comentarii

Nu exista timp nici spatiu ele sunt numai in sufletul nostru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"...eu sper ca n-o sa mai existe timpul..." Calypso, - de DESTIN la: 23/04/2006 09:48:27
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
"...daca 2 suflete care se iubesc vor ramane impreuna si "dincolo"; eu, in momentul de fata as vrea sa se opresca timpul... din nefericire, nu e posibil:("

Cat adevar?

Cata speranta?

Cat necunoscut?

Iti datoram acest raspuns, scuze, am intarziat in a-ti raspunde.

Multumesc pentru cele scrise la adresa mea,am redat cele scrise de tine
clasificandu-le deosebit de intelepte...

Intrebarile aduse de tine in comentariu sunt de o sensibilitate patrunzatoare...voi raspunde direct si sintetic asa cum ma cunosc...

"...as vrea sa stiu cati ani ati fost impreuna (ma refer la tine si Maria),"

Impreuna am fost o viata am ramas impreuna pentru eternitate.

"...de cat timp ea a "plecat", cum ai reusit sa treci peste marea tristete?

2004. Am numit tragedia vietii mele,am depasit cu forta fiintei umane ...citez din memorie ce Pascal a scris:"tragediile pot zdrobi fiinte umane insa nu le pot ucide."

"...ce crezi, ve-ti fi imreuna"dincolo"? "acolo" mai exista timp?"

Iubirea este eterna ca si sufletul, nemuritoare.

Timpul?(intr-o discutie cu o remarcabila fiziciana din romania am ajuns de comun acord ca timpul nu exista...)

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#118555 (raspuns la: #111588) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 17/04/2007 11:07:12
(la: Nu pierde ce vei regreta)
"In fapt lumea-i visul sufletului nostu.Nu exista nici timp,nici spatiu-ele sunt numai in sufletul nostru.Trecut si viitor e in sufletul meu,ca padurea intr-un sambure de ghinda si infinitul asemenea ca reflectarea cerului instelat intr-un bob de roua." - Eminescu
creca din 'Sarmanul Dyonis'...conshepte vechi, bre, romantice si (a)fumate inca de pe-atunci.
#188341 (raspuns la: #188273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exista - de donquijote la: 01/04/2005 17:11:04
(la: Extraterestrii !)
as fi foarte surprins daca s-ar dovedi ca nu exista. presupun ca la NASA se stie ceva, armata americana stie ceva, chinezii stiu ceva si rusii stiu ceva.
de ce nu se se fac publice aceste fapte si ne lasa pe noi oamenii de rand in ceata e alta chestie. nu cred ca e vreo conspiratie la mijloc, ca cineva sa ia controlul absolut asupra planetei 'terra'. cred ca daca un grup de oameni sau organizatii detin informatii, aceste grupuri sunt si destul de responsabile ca sa nu le faca publice. ma refer la aceeasi dilema care apare in conferinta de la nodul 4084 (este religia un element pozitiv?) si anume ce punem in loc - adica consecintele socio-economice a unei astfel de dezvaluiri.
de unde vin, cine sunt? poate din alte planete, poate urmasi de-ai nostrii intorsi in timp (deplasarile interplanetare presupun stapanirea tehnologiilor legate de transferul de materie in timp si spatiu).
de unde toate legendele populare, existente la mai toate popoarele legate de impreiunarea dintre pamanteni si 'zei' sau 'semizei' (presupune potrivire genetica - confirma ipoteza urmasilor intorsi in timp)? doar stramosii nostrii nu erau asa dezvoltati tehnologic ca noi sa poata face literatura SF (sa nu uitam ca literatura SF a aparut odata cu dezvoltarea tehnologiei), desi o oarecare doza de imaginatie aveau si ei si le placea si lor sa viseze...
unde sunt? se spune ca unii se afla printre noi, se pot recunoaste dupa aura (giocondel unde esti?) si persoane care poseda simturi 'supranaturale' ii pot localiza, altii sunt invizibili ochiului neavizat, unii sunt buni, alti rai (lipsiti de sentimente umane - un fel de roboti intrligenti).
cat despre cum sa comunicam, nu cred ca e o problema. la stagiul lor de dezvoltare comunicatia se va stabili intr-um mod sau altul.

