comentarii

NE EXEMPLIFICATIV


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
moprea19,7281(continuare) - de anita47 la: 27/12/2003 10:41:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.



A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.











#7296 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dincolo de definirea conservatorismului - de nechitoaia la: 17/02/2004 10:21:39
(la: Supoziţii ale gandirii conservatoare)
In primul rand as vrea sa spun ca sunt de acord cu multe dintre afirmatiile eseului, insa as vrea sa exprim cateva nedumeriri.

Sunt de acord cu respingerea ideologiilor rigide, explicative. Totusi, nedumerirea mea e bazata pe o afirmatie morala” exista lucruri (si aici vorbim despre teoriile politice) interpretabile in directia binelui sau a raului, indiferent de intentia initiala a autorului”. Altfel spus, exista in trasaturile conservatorismului astfel de scapari interpretabile? In fond, acest scepticism moral se suprapune peste scepticismul conservatorilor: nici o sentinta a priori nu este valabila pana cand experienta comunitatii nu o valideaza. Modul cum acest scepticism se poate intoarce impotriva teoreticienilor conservatori poate fi urmatorul “ nu poti sa teoretizezi ceea ce ai definit initial drept o suma de practici cu surse cu surse imperceptibile si imposibil de redat in maniera explicativa”. Odata traditia, memoria si implicit identitatea pierduta, incercarea de a o conserva se poate oare face altcumva decat cu mijloacele rationalizarii, legate firesc de pretentia de obiectivitate? Imi imaginez spre exemplificare un conflict intre doi indivizi. Traditia ii da dreptate unuia dintre ei, celalalt nu e silit sa se supuna, pur si simplu pentru ca nu recunoaste aceasta traditie. Urmarea ar fi aceasta: pentru a se impune, traditia trebuie sa se solidifice, sa isi defineasca originile incerte, accumulate, si sa se constituie pana la urma tot intr-o ideologie, o teorie unitara.

Conservatorii sustin ca identitatea individuala nu se poate constitui in afara societatii. Dumneata te distantezi de asemenea atat de “ utopiile individualiste” pe de o parte, cat si de statul asistential, pe de alta parte. Mie mi s-a parut ca descrierea practicilor in cadrul comunitatii, a raporturilor “ organice” intre membrii ei expuse in defavoarea raporturilor dirijate, clare, construite de la un grad zero, seama foarte mult cu argumentarea unui libertarian classic, L. Mises, impotriva planificarii socialiste. Acolo este vorba de un argument economic cuprinzand insa, in profunzime, un argument social asemanator, mi se pare, argumentului conservatorilor. Aceasta imi aminteste de un paragraf din editia a IIa a Omului Recent. Acolo, un fragment argumenteaza ca Hayek ar putea fi considerat astazi un conservator...


Ajung astfel la urmatoarea nedumerire: in final, care e raportul atunci dintre stat si societate, daca nu este unul asistential, si nici unul minimal? Si economic, care este raportul dintre conservatorism si capitalism? Capitalismul subantinde, de buna seama, o teorie individualista, si o balanta net pozitiva a drepturilor fata de obligatiilor.

Cu amicitie,
G. Nechitoaia
Eterna si fascinanta intrebare II: Legea drepturilor de autor - de Dinu Lazar la: 28/05/2004 14:02:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Daca "ilustrez" o fotografie cu niste versuri (putine) care
versuri sint publicate in volum, de o editura s.a.m.d. fara
sa cer acordul nimanui si o expun in public (pe web, pe un
perete) incalc legea dreptului de autor?"

In mod normal, intr-o tzara normala, ceea ce nu e cazul, ati face bulau si/sau ati plati si daune, caci:

Art. 10. - Autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica;
b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, ...

Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata sau exploatata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.

Art. 140. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 lei la 3 milioane lei, daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea autorizarea sau, dupa caz, consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) aduce o opera la cunostinta publica;

Art. 142. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 700.000 lei la 7 milioane lei, daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) reproduce integral sau partial o opera;

--------------------------------------------------------
"Daca, de exemplu, fotografiez niste carti si sub (sau pe)
fotografie scriu "... O carte care sa se substituie vietii
tale..." - Mircea Cartarescu - "Pururi tinar infasurat in
pixeli", Humanitas 2003 fara acordul autorului/editurii
incalc lda?"

Raspunsul este: depinde... totul e relativ si difuz, functie de cum si ce afla dl Cartarescu de chestie... deci depinde. Daca acele carti fotografiate contin si Mein Kampf puteti fi sigur de skandal... deci depinde. La lege spune ca:

Art. 33. - (1) Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;

Dar acasa la Dvs puteti face orice, pentru ca:

Art. 34. - (1) Nu constituie o incalcare a dreptului de autor, in sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fara consimtamantul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.


#16008 (raspuns la: #15972) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curs pentru barbati - de Jay la: 21/08/2004 21:34:56
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

CUM SA DEVII LA FEL CA INTELIGENT CA O FEMEIE:
Obiectiv pedagogic: Cursul trebuie sa permita
barbatilor sa-si trezeasca aceea parte a creierului pe
care o ignora.
Program: sunt propuse 4 module, din care unul
obligatoriu.

MODULUL 1: CURS OBLIGATORIU (Numar de ore necesare)
1. Cum sa inveti sa traiesti fara mamica (2000 ore)
2. Nevasta-mea nu e maica-mea (1000 ore)
3. In fiecare luna ii dau salariul nevestei (550 ore)
4. Cum sa intelegi ca fotbalul nu e un sport, iar
Ronaldo e un cretin (500 ore)

MODULUL 2: VIATA IN 2
1. Cum sa ai copii fara sa fii gelos (50 ore)
2. Ma opresc sa spun prostii atunci cind sotiei ii vin
in vizita prietenele (500 ore)
3. Cum sa inving sindromul telecomandei (350 ore)
4. Nu-mi fac nevoile pe alaturi (100 ore)
(exemplificare cu video)
5. Cum sa-mi satisfac nevasta inainte ca ea sa se
prefaca (2500 ore)
6. Cum sa ma duc pina la masina de spalat fara sa ma
pierd (500 ore)
7. Cum sa supravietuiesc unei gripe fara sa agonizez
(200 ore)

MODULUL 3: RELAXARE
1. Calcatul rufelor in 2 etape (1 camasa in mai putin
de 2 ore: cazuri practice)
2. Cum sa digeri fara sa ragai, spaland vasele in
acelasi timp (cazuri practice)
3. Curatenia saptamanala ... o activitate familiala si
valorizanta
4. Cum sa tii minte zilele in care se arunca gunoiul

MODULUL 4: CURS DE BUCATARIE
Nivelul 1 (incepator): Aparatele menajere: ON=
porneste: OFF=se opreste
Nivelul 2 (avansat): Prima supa in plic fara sa se
prinda. Cazuri practice: Fierberea apei inainte de
introducerea spaghetelor.



