|
te provoaca sa gandesti
Notiunea de util si etica lui in activitatea economică
no, bene...
- de
Alice
la: 30/06/2004 12:35:11
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?) "De la primele atestari ale romilor în România, ei erau servitori, si apartineau mosierilor, mânastirilor, si curtilor domnesti. Multi erau tinuti din cauza meseriilor specifice pe care le aveau. Pâna la abolirea sclaviei în secolul al XIX- lea, noi grupe de sclavi au fost aduse cu Imperiul Otoman. Viorel Achim ofera o perspectiva asupra tuturor tipurilor de sclavi care existau, în functie de tipul de proprietar, profesie, felul de tribut pe care romii trebuiau sa îl plateasca stapânilor lor, si în functie de sedentarismul sau nomadismul lor.
Acesta era un nomadism în care oamenii traiau în sferturi fixe de iarna, iar vara calatoreau pe aceleasi drumuri, vizitând aceleasi locuri în fiecare an, având un permis de la proprietarul lor. Din punctul de vedere al nomazilor, aceste permise ofereau chiar si protectie: a le face lor rau îi facea rau puternicului lor proprietar. Fara asemenea documente ei ar fi fost priviti ca sclavi fugiti, iar aceasta era privita ca o crima. Acesta era un sistem bine controlat, si în zile determinate ale anului ei trebuiau sa plateasca tribut proprietarului lor. Oriunde în lume greseli si deprecieri interveneau în relatia dintre nomazi si sedentari. Pentru sedentari, pamântul si cladirile sunt bunurile cele mai importante în care investesc si pe care vor sa le lase generatiei viitoare. Nomazii nu pot vedea valoarea acestor bunuri: "nu le poti lua cu tine". Ei prefera sa investeasca în lucruri cum ar fi: carute, aur, cirezi mari de vite, care în mentalitatea sedentarilor nu au o valoare stabila. Toate considerate de autor ca fiind "bani risipiti". În acele vremuri nimeni nu era egal fata de altcineva. Aceasta egalitate este un principiu destul de recent al dreptatii. Fiecare grup, în concordanta cu clasa, religia, limba, descendenta, chiar si din acelasi imperiu sau provincie, avea statutul sau, era guvernat de un set de legi diferit si cadea sub jurisdictia unor judecatori diferiti. Din cauza acestor statute diferite, casatoriile între grupuri erau foarte limitate, astfel diferitele culturi cu seturile lor de norme si valori, activitatile economice tipice, limbile, s-au mentinut pentru secole. Mai târziu, ca parte a politicii de asimilare a romilor, membrii diferitelor grupuri au fost obligati sa se casatoreasca între ei. Un exemplu al unei astfel de politici a fost legea proclamata în 1783 de Joseph al II-lea, împaratul Imperiului Austriac, care organiza viata romilor din Transilvania în detaliu. Ei erau obligati la asimilare totala cu cei din jur: nu aveau voie sa vorbeasca în propria limba, sau sa îmbrace portul traditional, li se interzicea casatoria în cadrul etniei, nu erau lasati sa dreseze cai, iar numarul lautarilor a trebuit redus cât de mult posibil. Copiii lor au fost nevoiti sa mearga la scoala, fiind sub responsabilitatea preotului local. Mosierul trebuia sa le acorde terenuri mici de pamânt astfel încât acestia sa fie implicati în agricultura. Oricine îsi abandona casa sau locul de munca era tratat ca vagabond si era adus înapoi pe locul unde era înregistrat. Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de conditiile locale si de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta. Abolirea sclaviei Sub influenta miscarii internationale de abolire a sclaviei, si în ciuda rezistentei dârze opuse de nobilime, la mijlocul secolului al XIX-lea grupuri de sclavi, incluzând grupuri de romi, au fost eliberate în Valahia si în Moldova. Aceste masuri au avut ca obiectiv obligatia ca romii sa fie legati de satele în care urmau sa lucreze în agricultura pe aceleasi baze ca si alti tarani: o parte din recolta trebuia data proprietarului de pamânt. Multi romi au refuzat loturile de pamânt ce li se acordasera în aceste conditii neavantajoase, si au ales sa îsi mentina profesiile lor. Pentru ei abolirea însemna o agravare a exploatarii lor. Multi dintre ei s-au mutat la marginea oraselor sau satelor, si ca rezultat în fiecare sat s-au asezat cei care prelucreaza metale precum si alti mestesugari, unde populatia din agricultura avea nevoie de deprinderile lor. Bineînteles ca o parte din populatie au devenit tarani, în primul rând cei care deja lucrau ca sclavi pe acel pamânt. În jurul unui numar de mânastiri, satele