comentarii

Matrimonial din revista povestea mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
O poveste stupida! - de kradu la: 29/10/2004 07:04:09
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Sa zicem ca am trecu granita, (desigur nu aici in Patagonia unde nu pot dacit sa m-a plimb prin pampas si sa dau foc la lucrurile care eventual il vor face pe Magelan fericit, ori sa ma duc la inot cu pinguinii pe banchize spre Antartica).
Sa zicem totusi ca am ajuns la Paris si m-a uit in cartea de telefon White pages si gasesc numele "Jimmy_Cecilia" si zic:
-uite un nume get beget de Romanca din Brasov! Jimmy e tocmai numele pe care-l stiu de pe strada de Mijloc unde cindva am avut o casa!
Hai sa imprumut niste franci de la Jimmy ca e Brasoveanca da-a mea!
Binenteles ca ..........nici nu m-a gindesc sa-i restitui imprumutul!
Jimmy ....m-a va ajuta ...oricum....

Povestea mea e stupida.

Desigur ca voi cauta alt Roman sau poate nici nu va fii necesar! Copii care cersesc pe marele bulevarde i-mi vor da desigur mult mai multe amnunte! Pe urma sunt lautarii, tenorii, si cei care te indeamna sa intrii in magazine! o multime de Romanii tropaie pe strazile Parisului!
M-a voi alatura acestor trupe si voi face ce fac si ei!
Daca din intimplare ma voi intilni cu Jimmy am as-i multumesc pentru norocul de a nu o fi intilnit!

"K".
#26738 (raspuns la: #9350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
Hai sá spun si eu o poveste... - de Gabi M la: 25/04/2005 14:29:35
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
Locul povestii mele este un oras mare si frumos din Romania. Personajul principal este patronul unei firme, detine peste 80, poate 90% din actiuni. Cásátorit, copii, bani multi de tot. Firma merge foarte bine, íncá de la ínfiintare, produse la export, locuri de munca poate 40-50, salarii decente la nivel "pot trái omeneste din el". Sora mea, cu diploma, angajatá cu concurs. Máritatá, un copil, multumitá de viata ei. Cotact cu seful cel mare, zilnic. Se cunosc deja de ani, poate trei-patru. Íntre timp tot doi metrii distantá.
Íntr-o joi i se pune sefului pata: o chemá pe sora mea ín birou, si-i spune: Am sampania ín masiná, unde mergem sá o bem? Sora mea: Stiti dom' director, eu femeie máritatá, sotul are grijá de mine, multumesc, nici sampania nu-mi place...
Vineri ne íntílnim, sotul ei, ea, noi, eu cu sotul, párintii, discutám problema pe toate fetele. Vai draga mea, poate ai ínteles gresit, sá astepti, sá vezi, etc...
Luni de dimineatá, o cheamá iar:
- Te-ai mai gíndit?
Sora mea:
- N-a fost la ce.
Seful:
- Preaviz douá sáptámíni, predai lucrárile la colega de birou.
Cum s-a terminat?!

