja a patra si nu inteleg cum a trecut clasa.
in fine...fetita a fost trimisa la scoala speciala de surzi direct in clasa intai si-a invatat sa comunice, s-a calmat fara niciun tratament medicamentos.
a invatat chiar sa scrie, ceea ce nu reusise la scoala normala.
#440501 (raspuns la: #440485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amor - de modigliani la: 20/08/2010 09:13:30
(la: bine de stiut, poate si de semnat)
de ce n as fi n masura sa ma pronunt?
daca tu esti in masura sa aduci atingere bisericii, acesta structura de rezistenta a spiritualitatii, eu imi permit sa te ating
de ce? pentru ca m ai ofensat prin ricoseu
si inca ar trebui sa apreciezi faptul ca te am trimis la scoala, nu in locul unde ai binevoit sa trimiti tu, sfinta biserica
pina la urma i problema ta, asta
eu, bine intentionat, te am avertizat, viata ta i scurta, iara de aia vesnica, vaz', te cam indepartezi
#564011 (raspuns la: #563995) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 21/02/2012 11:22:40
(la: Educatie sexuala)
Tatal sa-si educe baiatul, mama sa-si educe fata? Scoala are de-a face cu...? Cine, cum, cand, unde sa se vorbeasca cu tinerii?
#629829 (raspuns la: #629827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doru - raspuns lui JCC din 11/10/03 - de (anonim) la: 05/01/2004 16:14:06
(la: A existat holocaust in Romania?)
Sint uimit de extraordinarele cunostimte pe care le posedati in legatura cu Ana Pauker si "acolitii ei.
Desi sint plecat din Romania de peste 30 de ani si nu am trait personal timpurile Anei Pauker, cel putin am citit si am inteles ca :
-Ana Pauker a fost o idealista , increzatoare in noul regim din rasarit si a avut buna intentie de a face bine tuturor - a gresit.
-Pentru ca era evreica , Ana Pauker a platit cu viata fiind executata
tot in rasarit , in urma unui proces aranjat , de care G.G. Dej nu a fost strain .
-In acele timpuri , au pierit , au disparut , au fost executati si multi evrei , atit la canal , cit si in inchisori si in fata plutoanelor .( printre altii , Kishinevski - ai carui copii traiesc la ora actuala in Israel ... sau fratii Ionit carora l-i s-a implicat furtul masinii bancii nationale - amindoi au fost executati dupa ce sora lor - Rodica , a plecat in Israel ... si multe alte cazuri )
Da !!! In Romania a fost Holocaust . La Iasi a fost pogrom, la Abator in Bucuresti , au fost atirnati evrei in cirligele de vite , mama a fost data afara din scoala si tata a facut munca obligatorie - fortata . Din Transilvania , au fost exportati evrei in lagare de exterminare . Din Moldova au fost trimisi in Transnistria .IN Regat, au fost obligati sa poarte steaua galbena . Insasi participarea Romaniei la razboi ca aliata a nemtilor , este o dovada de bunele intentii a lui Antonescu .
Problema este ca noi , cei din Israel , nu cerem despagubiri de la romani . Noi cerem numai ca romanii sa-si recunoasca vina . Ce despagubiri se pot cere de la statul Roman ?
Cit despre economia Israelului ? Cit de greu este azi la noi - in perioda de razboi si terorism - inca este mult mai bine (econamic pe cap de locuitor) decit in Romania .
In orice caz , felul in care ti-ai expus parerile , arata "dragostea" d-voastra pentru evrei . Pacat ca mai exista antisemitism in Romania .