erau formate în principal sau chiar în totalitate din romi. Unele grupuri nomade si-au continuat stilul de viata itinerant. Primavara, veneau din calatoriile lor de iarna în satele de care apartineau în mod oficial, îsi plateau taxele, si apoi calatoreau în toata tara pâna iarna urmatoare. În timpul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si la începutul celui de-al XX-lea, abolirea sclaviei a iscat un puternic val migrator spre alte parti ale Europei si spre America. Perioada interbelica si al doilea razboi mondial Perioada dintre cele doua razboaie mondiale se caracterizeaza pe de-o parte printr-o mai mare asimilare a romilor si pe de alta parte aparitia unei miscari proprii de emancipare a acestora. Au fost fondate organizatii cum ar fi Uniunea Generala a Romilor din România. Din nefericire, ele nu au avut timpul necesar pentru a se consolida. Dupa instalarea dictaturii regale si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, aceste organizatii au fost dizolvate. În aceasta perioada, progresul industrial a facut ca multe din bunurile lor manufacturiere sa devina demodate si non-competitive. Artizanatul lor era în declin; unele meserii au disparut pur si simplu. Rasismul care a aparut în perioada interbelica nu a fost inventat de catre germani. Istoria lumii este, din pacate, plina de astfel de izbucniri ale rasismului. Strategiile variau de la reducerea grupurilor mari la un statut marginal al unei cetatenii de categoria a doua, sclavie, la epurare etnica si genocid total. În aceasta perioada, asa-numitii "oameni de stiinta" au scos la iveala justificari "stiintifice" ale inferioritatii unor grupuri etnice, usurând în acest fel drumul politicilor promovate de guvernul condus de Antonescu, împotriva romilor. În 1942 cam 25000 de romi au fost deportati în Transnistria unde au fost lasati pe bancurile râului Bug, fara a avea unde sa munceasca si fara suficiente mijloace de subzistenta. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut în închisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. Aproximativ jumatate dintre ei au murit acolo. Regimul comunist Sub regimul comunist toti erau egali în fata legii. Bineînteles, ca în."Ferma Animalelor" de George Orwell, unde unii erau "mai egali" decât altii. Desi o lege nu facea distinctia între grupuri, unele grupuri erau mai afectate de o lege decât altele. O "hârtie" putea discrimina foarte mult. Regimul comunist nu le-a recunoscut romilor statutul de minoritate etnica, si ca o consecinta, nu li s-a acordat o educatie în limba lor natala, si nu s-a tinut cont de specificul lor cultural. În acele timpuri, datorita politicii angajarii totale, fiecare avea un loc de munca si un câstig, care îi asigura persoanei îngrijire medicala gratuita, un numar de zile de concediu si dreptul la pensie. Multi romi au lucrat ca muncitori necalificati în uzine mari, sau în "cooperativele agricole de productie" (fermele de stat). O data cu închiderea unor mari uzine sau cu reducerea fortei de munca la un nivel mai competitiv, si cu retrocedarea terenurilor cooperativelor catre proprietarii originari, majoritatea romilor si-au pierdut slujbele. Multi dintre ei si-au reluat modul de viata traditional, incluzând reîntoarcerea la nomadism. Diferitele grupuri de romi s-au adaptat în diferite feluri la noua situatie. Unii dintre ei si-au gasit relatiile profesionale, prietenii, în timp ce altii sunt victime ale saraciei si discriminarii si nu au nici un mijloc de supravietuire. Bibliografie: Achim, Viorel: 1998 Tiganii în istoria României, Bucuresti: Editura Enciclopedica Fonseca, Isabel 1995 Bury Me Standin. London: Chatto and Windus Fraser, Angus 1994 The Gypsies. Oxford: Blackwell Publishers Stewart, Michael 1996 The Time of gypsies. Boulder: Westview Press. Yoors, Jan 1967 The Gypsies. New York: Simon and Schuster " [www.edu.ro/download/istoria_rromilor_v4.pdf] - situl e al Ministerului Educatiei, sper ca nu-i o frauda ...:( ps. regasesc stilul lui 'enigmescu' la un vechi (de-acum antic) forumist care-si spunea 'dogmatic' si cu care am discutat candva despre atitudinea lejer didactica a mesajelor pe care le redacteaza. Dogmatic isi construia argumentele practicand o forma interesanta de maieutica. Mi-a placut sa studiez asta...
ce varza!?
- de
Ciurea I.L.
la: 02/07/2006 08:50:14
(la: Uniunea Europeana, intre mit si realitate.) Epimeteu "demersul" tau e o mare... varza.