timpul cand nu mai este, se z - de Mik la: 10/01/2006 20:44:28
(la: Dintre doua notiuni abstracte pe care ati alege-o?)
timpul cand nu mai este, se zice ca doare... oare si spatiul o fi la fel? adica daca nu ar mai fi spatiu intre noi si restul lumii, ar durea? sau dimpotriva? daca tot si toate s-ar concentra "nicaieri" ar mai avea sens timpul? ar deveni absolut? daca nu ar fi existat timpul, ar fi existat miscarea? ar mai fi fost necesar spatiul? ar deveni ...
#99472 (raspuns la: #98783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarmanul Dyonis - de Alice la: 09/10/2003 13:52:17
(la: Sensul vietii pe Terra)
"...lumea-i visul sufletului nostru ...nu exista nici timp, nici spatiu... trecut si viitor sunt in sufletul nostru ca padurea intr-un sambure de roua..." Sau intr-o ghinda...sau intr-o poiana din Apuseni...
#968 (raspuns la: #914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce ar inseamna sa stim ca sufletul este nemuritor? - de (anonim) la: 29/07/2004 07:36:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
probabil nimeni nu-si va schimba radical parerea, dar nu asta este ce conteaza; pentru mine intrebarea este oare cati o sa citeasca comentariile astea si cati o sa inceapa sa se gandeasca la nemurirea sufletului si la ce inseamna ca nu vom stii decat poate dupa ce vom muri (desi in unele religii poate nici macar atunci) daca intr-adevar sufletul este muritor

si sa spunem ca se descopera cu certitudine ca sufletul este intr-adevar nemuritor; vom devenii atunci cu totii mai lacomi ca sa acumulam mai multe cunostinte, mai multe experiente, mai multe sentimente in aceasta viata pe care o ducem acuma pe pamant; vom fii oare mai grijulii sa ne cladim o fire si un suflet ce ne va "tine" mult timp? sau poate ca odata ce presupunem ca sufletul este nemuritor incetam sa mai vorbim de timp ca ceva care trece, si atunci timpul devine pur si simplu ceva in care sufletul nostru exista asa cum corpul nostru exista in spatiu; si poate ca prin asta aproape deja avem o dovada a existentei sufletului, si anume teoria relativitatii; si aici argumentul meu imi devine cam neclar, asa ca mai opresc; dar teoria relativitatii dovedeste cel putin ca este posibil si chiar necesar de fapt ca timpul este o dimensiune reala si nu doar o notiune creata si inradacinata de cultura umana de-a lungul, ei bine, ... al timpului; insa corpul nu este capabil sa perceapa sau sa existe in aceasta dimensiune numita timp; pe cand sufletul (si prin asta ma refer aici la intelect) este - el retine evenimente din trecut pe care le foloseste apoi pentru a crea viitorul; asa cum si ochii, daca vad jumatate dintr-o mingie mare de plaja isi imagineaza ca exista si cealalta jumatate de mingie care o completeaza pe cea vazuta pentru a crea o mingie intreaga; la fel si prezentul si viitorul alcatuiesc impreuna ceea ce noi numim suflet; si pentru ca jumatate din el e imginar - si noi presimtim uneori acest lucru - incepem sa ne intrebam daca nu cumva tot ceea ce ne inconjoara este imaginar, sau pur simplu daca nu apartine in totalitate in domeniul sufletului

dar un lucru este sigur (desi unii poate ma vor contrazice): sufletul este capabil sa perceapa timpul, dar nu spatiul; iar corpul poate percepe spatiul, dar nu timpul; si trupul intr-un sens material nu moare cu desavarsire, de dezlcatuieste doar, sa zicem; asa ca poate nici sufletul, intr-un sens temporal nu moare, poate ca doar se dezalcatuieste

nu stiu inca ce inseamna asta
dar stiu ca eu nu scriu ca sa-i conving pe altii de parerea mea (chiar daca am o parere convinsa sau bine definita) ci ca sa vad ce idei au altii legate de parerea mea si ce poate devenii atunci parerea mea in relatiile cu ideile lor; asa ca nu sunt de acord cu tine cand spui ca "fiecare insa cauta sa convinga partea 'adversa' de adevarul sau" (ma dau cel putin pe mine drept contra-exemplu)

brutus


#18528 (raspuns la: #18479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la Lautrec la Raphael - de Mary la: 31/07/2004 11:44:06
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Intii de orice multumim de adresele unde am putut aprecia lucrari
de-ale tale. Felicitari! Interesant ....
Daca imi permiti iti voi trimite citeva fotografii cu magnolii, apropo de tabloul tau (Magnoilia) care simbolizeaza mai mult directia de picturi pe care le-as alege dintr-o gramada....