Erau douá pe toatá ramura, cu efort, dar cea care rámínea eventual fácea fatá. Dupá o sáptámíná, colega de birou, ísi cere transferul, lásínd mascá pe patron. Sora mea este chematá din nou, i se spune cá poate sá rámíná, dacá preia toatá munca.
Urmeazá frecusuri, sicane, propuneri, timp de un an de zile. Ín acest timp, sora mea, lunar a dat concurs la tot felul de firme, ca sá poatá pleca. Probleme au fost numai financiare, fiindcá multá vreme nicáieri nu i-au putut oferi salariul pe care íl primea acolo. De un an de zile i-a reusit sá plece, toatá lumea e very happy, mai putin patronul, care a cam rámas fárá replicá. A spus el atunci cátre sora mea: "Ai sá vii plíngínd ínapoi!"...N-a fost sá fie cum ar fi vrut el...
...
Cred cá nimeni nu a generalizat, cá toti bárbatii ar fi la fel. Cred cá nu depinde de femeie dacá se íntímplá asa ceva, nu este vorba de a nu stii sá-ti impui respectul. Cred cá nu poate da un ráspuns corect la íntrebare acel sau acea cineva care nu a tráit oroarea acestor situatii, cínd esti ín dependentá de un loc de muncá, eventual ai si copil de crescut.
Dupá párerea mea nu se pot defel confunda cele douá cazuri, prima cínd vine un "santierist" si fluierá cínd treci pe língá el, asta eventual este situatia cínd poti sá-ti impui respectul, iar a doua este situatia, cínd un sef, un patron, indiferent dacá e bárbat sau femeie, te umileste si te hártuieste si te aduce ín situatii imposibile...
Nu pot decít sá vá spun párerea mea. Nu e o concluzie, nu e o generalizare. Bine-nteles povestea mea e ín trei(?) rínduri, dar a durat mult prea mult ca sá nu lase urme chiar si ín sufletul meu, care am fost doar spectator... Má bucur pentru fetele care scapá din asa íncercári. Cáci pot fi si care nu scapá, nu-i asa?..Dar despre ele nici filme nu se fac...
#45423 (raspuns la: #45281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste dedemult - de hgrancea la: 15/11/2005 21:16:41
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Sper ca nu ma abat prea mult de la subiect cu povestea mea...
Bunicii mei din partea mamei nu erau romani, s-au stabilit in Romania inainte de al doilea razboi ... perioada in care situatia economica a tarii atragea aici oameni din tarile invecinate italieni, greci, sirbi, albanezi, bulgari e.t.c.
Au avut 4 copii si toti au fost invatati limba materna (ar mai trebui spus ca parintii nu au ajuns niciodata sa vorbeasca perfect romaneste iar copii se jenau de prietenii lor din cauza asta ...)
Din cei 4 frati doar mama mea s-a casatorit si a avut un copil (eu)
Desi am crescut pina la 6 ani in casa cu fratii mamei care vorbeau doua limbi nu am invatat din acea limba decit citeva expresii ... mai nimic.
Mama nu a facut niciun efort nici sa ma invete ...nici sa nu ma invete...
Tatal meu desi roman nu ar fi avut nimic impotriva daca m-ar fi invatat si nici nu prea statea pe acasa in acea perioada ci mai mult pe santierele constructiei comunismului...
Evident ca o limba in plus ar fi fost utila in principiu cum spunea cineva pe aici ... dar practic nu stiu la ce mi-ar fi folosit ... la ce pote folosii limba unei tari mici ..mai mici ca romania... limba pe care nu o poti auzii nici la radio sau tv ... nici scrisa nicaieri ...ma refer in romania
Concluzie copii emigrantilor mai vorbesc limba materna ... si nu prea stiu exact ce sint ca neam ... copii copiilor nu mai au nimic comun cu tara bunicilor ... decit asa ...o vaga amintire ...
Am dreptate ?

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
Sfaturi? - de Kon Stantin la: 07/06/2006 19:40:45
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Cel mai bun sfat este să nu dai sfaturi. De aceea nici nu am să o fac, dar am să-ţi spun, stimate Anonim, o poveste.

Este povestea unui puşti de 14 ani, 190 cm înălţime, 50 maxim 55 kg greutate, pe care tatăl l-a dezmoştenit pentru că nu a intrat la liceul pe care îl visa, pe care prietenii l-au exclus din cercul lor pentru că, bolnav fiind, nu mai poate juca fotbal, iar fetele îl respingeau deoarece nu arata ca la revistă (muşchi mulţi, minte puţină). Este povestea unui puşti care s-a retras într-o lume a sa, o lume a cărţilor, o lume a ştiinţei, o lume a studiului. Este povestea unui puşti care a învăţat să se simtă bine în corpul său şi care a descoperit că are foarte multe de oferit dincolo de ambalaj. Este povestea unui puşti care are acum cu câţiva centimetri în plus, care este la fel de slab, cu anişori buni peste 2 x 14, cu mulţi prieteni pentru care nu contează cum arată.

    "Povestea unui puşti"

Povestea mea a început demult, când puştiul avea 14 ani.
Povestea mea continuă, şi eu mai scriu la ea.
Povestea mea se va sfârşi ... cândva ... şi altcineva, să-i spunem Anonim, va scrie o altă poveste, care va începe poate, cu: eram mic (de înălţime) şi slab (în greutate), îndrăgostit de viaţă.