Sa-ti spun mai intai unde sunt de acord cu tine: Uniunea Europeana e o organizatie rapace. Acum sa-ti spun si de ce sunt atat de vehement in reactie: In primul rand spui ca UE are o conducere nedemocratica, prima prostie.(a nu se citii ca port simpatie democratiei) Apoi spui "un parazit din ce în ce mai puternic care vlãguieşte popoarele europene", alta prostie(mai mica ce-i drept). Banii care ajung in bugetul UE vin din bugetele nationale, acestia fiind parazitii adevarati ce vlaguiesc indivizii(platitori de taxe) din statele respective, acestia fiind adevaratele victime(nu "popoarele europene"-formulare ce reprezinta, in acest context, cea de-a treia prostie). Ridicarea in slavi a miscarilor politice nationaliste nu cred ca merita comentata, prostia cu numarul patru. Paragraful cu genetica, cultura, castraveti, si reglementari(aici ai fi putut sa punctezi ceva interesant) e cel ce imi da peste cap si numaratoare si orice speranta de a te intelege. "Cultura si traditiile" europene ar fi disparut, poate chiar mai repede, si fara UE, se numeste evolutie. Restul postului imi pare a fi o dizertatie colerica despre "imperialismul UE" si despre "iobagii" est-europeni. Toata aversiunea ta porneste de la incapacitatea de a intelege un principiu economic simplu: nu se poate desfasura activitate economica fara capital. Piata comuna(controlata de UE) detine capital, tarile est-europene nu prea. Capitalul poate fi economisit sau importat, aderarea la UE este un mod de a importa capital, unul destul de eficient(se evita taxele vamale). Oficialii UE probabil gandesc ca economiile est-europene sunt piete de desfacere foarte bune pentru intreprinzatorii vest-europeni, aici gresesc foarte grav aceste economii reprezentand in primul rand oportunitati de investie pentru intreprinzatorii din UE. UE , ca orice organism ce incearca sa intervina in mecanismele pietei incercand sa le controleze efectele, este o organizatie naiva dar in urma aderarii cetatenii statelor nou intrate in UE vor fi cei ce castiga iar cei dintarile deja membre sunt cei ce pierd(cel putin pe termen scurt si mediu). viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate) Madlene, eu consider ca maturitatea nu vine o data cu varsta. Nu trebuie sa astepti o anumita varsta ca sa poti sa afirmi ca esti matura. Cu cat treci mai mult prin diferite situatii ale vietii cu atat gandesti mai matur. Exista persoane care au 30-40 de ani si habar nu au ca inca nu sunt maturi, desi asa se considera ei, dar din reactiile lor iti poti da seama ca inca nu au fost trecuti prin viata. Se intampla des sa vezi astfel de persoane si sa zici "Ce naiba, are 40 de ani si se comporta de parca ar avea 20 de ani". Pur si simplu, oamenii se maturizeaza in functie de deschiderea lor in mediul social si nu numai.
Si eu sunt student pe acelasi profil ca si tine, dar nu lucrez in acest domeniu. Daca studiezi contabilitate nu inseamna ca trebuie sa lucrezi in acest domeniu ca sa acumulezi experienta (decat daca iti place). Poti sa lucrezi intr-un domeniu care sa-ti permita un venit rezonabil pentru a putea sa incepi o afacere dupa ce termini facultatea. Iar ceea ce ai invatat in facultate in acest domeniu te va ajuta foarte mult, pentru ca vei intelege mai bine situatia financiara a firmei (bilantul) si vei avea capacitatea de a analiza activitatea economica a firmei. Cei mai multi dintre noi (studentii) lucram pentru a invata lucruri noi si bineinteles si pentru bani. Este evident ca fiecare are un mod de viata diferit, unii se casatoresc mai devreme, altii mai tarziu, in functie de prioritatile pe care le are in viata si de disponibilitatea de a-si asuma responsabilitati. Unii sunt constienti de responsabilitatile care vor aparea, altii privesc numai partea plina a paharului. In momentul in care vezi si partea plina a paharului si partea goala, si esti gata sa iei o decizie care sa-ti influenteze viata, cred ca poti sa consideri ca esti matura. In ceea ce priveste asteptarea unui print, :),fiecaruia dintre noi ne place sa visam, ideea e sa nu ne plafonam la stadiul de visatori. P.S. Majoritatea suntem buni teoreticieni, practica ne omoara !!! :) Nu stiu daca acum esti inca in Romania, ai plecat in alta tara, te-ai implinit profesional si personal, dar ma macina ideea de a emigra.