Inca nu am petrecut prea mult timp sa ma gindesc ce semnificatie poate ascunde faptul ca ne-ai trimis brusc pe toti Cafengiii la o excursie in timp si spatiu, de la stilul francez al lui 1900, la acum peste 500 de ani daca nu ma insel, in Italia la High Renaissance....:)
...Si totusi ma intreb:
Sa fie un compliment pe care il aduci membrilor Cafenelei, sau este doar un statement al sentimentelor tale, al felului cum te-ai simtit si te simti printre noi,aici, si mai recent. Noi ne-am schimbat in ochii tai, sau tu
ti-ai schimbat unghiul din care ne privesti?
Hmm......
Cit despre experienta ta la Yahoo, trebuie sa iti marturisesc ca mie mi
s-a facut brusc mila de acel ´´oarecare Eminescu´´ care nici de departe nu mirosea (poate ar fi fost bine sa ii fi oferit tu din sacosa plina cu parfumuri pe care sotul ti-a cumparat-o ??!!....;)).... ), era si el singur saracu si visa si nu isi pierduse speranta si chiar si numai pentru acest motiv, ca mai departe sa nu isi piarda speranta,tot l-as fi tolerat in imaginatia mea. Ca singuratatea ne indeamna pe toti , de atitea ori sa facem sau sa vorbim lucruri necugetate, uneori doar de dragul de a atrage atentia cu ceva...Cu orice...
Tot din experienta ta la Yahoo, imi permit sa citez:
´´Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii.´´
...Ce intelegi tu prin bazaconii?? Ar fi interesant de stiut............
Dar pina una alta, nu iti face griji, noi astia de la Cafenea sintem mai rezistenti....;)
#18677 (raspuns la: #18660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America - alb, sau negru - de (anonim) la: 26/09/2004 05:25:57
(la: Despre Sua si americani.)
America e o alta planeta. Nu se aseamana cu Europa, nu e Turcia sau Grecia unde atitia Romani isi cauta norocul, sau sansa. Este alt ceva.
Am vazut oameni care au ajuns aici, cu un green card, si care dupa 6 luni au plecat inapoi in Romania, dezamagiti. Cunosc oameni care au venit aici din Romania si nu au reusit, dar nici nu vor sa se intoarca in Romania, unde le-ar fi mai greu, sau le este rusine. Ultima categorie e de oameni care reusesc. Reusesc mai mult ca in Romania, si de multe ori mai mult ca Americanii de aici, care pote nu vor avea realizarile acestor Romani. De ce toate astea?
Simplu. America, desi este atit de mare, este totusi o tara insulara. Mentalitatea si psihologia este diferita. Ei precep lumea "din afara" diferit de noi in multe aspecte (unele in bine, altele in mai putin bine). Aici munca este cheia succesului. Daca ai venit din Romania cu o mentalitate de "smecherii" e mai bine sa te intorci cit mai repede, altfel socul revenirii in tara e mai mare. Ce imi place aici? pai in primul rind masinile! mari, comode, eficiente, si mai ales benzina ieftina. Imi place ca sint tratat ca om, nu ca "tigan roman" cind ma duc in Europa, si ca accentul meu e "funny", nu de Roman, sau tigan. Imi place ca desi exista si aici destula coruptie, nu e generalizata ca un cancer, ca in Romania. Imi place ca strazile sint curate (in mare parte), imi place ca nu sint furat de stat si de tot felul de "privatizati" cind cumpar sau vind ceva...in general imi place sa fiu tratat decent si fara ifosele unor "shmecheri" ajunsi, fie in politica, fie in afacerile Romanesti. Imi plce ca exista o reala cerere si oferta de tot felul, si imi plce Las Vegasul noaptea.
Ar fi multe lucruri care imi plac, dar nu avem nici timp nici spatiu. CE nu imi place? Lipsa de timp, lipsa de prieteni din Romania, lipsa de umor a multor americani - sa ridem? sau asta poate fi interpretata? Nu imi mai place politica (care ca si in Romani e murdara)...si multe altele. Dar daca ar fi sa pun in balanta ce imi place cu ce nu imi place, pot spune ca mai mult imi place.
America nu este o tara pentru oricine. Nu oricine se adapteaza aici, sinu oricine rezista aici. Multi sint niste neadaptati si dupa 20 de ani, si traiesc cu nostalgii, si cu amintiri. Multi se adapteaza instant. Oricum ar fi, este o tara unica si fascinanta, si are multe lucruri bune, comparind nu numai cu Romania, ci si chiar cu Europa.
Cam asta e parerea mea, azi.

In america ca oriunde in lume - de mya la: 02/12/2004 22:30:04
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
In america ca oriunde in lumea capitalista, oamenii traiesc cu atit mai bine cu cit fura mai mult, atit ca ei o numesc good business. Cei ce muncesc pina la epuizare sint si cei mai prost compensati.

Exista aici pe forum oameni cu tot felul de pareri de genul acestora de mai sus, pareri ce izvoresc din interiorul lor profund, adanc de tot, intim si personal.

Cum sa ne mai miram atunci ca merge Romania prost, ca multi romani sunt complexati, frustrati si rupti total de realitate...si ca nebuloasa Andromeda din creierele lor e in expansiune in timp si spatiu?

Sanatate multa administratorilor si nervi tari in continuare!