    Vise frumoase şi realizări multiple, Anonimule.
povestea mea - de everlast la: 23/07/2006 12:32:15
(la: Pentru EA)
povestea ta care este?..tu de ce te-ai lovit?..sa stii insa ca doare sa stii ca e patata,asa cum bine spui tu,de ceva atat de vulgar care in mod normal nu ar trebui sa aibe un rol atat de covarsitor in iubire.
Dar as fi foarte curios sa stiu si p ovestea ta
#134949 (raspuns la: #134758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timiditatea? - de doro la: 18/08/2006 18:04:31
(la: metode contra timiditatii)
Un exemplar viu de timiditate sunt eu, poate chiar ceva mai mult de cat timiditate. La 15 ani ai mei, chiar si cumpararea unui bilet de autobus reprezinta o misiune extrem de grea. Ce sa mai zic de petreceri... si de scoala. Nu stiu cum a inceput totul, dar oricum... toti spun ca am avut o copilarie nefericita, parintii mei ,cei care ma cunosc. Stiu ca eram intotdeauna oaia neagra a clasei, imi placea sa ma joc cu baietii fotbal in pauze, o data am incercat sa ma apropii si de fete (prin clasa a 3-a). M-am bagat in grupul fetelor si le-am intrebat: "Ce trebuie sa fac ca sa fiu prietena voastra?"- Am primit raspunsul urmator: "Trebuie sa faci tot ce iti spunem noi sa faci!" La mintea mea de copilas de 8 ani jumate am refuzat "oferta". Putin timp dupa asta nici baietii nu m-au mai suportat, cum adica sa primeasca ei gol de la o fata?! ... si am dat un lucru atat de minunat, un sport numit tenis.
Prin clasa a 7-a a mai avut alta experienta foarte neplacuta. Niste colegi au facut o revista a scolii: la mijlocul fiecarui numar era un poster. Cine era in posterul primului nr. al revistei? Eu! O caricatura de-a mea facuta pe calculator cu titlul: "fraiera scolii" Cand am vazut revista mi-am luat toate lucrurile si m-am refugiat o vreme buna, cateva zile n-am mai vrut sa merg la scoala, dar pana la urma nu puteam sa raman acasa pe veci.
Astazi... nimic nu s-a schimbat. Ura si dorinta de razbunare creste pe zi ce trece, dar tot raman fetita mica si prostuta, care nu paraste pe nimeni, fetita de care poti sa iti bati joc oricand.
Anul trecut am fost la banchet, dupa ce s-au rugat parintii de mine 2 luni. Dupa banchet am regretat ca m-am dus. Apoi a venit balul bobocilor, nimeni si nimic nu m-a mai convins sa merg. Nu-mi plac petrecerile, galagia, toate vocile vesele din jurul meu, care incearca sa ma invite la dans, sau nu-stiu-unde. Cand pornesc o discutie cu cineva... ce sa mai zic: e groaznic: tremur din toate incheieturile, incep sa ma balbai, spun niste lucruri cat mai simple, de multe ori termin chiar cu "nu stiu", chiar daca uneori arde in mine dorinta de a ma exprima si de a fi ascultata.
Cand e vorba de un discurs, eu deja am disparut de la fata locului. Prefer sa primesc un 2 mare si lat in catalog de cat prezint un referat in fata clasei.
Singurul lucru pe care sunt sigura e sportul: chiar daca nici acolo nu ma apreciaza antrenorul sau parintii, eu ma simt in adevarata mea piele pe teren.

Pai... cam asta e povestea mea: timiditatea sau ceva mai mult? Nu stiu? Vindecare? ... nu prea cred
Concursul foto pentru copii "Povestea mea" - de Dragos Bora la: 31/10/2006 13:28:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)

Viata fiecarui om poate deveni o poveste, daca este spusa.

Povestile ne fac uneori sa zambim, alteori ne lasa un gust amar, insa, fie vesele, fie triste, ... ... ...

http://www.freedomhouse.ro/copii/fotografie.htm
diana, diana - de monte_oro la: 27/06/2007 23:40:18
(la: O noua zi)
E un efort..orisicat...dar parca m-as intoarce la poezia gasita intr-un sertar. Macar acolo era ceva ce-ar putea sa fie, daca ar fi, dar aici nu e nimic din ce n-ar putea sa fie, desi nu e Sau invers, intelegi tu. Eu cred ca tu ai scris de una singura revistele alea "Povestea mea", povestea lor, povestea noastra...
aceasta este o poveste adevarata, - de zaraza la: 07/04/2008 13:25:35
(la: Scrisoare catre copilul meu nenascut)
la fel de adevarata ca toate dramele de viata ce apar in "povestea mea".

italia s-a reincarnat, bag de seama. trebuie sa recunoasteti ca a evoluat, acum a gasit cratimele pe tastatura si lasa spatiu intre virgula si urmatorul cuvant.

zaraza
şi-asta e povestea mea...(rezumat) - de cosmacpan la: 12/04/2008 08:08:35 Modificat la: 12/04/2008 08:09:00
(la: Loz în plic)
c-ai călcat asta-i nimica
că povestea-i mai dihai
cu doi poliţai pe stradă
şi-unul strigă: Ioane stai!
oare ce a fi să fie, a din faţă movilită?
se apleacă atuncea unul şi cu degetul o strică.
îl miroase, gustă-n pripă (degetul la o adică)
la nedumerirea-i mută, dă colegul de-l ajută.
gustă ei, miros cu foc,degetele pun la loc.
frate. asta e-un rahat, bine că-n el n-am călcat
#301873 (raspuns la: #301860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aveati discuri sau casete cu povesti? - de maimuta la: 04/12/2008 12:09:20
(la: Cum te-ai apucat de citit?)
Da. Povestea mea preferata o fost "Calutul cocosat". Imi placea tare mult desenul de pe coperta. Ma amuza vocea imparatului.:)
#368988 (raspuns la: #368975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o poveste aproape italiana - de Bucu la: 13/02/2010 22:34:37
(la: Concursurile in cafenea)
Cum aude cuvântul vice-versa, d. Lefter se face vânăt ca ficatul şi se ridică izbucnind cu o volubilitate supremă:

- Vice-versa! Nu se poate, domnule! peste poate! Vice-versa! Asta-i şarlatanie, mă-nţelegi! Vă-nvăţ eu minte pe d-voastră să umblaţi d-acu-ncolo cu infamii, şi să vă bateţi joc de oameni, fiindcă este o exploatare şi nu vă mai săturaţi ca vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbeşte-n mofturile d-voastră şi cu tripotajuri ovreieşti de bursă, care suntem noi proşti şi nu ne-nvăţăm odată minte ca să venim, mă-nţelegi, şi să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Aşa să ştiţi: proşti! proşti! proşti!

Ş-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi şi cu pumnii în cap şi să tropăie din picioare, făcând aşa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forţei publice ca să scape de d. Lefter...

Dacă aş fi unul din acei autori care se respectă şi sunt foarte respectaţi, aş încheia povestirea mea astfel...

...Au trecut mulţi ani la mijloc.

Într-un târziu, cine vizita mânăstirea Ţigăneşti, putea vedea acolo o mică bătrână, oacheşă, înaltă şi uscată ca o sfântă, cu o aluniţă mare păroasă d-asupra sprincenei din stânga şi cu privirea extatică. Ea nu scotea un cuvânt, nu voia să răspunză la nici o întrebare; nu făcea nici un rău, era dimpotrivă foarte blândă. O singură apucătură denunţa oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea o minte cu reazimul dezrădăcinat: toată ziulica, maica Elefteria culegea, te mir pe unde le mai găsea, cioburi de străchini, pe care le ascundea cu scumpătate în scunda ei chiliuţă.

Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureştilor, trecătorii puteau vedea un moşneag micuţ, intrat la apă şi scofâlcit, plimbându-se liniştit, cu acea linişte a mărei, care, potolită în sfârşit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineaţa, de colo până colo pe dinaintea Universităţii - seara, cum răsăreau aştrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - şoptind mereu, cu un glas blajin, acelaşi cuvânt: "Vice-versa!... da, vice-versa!”... - cuvânt vag ca şi vagul vastei mări, care sub faţa-i fără creţ, ascunde-n tainicele-i adâncuri stâncoase cine ştie câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de-a pururi pierdute!

Dar... fiindcă nu sunt dintre acei autori, prefer să vă spun drept: după scandalul de la bancher, nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu şi cu madam Popescu.


#525182 (raspuns la: #525171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste apocaliptica pre mayasa - de om la: 12/12/2012 14:00:03 Modificat la: 12/12/2012 14:04:15
(la: 12.12.12)
"copii se nasc prematur de milioane de ani "

A fost odata ca niciodata, pe cand oul de dinozaur se crapa prematur, iar copii se fosilizau de la cur, daca nu'i mancau dinozaurii, o mama mama ce mai mama.

Ii crestea burta intr-o zi cat altora intr-o luna, astfel a ramas grea intr-o miercuri si a nascut prematur intr-o joi ca vineri si sambata nu se lucra.
Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea, ce PUII mei sa fac ca ma manca'n kurdistanul nefosilizat.

Morala: las aceasta pietricica fosilizata cu 2 bucusoare pe ea lui David, ca nu'i a mea si nici a vostra ci a urmasilor urmasilor nostri in veacul vecilor, amin... pardon hapciu ""