CURS SPECIAL PENTRU FEMEI

Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia
moderna.

Scop: Participantele vor fi confruntate cu o
experienta fascinanta (folosirea creierului).

Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se
va dovedi a fi ceva greu).

Durata:
Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul

Cursul contine 4 module:

Modulul I
Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni
elementare
Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
Curs de programare I (toate categoriile): folosirea
cuptorului cu microunde
Curs de programare II (numai brunetele si roscatele):
Videorecorderul

Modulul II
Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand
stam in masina
Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare
Parcarea, Partea II: Manevre
O adevarata provocare: Frana si acceleratia.
Cutia de viteze. Descriere completa. (pentru blonde
numai cutia automata)
Folosirea corecta a semnalizatorului.
Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale
semaforului.
Curs special: Parcarea in garaj.
Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule
Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor
cauciucuri (Da, este posibil!!)
Curs de supravietuire IV: Verificarea cu succes a
nivelului uleiului si a apei.

Modulul III
Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne
nu ma va putea ridica la nivelul barbatului
Vocabular I: Definitia cuvantului "DA". Corectarea
exercitiului "Esti gata?"
Vocabular II: Definitia notiunii "5 Minute"
Sociologie: Fotbalul nu este un sport, ci o religie.
Drept cetatenesc si morala I: Discutii barbatilor
despre tema fotbal
Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca
nicicodata in aceste discutii
Cum evit intrebarile inutile (de ex. "Ma iubesti?",
"Sunt frumoasa?", "Am ceva special?")
Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in
grup.
Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru
brunete): Partea barbateasca a femeii
Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea
notiunii de limita de suma
Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta
de bere
De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de
caz)

Modulul IV
Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup:
4 femei/telefon (nu uitati sacul de dormit)
Machiajul: Metamorfoza femeii
Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune
si nu realitate
Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sunt.



#20086 (raspuns la: #20085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gusturile nu se discuta, absolut! - de mya la: 24/08/2004 10:18:30
(la: Viata in Germania)
Stati asa ca nu dau cu parul in femeile germane! Si nici nu barfesc asa...din rautate crunta (ca tot plec acuma si sa ma faca sa ma simt bine arunc cu venin in nemti...;-)...ridicol!). Departe de mine asa ceva. Nu inteleg de ce imi puneti in gura si minte chestii pe care nu le-am gandit. Fiecare are altceva in creier, evident. E usor sa dam cu ghioaga - ne face sa ne simtim mai bine! Ne creste Ego-ul in noi.

Pe mine gandirea asta nu ma intereseaza asa ca d-aia cand primesc raspunsuri de genul asta de la oameni, prefer sa-i las in durerea lor si sa-mi vad de treaba mea. De ce sa-i contrazic ca tot nu-i conving de nimic.

Nici nu trebuie sa va simtiti atacati oameni buni, daca zic ca femeile germane sunt nasoale, nefeminine (chestie de gusturi....absolut!) si tunse scurt (predomina fara dubii!) si ca nemtii sunt mai inchistati...Nu dau cu parul in tine Maryland (care ai si tu parul scurt da' esti romanca). Ce are una cu alta? Uite...mie nu mi se par feminine si cu asta basta. Cum ti se par tie...te priveste. Daca tie ti se par feminine si dragute...crezi ca-ti sar in carca ca sa te conving ca nu ai dreptate? Nu domne'...iti respect parerea si sa fii sanatoasa! Acuma...daca unul tine cu Vadim si altul cu Coposu...crezi ca incearca unul sa-l convinga pe celalat de dreptatea lui (care e CEA mai dreapta!). E ridicol! A se lua pur ca exemplu (tre' sa fac paranteze multe si dese ca sa nu va simtiti atacati).


Eu personal, am trait in Germania in mai mult perioade, la inceput la granita cu Olanda (in nord-vestul extrem, pe langa Bremen), apoi in sud-vestul extrem la granita cu Elvetia si Franta si acum in Duesseldorf... dar pentru scurt timp, doar pana plecam in Sua. Nu stiu daca stiti (poate da) dar Duesseldorf-ul e supranumit orasul modei. Sa fim seriosi...moda germana (care e cotata slab de tot) e fara sare si piper (cititi studiile de specialitate). Creatorii nemti de azi (sunt si exceptii Karl Lagerfeld da' el nu mai locuieste de mult aici) nu mai iau de multi ani premii in domeniul modei si asta se vede si pe strada (chiar si in orasul modei!). Scoala de moda germana e considerata provinciala si insipida. Parerea mea personala coincide aici cu parerea specialistilor din lume. E doar intamplator...nu o scriu ca sa ma ridic in slavi.

Am trait si in Sua, Anglia, Franta si Canada si nu am putut sa NU fac pur si simplu comparatia intre tipurile de femei intalnite si moda respectiva (adica din fiecare tara). Nu imi sariti la gat ca ma dau mare ca am trait in tarile astea...nu, nu ma dau...asa a fost sa fie, eu am vrut sa traiesc cum am avut chef si nu m-a impiedicat nimeni sa o fac.

Stiu ca in Sua femeile prefera o toaleta mai casual/confortabila. Acolo e alt gen, diferenta dintre stilul si moda de pe strada din Europa si aia din America de Nord e URIASA. In Anglia e ceva pe la mijloc, intre stilul german si cel american ( adica bate spre sexy mai mult,dar e oarecum mai sleampat cu pretentii de modern). Da' nu despre asta vorbeam...