Adica eu, nascut in Romania, sa plec cu acte in regula pentru o perioada cat mai lunga de timp, in alta tara? DA!!!! Sa raman in Romania? DA!!!! Sa plec? DA!!!! Sunt confuz... Hai sa evaluam: 1. Romania: - aglomeratie in capitala si in celelalte orase cu activitate economica mai ridicata; - se ofera spaga/mita/bonusuri/cadouri; - se primeste --"--; - salarii mai mici in comparatie cu efortul depus; - preturi pe produse si servicii mai mari decat normale, si uneori fara sa evidentieze calitatea serviciilor prestate; - grad de cultura scazut; - stres din ce in ce mai ridicat; - petreceri mai rare, dar totusi sunt, se iese prin cluburi, chiar daca nu sunt bani (ma refer la studenti); - prieteni mai multi, vizite mai dese; - politica ...se vede ca isi bat joc de noi pe fatza; (per total totul stagneaza); 2. O tara straina, dezvoltata economic: - aglomeratie mare in orasele puternic industrializate si cu activitate economica intensa; - se ofera spaga/mita/cadouri/bonusuri; - se primeste, dar incontestabil, mult mai putin ca la noi; - salarii pe masura efortului depus (discutabil, dar in medie... se plateste aproape triplu fata de Romania); - preturi pe produse si servicii - mancare, imbracaminte zic eu mai ieftine, servicii mai ieftine luand in calcul calitatea oferita (discutabil); - grad de cultura mediocru, dar zic eu mai ridicat decat in Romania (poate am doar impresia); - stres ridicat; - petreceri destul de rare; - prieteni mai putini, mai reci...; - politica - isi bate joc (au interese mari) dar au dezvoltat un sistem care totusi nu le permite sa faca ca in Romania; (per total majoritatea lucrurilor stagneaza, dar sunt la un nivel mai ridicat ca in Romania). De ce am facut aceasta comparatie? pentru ca vreau sa incep.... cu ce avem noi, si nu au ei... si ce au ei si nu avem noi... Pai simplu... incepem cu sistemul de conducere, care este pus la punct, iar legile se respecta intr-o pondere mai mare, pentru ca urmarile sunt mai grave. Te superi pe mine dac-o sa ma abtin de la datul cu bata in balta? Subiectul mi-e cat se poate de strain, adica n-am deloc educatia de care zici, motiv pentru care am puzderie de probleme de intelegere:)
pai subiectul era daca e util sau nu sa ai cunostinte economice. asta avand in vedere ca cher, Daniel si rumm sustineau ca sunt bla-bla-uri de care nu ai nevoie, hotie pe hartie samd. Pana la urma nu opozitia a daramat PDL si emanatiile lui guvernamentale ci amaratii aia care au iesit in strada. Acelasi lucru pot sa pateasca si cei care vor veni daca merg pe aceeasi linie antisociala daca vor ignora nevoile prostimii. Stii cum e prosti dar multi si atata timp cat nu sunt impuscati de pe acoperisuri, cum bine se exprima excelenta sa marele democrat ambasadorul american, ca-mi scapa numele, poporul ramane pe metereze, fapt ce nu va mai putea fi ignorat de nimeni dintre cei ce vor veni sa-l slujeasca.
In principal nu trebuie decat ca orice activitate economica sa functioneze pe baze pur economice producand "venituri publice" nu in buzunarele unor escroci care le dijmuiesc prin tot felul de tertipuri profitand de pozitiile de comanda pe care le-au castigat prin frauda si minciuna. Cum dracu se face ca unul dintre cele mai sarace (saracite) popare ale Europei au politicenii cei mai bogati care consuma luxul "pe paine". Poate inainte de a da cu parerea despre muzica simfonica ar trebui sa vedem cite ceva despre muzica, inainte de a aprecia un balet ar trebui sa vedem cum devine cazu` cu dansul, si inainte de a vorbi despre fotografie ar trebui sa incercam sa intelegem cumva cite ceva din ceea ce inseamna fotografie; cel mai usor e sa ne dam cu parerea cind suntem habarnamisti.
Din exemplele date, ceea ce e de tot risul e ca domnul Cristoiu este fotografiat pe film, si anume pe planfilm 13x18, si ca nu exista acolo nici o prelucrare a fotografiei; imaginea de pe sit insa este mult comprimata si jpg-ul isi arata coltii, adica artefactele de la comprimare; dar orice necunoscator altfel realizeaza dupa contrast si stralucire ca e o imagine pe film, nu digitala, si ca nu e nimic - dar absolut nimic - prelucrat acolo. Este negarivul scanat normal si atita tot. La linkul prezentat dupa exemplul cu Cristoiu ( aaa... imagine din pacate aparuta pe niste coperti si intr-o recenzie in Washington Post), sunt imaginile mele comerciale; daca ele pot trezi sentimente legate de kitsch, bazar, vara si litoral, atunci aveti absoluta dreptate, asa este, categoric este adevarat ca fotografiile de la Photoraid-ul de la dordeduca.ro sunt atunci inacest caz foarte bine facute tehnic, cu umbre care dau volum si conotatii narative de exceptie imaginilor, si au o compozitie indelung studiata, fata de care grafica japoneza pare o insailare de copii retardati; lumina din imaginile de la Photoraid este indelung studiata, pentru a sublinia atmosfera culturii si istoriei locurilor, si niciodata, dar niciodata, nu s-a reusit inca asa de bine sa se surprinda in imagini atit de maiestuos facute o chintesenta uluitoare de echilibru si armonie care sa recompuna in planul fotografiei o imagine aproape tridimensionala; ramin in memorie acele portrete atit de delicat iluminate - tot de lumina directa a razelor de soare, ceea ce este o adevarata performanta profesionala. Privind cu atentie acele imagini, ne dam seama ca ele sunt un adevarat ambasador al creatiei romanesti fotografice, si ca in plan subliminal, asistam la o remanenta a factorului formal, evidentiindu-se procesul prin care elementele figurative se transforma in emotii - astfel straduinta de a izola elementul fugitiv al purei reactii estetice de compozitia in care este inclusa, transpare in aceasta pendulare polemica ce ne aduce aminte de pregnanta expresivitatii creative, de transdecentalismul activ kantian. Cu siguranta privitorii