#30459 (raspuns la: #30447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. carapiscum - de donquijote la: 19/01/2005 19:52:14
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
am sa incerc sa-ti raspund la mai toate argumentele:
-aerul, adica existenta si inexistenta precum si componenta lui pot fi determinate experimental. in grecia antica, Democrit si al filozof apropiat lui (i-am uitat numele si nu am timp sa caut pe net) au reusit sa aprecieze destul de precis tinand seama de apratura pe care o aveau la dispozitie marimea moleculelor (folosind ulei si apa).
D-zeu nu poate fi demonstrat. Exista o demonstratie logica a imposibilitatii demontrarii existentei Fiintei Supreme facuta de E.Kant in 'Critica Ratiunii Pure'. Textul e destul de greoi pentru cititorii de azi, ideea de baza fiind ca D-zeu poate fi demonstrat numai prin existenta 'minunilor' si din moment ce minunile nu se manifesta (in prezent), nu poate exista. Personal nu am citit-o, numai comentarii despre...Deci fiecare cu parerea lui, chestie de credinta.
- lumina e formata din fotoni, deci intunericul e lipsa de fotoni (cum vacuum-ul e lipsa de aer sau 0 e lipsa de orice - notiunea de 0 a aparut foarte tarziu in gandirea umana. nici macar Grecii antici nu o aveau.). Mai recent fizicienii au reusit sa separe in spatii inchise fotoni 'izolati' (in engleza solitary, isolated, singular).
- chestia cu apa sfiintita e un truc stravechi al bisericii (preluata si ea de la un obicei ritual al evreilor de a-si spala mainile inainte de masa folosind un vas de argint cu doua manere folosite alternativ, astfel ca mana nespalata sa nu vie in contact cu cea curata) - cea ce pastreaza apa e faptul ca e tinuta in vase de argint pur. argintul e un puternic bactericid si nu permite dezvoltarea bacteriilor. pulberea de argint e folosita in sistemele de filtrare a apei (exemplu filtrul Brita, filtrele de imbunatatire a gustului din carbune activ, etc.). incearca sa pastrezi apa sfiintita in vase de aur. toate rugaciunile din lume nu i-ar ajuta.

Si pentru incheiere un 'panseu' luat de undeva de pe net (poate din site-ul asta, nu-mi mai amintesc - sper sa nu am probleme de copyright)
citez din memorie ( deci aproximativ, dar idea de baza e aceiasi):
daca universul a fost creat acum X (6, 7, 8 depinde dupa care din religiile monoteiste s-a calculat) mii de ani atunci de ce Creatorul a facut in asa fel incat observarea miscarii corpurilor ceresti sa ne indice ca universul e in expansiune continua si analizand 'pe revers' toate corpurile par sa vina din acelasi punct in timp si spatiu (vezi teoria Big Bang) si conduc la o vechime de miliarde de ani?
Re: jurnalismul online - de (anonim) la: 02/02/2005 10:04:50
(la: Jurnalismul online, un nou gen literar?)
Poate ca ar fi bine sa punem punctul pe "i" aici.

Jurnalismul online nu este numai un nou gen literar ci este, in esenta, un nou mod de comunicare digitala. Sa nu uitam ca zecile de mii de utilizatori de Internet nici nu au studii de specialitate si nici nu stiu ce inseamna un gen literar. Din aceasta perspectiva, ar trebui sa ne intrebam ce inseamna de fapt jurnalismul online.

Nu cred ca putem limita jurnalismul online numai la profesionisti, asa cum procedam pana acum in mod traditional. Jurnalismul online inseamna practic o deschidere catre contributori (vezi http://www.transcript.ro/Butan-2005-01.pdf). Desigur, alaturi de tine, multi pot intelege prin jurnalism online acele "productii" care sunt destinate publicarii pe internet, si care cer un anumit stil, concis si la obiect.

Fara contributori insa, jurnalismul online nu ar exista. Ar fi doar o forma de jurnalism traditional care foloseste un alt mediu comunicational, cu feedback limitat de timp si spatiu, interactivitate contransa de principii redactionale riguroase si, in general, mult mai plictisitor. Astept cu interes sa putem conferentia in viitorul apropiat in realitatea virtuala.

Nicolae T Butan
LOVE bites like a bullet - de Little Eagle la: 13/02/2005 20:48:40
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Hi de ho Ondine,

f.f.f interesant subiect adus de tine,as zice extrem de interesant si din proprie experienta personala ce traiesc zilele astea,o REALITATE !

In primul rand si f. pe scurt,eu am fost casatorit de 2 ori,acum ultima oara am fost 15 ani casatorit ,tehnic inca sunt pt. inca 7 sapatamani cand divortul cerut de mine se va finaliza si voi fi liber in final sa-mi urmez adevarata fericire la care nu m-am gandit ca-mi va apre intr-o zi si daca ai credinta in karma si destin este definitiv ceva greu de explicat multor din cei cu capu bagat in nisip si conceptii invechite dupa care-si ghideaza o rutina a vietii.
Personal refuz a trai in sec.XVII lea !