Mie astea din Germania mi se par urate rau. Si nu numai mie, ci si sotului meu si tuturor fostilor mei colegi straini de la cursurile de limba germana. Nu ma refer la colegii care din complexe si ura criticau cu vehementa tot ce e in jur, cu aia nu ma inhaitam ca sa nu-mi pierd timpul. Ma refer la aia normali la cap si cu care se putea discuta relaxat. Ce pot sa zic...daca treceam granita in Elvetia sau Franta (nu ma dau mare...fac o exemplificare scurta) imediat se vedea diferenta pe strada din puctul de vedere al feminitatii femeilor (fuste, rochii, si pantaloni fireste...insa MAI MULTE fuste si rochii decat in Germania). Ce daca imi spun parerea si va intreb ce parere aveti? Nu mai poate omul sa intrebe nimic ca - ii sare lumea in cap ca umba cu barfa si improasca venin...Si eu care tot cred ca exista si romani fericiti ;-).

Am zis eu ca ma supar daca veniti cu alte pareri? Da' voi de ce va suparati pe mine daca imi spun punctul de vedere? Ce daca am zis ca sunt urate cu spume? Asa am avut eu chef...nu am voie? Dar zisesem ca poate au si suflet bun...am facut o gluma (proasta, buna, nesarata...asta e alta treaba).

Meryland sper ca nu te-ai suparat...ideea e ca pe forumuri de regula, oamenii isi spun parerea personala. Ideal e sa se discute civilizat, oamenii sa faca schimb de informatii si idei si sa invete fiecare ceva nou ca d-aia intra pe forumuri ca sa citeasca ce-i intereseaza. Eu daca citesc ceva si nu ma pasioneaza subiectul nu ma apuc sa scriu doar ca nu am ce face (fara apropouri), ma gandesc de regula inainte daca sa "intervin" sau nu. Si ma straduiesc sa gandesc in viitor daca se poate...ce implicatii ar avea mesajul meu pentru altii (sa nu-i jignesc cu nimic si nici sa ma sparg in figuri in fata lor...lumea e foarte circumspecta si sensibila, vezi doar). Asta este.

Da' pe mine nu m-ai deranjat, zau ca nu. O sa dorm bine la noapte fara dubii ;-).

#20229 (raspuns la: #20194) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. desdemona - #20697 - de Muresh la: 31/08/2004 20:46:22
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
Hai sa ne imaginam urmatoarea situatie .
Esti pe un vapor cu copilul tau . Pe vapor sunt si alti parinti cu copiii lor .
Vaporul se scufunda . Apa e rece , tarmul e departe si esti secat de puteri . Poti salva un singur copil , al tau sau al altuia . Nu intreb pe care copil vei alege sa-l salvezi , e o intrebare retorica .
Aceasta ar fi o exemplificare la postarile mele anterioare pe acest subiect .
Nu m-am asteptat la o atat de puternica opozitie . Poate ca nu inteleg eu despre ce vorbim si sunt in defazaj total , ca altfel nu-mi explic lipsa de logica a acestei opozitii .
Voi care ati parasit tara voastra va spuneti ,poate : si ce daca am plecat din patria strabuna , lumea e mare . In Romania sunt oameni sarmani ?. Si ce daca ?. Oameni sarmani sunt si in Congo (si daca printre cei sarmani sunt si parintii tai ramasi in Romania ?.) . Si poate mai spun unii :
"Notiunea de patrie e o notiune demodata buna pt. prosti , pt. aia care nu se incumeta sa ia viata in piept parasind Romania ".
Poate ca e chiar asa . Poate ca cine a putut a plecat . Poate ca dezamagirea si mizeria au fost atat de mari , incat notiunea de patriotism nu-si mai avea locul . Daca e asa , e groaznic . Daca e asa , va compatimesc din toata inima . Daca e asa , apoi vorbim de oameni deformati sufleteste de suferintele indurate . Suferinte pe care eu nu le cunosc , nu le inteleg si nu am dreptul sa critic .
#20724 (raspuns la: #20697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta sau... - de ampop la: 01/09/2004 11:07:31
(la: Asa a vrut Dumnezeu...)
De ce il ataci pe G-d? "Cine l-a creat pe celalalt ?. Din raspunderea cui exista el ?. Nu e , oare , Dumnezeu "seful" suprem ?". Lucifer s-a revoltat impotriva lui G-d si a atras rebeliunea ingerilor ce i s-au alaturat. Si ei aveau vointa libera. Cred ca nu cunosti, fara nici o suparare, esenta credintei. Studiaza Biblia pentru a intelege relatia de cauzalitate, cum a fost creat omul, ce s-a intamplat mai apoi etc. In situatia in care G-d nu ar exista, selectia naturala guverneaza totul iar noi suntem niste maimute care se ucid pentru banane mai multe. Il asemui pe G-d cu un judecator uman...te revolti ca am amintit de Holocaust... a fost DOAR exemplificativ, privitor la crimele umane, doar atat si nimic mai mult care ar putea atrage reactii necontrolate pe forum. Nici pe departe nu m-am gandit la asa ceva. Incep sa ma tem daca amintesc ceva de holocaust, evrei etc. De ce ma tem oare...???Frica sa nu fiu politically correct? Frica...Nu s-a suferit suficient oare? Ce o fi si asta? "O sa mai dureze , nu ?". O sa mai dureze, fii sigur.
Shalom brother!
Mario
#20761 (raspuns la: #20696) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mentalitatile se schimba cel mai greu - de andrei p la: 01/09/2004 11:53:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Greselile trecute nu pot fi evitate... Ma gindesc daca nu e ceva in neregula cu noi. Aici la noi nu se poate face nimic, si ce se face se distruge ca opera zidarului Manole.
Am un sentiment de nespusa tristete cind compar ce e la noi, cu serile extraordinare de la Asociatiile din x, y, z... Istoria ultimilor patru ani a grupului de discutii Fotomagazin e simptomatica pentru ce ar putea fi o asociatie de fotografi la noi.”