acestor opere de arta expuse la Londra sau Nurnberg au putut sa recunoasca un filon genial care transpare din aceste lucrari, au resimtit acel glas launtric care calauzeste traiectoria existentiala a oamenilor deosebiti; exista acolo o vocatie unica pentru realizarea unor opere care sa stea sub semnul perfectiunii, concurind chiar natura, daca asa ceva este - si iata ca este - posibil. Fara indoiala, privind acele fotografii, nu numai ca ni se inoculeaza un intens dor de duca, dar realizam si ca exista si posibile variatii ale autonomismului artistic croceean, care sustin dupa cum stie toata lumea ideea unitatii esteticului cu eticul. In tot cazul, pentru a incheia, as spune ca atunci cind m-am uitat prima oara la minunatele imagini culturale si istorice realizate cu atita suflet si patos, aveam o gripa ingrozitoare, si pe deasupra ma durea capul si imi ratacisem si ochelarii; acum cind ma uit inca o data la acele fotografii, realizez cit m-am inselat, de abia acum observind ivirea in cimpul perceptiv al unor configurari cu tendinta de a constitui modele de tranzitivitate inlantuita, aflate intr-o relatie izomorfa; adica, pentru a fi mai explicit, observam aici raportarea sincrona a elementelor care sunt spatializate ( de la forme plane, complicate si conventionale, la forme solide, simple siregulate) si diferentierea structurala fata de un fond (die Gestalt/ der Grund sau die Gestalt> Oricum, ca sa revenim la cele lumesti si la un ton mai vesel, remarca referitoare la cum se spune, deranjaza sau deranjeaza, ori chiar deranjiaza, imi aduce aminte de bancul cu criticul de arta moldovean care arata mindru in muzeu grupului de iubitori de arta: - "Si acesta, este un tablou de Chicasso" La care un cunoscator spune: - "Domnu` critic, se zice Picasso" Replica am uitat-o dar tin minte ca era grozava. Oricum, nu puneti la inima; orice creatie, de jos sau de sus, facuta cu sau fara meserie, va gasi admiratori si denigratori, foarte multi si foarte energici;cum ar fi berea fara spuma si sapunul fara clabuci? Totul e sa se vorbeasca despre ceva, nu sa faci ceva si sa ramina necunoscut; chiar in acest moment pe situl meu sunt 34 de vizitatori on linecare se uita sa vada cum devine cazul cu "vara, litoral, bazar, vanzatori de tablouri kitsch", ceea ce fata de o medie de 3-4 e ceva. Acelasi lucru le urez si photoraidishtilor. Pendulam intre extreme...a-ti pasa de toate si de toti si a vedea in toate desertaciunea...Intrebarea de capatii, ce sa faci ca sa-ti fie linistit sufletul, care e menirea noastra in viata, dar mai ales daca are rost sa te intrebi, daca are rost sa faci ceva sau mai bine urci culmile Tibetului si iti intorci simturile catre tine...o introspectie introspectiva (!) care te absolva de multe...te absolva de permanentul efort de a alege...
Alegerea inseamna autodeterminare? Vesnica dilema, care e drumul fiecaruia...care e drumul meu...ce sa aleg ca sa fiu multumit mai tirziu...in cazul meu a mers tactica pasilor marunti, astfel incit sa fii multumit de fiecare pas si cind te uiti in urma sa fii convins ca nu puteai face altfel. Ca sa faci asta trebuie sa te cunosti...nu m-am cunoscut suficient de mult...trebuie sa ai acea inclinare catre ceva, un evident talent, geniu, sa stii ca esti bun la ceva anume...eu n-am stiut...mi-ar fi placut sa fiu profesor, dar metodele comunistilor m-au indepartat de aceasta profesie intr-un mod categoric...eram inclinata sa ajut oameni, dar pe vremea aceea nu era cunoscuta notiunea de "a face ceva in folosul societatii" sau cel putin pe vremea aceea n-am intilnit-o...:))de fapt pe atunci se spunea in folosul partidului...Daca as fi avut o memorie de invidiat m-as fi indreptat catre medicina-farmacie, dar nu am o asa memorie... E greu sa alegi cind lumea e atit de complexa si nu ai o inclinatie evidenta...o persoana neutra din afara familiei si care sa stie psihologie ar fi indicata pentru elevii de liceu, dar nu stiu in ce masura cei care se ocupa cu asa ceva pun si suflet...daca nu simti si cu sufletul personalitatea elevului, tot studiul asupra inclinatiilor elevului ar fi nefolositor...O cale ar fi sa faci o meserie mai...exacta...mai putin legata de arta, dar sa ai timp liber apoi sa faci ce iti place...si cu timpul poate activitatile din timpul liber se pot schimba in functie de ce mai descoperi in interiorul tau...Sau ca in occident, activezi citiva ani intr-o profesie, apoi faci ceva cursuri etc si iti schimbi meseria...Sa incercam sa imbinam utilul cu placutul, nu? Din pacate sint tot mai convinsa ca nu toate caile ne sint deschise in viata...nu pot sa fiu ce doar in vis sint...rari oamenii care prin studiu si ambitie devin altceva decit te-ai astepta de la ei...in sens bun ma refer...atunci cind iti doresti foarte mult ceva anume...deci trebuie sa stii ce vrei-foarte important...daca nu stim ce vrem, asteptam sa ne spuna viata...si aplicam tactica pasilor marunti... cere si ti se va da relatia dintre profesor si elev e mult mai sensibila decat relatia medic-pacient. - fii serios.cred ca e tocmai invers.
