comentarii

OLIMPIADA


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
olimpiade - de myre1 la: 05/12/2007 11:33:48
(la: constanta buzea)
Daca tot veni vorba de olimpiade, e adevarat ca am fost la Faza Nationala la Romana, pe clasa a VII-a A. De cand sunt in liceu, la profilul mate - info, am participat la olimpiada faza nationala la fizica(in ultimii doi ani), dar si la mate am luat locul I pe judet, insa am ales fizica.
Am cerut doar niste idei, pentru ca imi e greu sa inteleg acea poezie. Atata tot...
#262936 (raspuns la: #262911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, romanii intalniti pe-afar - de Alice la: 20/10/2003 08:48:25
(la: Test de limba engleza.)
Da, romanii intalniti pe-afara vorbesc mai bine englezeste (si nu doar)decat majoritatea celorlalti.
O vreme s-a facut caz de faptul ca tinerii nostri sunt mai educati decat "ai lor" si, un timp, lucrul asta a fost evident, nu numai in cadrul olimpiadelor internatilonale.
Din pacate au ramas doar "varfurile" care s-au distantat amenintator de restul plutonului.
Un exemplu: amintiti-va de concurenta la medicina "pe timpul nostru". Acum, la Iasi (nu va zic brasoave!)de catva timp, notele ultimilor intrati depasesc cu greu un 3,5 care se rotunjeste anevoie cu media de la bac. La examene studentii de anul intai inca nu stiu care-i cel mai lung os din corp!
Din cauza economiei, veti zice, medicii sunt prost platiti. Poate, dar peste tot e cam la fel!
Au facut zeama lunga din invatamant (altrenativ!!!): cand marti, cand joi, cand intr-o luni...
Dar nu-i nimic, "fi-vom iar ce-am fost si mai mult decat atat!" ...:)