Este foarte adevarat, mentalitatile se schimba cel mai greu.
Multe lucruri se rezolva cu bani. “Banul e ochiul dracului”, spune o zicala.
Cel care ia pozitia de varf incearca sa se cramponeze de ea si sa o foloseasca in scopuri personale. Exemplificarea cea mai simpatica este data pe site:
http://www.infonegocio.com/xeron/bruno/italy.html

Chiar si pe vremea “abuziv impuscatului” AAF era condus, e drept cu dibacie, in favoarea gruparii Comanescu. Dupa anii 90, a fost preluat de o echipa mai degraba troglodita, cu puterea de decizie la mana alcoolico-bicefala Emilescu - Parvu. Si pe site Fotomagazin erau 2 personaje ce incercau sa-l foloseasca in propriul avantaj. Gurul s-a suparat pe sat, si-a luat jucariile si a plecat. A gasit un loc cu o pozitie mai buna. Nu?

Si o adresa cu fotografii deosebite din sport si colaterale
http://msn.foxsports.com/id/2874106
Numai bine, Andrei
#20763 (raspuns la: #20752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare V) - de DESTIN la: 16/09/2004 00:34:50
(la: Cum gandim?)
După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Haideti sa verificam daca suntem pe aceeasi lungime de unda! - de Hypatia la: 11/10/2004 15:56:09
(la: Cine conduce lumea?)
1. Axel, dar daca 1+1 = 2 doar in caz particular? Asa stiu eu ca e cazul in matematica rimanniana... Deci, ne putem astepta si la rezultate de genul 5, 9, infinit,-10 etc.
2. Ce discutam noi e mai degraba rimanian decat euclidian, asa-i?
Caci e mai firesc se ne autodeterminam ca natiuni decat sa vie eliberatorii americani peste oricine am fi noi ca sa ne democratizam, asa-i?
3. Cei care sunt adeptii teoriilor conspirative fac o translatie mai mult sau mai putin primitiva, intre realitatea pe care o citesc/vad la televizor, filme, talk-show-uri si realitatea pe care o traiesc.
Pentru unii poate fi chiar senzatia de deja vu,pentru altii, teama de a nu ajunge personaj in "Matrix", "Pendulul Lui Foucault" etc.
4.Cert este ca dovezi palpabile nu avem la indemana, ci discutam despre felul in care percepem noi realitatea, prezentata sau nu torsionat de oficialitati. Atunci argumentele nu pot fi decat de ordin logic, indiferent de care parte a baricadei ne aflam.
Daca subscrii la ce-am scris, inseamna ca si ultimul tau mesaj sufera. Revin cu exemplificare.
Hypatia
#24699 (raspuns la: #24482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa exemplificam! - de Hypatia la: 11/10/2004 16:20:21
(la: Cine conduce lumea?)
1. "a crede ca respectivul grup se poate erija in acel guvern mondial "din umbra"...care "umbra", din moment ce se stie de existenta lui?
Probabil ca ceva exista, altfel n-ar fi rasuflat in presa informatii, fie ele si trunchiate."
Ce inteleg eu de aici este ca grupul actioneaza la umbra, adica la intuneric, pentru ca nu declara cu sinceritate de ce s-au intalnit, cum si ce fac in interesul/in dauna populatiei la nivel planetar. Ce se stie este insignifiant, deci nici nu se ia in calcul ca s-ar sti ceva, ceea ce spui si tu in ultima propozitie si ceea ce este in acord cu teoria conspirationista.
2. "daca admitem ca acest guvern exista, cooptarea in cadrul sau a unor tipi care conduc o tara timp de 4 ani mi se pare o prostie." Si cine te-a contrazis? Dupa umila mea parere, ai dreptate. Am scris si ma repet, cei ce sunt la conducerea unor tari la acest moment, sunt executantii. Creierele sunt in "spatele" lor, coordonandu-i mai mult sau mai putin eficient. Sansa noastra e ca executantii nu sunt suficient de "buni" pe cat ar trebui, altfel ar fi jale de lumea asta. Este si asa, dar se poate si mai rau. Vezi cazul "Hitler".
3. Riscul desconspirarii nu exista! Suntem in lumea in care moarte e solutia cea mai la indemana pentru a fi stapan pe celalalt. Si cand stii ca ce e deasupra capului tau, nu-ti dai drumul la gura, cel mult te lichidezi singur, daca ai mustrari de constiinta bruste...
4.La iesirea din ring, ti se asigura cadru de manifestare special. Vezi cazul Iliescu- ca acus se intampla, dar si cel al lui Clinton! Ca sa nu merg mai departe.
5. " Cine ar fi capabil sa mentina coeziunea de idei a unui asemenea guvern compus, totusi, din oameni ca noi, cu aceleasi slabiciuni, dorinte, vicii...si asta, fara ca respectivul "mentinator" ( sau respectivii ) sa se lase influentati de modificarile la nivel global sau de propria conditie umana...?"
Asa ceva nu exista! Fa un experiment: uita-te bine la Geoana, de exemplu, sau la Nastase. Analizeaza-i indelung. Chiar crezi ca sunt oameni ca noi? Doar in fata lui Dumnezeu si a mortii ne mai seamana. In rest, ei sunt undeva deasupra maselor, noi nu mai suntem pentru ei decat niste indivizi carora le e foame, pe cand ei sunt cei care au ceva de oferit. Le este firesc sa traiasca in timpul pe care si-l construiesc, departe de transformarile care au loc la nivel de natiune. Ei au alte standarde! Cum nu traiesc printre noi, nu pot fi influentati de propria lor conditie umana! Noi suntem oameni, ei sunt cinicii care ne conduc.
Hypatia





Hypatia
#24701 (raspuns la: #24457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Simeon Dascalul - de Paianjenul la: 15/10/2004 09:40:36
(la: Eugenia)
"De ce daca o munca-i necesara, se presupune ca-i si facuta cu entuziasm?"

- N-am presupus asa ceva.


"Am asa o banuiala, cum ca ai de s-or dus prin facultati or facut chestia asta nu ca se plictiseau, ci ca sa scape de muncile mai nasoale."