sunt incomparabile atat sub aspectul continutului cat si a scopurilor pentru care exista o asemenea legatura - aici da.tocmai din cauza asta am spus 'parca ai vorbi'... relatia dintre pacient si medic nu este una de tip mentor-discipol (cum ar trebui sa fie intre elev si profesorul sau). la medic mergi sa te tratezi si nu sa te uiti la el ca la un model de viata de la care ar trebui sa inveti cate ceva. - amesteci notiunile, mi se pare mie.profesorul transmite informatii si contribuie doar intr-o oarecare masura la formarea structurii de adult.eu nu cred ca-ti trimiti copilul la scoala pt a-si gasi un mentor sau model. familiarismele si derapajele in relatia dintre profesor si elev au calitatea de a denatura atat continuturile cat si natura relatiei. - adica daca un elev are o problema grava in familie, gen divortul parintilor, situatie care-l afecteaza peste limite si asta se reflecta in activitatea lui scolara, profesorul, in lipsa unui psiholog, greseste incercand sa si-l apropie pt a-l ajuta sa depaseasca problema. nu e cazul acum, dar ca veni vorba de etica in rel prof - elev. nepoata mea are o relatie de prietenie cu fosta profesoara de engleza, inca din timpul liceului.au pastrat legatura atat virtual cat si telefonic, uneori (aceasta din urma fiind plecata in canada).te asigur ca nu s-a depasit limita bunului simt si nici nu mi se pare lipsita de etica.deci se poate... nu cred ca m-am explicat bine.
nu sunt perle pentru ca nu sunt adevarate, ci pentru ca sunt stupide sau total lipsite de etica. nr. 1 presupune ca toti studentii sunt imbecili si daca tot e asa, de ce n-ai profita. m-as astepta sa citesc si ca fetitele de 10 ani devin foarte cooperative daca sunt ademenite cu dulciuri... nr. 2 sugereaza ca nu e nimic gresit in a spiona clientii fara stirea lor. iar "aparate pentru inregistrarea parametrilor fiziologici" chiar m-a dat pe spate. la nr. 3 evident m-am tavalit pe jos de ras imaginandu-mi cum responsabilii de marketing de la Pedigree analizeaza reactiile cainilor la toate porcariile pe care incearca sa le vanda. la nr. 4 m-am intrebat cum iti poate trimite un animal o felicitare. evident oamenii care au primit-o si-au trimis-o de fapt singuri, din partea cainilor/pisicilor. definitia de la nr. 5 e atat de stupida si stereotipata incat chiar nu-mi imaginez cum ar putea fi utila tehnicilor de vanzare. mai ales iubesc activitatile cotidiane, atunci cand e posibil. in primul rand, ce inseamna "activitati cotidiane"?! Sper ca am explicat de ce mi se par perle. Evident, nu contest ca probabil functioneaza si aduc profit, dar mi se pare ca e ceva profund gresit in modul in care e privit consumatorul si in superioritatea si pretentia de exhaustivitate cu care ii sunt analizate nevoile.
fenomenul nassim haramein - subiect de discutie mai util si mai interesant decat fizica lui
- de
donquijote
la: 16/06/2013 14:42:33
Modificat la: 16/06/2013 14:48:17
(la: Nassim Haramein - o altfel de fizică) cred ca mai util ar fi sa dcutam cum se face ca indivizi ca nh ajung sa fie 'populari'.
vanzatori de leacuri 'naturale' si babesti minune, adaosuri 'nutritive', perpetuum mobile deghizat in sistem de economisire a energiei; plin iternetul de ele. toate pe bani, unele pun in pericol vieti omenesti. au in comun cateva caracteristici: - toate bazate pe notiuni stiintifice: suficient sa aminteasca cuantele, fractalele, rezonanta shuman, si inca cateva ingrediente 'moderne' exploatate de 'new age' ca sa impresioneze pe cei care 'au auzit ceva' dar n-au baza necesara sa aprofundeze sau sa deosebeasca graul de neghina. - toate in curs de omologare (asteapta la rand la 'peer to peer review' sau institutul de standardizare), nici una verificata 'ca la carte'. - autorii lor sunt ignorati sau chiar persecutati de mafia 'academica' - au la baza 'contiinta universala', 'energii subtile', (adica nemasurabile cu aparatura existenta...), holograme energetice (sarlatanul care vinde bratarile a fosrt obligat de o instanta de judecata din australia sa ramburseze banii celor inselati), fenomene holistice (homeopatia, naturopatia). care e cauza care inlesneste fenomenul inafara de castiguri usoare de pe urma fraierilor? internetul care a dus la democratizarea circulatiei si expunerii ideilor? un fel de 'hyde park' global? suntem martori la o devalorizare a conceptului de stiinta, literatura. arta in general? faptul ca oricine are dreptul sa-si castige existenta e suficient ca sa lasam astfel de personaje sa duca de nas publicul larg ca sa 'faca' de o paine alba?
Eu n-o pot disocia de notiune
- de
Daniel Racovitan
la: 29/09/2003 07:11:46
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?) Eu n-o pot disocia de notiunea de divinitate, decat cel mult in sens figurat. Sfintenia este starea de apropiere de natura originara si necorupta de a exista, care este caracteristica divinitatii.