#7632 (raspuns la: #1063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
putin probabil - de (anonim) la: 15/10/2004 18:34:02
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)

Putin probabil ca ma voi intoarce...Dupa terminarea facultatii in tara mi-am gasit f.f greu un servici, cu toate ca terminasem sefa de promotie si avusesem inca din facultate burse in strainatate. Nu a contat nimic...colegii mei mai pilosi aveau deja posturi caldute cind eu umblam sa-mi depun dosarul pt. somaj.
Dupa acele prime studii in strainate (facute pe eforturi proprii, caci parintii meu sunt oameni simplii si as fi avut de unde sa "imping" si nici nu eram fiica sau nora vreunui profesor universitar), dupa care profesorii de la facultatea din Anglia, unde avusesem bursa efectiv le-a trimis o scrisoare de felicitare profesorilor din tara pt. ca "au trimis un student atit de bun", deci dupa toate astea m-am intors. Putin timp dupa aceea am primit unul din cele mai prestigioase premii din lume pe care Guvernul Britanic le ofera unui student strain. asta imi acoperea costul studiilor in proportie de 80%, insa diferenta, precum si banii pt. a ma putea intretine trebuia "sa-i scot din propriul buzunar". In conditiile in care nu poti, ca strain sa lucrezi, decit ilegal (ceea ce ce pt. mine ar fi fost un mare risc, caci daca esti prins esti expulzat si...adio studii chiar daca esti aproape de terminare) am fost nevoita sa renunt...Cerusem ajutor financiar Ministerului Roman al Educatiei (exista niste asa-numite Burse Guvernamentale, conditionate de intoarcere in tara dupa terminarea studiilor...Eram gata sa accept asta pt. ca imi iubesc profesia si doream sa-mi continui studiile) insa nimic...bugetul nu avea fonduri si pt. mine, simplu cetatean si muritor de rind care vrea sa studieze, doar pt. fii si fiice se "oameni cu greutate" (daca sunteti curiosi si veti caudta veti vedea ca aproape toti copii de parlamentari si "oameni de aface"- ce afaceri nici nu mai comentez-au studiat sau studiaza in strainatate pe burse din fonduri de la buget. De exemplu, Sorin Ovidiu Vantu a carui fiu inca din clasa a 5-a se afla la un colegiu privat din Londra...) Poate daca eram fotbalist...Nici macar faptul ca una din scrisorile mele de recomandare venea de la un Laureat al Premiului Nobel cu care colaborasem in Anglia, nu, nici macar asta nu a contat...
Terminasem inainte de facultate un colegiu si cumva, cumva cu acea diploma am gasit ceva de lucru intr-un sat de tigani unde faceam naveta cu un tren personal mizerabil. Tata era pensionar si bolnav, iar mama avea un venit mizer de bugetar, deci nu puteau sa ma tina acasa, si asa a fost pt. ei un efort financiar mare intretinerea mea la facultate, noroc ca avusesem absolut in fiecare an burse, pina la bursa nationala de merit si implicit si drept la...camera de camin.
Imi trimisesem dosarul la mai multe facultati din Europa si America. Am fost acceptata la multe. Am ales Nordul Americii si am plecat la Doctorat.
Poate pare "Telenovela", dar acesta e adevarul...Tara nu avea nevoie de mine, se pare, deci am plecat...Scoala romaneasca a investit in mine (si ca mine sunt multi altii) si apoi mi-a dat un sut in fund! Banii cheltuiti pe educatie in tara nu se vor regasi si in a-mi aplica cunostintele acolo. Nu-i nimic...ma platesc si ma vor platii altii...Pt. ei sunt suficient de buna, pt. tara mea...nu! Toti olimpicii romani pleaca. Intelectualitatea romana se scurge peste granite, iar cei care sunt prea in virsta ca sa o mai ia de la capat...regreta profund ca nu pot pleca din aceasta cauza.
Tara are alte preocupari si aceasta problema nu figureaza printre prioritati!
Pensiile parlamentare, bugetul senatului etc, acesta sunt preocuparile fundamentale...Pt. cei ca mine..suturi in fund!
Cind vin acasa, acum mi se spune cu ura "voi astia"... insa tatal meu isi acopera cheltuielile de medicamente cu banii cu care ii trimit eu!
Nu mi-e usor, dar mi-e mai bine decit in tara! Asta este! Purul si durerosul adevar!
Daca m-as intoarce in tara...istoria s-ar putea repeta!
Deci... la ce bun sa ma intorc?

PS: As putea publica ca utilizator, da' chiar nu vreu "sa-mi fac reclama" dupa ceea ce am scris aici, de aceea las acest comentariu ca anonim si sper ca va fii publicat!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...