- PRECIS remarca de mai sus se aplica la destui "care s-or dus prin facultati ca sa scape de muncile mai nasoale", dar cu certitudine nu la TOTI. Am avut in viata ocazia sa vad ingineri arhitecti pe care in santier ii deosebeai de "ultimul" salahor doar dupa ecusonul de la piept (si eventual dupa unele trasaturi fizionomice...)... sau ingineri zootehnisti lopatind balegarul din grajdul CAP-ului cot la cot cu "badea Ilie"... Sau pe doamna doctor "D", care pe strada arata intotdeauna ca "decupata" din Neckerman, dar care, dupa ce i s-a zugravit apartamentul, a preferat sa-si faca singura curatenie decit sa apeleze la femeile de serviciu de la spitalul la care sotul ei era director.
Sa mai adaug ca toti cei exemplificati mai sus se bucurau de mai mult respect si popularitate decit colegii lor mai sclifositi... si asta fara sa li se shifoneze citusi de putin diplomele?...


"Cred ca o societate compusa numai din esteti si eruditi ar avea mari probleme cu canalizarea si nu numai.
Sunt utili si cei cu IQ redus, ba cateodata mai utili ca ceilalti."


- Poate ca nu, totusi. Oamenii se mai adapteaza la nevoie.


"Dar ramane o intrebare: unde se sfarseste munca de jos, de unde incepe munca sa fie 'onorabila'?"

- In umila mea opinie orice munca necesara este si onorabila (chiar daca nu neaparat si placuta). Sau... nu asa ar fi si normal sa fie?!...
#25151 (raspuns la: #25061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesajul anonim - de Mary la: 19/10/2004 15:35:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Departe de mine gindul de a supara pe cineva, dar trebuie sa marturisesc ca sint de acord cu cite ceva din mesajul Anonimului....
Si hai sa nu reactionam socati numai pentru ca cineva spune adevarul lui propriu, pe care dumnealui il cunoaste, si nu este singurul care cunoaste din pacate si exemple mai putin fericite.... Si cred ca trebuie sa fim in stare sa discutam despre ele, ca doar traim toti in democratie si nu inchizitie sa ne fie frica sa vorbim despre si oi negre ale biserici. Ca nici biserica (in general) cum stim nu este ferita de ele. De ce, deci, sa asumam ca biserica ortodoxa este ?

Cunosc si eu de multi ani un preot din Romania care a inceput sa construiasca o biserica imediat dupa Revolutie (?) pe care nu a
terminat-o inca, din lipsa de bani.......In tot acest timp insa, si-a construit o casa cu etaj, cel putin 200 m patrati, si-a cumparat teren la munte si isi construieste acolo a doua casa in care sa se retraga la batrinete.... Ca biserica o lasa mostenire fiului pe care l-a facut tot preot. ...L-am revazut de curind, arata innasprit, ii lipseste o anume blindete si integritate din tinuta si chip care acum citiva ani il caracteriza si innobila ....Ma intreb, de unde atitia bani sa isi mai tina si cei citiva copii prin facultati??

Cu sinceritate marturisesc ca eu personal nu prea am fost ajutata de biserica ortodoxa sa gasesc spiritualitea pe care toti o cautam, mai devreme sau mai tirziu care asa cum o vad eu nu este altceva decit dorinta de a-l cunoaste si fi aproape de Dumnezeu. Pentru mine este prea aspra si rigida. Mi-a lipsit de fiecare data un mesaj din predica preotilor ortodoxi pe care i-am auzit eu, de cite ori am avut prilejul (recent) sa particip, duminica...sau de Sarbatori.
Nu mai sintem romanii inapoiati de acum citeva sute de ani, si nu sintem toti taranii mai putin educati sau inaintati in virsta, si totusi serviciul religios ortodox pe care il cunosc eu, parca se adreseaza numai acestei categorii de oameni !!! Nu vreau sa o numesc depasita, invechita, biserica ortodoxa, dar...pretentiile spirituale ale romanilor s-au mai modificat in ultima suta de ani si mi-as dori ca si iesind dintr-o biserica ortodoxa sa simt ca am invatat ceva, ca sint mai buna, sa ies de acolo, in suflet cu ecoul cuvintelor preotului.
Predicile sa fie facute pe intelesul oamenilor, sa cuprinda invataminte, sfaturi, sa redea oamenilor disperati incredere in Dumnezeu, sa le insufle oamenilor optimism, speranta, invataturile din Biblie sa fie nu numai citite uscat si sec, dar explicate si exemplificate cu experiente de viata normala de zi cu zi.
Dumnezeu insa sta peste toate religiile si nici nu este una anume , deci spiritualitatea este aceea pe care ma voi bucura sa o gasesc. In orice biserica crestina.

"PROSTIOMETRUL" - de Paianjenul la: 23/10/2004 12:30:38
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
In decursul istoriei nevoile practice i-au invatat pe oameni sa inventeze - printre altele - instrumente de masura pentru diferite marimi... si unitati de masura prin care sa exprime valoarea acestor marimi. In acest scop elementul esential era gasirea unei marimi constante ca punct de referinta pentru respectivele unitati de masura. Astfel, atentia suedezului Anders Celsius - de exemplu - s-a oprit la un moment dat asupra a doua asemenea marimi constante:

a. punctul de inghet al apei (la presiunea atmosferica de la altitudinea zero - nivelul marii)

b. punctul de fierbere al apei (la presiunea atmosferica de la altitudinea zero - nivelul marii).

A impartit diferenta dintre aceste doua temperaturi la 100... si asa s-a nascut (in 1744) GRADUL Celsius ca unitate de masura constanta pentru TEMPERATURA... (instrumentul de masurat temperatura - TERMOMETRUL - fiind deja inventat mai devreme de catre Daniel Gabriel Fahrenheit...).

Cam prin 1790+, unor isteti francezi le-a casunat sa masoare distanta de la Polul Nord pina la Ecuator. Au impartit-o in 10 000 000 si asa s-a nascut METRUL ca unitatea de masura constanta pentru LUNGIME.