Dar asta e alegerea mea,eu nu sunt aici acum sa critic sau sa dau sfaturi,si la fel trag nadejde ca nimeni nu va face la fel cu mine pt. ca asta va demonstra slabiciunea egotistica a celor ce ma vor ataca dar in final nu ma afecteaza cu nimic opiniile lor.

Deci am gasit femeia din vise si ea la fel pe mine si impreuna suntem mai fericiti decat fericirea insasi si atunci intreb:ce-i important in viata? sa fii fericit ori sa pretinzi a fi fericit de dragul unor inele de pe degete????
Cum am dat unul peste altul am decis si simtit in suflete ca NU putem trai unul fara celalalt si imediat prezentul a devenit o viata de dragoste intre noi si trecutul s-a pierdut acolo unde mereu dispare:in el insusi.

responsabilitati? le-am implinit destul in 15 ani si acum chiar fiind stors de bani pe orice lucruri de nimic pana la divort.Dar important pt mine si iubitra mea e sa fim impreuna si sa traim unul alaturi de altul dincolo de timp si spatiu.

Citind tema ta deci parca am citit despre noi doi azi si viata noastra de aceea nu m-am putut stapani sa nu scriu si eu cateva vorbe
si ea este in plin divort ca sa fim amandoi impreuna.Deci vreau sa spun inca odata ca in viata nu trebuie sa-ti fie teama de sentimentele tale ci sa-ti urmezi inima si sa asculti de ea,e mult mai importanta decat mintea care impiedica sa te descoperi pe tine cine esti cu adevarat.

Nu este o aventura si nici o infatuare ,iubirea nu cunoaste legi scrise sau nescrise,ea actioneaza doar si o simti in tine daca esti receptiv ei cu adevarat si nu traiesti o viata impusa de hartii si legi de conduita care nu demonstreaza nimic intr-o relatie din doi oameni fie casatoriti.
iubirea o simti si o traiesti si e de ajuns sa lasi totul in urma ta si sa o iei de la inceput intr-o noua viata mult mai buna si fericita,oare nu asta vrei de la tine si de la ea?

Iubirea adevarata nu cunosta timp si spatiu si nici varsta ea exista si daca o gasesti indiferent ca e mai devreme sau poate tarziu,este un act divin si a fugi din fata ei este o lasitate!intr-o zi te vei caina si suferi ca nu ai ascultat de sentimentele tale si va fi prea tarziu.....a trecut pe langa tine,te-a invitat sa o iei de brat si ai refuzat ,ea nu se va reintoarce niciodata la tine si vei tri in iluzia unei casnicii de rutina pe care o consideri un exemplu dar e ca o casa frumoasa pe din afara dar inauntru roasa de termite.

Astea am avut de spus si ca am vorbit referitor la tine Ondine nu este in mod intentionat si particular ci o exprimare la modul general

LOVE & PEACE,
Little Eagle





































reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
grecii antici, romanii, mongolii si lumea "moderna" - de Hop Si Eu la: 31/05/2005 03:47:13
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cassandra,

Am citit citeva din eforturile tale de a convinge parte din audienta ca este OK sa fii homosexual si ca este ceva natural. Eu nu zic ca nu este OK dar nu o consider natural.
O consider "o alegere".
Unele dintre argumentele tale sint gresit alese si de fapt au efect invers decit a fost intentionat. Incit de multe ori am fost la indoiala sa decid daca tu pledezi pentru sau impotriva homosexualitatii.

Eu sint heterosexual convins, si traind in Romania am fost crescut cu convingere foarte puternica impotriva homosexualitatii. Totusi niciodata nu am discriminat si nu am luat nici o actiune impotriva lor.
Imi sint total indiferenti. ( Cred ca unii deja o sa sara gitul meu pentru asta... hahahaha... preogativele democratiei).
In opinia mea, sint oameni care au ales alt fel de a trai si nu este grija mea de ai ajuta/apara sau lupta imoptriva lor.
In schimb ma deranjeaza grozav propaganda pro sau contra lor.
In momentul in care cineva simte nevoia de a face propaganda asupra unui subiect, atunci stiu ca e "ceva putred in Danemarca" si ca ceva se ascunde in spatele acestei propagande.
Anumite grupuri se simt confortabil sa fie considerate "grupuri minoritare" si "discriminate" pentru ca in ziua de azi este usor sa atragi atentia si sa obtii avantaje pe seama asta.
Asa cum eu nu ies pe strada sa strig: "Oameni buni, uitati-va la mine sint un HETEROSEXUAL"! nu consider normal ca altii sa iasa pe strada si sa strige: "Hey everybody, just look at me. I am gay and I am discriminated!". Faptul ca se imbraca scandalos, ca-si pun machiaj si tocuri inalte... denota ca sint elementele extremiste ale comunitatii, cu minti bolnave si de fapt fac un mare deserviciu grupului de homosexuali. Aduce pe marea majoritate in situatia sa le fie scirba de ei.