Daniel, repet, din pacate ai dreptate!
Cand e vorba de marea masa a adolescentilor de azi, ai dreptate!
#1713 (raspuns la: #1659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romanii - de Catalina Bader la: 22/11/2003 02:51:21
(la: Romani in strainatate)
copiii romani
au castigat premii la olimpiade internationale
acesti copii sunt universali
cinste lor!
#4901 (raspuns la: #4881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iata ca romanii au fost bine reprezentati - de RSI la: 11/12/2003 04:29:29
(la: Angela Gheorghiu si Robert Alagna)
anul acesta la ceremonia premiului Nobel, chiar daca inca nu au primit unul. E un inceput, iar daca ne uitsm la totii tinerii minunati care aduc tarii titluri mondiale la Olimpiadele de matematica, fizica etc., putem trage speranta ca va veni si ziua decernarii unui premiu Nobel unui cetatean roman.
JN - unde pleaca copiii nostri - de (anonim) la: 18/12/2003 12:03:30
(la: Romani in strainatate)
La studii peste ocean
Victor Costan si Radu Berinde au fost medaliatii cu aur la Olimpiada Internationalã de Informaticã de astã varã. Victor nu s-a mai întors în august din Statele Unite ale Americii, unde a avut loc olimpiada, ci a rãmas la Universitatea americanã MIT. Nici la festivitatea de premiere de ieri nu a putut fi prezent, pentru cã, asa cum ne-a precizat mama sa, este în plinã sesiune. Victor si-a confectionat primul calculator din hârtie la vârsta de 6 ani. A colaborat la diverse firme în clasa a VII-a, a IX-a si a X-a. Asa a reusit sã-si ia primul calculator performant. Acum, din banii primiti de la Guvernul României îsi va plãti datoriile pe care si le-a fãcut cumpãrându-si un laptop, dupã cum a precizat Raluca Costan. În America, Victor face parte din echipa universitãtii care a participat la competitia de programare ACM. Din aceeasi echipã americanã mai face parte un român, fost olimpic, de altfel, Daniel Dumitran.
Radu Berinde, student la Facultatea de Matematicã din cadrul Universitãtii Politehnica din Bucuresti, va aplica si el pentru MIT. Scrisorile cãtre SUA le va trimite din banii primiti la Galã, spune el. „Acolo îmi pot exploata talentul mult mai bine”, adaugã tânãrul.
Un alt absent de pe scena de premiere a fost Silviu Stefan Pufu, care a obtinut medalia de aur la Olimpiada Internationalã de Informaticã. Silviu Pufu a plecat din toamna acestui an la Universitatea Princeton din SUA, unde a obtinut o bursã. „E fraier dacã se mai întoarce de acolo. Dacã poate, îmi doresc sã rãmânã”, spunea mama olimpicului la întoarcerea acestuia de la olimpiadã.
#6918 (raspuns la: #4901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bravo, Radu ! - de gd525 la: 18/12/2003 22:50:51
(la: Romani in strainatate)
Din toate comentariile de pe forum, pari cam singurul care a invatat sa respecte tara in care i s-a facut un loc.
Si dupa cum se afla din povestea ta, respectul e reciproc.
Q.E.D. !!!
Spre deosebire de ceilalti care se cred din start mai frumosi si mai destepti, ca si cum li s-ar cuveni vreo inalta pozitie si recunoastere pentru simplul motiv ca sint romani (si romanii sint f. destepti, cistiga olimpiade, etc...). Nici o deosebire intre genul asta de pozitie si arabii din Occident care cred ca Allah e mai bun decit D-zeu si ei sint mai presus decit ceilalti - fara nici un argument, altul decit simpla convingere colectiva.
Ura rasiala pe care o citesti in ochii lor te face sa ii eviti, si atunci striga ca esti rasist, se simt dati la o parte.
Aidoma unui roman care dupa 10 ani tot n-ar fi reusit sa-i convinga pe nemti de valoarea lui Eminescu sau superioritatea vinurilor romanesti...
Cred ca este de ajuns sa nu vrei sa colonizezi locul in care debarci, pentru ca lumea de acolo sa-ti dea pozitia cuvenita in functie de CALITATEA UMANA SI PROFESIONALA, iar nu din cauza unei apartenente la o cultura sau neam ...
In exemplul de mai sus, cind romanul emigrant in Germania va fi inteles ca diferenta dintre el si Columb este ca nemtii sint deja acolo, cred ca toate problemele care fac obiectul prezentului forum vor fi rezolvate (respectiv, nu se vor mai pune ! ).
Inca o data, bravo pentru pozitia ta clara, si eu am adoptat aceeasi directie si cu acelasi rezultat, n-am avut decit de cistigat...
De ce oare vorbesc forumistii despre RO in termeni de cultura si istorie, iar despre tarile de adoptie numai din punct de vedere economic ? Pentru ca nu-i intereseaza decit asta ! Li se pare lor mai constructiv sa-i invete pe francezi cine a fost Stefan cel Mare, decit sa afle de la ei cine a fost Georges Pompidou ...
Iar rezultatul, dupa cum reiese din comentarii, este o interminabila si apasatoare amaraciune, singuratate, nostalgie, dezgust.
Cine seamana scaieti, n-astepte sa manince mere, zicea Pacala.
#6934 (raspuns la: #4091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt la liceu...vai de el!!!! - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 16:47:35
(la: Invatamantul din ziua de azi)
nu va speriati ca am scris mult...asta e adevarul...interesant ce se zice prin zona despre scoala romaneasca...aveti dreptate oameni!!! eu dupa 11 ani de scoala sunt putin debusolata...si nici nu vreau sa ma gandesc la anu' cand se scimba iar domnii de la guvernare care sa arate ca is destepti vor schimba din nou faza la bac...nici nu stii la ce sa te astepti..(sa nu uitam ca suntem in Romania ...tara tuturor posibilitatilor...hhahahha..)s-au gasit destepti sa introduca manualele alternative...mergi la o olimpiada si iti dai seama ca in subiecte apar chestii care...i'm sorry! nu erau in manualul nostru numai in celalalt...fara sa zic de faza in care gasesti o intrebare la un EXAMEN si sunt date diferite in manuale...bla bla...si profii saracii is obsedati de programa...care ne invata numai prostii in loc sa ne invete ceva util...ceva formule abstracte la fizica cu mii de notatii si abureli fara sens, imposibil de retinut mai mult e 3 zile in loc sa te invete, de ex, despre tensiunea superficiala a apei sa stii ca daca sari intr-un bazin cu apa de la inaltime mare iti rupi coloana...nu formula!si atatea se pot spune...si despre lucrul pe grupe preluat de la straini...dar nu stie nimeni cum se face de fapt...dar trebuie lucrat pe grupe...documentati-va copii si faceti referate...dar internetul e pe bani,carti la biblioteca din parti...ce sa zic am vb mult dar lista continua si nu se va sfarsi degraba...
astept comentarii...sa vad cine are ceva impotriva de zis...
ufo strengaritza
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca poate fi vorba de asa ceva aici. Ceea ce numiti "reusita" este un lucru privat, nu are nimic de a face cu competitia, etc. Nu cred ca e bine sa organizam olimpiade ale destinelor. Am spus-o de nenumarate ori: eu ma compar numai cu mine insumi. Este loc pentru toata lumea. Cred ca marea majoritate a celor care am emigrat "reusim" in fiecare zi, zi de zi, fara deosebire daca sintem spalatori de vase sau artisti.
#7985 (raspuns la: #7947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Olimpiada destinelor - de papadie67 la: 13/01/2004 22:45:19
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Florin, ma bucur ca scrii (si) pe-aci.