ASTAZI avem la dispozitie "un milion si una" de tipuri de instrumente de masura - cu unitatile de masura aferente - dar (in ciuda unor eventuale/probabile tentative???...) nimeni n-a reusit sa nascoceasca PROSTIOMETRUL... sau sa stabileasca o unitate de masura constanta pentru PROSTIE... Motivul?... Nu s-a convenit inca asupra unui punct de referinta care sa serveasca (,) ca punct de plecare pentru stabilirea unitatii de masura pentru prostie (ca cele exemplificate mai sus in cazul temperaturii sau lungimii...)... Ori, atita timp cit nu dispunem de PROSTIOMETRU si nu avem o unitate de masura pentru prostie, standardele de evaluare a prostiei sau inteligentei cuiva, vor ramine subiective, relative, discutabile... iar concluziile... asisderea...

Iti multumesc pt raspuns.Si - de Solid Edge la: 02/01/2005 18:10:44
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Iti multumesc pt raspuns.Si mai ales ca esti printre putinii din cei de pe forum care gindesc cu capul limpede si ca "auzi" ce vrea sa spuna celalalt.M-a surprins foarte placut ca ai pus degetul pe rana si ai analizat ultima consecinta:"qui prodest" daca punem problema asa cum o am pus-o eu.Da este un lucru care pragmatic vorbind este deja desuet.
Dar de ce sa amestecam planurile de discutie?
Nu vreau sa reamintesc aici actele concrete de demnitate nationala(pe care le-am "vazut" deabea la trecearea multor ani).Razboiul rece ne-a facut sa dispretuim propriile valori si decizii.Calul troian al "drepturilor omului" atit de maiestru folosit nu folosea decit la santaj politic.Renuntarea la clauza a fost un act de curaj si mare demnitate dar n-avea grija si eu il injuram atunci ca trebuia sa mai pun un pulovar pe mine si sa stau o ora pe intuneric.Sigur daca schimbam planul discutiei lumea o duce mai bine acum si mult mai multi decit cred insisi cei din Romania o duc bine.Sint mai putin de acord ca demnitatea nationala este farmaceutic egala cu demnitatea individuala care prin definitie este subiectiva si dupa mine subordonata.Demnitatea nationala se obtine prin sacrificii individuale si nu cred ca mai trebuie exemplificat,istoria e plina de exemple.Ma rog cam asta...
#32590 (raspuns la: #14477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lamurire pt. maan - de donquijote la: 17/01/2005 17:38:53
(la: Oare ce sa fac???)
banuiesc unde bati - intentia e nu de a-ti ucide 'dusmanul' (concurentul) sau a 'cuceri' inima fetei prin violenta ci de a birui prin ingeniozitate.
proverbul asta cu iubirea si razboiul eu l-am luat in engleza, nu mai tin minte din ce carte sau culegere de vorbe intelepte. banuiesc ca isi are originea in razboaiele dintre orasele italiene in perioada renasterii cand 'luptele' se incheiau de cele mai multe ori cu o strangere de mana. victorios era cel care reusise sa aduca mai multi calareti sau care prinsese o pozitie strategica avantajoasa fata de dusman. partea care pierdea platea niste despagubiri si apoi se duceau toti gramada la o crasma sa bea pentru incetarea razboiului. se refera la folosirea de trucuri ingenioase pentru a castiga avantaje strategice. oricum (proverbul) dateaza cu mult inaintea aparitiei armelor de distrugere in masasau genocidelor din sec.XX. pentru exemplificare 2 filme vechi (comedii spumoase) ale lui Rene Clair (fr.) pot exemplifica intentia: 'petrecerile galante' (les fetes galantes) si 'marile manevre' (les grandes maneuvres)
raspuns de ne-parinte - de giocondel la: 18/01/2005 07:56:43
(la: Parinti si copii)
eu nu sunt parinte Ci copilul cuiva.Sunt copilul unui om care m-a educat fara sa ma educe.Cei ce ma cunosc spun ca rezultatele subtilului sau mod de a-mi indruma pasii , fara modestie, sunt excelente.

Ca si copil am avut un temperament indaratnic si incapatanat.nu suportam sa mi se spuna ce sa fac.Intotdeauna as fi facut contrariul daca tatal meu nu ar fi gasit solutia potrivita.

Iata ce a facut: inca de cand aveam 3-4 ani, intotdeauna mi-a vorbit cu respect si m-a inclus in consultatiile ce priveau familia noastra(treburi de oameni mari) tratandu-ma ca pe un adult, ascultand cu rabdare orice opinie aveam si incercand sa ma ajute sa gandesc intotdeauna mai departe , rationalizand si explicandu-mi logic.

Intotdeauna mi-a auzit intrebarile si curiozitatile si mi-a raspuns atat cat a stiut

Cand nu a stiut, mi-a spus ca nu stie si impreuna am cercetat si gasit raspunsul dorit

Mi-a insuflat curiozitate fata de carti si m-a invatat ce sa citesc si cum

A trezit in mine si a cultivat pe putinta puterilor lui dragostea pentru frumos, pt muzica buna, pt poezie, setea de cunoastere

A avut incredere, totala si sincera, in mine si potententialul meu ca fiinta umana si am simtit asta atat de puternic incat , de multe ori, cand eram pe cale sa fac ceva nasol, dadeam inapoi din dorinta de a nu pierde aceasta calitate: de a fi demna de increderea tatalui meu

Exemplu: cand eram in clasa a noua, jucam intr-o zi biliard la o cafenea cu colegii mei si tatal meu, manca o pizza la o alta masa. am facut un pariu cu colegii: am pariat pe cateva jocuri de biliard ca am curajul sa ma duc la tatal meu, cu o tigara in gura( nu sunt fumatoare) si sa ii cer un foc.si le-am zis ca el o sa imi dea, fara sa isi schimbe expresia fetei.
toti au ras bineinteles, asa ceva e sinucidere curata.m-am dus, i-am cerut un foc, mi-a dat fara sa clipeasca...(in loc sa imi traga o mama de bataie pt asa sfidare) si am castigat pariul...dupa cateva minute toti colegii mei erau la masa tatalui meu intrebandu-l de ce nu a zis nimic.Tata a zis ceva de genul: i-am spus fetei mele ca daca vrea vreodata sa fumeze, poate sa o fac de fata cu mine, Nu are sens sa se ascunda.voi fumati pentru ca parintii vostrii v-au interzis asta si e misto sa faci ceva impotriva regulilor pentru ca aveti prea multe reguli de respectat.cativa nu au mai fumat de atunci.