In ce priveste homosexualitatea in de-a lungul istoriei??...
Nu uita ca acest fenomen se intimpla numai la nivelul claselor bogate. Cei care, de plictiseala, cautau alte placeri. Jucarii noi! Fenomenul s-a exstins in special in perioadele de decadere ale societatilor respective: Grecia Antica in decadere, Imperiul Roman in decadere, la fel si Imperiul Otoman in faza de decadere. Poate este numai o coincidenta, dar Carol I Stuart, ultimul rege feudal al Angliei, a fost si el homosexual.
Cei care munceau la cimp si trebuiau sa hraneasca o ciurda de copii nu le ardea de homosexualitate... Si inca ceva, acei exponenti ai claselor dominante care aveau timp de orgii aveau sex si cu femei nu numai cu barbati... deci era o homosexualitate dorita si la libera alegere nu una biologoca/genetica/hormonala sau mai stiu eu ce alta explicatie "stiintifica" fara fundament...

Mongolii, tatarii din timpurile vechi, isi petreceau majoritatea timpului departe de casa si de femei. Se distrau si ei intre ei dupa cum puteau...:-) De multe ori practicau si zoofilia (isi regulau caii) dar in acelasi timp violau si femei, cind le aveau la indemina... deci homosexualitatea nu era ceva natural ci o alegere.

Religia?...
Da, religia a s-a ridicat importiva homosexualitatii si a imperecherii intre rude de grad apropiat.
Eu nu sint un religios, si nu cred ca Isus a fost fiul lui Dumnezeu insamintat spiritual in Fecioara Maria.
Dupa parerea mea si din cite am citit cred ca Isus a fost un copil foarte dotat spiritual, pe care politicienii si inteleptii vremii l-au folosit ca sa moralizeze societatea.
Incrucisarea frati-surori, tata-fiica, mama-fiu cauza degenerarea speciei umane si trebuia facut ceva pentru a o impiedica. Deasemea homosexualitatea luase proportii mult peste limta aceptatarii si trebuia impiedicata. Sodoma si Gomora au fost arse si nu reeducate! Au fost arse, ca pedeapsa lui Dumnezeu, ca sa sperie si nu ca sa reeduce. Asta a fost strategia bisericii, all along. De a ne speria si nu de a educa. Dar, in acelasi timp, nu avea alte metode pentru vremea aceea si mai tirziu nu si-au batut capul sa se modernizeze.

Iarasi religia...
Biserica catolica, sub presiunea caselor regale West-Europene a acceptat casatoria pina la gradul de rudenie de "veri primari".
Asta ca cei bogati sa-si poata mentine titlurile si averile in famile... Daca te uiti un pic in istorie, dupa aparitia asa numitelor Dinastii, majoritatea regilor erau niste degenerati cu tot felul de boli curioase si nu traiau prea mult...
Religia ortodoxa a fost mult mai conservatoare. Nu a acceptat casatoria nici pina la gradul de rudenie al verilor de-al doilea. Asta a mentinut specia umana cu o zestre ereditara mai sanatoasa.

***Imaginea repulsiva pe care multi o au in actualitate in legatura cu homoerotismul este consecinta sutelor de ani de indocrinare religioasa monoteista.***

Este adevarat! Dar sa nu uitam ca timp de sute de ani, religia a fost singurul mijloc de moralizare a societatii si chiar de a mentine ordinea civila.
Aparatele civile nu au existat sau nu a au fost dezvoltate indeajuns ca sa-si poata exercita functia.
Cred ca iti amintesti de sfaturile bunicii: "e pacat sa te asezi la masa fara sa te speli pe miini, e pacat sa iei viata cuiva, e pacat sa furi, e pacat sa preacurvesti, e pacat sa nu te speli pe fata dimineata.. etc. Singurul cu care nu am fost niciodata deacord este: "e pacat sa preacurvesti"... si niciodata nu am intelez sufixul "prea-..." Este o cantiate nelimitata in timp si spatiu... si eu, ca persoana tehnica, nu cred in lucruri ce nu pot fi definite si explicate cu exactitate.