""dumnezeismul (ca si Moldova) a aparut dupa alte cateva milioane de ani si fragmentarea pangeei sau poporan spus a ...pingelei :)))
#637303 (raspuns la: #637297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui JCC de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 06/02/2004 12:05:39
(la: Sa fi sau sa nu fi..? Electia lui Bush)
Draga JCC,
Cind am venit in USA Reagan era presedinte de 2 ani si deja incepuse politica lui economica ce peste alti 6 ani a finalizat-o aducind tara in stare jalnica.
A introdus ceea ce a numit"trickle down economics"si la fel si o multime de someri si homeless people ce au umplut strazile tarii.
La acest fapt ce a ..creat,a gasit scuza prin a repeta mereu"exista someri si saraci in USA pt. ca acesti oameni sint lenesi si nu vor sa munceasca"!
Pe plan extern era mare aliat cu Saddam pe care l-a sprijinit cu armament,daca-ti aduci aminte faimosul proces al lui Oliver North.
In cele din urma acest actor de duzina care mereu a spus ca ..niciodata in viata lui si-a vopsit parul a fost urmat de V.P lui, Bush Sr.care printre vomari pe la japonezi a continuat sa distruga ce-a mai ramas drept mostenire de la Reagan.
Un foarte indragostit dupa petrol imediat a intors spatele lui Saddam pt. a veni in ajutor Kuweitul asaltat de Irak,o crima impotriva umanitatii,petrolul din Kuweit trebuia salvat,nu?
La un moment dat chiar a atras de partea lui o mare popularitate de salvator al lumii si generalul Schwartzkoff,un f. mare strateg militar la fel a devenit un supererou depasind chiar si faima idolului sau Fieldmarshal Erwin Rommel a carui carte a stat mereu la loc de cinste pe masuta lui oriunde a fost alaturi de biblie desigur.
Cu toate ca razboiul a reusit sa sustraga de la atentia americanilor problemele economice,dupa o vreme ele au revenit si americanii s-au trezit din betia patriotica si imediat au dat de pamint cu Bush Sr. si cu mic cu mare au votat un nou presedinte mai aratos si cu un sarm ce doar JFKennedy l-a avut.Era interesant sa vezi in dezbateri si pe parcursul anilor cum Tinarul Clinton devenea tot mai alb la par in contrast cu Nea Regan,dar important e ca a reusit sa puna tara pe picioare si luptat destul sa repare stricaciunile celor 2 prune uscate de dinaintea lui!Nici tuica n-ai fi putut face din ele.
Economia a inflorit lumea o ducea bine si era multumita de rezultate,Hillary era o First Lady cum n-a avut America niciodata de la betivanca de Lady Bird Johnson,umbla peste tot cind Georgica era pe la vreun MacDonalds si alerga pe strazi sa fie in forma.
Dar tot lipsind de acasa cu treburile ei politice,l-a scapat din vedere pe Georgica care nici el nu era mai prejos decit idolul sau,JFKennedy.Si uite asa
l-a prins ca-si pierduse ..creionul sub biroul din Oval Office si o fetiscana brunetica Monica Lewinsky il cauta de zor folosind nu doar miinile in explorarile ei.
Mare scandal mare si o gramada de minciunele scoase la minut de Georgica.
Astea i-au scazut popularitatea de salvator al tarii si al Bosniei.
Oricum apucase al doilea termen...acum tine conferinte pe sute de mii de dolarasi si Hillary s-a facut ca auitat incidentul rusinos de la birou,concntrindu-se in cariera ei de senator de NY.