Niciodata nu mi-a spus NU sau Nu poti face asta.intotdeauna mi-a spus ca e alegerea mea dar ca rezultatele mele pot fi diferite in functie de ceea ce aleg si mi-a exemplificat ,spunand ca asta sau asta s-ar putea intampla etc..apoi mi-a zis..tu alege ce vrei tu si accepta responsabilitate pt alegerile tale.Uneori am ales gresit si am invatat din greseala insa nu am auzit de la el chestii de genul: ti-am spus eu!mai bine ascultai de mine!

M-a incurajat intotdeauna si niciodata nu a uitat sa imi arate sau sa imi spuna cat de mult ma iubeste

Niciodata nu mi-a spus ca nu pot reusi in ceva, ci dimpotriva mi-a spus intotdeauna ca orice vreau sa fac, daca am motivatia corecta(pura si dezinteresata, detasata) si hotararea necesara, voi reusi

Cand am dat-o in bara sau am gresit cu ceva, nu m-a admonestat ca si cand ar fi fost sfarsitul pamantului ci mi-a dat de inteles ca desi este dezamagit cu rezultatele actiunilor mele, are incredere in potenialul meu si ma iubeste

Mi-a fost mai intai de toate prieten si apoi parinte

Prin exemplu personal, m-a invatat sa iubesc natura, oamenii, intreaga creatie, sa fiu toleranta, intelegatoare si iertatoare , sa am compasiune si empatie , sa fiu generoasa atat in bogatie cat si in adversitate, sa fiu demna de incredere, sincera, cinstita si niciodata tematoare de a-mi urma visele.

Dar mai presus de toate, cel mai de pret dar pe care l-am primit de la tatal meu, este interesul ifata de spiritualitate si toate acele aspecte subtile ale existentei.El m-a invatat ca exista mai mult si mai interesant decat aparentul si m-a incurajat sa ma cunosc pe mine insami, sa ma accept, iubesc si niciodata sa nu imi potolesc setea de cunoastere.

Sfat catre parinti: cel mai bun mod de a va educa odraslele este acela de a oferi exemple vii, prin voi insiva.Copii simt cand ceva nu e in regula, si atata timp cat le dati reguli de urmat si le restrictionati libertatea,dar dumneavoastra insiva faceti lucruri ce sunt impotriva a ceea ce predicati, va vor considera prefacuti si se vor indeparta usor usor.

cel mai important lucru de tinut minte este acela ca, desi l-ati conceput si nascut si va sacrificati pt el( copilul) si uneori va identificati intreaga existenta cu existenta lui, Copilul NU VA APARTINE!!!!.El nu este un obiect asupra caruia aveti toate drepturile fara drept de apel. El este un suflet separat, cu individualitate, este un Dar si un Test pt dumneavoastra de la Dumnezeu.Respectati-l si acordati-i credit si atentia cuvenita.

restul vine de la sine....

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
Carti tiparite gratis online - de Dinu Lazar la: 20/01/2005 08:15:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Autorii isi propun nu mai mult ori mai putin decit crearea
unei biblioteci virtuale la dispozitia tuturor, prin scanarea de
carti, inclusiv imagini din carti (ca sa fiu in topicul discutiei de
fata), si descarcarea lor gratuita de oricine."

In spatiul romanesc se poate orice si Romanul e cam hotz; de fapt asa am invins si am rezistat popoarelor migratoare, prin arme neconventionale si elasticitate cind e cazul, ca si prin dare de haraci, peshkesh, ciubuc, si hotie si jumuleala cit cuprinde in rest.

Eu primesc aproape zilnic de la intelectuali altfel bogati si linistiti la casa lor mailuri ca asta:

"Draga Dinu,

tocmai am primit acest mesaj de lauda Romaniei, impreuna cu 21 din pozele tale (iti atasez doar una spre exemplificare). Trebuie sa fii fericit si mandru ca iti aduci contributia la cunoasterea frumusetilor Romaniei ."

Acu` ce se intimpla, ca sa traduc cele de mai sus; niste unii au jmanglit de pe situl meu niste peisaje care le-a placut la mushchii lor si le trimit pe la cunoscuti pe mail, ca ce tzara frumoasa avem; si asa ma trezesc eu ca devin patriot, cu poze jmanglite de pe situl meu, pe care d`aia l-am si inchis - nu mai poate fi vazut decit cu aprobare de la shefu`.

Sau alt mail care m-a siderat si care confirma ca romanul obisnuit fura ca la balamuc si i se pare normal asta si umbla cu furaciuni crezind ca tot ce e pe Internet poate fi folosit gratis, ca d`aia e acolo, sa fure toata lumea si sa mishculeze si sa circule cu furaciunea:

"Am avut sansa - prin intermediul unei bune prietene - sa primesc pe adresa mea de e-mail cateva din fotografiile Dvs. Marturisesc ca m-au impresionat mult, m-au desprins, cumva, de cotidianul acesta atat de parasit de frumos si m-au purtat intr-o alta lume."

Si bomboana pe coliva; pozele mele care circula pe mailurile hotilor au ajuns si la cineva care face un sit pentru o firma de turism; si omu` nici mai mult nici mai putin, corect, imi propune sa imi foloseasca pozele, si in schimb sa spuna ca sunt facute de mine. Sa le plateasca nici nu i-a trecut prin minte:

"Inteleg ca aceste fotografi va apartin.
Va adresez urmatoarea intrebare: acceptati sa folosesc aceste fotografi in design-ul unui web site al unei firme de turism din Romania, specificand in mod clar ca sunt facute de dumneavoastra? (incluzand si un link catre site-ul dumneavoastra)."

Eu i spun ca e de tot risul treaba si ca nu e in regula folosirea comerciala a pozelor mele fara plata si omul explica:

"Vreau sa revin cu o lamurire. Este vorba de un site care nu aduce profit direct, nu se fac rezervari online. Este un site care va face reclama unei firme de turism din Romania. M-am gandit ca as putea folosi imaginile realizate de dumneavoastra pt. ca sunt superbe.
Sincer va spun ca firma care mi-a cerut realizarea acestui web site nu va fi deacord sa plateasca si pt aceste imagini.
In schimb, daca agreati ideea, pot include fotografiile dumneavoastra si pot specifica clar, cine e autorul, facandu-va reclama in mod direct."