As concluziona deci, ca dupa parerea mea nu poate exista sfintenie in afara divinitatii, daca un om face fapte proprii sfinteniei atunci acestea sunt doar efectul influentei naturii divine.
OK, se pare ca e activata :))
- de
Daniel Racovitan
la: 10/10/2003 05:58:40
(la: Adminul va cere parerea: "coada de moderare") OK, se pare ca e activata :))))
Puneti-va pe votat dragi utilizatori, sa vedem daca functioneaza... Destin? ...omenirea si-a creat- din neputintza sau lipsa de activitate- notiuni filozofale; ca vorba lui Tzutzea( nu pot scrie tz aici), cine nu are ce face filozofeaza pin'la batrinete si tot prost ramine!( sau cam asa ceva)
Teologii spun: Dumnezeu iti arata caile, tu le alegi! Oamenii- in general- se incapatineaza sa faca lucruri care "nu ies" si se numesc singuri ghinionisti; alti stiu sa "vada" ca nu iese si o iau de la'nceput ...ei sint cei ce reusesc; norocosii soartei! sb
introducerea notiunii de emigrant
- de
(anonim)
la: 27/10/2003 23:35:00
(la: Diasporeanul si Mellinndda) Matilda, intelegem cu totii cine este.
Confuzia in toata aceasta discutie poate insa fi semanata de notiunea prea larga conferita de prea stravezia definitie atribuita Diasporeanului... Nuuuuu d-lor si d-lor! Diasporeanu' este elitist si-i crema; poate fi intalnit in California sau la Campul Romanesc din Hamilton. Restul de populatie romaneasca este pe undeva intre Matilda si Diasporeanu... si-abia acum il introducem pe al treilea personaj: Emigrantu'. Corect, in USA, de exemplu exista notiunea de Harassment, care nu este numai de natura sexuala, ba chiar cand esti angajat permanent la o firma mare Americana, unul din primele lucruri pe care le faci , te duci la HR(Resurse umane) si faci un curs antiharassment si semnezi ca ai luat la cunostiinta cu politica antiharassment a firmei. La noi in firma la 2 ani se fac cursuri de acest gen obligatorii, ca sa ti se improspateze memoria. Deci firmele mari si serioase iau foarte in serios chestiunile acestea. De ce ? Pentru ca asa cum spune Sanjuro exista niste comisii de etica, exista una in fara foarte serioasa, am uitat cum ai spune, care in cazul unei sesizari, poate sa vina si sa deschida o ancheta, si activitaatea firmei sa inceteze pe durata anchetei. Va dati seama ce pierderi poate avea firma. Asa ca cel putin pe meleagurile unde am poposit eu, micile hartuiri sexuale, sau macar aluzii, glumitze deochiate nu numai ca nu isi au rostul, dar nici nu le da la oameni prin cap sa le faca . Si vreti sa va spun ceva? Imi place asta, chiar daca venind din Romania unde sunt multe femei frumoase, ma amuz gandindu-ma pe cine as putea sa hartuiesc eu sexual pe aici :) , Bine nu sunt nici sef. Oricum lasind gluma, trebuie sa spun , ca pe aici s-au cam optimizat lucrurile in ceea ce priveste relatiile interumane la servici.
Chiar mi-a sarit in ochi ieri sau alaltaiei un articol pe msn.com care spune ca relatiile amoroase la servici sunt sortite esecului si dadeau vreo 5 motive. Pe aici prin USA s-a lasat chiar cu crima uneori. Bine asta nu neaparat din cauza sexului la servici, ca ar trebui sa-i relaxeze pe oameni, dar din cauza implicatiilor ulterioare .Pentru cine a vazut filmul "disclosure" trebuie spus ca harrasmentul nu e legat de sex ci de putere. As spune ca daca se infiripa o relatie sincera care se termina cu o casatorie, poate nu as fi impotriva ideii, insa de cele mai multe ori nu este asa. Sunt curios ce parere ar avea francezii despre asta. Cred ca ei sunt pe invers decat americanii. Sorin
Ar fii interesant si util
- de
Madalina
la: 15/11/2003 20:15:18
(la: Subiecte traduse si in franceza sau engleza) Ar fii interesant si util pt. situatiile despre care vorbesti. In acelasi timp insa as dori f. mult ca tot ceea ce se scrie sa fie in l. romana. Nu toata lumea care participa la discutii stie franceza,engleza, germana, etc. Sau nu suficient de bine...Iar accesul la informatie ar trebui sa fie egal.
Ca mai departe se poate traduce pt. altii care nu stiu l.romana...asta ar fii interesant si util...pt.ei. Ce spuneti? Admin? Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie. Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane. Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna. Astea sunt lucrurile bune. Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate. Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie. Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza. Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei. Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol. Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii. Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad... Dinu Lazar Etica... Are pacatoasa proprietate de a fi incalcata atunci cand se simte mirosul banului, in special al banului greu...