Acum insa sa discutam freely despre marele cow boy care conduce tara ca-n vestul salbatic incercind sa mentina vacile ce sintem mereu in tarc,iar daca una o ia razna o si prinde repede cu lasoul.
Baietasul asta este fiul nebunatic al lui tata Bush.Multe ispravi a facut el in tineretea lui,un Ivy League studinte la Yale pe care l-a trecut ca rata prin apa printre grame de cocaina inspirate pe nasuc si clondire de whisky pe gurita,mai tirziu chiar a devenit dezertor din armata un anisor de zile stind acasa la ranch cu taticu si petrolul.
Cu timpul a luat-o chiar bine razna si chiar devenit brain damaged,insa l-a salvat bunul Dumnezeu care i-a artat calea spre lumina si adevar facindu-l BORN AGAIN CHRISTIAN.Hehe he alta viata acum!
Intra puternic pe politica si dupa ce este guvernator al statului sau in care nu s-a nascut,si dupa ce trimite la gazare o gramada de detinuti fie real vinovati fie pedepsiti aiurea si murind de pomana,i se scoal ca trebuie sa fie presidinte
acum.
Si fostul drogat si betiv si dezertor candideaza impotriva moliului de Gore si cu putin ajutor fratesc de la Jeb in Florida si mismasuri pe la masini de vot fixate
reuseste o dublare de voturi miraculoasa de care si Dumnezeu s-a mirat.
Se face deci singur presedinte si incepe sa -si aleaga acolitii lui pe sprinceana,ca intr-un film western gen clasicul My Darling Clementine,doar ca nu exista un Whyatt Earp sa-l sperie la OK Corall si nici Henry Fonda care-i mort demult.
Primul lucru ce-l face e sa distruga TOT ce a facut Georgica,poate din vanitate sau invidie,cine stie cert e ca reuseste din plin si azi are renumele de primul presedinte din istoria tarii care in doar 3 anisori de putere deplina sa faca cele mai mari ravagii in economie si datorii interne cit n-au facut ultimii 11 presedinti la un loc!Apoi asta e real o enorma realizare si tatuca Reagan in semn de mare respect pt. el,are de gind sa-l puna pe moneda de 10 centi si sa-l stearga pe Roosevelt din istorie,sa speram ca NU apuca!!!Altfel cine stie ce nazbitii mai face acest strengar?
Este insa f. ambitios a rezolva anumite probleme pe care Papa Sr.le-a lasat balta,si anume o vendeta e la orizont si folosind cu larghete termeni tipici de cow boy il face pe Nenica Saddam "WANTED,DEAD OR ALIVE"
Ca prin farmec intimplarea nefasta de la TWIN TOWERS,un fel de Pearl Harbour modern,se iveste si uneste tot poporul in jurul lui,acuma toti sintem patrioti mari si fiecare casa,masina ,cladire arboreaza steagul,cu timpul chiar se dovedeste a deveni un simbol nationalst ce parca aduce aminte de neica Hitler si zvastica peste tot chiar si pe cacastor.
Si adunind vacile la un loc noul Georgicaw boy le indeamna spre noi meleaguri alte tarimuri,adica o invazie asupra Irak ului ce trebuie pedepsit exeplar si tiranul Saddam prins cu lasoul,pe Bin laden il pierde din vedere.
Da sfoara in tara cum ca ar avea ceva armament de distrugere in masa,nuclear si plenipotentiar nuclear,si in plus un alt justitiar din Anglia insa se raliaza acestei cauze drepte odata numita de Georgica"cruciada".
Arapul ulterior e prins intr-o gaura de sobolan.Dar unde-i armamentul?Se pare ca CIA e de vina ca a dat informatii false lui Harap Alb!Vorba aia,anul asta sint noi alegeri si Georgicaw boy trebuie sa fac niste scheme noi sa iasa basma curata,altfel Kerry il ingroapa in pamint pina la umeri si ii ia capul!
Deci si-a implinit misiunea de distrugere a Irakului si a Americii si a alocat reconstructia Irakului unor firme de-ale curtii lui regale,deh o mina spala pe alta nu?
Vacile ce sintem am inceput sa ne cam agitam in tarc si sa facem git,sa mugim tare,doar marii baroni si baronasi sint de partea lui John Wayne.
Noi vacile democrate dam ocol lui Kerry si Edwards,dar Kerry e mai experimentat si decorat si real a zburat cu avionul NU IN avion precum Georgicaw boy.
Si uite asa speram sa-i stea in git lui Bush Jr.bine infipt un covrig mai mare sa lesine,ala de acum 2 ani era prea mic,dar tot a lesinat.
In numele petrolului si al Americii va candida din nou,multe giumbuslucuri are el in minte sa faca dar speram sa-l oprim din elanul lui creator,caci daca mai apucam 4 ani cu el...ne luam bocceluta si ne ducem pe alte tarimuri de poveste.
Nu vom mai avea natura si nici economie nici de munca nici pensii nici ajutor medical nici haine de primeneala si bani de cheltuiala,nici punguta cu 2 bani,
deja sint vreo 34 milioane de vaci in tarc ce n-au asigurare medicala de nici o culoare si mai multi someri ca niciodata.
Dinastia din Texas trebuie oprita cit mai e timp asta e parerea mea si a sotiei mele,dar a multor altora.Vom merge la OK Corall si ii vom alunga pe toti si pe acolitii lor.Pe Jeb il dam la aligatori de nici Steve Erwin n-o sa-l poata salva!
Un senator democrat ce a pierdut insa si a iesit din cursa,Dick Gephard a spus un lucru interesant:" Sa fii un adevarat republican e sa devii democrat"
Si cu astea,incalecai pe-o sa si va spusei povestea mea.