Numai bine.
#8025 (raspuns la: #7985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un CD furat - de Daniel Racovitan la: 06/02/2004 03:24:12
(la: Olimpicii nostri care ne duc faima in lume...)
"Unul dintre elevii medaliati la olimpiadele internationale a furat de la Centrul Eurocontrol, din apropierea sediului NATO, un CD unicat."

Dupa vizita lor, organizatia cu pricina a anuta ca a disparut CDROM-ul ce continea informatii unice despre niste zboruri (nu mai retin detalii precise). Li s-a pus in vedere ca pana a doua zi dimineata CDROM-ul sa se gaseasca la receptie -- ceea ce s-a si intamplat. Toti stiau ca s-a furat, dar nimeni n-a vrut sa zica cine.

Bravos natiune.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Imparatul e gol!"
#8994 (raspuns la: #8962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uite stirea: "In timpul vi - de Daniel Racovitan la: 06/02/2004 05:49:20
(la: Olimpicii nostri care ne duc faima in lume...)
uite stirea:

"In timpul vizitei olimpicilor internationali din Romania la
institutiile europene din Bruxelles (24-28 ianuarie a.c.) a avut loc un
incident rusinos pentru tara noastra. Unul dintre elevii medaliati la
olimpiadele internationale a furat de la Centrul Eurocontrol, din
apropierea sediului NATO, un CD unicat. "Am fost atentionat dupa vizita
de la Centrul Spatial Eurocontrol ca a disparut un CD unicat pe care se
aflau simulari de zboruri. Le-am spus copiilor, seara, ca daca l-a luat
cineva din grup sa il lase la receptie. A doua zi a fost adus la
receptie", ne-a declarat, telefonic, Victor Paunescu, consilierul
ministrului Athanasiu, care i-a insotit pe cei 43 de olimpici. Am
contactat cativa olimpici care au confirmat ca a fost furat CD-ul, dar
ca nu se stie cine este autorul."

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuiri :) - de Diana1978 la: 21/02/2004 10:18:10
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Iti multumesc S.B. Va bucur ca desi plecat inca simti romaneste, avem nevoie de astfel de romani. Dupa cum am spus eu sunt 80% sigura ca situatia din Romania nu va mai fi asa mult timp, romanii s-au saturat, se vede pe fetele lor, toti vorbesc in piete despre comunisti, despre Nastase, despre UE, de la ultimul maturator pana la oameni mai culti.

Cand eram in clasa a V-a a cazut comunismul, tin minte ca eu mi-am anuntat parintii sa vina la televizor ca a fugit Ceausescu, erau asa speriati ca vorbeam prea tare si cand au vazut ca am dreptate au inceput sa planga, si eu la fel, desi nu stiam prea multe despre situatie, nu pot spune ca am suferit prea mult pentru ca eram un copil.

Acum peste 3 luni voi implini 26, nu pot sa cred ca Dumnezeu nu va face o minune pentru acest popor sa ne scape de comunisti, sunt o fire optimista desi si eu am trecut prin momente grele in viata, sunt sigura ca voi trai si eu intr-o zi intr-o tara in care apraoape toti isi permit minimul decent.

In legatura cu celelalt raspuns pentru cealalta persoana (imi scapa nick-ul acum), sunt constienta si am spus deja ca nu stiu ce-as fi facut cu studii medii aici, dar de ce nu-ti pui problema asta si in conditiile din Occident, si acolo diferenta dintre CEO si muncitor e covarsitoare, de ce numai romanii sunt mai cu mot in retributii? Am cercetat si eu inainte sa ma decid sa plec si un CEO poate avea si peste 500.000USD pe an pe cand un muncitor poate sa aible si 15.000USD, asta-i viata, nu trebuie sa invidiem un om pentru ca si-a tocit coatele pe bancile facultatilor sau pentru ca e pregatit, trebuie sa ne spetim si noi macar sa fim Seful echipei de munictori, nu? Stiu ca in SUA de exemplu nu mor oamenii de foame, si poate imi vei zice ca am facut o comparatie nelalocul ei, de ce insa sa nu acceptam situatia asa cum e, am avut nenorocul sa avem 45 de ani de comunism, asta a fost ghinionul nostru, atunci sa lasam odata nostalgia si invidia fata de Occident la o parte si sa vedem ce putem face cu ce ne-a mai ramas, de ce sa facem atatea comparatii intre noi si altii, cu cata forta intelectuala si de munca a participat Romania in Occident dovedim ca se poate, si noi avem oameni pregatiti, Bill Gates are in Sillicon Valley un imens procentaj de romani, am vazut acum cateva zile la Tuca Show, nu mai spun ca in fiecare an Olimpiadele Internationale de Informatica, Matematica, Fizica sunt castigate aproape integral de romani, de ce sa nu amintim si ce avem in plus fata de ei, poate si Romania va avea momentul ei, nu suntem oricine in lumea asta, suntem o tara medie sau mica dar care a dat lumii si culturii mondiale foarte multe personalitati si profesionisti, deci avem in gene munca, va trebui doar activata candva, eu inca mai cred in romani.