Tinde sa fie din ce in ce mai putin respectata, si cred ca asta face parte din declinul general al societatii umane, la care asistam in prezent.
|
 loading... loading...cautari recente
"Femei ohio"
"sclavie" "diamantul se slefueste cu diamantu" "a zbura" "aaaaaa" "omonimia cuvantului cotul" "durerea disparu ca prin farmec" "fi neconventionala" "Educatia este ceea ce supravitueste" "EDMONDO ABECEDARUL" "dialog intre buretele de stres si tabla" "decalotarea penisului" "rog informati-ne" "sa aibe sau sa aive" "regionalisme zona crisana" "Dupa noapte de dragoste" "reflexii" "explicatia proverbul eu nu pot sa fiu onest decat la persoana intai" "unde as petrece vacanta" "Dumnezeu se ascunde" "diminutiv pentru cuib" "a ajunge pe drumuri" "pasaport la ambasada romaniei din londra" "Duminica ploua " "despartirea in silabe a cuvantului telecomanda" "Drumul spre avansare trece prin patul sefei" "persoana rece distanta" "pasaport ambasada romana londra" "Dialog despre ghiocel" "om cu scaun la cap" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: A existat holocaust in Romania?)
Asa cum se stie, din vara-toamna anului 1941, evreii
din Romania – de regula cei din Basarabia si Bucovina
– au inceput sa fie deportati in Transnistria.
Initial, ordinul maresalului Ion Antonescu a fost ca
toti evreii din Bucovina sa fie deportati "in decurs
de zece zile”. Toata activitatea economica si
comerciala din regiune a colapsat. La sfarsitul anului
1941, de pilda, mai functionau in Cernauti doar 510
ateliere din 4.373 existente. Primar al orasului in
perioada 1941-1942, Traian Popovici (considerat astazi
“un Schindler roman") a facut demersuri insistente pe
langa autoritatile romane si germane ca evreii
“necesari din punct de vedere al utilitatii publice”
(mai ales meseriasii dar si “intelectualii si oamenii
de arta, specialistii din toate ramurile industriei,
medicii, inginerii, precum si cei din sistemul
judiciar”) sa fie scutiti de la deportare. S-au facut
trieri, s-au completat liste, s-au impartit
autorizatii (inclusiv asa -numitele “autorizatii
Popovici”), astfel ca au fost salvati de la deportare
(unii doar temporar) circa 20.000 de evrei “importantii
pentru economie” din cei 50.000 de evrei ai orasului.
Din aceasta cauza, Traian Popovici a fost numit
“jidovitul”, iar in mai 1942 a fost destituit.
Spovedania semnata de Traian Popovici a fost publicata
de curand, cu sprijinul Fundatiei Willhelm Filderman
(editie ingrijita de Th. Wexler), intr-un mic volum
bilingv (in romaneste si engleza) de 98 de pagini. Din pacate, volumul este neglijent editat. Nicaieri, nici
macar in minuscula prefata semnata de Razvan
Theodorescu, nu se precizeaza in ce an si in ce imprejurari a scris Popovici aceasta “spovedanie”.
Faptul nu este de mirare; nici cartea publicata acum
nu contine elementele minimale de identificare (fara an, fara loc, fara editura), continand in schimb multe
greseli (de pilda, in loc de cuvantul “munca” e scris
mereu “muzica”, astfel ca “munca fortata” devine
grotesc “muzica fortata”, cf. pp. 22, 23, 44 etc.).
A fost o epoca i n care o “autorizatie Popovici” salva
de la deportare si adesea de la moarte un om. “Cine
ucide un singur om – se spune in Talmud –, ucide intreaga lume. Cine salveaza un singur om, salveaza
intreaga lume”. Daca pe buna dreptate nu ii uitam pe
cei vinovati de persecutii, deportari si crime, cu
atat mai mult nu trebuie uitati oameni ca Traian
Popovici, figuri luminoase in istoria romanilor. Dupa
razboi, in Israel i-au fost recunoscute meritele si
curajul, fiind inclus in galeria celor distinsi cu
titlul “Drepti ai popoarelor”. La Memorialul
Holocaustului (Yad Vashem) din Ierusalim este un pom
sadit in memoria si onoarea romanului Traian Popovici.
Din Romania 40 de oameni au primit aceasta distinctie.
Ultima a fost inmanata in 1993 Regelui Mihai, pentru
Regina-mama Elena. Nu cred ca acesta este numarul real
al romanilor care – fara sa fi beneficiat de vreo rasplata – au salvat evrei de la moarte. In alte tari
numarul lor este mult mai mare: de pilda 68 in
Austria, 93 in Belgia, 135 in Italia, 145 in Ungaria,
148 in Lituania, 240 in Germania, 670 in Franta, 2.972
in Polonia, 3.265 in Olanda. Cred ca, pur si simplu,
autoritatile romane nu s-au sinchisit de aceasta
problema. Probabil insa ca nu e vorba numai de
neglijenta, ci si de o strategie. A avea multi romani
care i-au salvat pe evrei de la moarte, inseamna
implicit a admite ca evreii din Romania trebuiau sa fie
salvati, cu alte cuvinte, ca erau in pericol de
moarte. Si, daca-i elogiezi pe salvatori, trebuie
sa-i acuzi pe calai
(Revista Asymetria)