Pentru ca sunt multi jmekeri care dau poze pe de-a moaca, uite ce a ajuns sa creada lumea... incredibil.
Adica valoarea unei imagini e un rahat si autorul sa fie multumit ca e prezentat ca autor si sa o ia la muie daca face galagie si vrea bani...

Pot povesti chestii d`astea pina miine la cafegii; dar la ce rost???
Asa ca daca aud de un sit care da carti gratis la tot poporu`, nu pot sa zic decit ca e in spiritul neamului; un fel de haiducie literara, ia de la bogati ( editurile) si da la saraci (cititorii care este); avem o mare si bogata traditie in ciordeala si, cum ziceam, hotia ne sta in singe.
#33856 (raspuns la: #33842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
argumente avand la baza Sfiintele Scripturi - de donquijote la: 23/01/2005 19:48:47
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
pentu Carapiscum
In principiu toata discutia se rezuma la punctul de pornire, daca a fost o implicata o entitate subiectiva, sa-i zicem forta divina (care a existat dintotdeauna) sau o entitate materie/energie aflata in continua miscare si evolutie care tot a existat dintotdeauna. Si ajungem la dilema eterna de ce sa ne scarpinam cu mana dreapta la urechea stanga?
Personal nu ma deranjeaza faptul ca la explicatiile stiintei exista inca 'gauri negre'. Acum 100 de ani erau mai multe si acum 1000 de ani erau si mai multe. Daca omenerea s-ar fi multumit cu explicatia simplista si 'universala' si omniprezenta a creatiei, astazi, dpdv tehnologic si al dezvoltarii societatii nu ne-am fi aflat unde ne aflam. Poate traiam inca sub razele luminosului ev mediu in care credinta era autotputernica.
Nu pot discuta sau combate argumentele scripturilor bazat numai pe scripturi pentru ca nu le cunosc suficient, si cat le cunosc, argumentele mi se par prea simpliste si subiective si mai ales nu tin la o analiza logica; sa nu mai vorbim de faptul ca ar duce la discutii teologice pentru care sunt alte site-uri (sau conferinte in acest site).
Despre ce faceau sau nu faceau (sau fac si nu fac pana in ziua de azi) evreii in ziua de sabat esti informat cam superficial. Mai consulta-i pe cei care stiu (inclusiv pr. Nistea, sunt sigur ca are sa-ti dea un raspuns obiectiv si bine documentat, cel putin dupa cate am vazut din lectura conferintei pe care o tine pe Cafenea). Dupa legile din VT de sabat se odihneau nu numai ei ci si sclavii si animalele lor. Rolul unui neevreu privind sabatul era legat de aprinderea focului (si asta daca se stingea accidental) si alte cateva activitati minore asemanatoare. Dealtfel evreii eliberau sclavii dupa 7 ani (dupa care puteau fi pastrati in gospodarie numai 'cu plata' sau primeau despagubiri ca sa aiba din ce trai), obicei (care impreuna cu odihna impusa de sabat si sarbatori) le-au atras nu putine critici din partea grecilor (si romanilor) care-i considerau 'lenesi' si 'subversivi' pentru ca aceste obicieiuri (care au intrat in 'main stream-ul societatii moderne (weekend, concedii, salar, pensie) subminau insasi bazele societati bazate pe sclavie.

Si ca sa ne intoarcem la 'oitele noastre' conflictul stiinta religie e bine exemplificat (cred ca de Averroes oricum el s-a ocupat cu dilema dualitatii adevarului stiintific si religios fiind considerat de unii ca parintele ideologic al 'Renasterii') in pilda cu leul si balena:
in veci nu vom putea sti cine e mai puternic, leul sau balena pentru ca nu se pot sfasia unul pe altul: traiesc in doua lumi complect diferite care nu se pot intalnii niciodata.
Dealtfel mi se pare ca aceasta este si atitudinea oficiala a Vaticanului: a renuntat sa combata stiinta si incearca sa se mai modernizeze si sa-si reinoiasca unele dogme ca sa poata fi in pas cu evolutia societatii.

P.S. la chestia cu Aghiazma: vreau sa-mi arati pe eroul care ar bea apa tratata numai cu rugaciuni si binecuvantari pe undeva prin India sau Tailanda. Pentru pastrarea in sticle de plastic (vezi apa minerala) se trateaza fie cu ozon fie cu UV. Noroc ca lumea nu intreba ce sa intampla cu hoiturile de bacterii ca raspunsul ar produce pagube idustriei de apa chioara imbuteliata.
Draga Nimeni, - de Liana Tirdea la: 22/02/2005 13:21:33
(la: cat mai costa o iubire)
Draga Nimeni,
Incepi povestea ta prin a scrie ca 'orice iubire costa'. Singur(a) iti dai in acelasi timp si un raspuns, daca orice iubire costa, automat si cel sau cea care a fost a doua parte in aceasta poveste a platit. Dar cui platim acest pret? De ce faci tot ce faci "pt cel ce-l iubesti (!?)"? De cele mai multe ori, gesturile pe care le facem fata de cei pe care-i iubim le facem fara sa ni se impuna. Asteptam ceva in schimb, de cele mai multe ori acel zambet de multumire sau admiratie, pentru care am face orice. Acel sentiment de multumire si implinire, fericire datorata faptului ca ne simtim capabili sa oferim iubire materialaizata pana si prin cele mai mici gesturi de tandrete. Aceasta stare este ceea ce primesti la pretul exemplificat de tine. Si nu e putin ceea ce primim, pentru ca inveti din tot. Tu scrii de prieteni aflati langa tine in aceste clipe, nu inteleg de ce sa-ti pierzi increderea in oameni. Nu genereliza, pretuieste ceea ce ai.

Nu platesti nimic, 'nu se pierde nimic, totul se transforma', si primordial te transformi tu intr-un om matur si constient de valoarea oamenilor ce sunt langa tine. Si se pare ca acest proces doare, plangem pana si cand ne nastem...

Numai bine!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...