Toate cele bune,

Hop Si Eu...
#52460 (raspuns la: #52439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai hai sa incalzim masa... - de donquijote la: 20/06/2005 22:17:21
(la: 100 de fetze ale adevarului si minciunii)
adevarul e antonimul/opusul minciuni dar...
opusul adevarului nu-i neaparat minciuna:
1. necunoasterea
2. adevarul e relativ in timp si spatiu
3. adevarul multiplu
4. nu exista adevar absolut la scara cosmica/universala ci numai la nivel 'individual' si in jurul acestuia, adevarul universal absolut fiind in 'evolutie' - vezi 3 si legile dialecticii...:)
1. ipoteza ca pamantul se invarte in jurul soarelui....
2. fizica clasica ara adevarata si explicata la sfarsitul sec.19 cu toate demonstratiile matematice necesare, pana cand s-au apucat sa demonstreze existenta vidului (corect) folosind ipoteza sistemului de referinta absolut (gresit) - rezultat -> teoria relaivitatii, adevarata pentru momentul de fata...
3. (si partial 4). religiile sunt adevarate la modul absolut pentru un numar limitat de enoriasi, uneori si limitat si geografic.
4.adevarul individual afecteaza un individ sau un numar de indivizi legati de el si e limitat: nasterea, moartea, boala, contul din banca, vecinul care arunca gunoiul prin fereastra, etc.

adevarul fiin opusul minciunii, si avand la dispozitie atatea foeme de adevar, si minciuna are forme multiple...:)
Pt. cico - de Paianjenul la: 04/12/2005 13:21:10
(la: Apocalipsa se apropie......cica)
"Oamenii pot cauta simplu sa se reabiliteze si printr-o perspectiva "iluminata" a viitorului..."


- Suna frumos. Intrebarea e cine/ce este sursa de iluminare spre care ne indreptam atentia.


"...nu doar prin purificare la frica de Apocalips. Gasesc mai de apreciat unul care alege calea dreapta nu din teama sau constringere, ci prin simpla putere a ratiunii."


Daca exista Dumnezeu si viata pe pamint (sub orice forma) este produsul creatiei Sale, iar continuitatea ei depinde de El, atunci mesajul Apocalipsei nu este amenintare ci avertizare, iar sistemul de guvernare a Universului este teocratic nu democratic. Fiind nelimitat de timp si spatiu - asa cum sintem noi fiintele umane - El, si nu noi avem perspectiva corecta a timpului si a spatiului, si de aceea El ne spune noua, si nu noi Lui, ce e bine si ce e rau... iar daca, in ultima instanta, "simpla putere a ratiunii" noastre nu se dezvolta suficient pt. a se armoniza cu ratiunea Lui, El nu are nici o obligatie de a ne sustine existenta la infinit.

Asa cum un adult este nevoit in anumite situatii sa recurga la masuri disciplinare punitive pt. a realiza educatia copilului - care este prea imatur pt. a intelege logica/rationamentele parintelui adult - asa si Dumnezeu este nevoit sa recurga la metode pe care omul le percepe ca absurde sau lipsite de noima.

Personal, teologia iudeo-crestina cu "amenintarile" Apocalipsei, cu judecata de apoi si cu restaurarea "unui cer nou si a unui pamint nou" imi inspira mai multa incredere decit povestile cu fericita Noua Ordine Mondiala la care omenirea va ajunge prin iluminare de catre presupusi Maestri care si-au incheiat ciclul de reincarnari succesive, aflati acum in sfere spirituale superioare, si care, din spirit altruist gasesc ocazional ragazul sa ne paseze si noua "informatii pretioase" pt. a ne ajuta sa ne rezolvam conflictele care ne decimeaza, si sa restauram echilibrul ecologic al planetei Pamint.
#92773 (raspuns la: #71448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de latu la: 10/12/2005 20:48:56
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
eu prefer o plimbare cu un prieten ... o mangaiere pe obraz si o noapte de dragoste life ...
In ce ma priveste, notiunea prieteniei nu se reduce la asta (probabil ca nici n-ai vrut sa se inteleaga asa.).
O plimbare poti s-o faci in mai multe feluri, de exemplu spiritual. Totul depinde de partenerul de la celalalt capat al lumii. Poti avea noroc - sau nu - sa-l gasesti.
Dar inainte de a-l fi gasit, exista pericolul de a construi bariere artificiale in calea fanteziei, invocand prejudecati ca "virtualul nu va putea niciodata inlocui realul", o teorie la fel de adevarata pe cat e de partinitoare.

Bineinteles ca nimeni nu-si face iluzii ca va veni o vreme cand actul sexual va putea avea loc prin intermediul mijlocului medial "internet", altfel decat are deja demult loc in capul unora, la rasfoirea mijlocului medial "Playboy".

Partea partinitoare incepe atunci, cand interlocutorul pleaca de la ideea ca celalalt ar sugera inlocuirea vietii reale cu cea de pe net, subintelegand ca in afara acestor alternative, nimic nu-i.
(Desigur exista exemple si de o parte si de cealalta, dar pe acestea le poate fiecare parte folosi pentru a-si intari regula).