LOVE&PEACE,
Ozzy Osbourne

















































































































Un roman din New York..mai de demult,dar cu inima acolo ! - de (anonim) la: 06/03/2004 19:56:03
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
" Romani, maghiari , sarbi si de alte nationalitati...din Romania , desigur " !
Va spune ceva aceasta lozinca ? ...Hmmmmm !
Si uite-asa mi se perinda prin fata ochilor viata mea traita timp de 28 de ani in Romania . Cind pe vremuri invatam cu "tandarica" sa batem tobele ,copil fiind paduri cutreieram-citit-strazi si case de "culturi" si sa cint la chitara ( acum intelegeti cine sunt ?..., poate nu, caci numai 6 luni am fost cu ei de la bun inceput pina m-au chemat la "arme", nereusind la facultate din prima ,) iar la comisariat ne obliga sa semnam "o hartie" ,numai cei cu liceul ,pe care eu vazusem cuvintele, Tratatul de la Varsovia, si Vietnam , pe care nu numai ca am refuzat sa o semnez, dar am iesit buluc de-acolo strigind in gura mare : -Sa nu semnati acea hirtie, va obliga sa luptati in Vietnam impotriva americanilor ! Si-asa incepea povestea mea ,care numai un noroc si D-zeu m-a ajutat sa reusesc sa...FUG !!! Am vorbit de multe ori la "Soparlita Libera" si chiar am incurajat romanii sa iasa pe strazi inainte de revolutie ,oct.-nov '89, schimbarea era in "facere" , numai ca Iliescu si "ai lui "au deturnat-o ,furind painea de la gura romanului din nou , asa cum sunt cei de azi si care si-au depus candidatura , cu sume enorme in bancile din West ,bani care ar fi trebuit sa fie ai vostri !!!
Putini dintre voi stiu ca in anii Ceausisti au fost pregatiri si incercari de atentate impotriva lui Ceausescu , foarte bine " regizate" dar..."tradarea "romanului a avut ultimul cuvant ,RUSINE!!! , multi au disparut, unii 2(doi) metri in"jos" altii cu fuga .Anii au trecut , revolutia a venit, tot la initiativa noastra din Occident, numai ca acum sunt copiii celor ce v-au pus catusele, si v-au aruncat membrii familiei voastre sau prietenii, cunoscuti s.a.m.d.dupa gratii , dar ...ce pacat ca ati UITAT !!!
Acum stau si ma intreb : Cum as putea uita cind ne taia pantalonii ,parul ca aveam blugi, sau camasa cu steagul american, sau pur si simplu cintam musica de Rock'n Roll , ne duceau la Securitate si ne bateau, torturau , doar ca sa distruga fiinta umana din NOI, TOTI romanii !!!
De ce uitati dragi romani , de ce sa-i toleram ? Iliescu a fost un "comunist convins ", si multi de s-ar "scula" l-ar trage in teapa , fiti siguri de asta ! Acum el pregateste bagheta pentru altii ,Nastase, Stolojan, Vadim ,nu cumva sa aiba si el acelasi sfarsit ca nea Nicu , ii este frica de judecata ,iar tara si voi toti veti ramine ca si mai inainte ,daca nu mai rau. Dar stiti ce spune Occidentul ? Romania este o tara fara viitor ,oare chiar asa sa fie ???
Atunci de ce n-am da votul unei persoane care nu are nimic comun cu trecutul "murdar" al celor ce va conduc acum ?
Va spun sincer ca, daca asa avea niste bani, as candida eu, de aia o ajut si sper sa va luminez fruntile ca acest "noroc"sa-l numesc , poate nu va mai veni curind spre Romania! Noi aici am verificat-o si e curata!!!
Scapati de minciuni si debarasati-va de "prichindeii comunisti" , da-ti vietii O SANSA !!!

Votati LIA ROBERTS , Votati pentru ROMANIA !

Va spune ceva aceasta lozinca ?...Dragi romani de pretutindeni !!! LOZINCA ADEVARATA !!!

Va multumesc , un roman ( moldovean ) la New York ,dar cu inima colo !
In armata pleci bou si te intorci vaca. - de Little Eagle la: 12/03/2004 11:02:41
(la: Ati mai face armata?)
Sa traiti Tov. Colonel!