Cunosc doua familii unde partenerii din viata reala de azi "s-au gasit" pe net.
Sigur ca nu s-au casatorit pe internet, bineinteles ca s-au intalnit inainte de a se casatori si pot sa jur, ca nici una nici cealalta pereche nu si-au conceput copii prin cyber-sex.
Dar au profitat de ceea ce net-ul le-a putut oferi: Posibilitatea de a da in lumea larga de oameni, pe care in jurul blocului nu i-au putut gasi in ciuda ostenelii pe care sunt convins ca si-au dat-o.

Cred ca "viata adevarata e dincolo de monitor" nu exclude "viata din monitor poate fi de ajutor in viata reala", dupa cum nu vad sticla monitorului ca granita dincolo de care pandeste necuratul, ci ca pe posibilitatea de a-mi imbogati viata reala cu acele componente la care altfel nu as avea acces din motive de timp si spatiu.

Cel mai bun exemplu este cafeneaua...
#94312 (raspuns la: #94199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
virtual vs. real... - de Intruder la: 11/12/2005 12:17:44
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
cel mai mare dusman al unei prietenii virtuale este suspiciunea...nu stiu de ce vine si cand vine dar, dac-o lasi, ea se instaleaza parsiv...sunt destui care au mai multa incredere intr-un tovaras de drum din tren, decat in cineva din spatele monitorului cu care a discutat cat in doua vieti...nu toti stim sa discernem adevarul de minciuna; cu cat stam sa cautam noduri si poduri, cu-atat putem aluneca (la loc?) intr-o rutina de zile mari...
pe conferinta asta si pe altele s-a scris pro si contra...virtual versus real...normal ca nu exista nunta virtuala, nici nu poti simti gust de mar pe internet, nici nu poti face sex, nici nu poti mangaia pe cineva cu mana pe frunte, nici nu poti trage un pumn in gura, nici nu poti muri, nici nu-ti astamperi setea fizica de apa...dar o prietenie?...eu (inca) mai cred in ea, indiferent ca s-a nascut pe Internet, in tren sau din suferinta...
o prietenie virtuala nu-i o aberatie, substitut sau frectie la picior de lemn...

iata ce citesc la: #92892, de maan la Sun, 04/12/2005 - 21:01...

am simtit candva nevoia de-a-i strange mana, pana cand el m-a facut sa vad ca-i mult mai important ca un om sa-ti permita sa-i atingi sufletul, nu mana, pe care-o intinde tuturor!

nu exista parfum, priviri, mana pe obraz, haine, zambete inselatoare.

e o eroare sa crezi ca oamenii nu stiu sa disimuleze si e gresit sa te bazezi pe modul cum priveste/zambeste cineva.
dimpotriva, pe net, in lipsa acestor 'podoabe' nu defilezi decat cu ce ai si-adevarata fire se dezveleste mai iute.

se-nsala cel care crede ca pe net poti fi oricine.
nu!
naravul din fire n-are lecuire si 'le naturel' s-alege pan' la urma ca apa de ulei.

totul a fost inspaimantator de firesc.


maan, ma bucur ca TU gandesti asa si mi se pare inspaimantator de firesc mie, intrusului...

desi suna pompos, pe net am asistat la avanturi dar si la prabusiri la fel de spectaculoase.
...da, si eu.

nu-i o fericire, nu-i bravada sau lauda de sine asa cum pare-a fi.
STIU maan. e tot atat de real ca faptul ca eu respir si scriu acum, aici...


latu scrie la: #94312, de latu la Sat, 10/12/2005 - 20:48...

nu vad sticla monitorului ca granita dincolo de care pandeste necuratul, ci ca pe posibilitatea de a-mi imbogati viata reala cu acele componente la care altfel nu as avea acces din motive de timp si spatiu.
inspaimantator de adevarat, latu...subscriu cu toata fiinta tot eu, intrusul...:)

___________________________________
semper idem...
Multumesc pentru comentarii - de 1octav la: 25/01/2006 09:43:18
(la: Discriminarea si romanii)
Textul postat reprezinta un moment de exasperare... peste care am trecut dar spre care ma intorc din cand in cand.
Datorita limitarilor legate de limba, limbaj, timp si spatiu... multe din cele expuse sunt prea generale pentru a fi intelese exact cum mi-as fi dorit. Daca va spun ca am facut un master la care nu exista decat 15 locuri si se face doar in Bucuresti si Timisoara ati mai spune ca este facut de forma si ca nu valoreaza? Ma rog, fiecare avem drept la opinie. Eu stiu bine ca mi-a folosit si imi va folosi.
Cu multe observatii sunt de acord, cu multe nu sunt, dar nu vreau sa deschid o dezbatere deoarece probabil nu am inteles in multe cazuri exact ce vreti sa spuneti (sau poate nu ati inteles exact ce vreau eu sa transmit).
Promit sa scriu ceva mult mai provocator cat de curand.
Discriminarea nu este o prerogativa a tinerilor sau a minoritatilor, este strans legata de context.
Sa auzim de bine!
#102088 (raspuns la: #77878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...