Desigur ca NU as mai vrea sa fac armata.Eu am facut armata la pompieri pe timp de 1 an si 4 luni cit se facea in 1978.Avind o ruda Dr.militar am aminat-o 2 ani,sperind ca voi reusi sa intru la facultate(Grigorescu),dar acolo nu aveam pile,asa ca aminatul n-a mai tinut si m-au luat cu arcanul la oaste.
Dar am avut o cunostinta,Maior la pompieri in Bucuresti,ce era seful biroului recrutari,si mi-a aranjat sa fac armata in Buc.Deci am avut noroc.Am trecut totusi prin stagiul de 3 luni de pregatire si instruire sub comanda unor fruntasi si caporali veniti de la tara,unul ere cioban de ex. si ne urau pe noi bucurestenii,eram destui si toti cu pile!
Asa ca ne frecau in prostie cu instructia,dar dupa 3 luni Maiorul m-a luat in biroul lui ca furier si am dus-o ca-n basme!Plecam ici si colo cu acte si deci ieseam zilnic din garnizoana,era de fapt grupul de pompieri din Buc. unde era si statul major,deci eram mereu in preajma coloneilor cu mari functii care si ei ma foloseau sa le fac diverse servicii asa ca nu prea stateam in cazarma.In plus aveam pe mina un intreg carnet cu bilete de voie semnate in alb de maior si cind pleca acasa la 4PM,asteptam cam jumate de ora si o roiam si eu acasa.Faceam asta ZILNIC!
Neaparat weekendurile le faceam acasa,nu se vorbea!Dar nu a tinut mult...
am facut timpenia sa ma iau la cearta cu un bou de caporal si ne-am luat la bataie,l-am caftit bine si asta a dus la trimiterea mea la bulau pe timp de 1 luna.
Acolo...NASOL!Instructie in prostie si spalat geamuri de 3 ori pe zi ori ca sa fim mereu ocupati,sergentul ne punea sa sapam gropi de 1mx1m si apoi sa le acoperim din nou cu pamint.Dormeam pe tambal direct pe scindura si fara paturi ori perne,foloseam tichia de soldat ca perna impaturita in doua.
Cin era vorba sa spalam vasele era batalie caci toti vroiam asta era ca o mica vacanta,ori curatat cartofi.La WC mergeam sub paza intotdeauna,desigur ca eram tunsi la chelie,dar eu si alti 2 soldati luam in deridere totul si mereu gaseam ceva amuzant si chiar si cind spalam cacastorul rideam si ii faceam pe sergenti sa turbeze de ciuda.
A trecut luna si maiorul n-a mai putut sa ma aduca la biroul lui din ordinul sefului de stat major.
Dar m-a transferat la un pichet de garda la depozitul-magazie a comp. de pompieri din Buc.unde eram doar 6 soldati,eu fusesem caporal dar mi-au luat gradele la bulau.Acest depozit era condus de un Lt.Col. care m-a facut furierul lui,de fapt mai mult servitor....In fiecare dimineata mergeam la 7:30 sa-i cumpar ziarele si o sticla mare de Wiborowa,caci era un betiv notoriu.
La 8AM venea la birou si ii turnam sa bea!Pe la 9AM era dus cu sorcova.De multe ori l-am dus acasa caci abia se tinea pe picioare!!!Apoi plecam si eu acasa si am dus-o f. bine cu pichetul,n-am facut o zi de garda.Col. ma trimitea acasa la el sa-i fac cumparaturi la nevasta si curatenie in casa,batut covoare etc si apoi o roiam si eu acasa.Datoria mea importanta era sa fiu prezent la 8AM in fiecare zi cu ziarele si sticla de vodca!
Uneori Col. bea chiar 2 sticle pe zi si apoi se culca,de multe ori am baut si eu cu el,ne cinsteam amindoi.Cind stateam uneori la pichet mergeam si cumparam pt. noi soldatii de baut si le beam de nu stiam de noi.Era o betie continua in acel pichet de la COL. la soldati!!!
Am aflat de mult ca el a murit.II tremurau miinile de atita bautura si avea si diabet in plus.
Maiorul este acum de 15 ani in Canada cu fetele lui casatorite cu romani si restul familiei.Cu multi ani in urma prin anii 1970 o sora a lui a fugit in Canada si pt. asta el a ramas mereu maior si nu a fost deloc avansat in grad.Toti colegii lui de scoala militara erau colonei sau generali.
Dar e fericit si de 15 ani corespondam ne scriem lunar ori vorbim la telefon.Un om tare cumsecade.
cam asta mi-a fost armata,usoara dar cu toate astea NU as vrea sa am nimic de a face cu militaria!!!Nu sint croit pt. a fi soldat.
Apoi am mai dat la facultate de 2 ori,nu am intrat si mi-am facut actele de plecare definitiva si de atunci traiesc in USA,si imi traiesc visele cu ochii.Asa ca
incalecai pe o sa si va spusei povestea mea.La anu si la mai multi ani!

LOVE&PEACE,
Ozzy
pai.. - de NiceSmil3 la: 18/04/2004 09:24:32
(la: Noi si lacrimile)
stiu ca e cam lung...poate ca majoritatea cand o sa-i vedeti dimensiunile o sa dati inapoi, tot ce as putea sa spun se rezuma la faptul ca asta-i povestea mea..si ca(printre randuri) chiar am trait ce am scris aici.
pentru ozzy - de mircios la: 18/05/2004 19:47:28
(la: Groapa)
Imi cer scuze de intarzierea raspunsului. Am mai incercat unul ceva vreme in urma dar nu a aparut asa ca revin.
Iti multumesc pentru comentariu si imi pare bine ca "Groapa" a generat dorinta ta de a iti purta culorile reale pe fata si pe piept.
Comentariul tau a atins multe din punctele pe care le propune povestea mea
Multumiri din nou si am sa revin cat de curand.
#15582 (raspuns la: #15449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...