Eu va doresc sincer succes tuturor, indiferent de loc, si aveti incredere ca asa cum voi v-ati dat seama ca odata ajunsi in occident trebuie sa muncesti ca sa ai si romanii din tara vor realiza asta incet, incet, atunci cand comunistii nu vor mai fi si munca va fi bine remunerata, doar suntem cu totii romani, simtim toti aproape la fel, eu dupa cum v-am spus sunt toleranta, stiu ca intr-o zi lumea se va schimba.
info Diana - de (anonim) la: 22/02/2004 09:34:45
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Bill Gates si Mocrosoft se gasesc in Seattle, nu in Sillicon Valley.
Iar olimpiadele int. de matematica, informatica, fizica au printre cistigatori si romani, nu integral cistigatori romani.
#10277 (raspuns la: #10216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scoli in US - de HappyCajun la: 27/02/2004 15:33:43
(la: Romani in strainatate)
Referitor la scoala din US: am predat undergraduate courses (echivalentul cursurilor universitare de la noi) 5 ani si am dat preparatii la studenti de an I-IV, la elevi de public highschool si la elevi de private highschool. Am auzit/citit pe foarte multi (romani) spunind ca elevii americani sint prosti si slab pregatiti, pe foarte putini i-am auzit facind referire la programa de aici, foarte diferita de cea romaneasca (in Romania am predat 4 ani). Liceele de stat asigura un minimum de pregatire, e adevarat. Copiii dotati (gifted) insa sint pusi in clase speciale si li se preda la un nivel ridicat si un ritm alert. Si daca comparati elevii gifted de aici cu cei buni din tara, diferentele nu sint asa de mari. Elevii buni din clasele XI si XII au optiunea de a lua cursuri la universitate (in general e vorba de cursurile de an I sau freshman level) care vor fi recunoscute la nr. dupa ce intra la college (facultate). Cursurile universitare pentru anul intii si doi acopera materia claselor IX-XII din Romania, la un nivel ceva mai ridicat. Ma refer in special la matematica, fizica si chimie.
Daca se incearca o comparatie la nivel de final de liceu…cei de aici (US) sint dezavantajati, programa fiind mult mai usoara. Dar o diploma de liceu in US nu ofera prea multe sanse (McDonald si altele similare, salar minim). Asa ca majoritatea merg la college (universitate) si educatia se completeaza. Dupa facultate urmeaza cursurile de specializare, sau grad school-ul pt. cei care vor un master sau un doctorat.
Iar in Romania, din cite imi amintesc, nu toti elevii 'miscau muntii'. Intr-o clasa de 36 de la un liceu teoretic, erau cam 6 foarte buni, care invatau usor si cu putin efort, era majoritatea care statea pe carti si luau preparatii pompate cu bani grei, si alti 6 sau asa ceva care se cam...tirau. Si nu intrau 100% la facultate.

Nu am considerat niciodata colegii mei americani ca fiind prosti. Faptul ca eu luasem un curs asemanator in facultate in Romania nu ma facea mai desteapta, ci doar mai bine informata la inceput de semestru. Iar la sfirsit de semestru, si eu si ei ajungeam la acelasi nivel. Cu toata scoala mult laudata din Romania (si nu spun asta peiorativ) si scoala americana atit de luata in deridere, la sfirsitul studiilor facute aici, romani, germani, americani, turci, rusi si alte natii, bagajul de cunostinte e cam acelasi. Am lucrat/lucrez in doua laboratoare nationale (Argonne si Los Alamos) si am intilnit romani in ambele. Sint buni dar….nu sint singurii buni. La fel cum mitul cu ‘chinezii sint grozavi’ ramine…un mit. Creiere sint peste tot, ma bucura cind vad romani pe listele cu grad students sau profesori la facultati si centre de cercetare, dar de aici si pina la ‘we are the best’ e cale lunga.
Si referitor la olimpiadele internationale, tot am citit pe Cafenea cum romanii cistiga ‘integral’, ‘majoritar’, etc. Rezultatele de pe site-urile oficiale ale Olimpiadelor Internationale de mate si fizica (olimpiade care se tin cu elevi de liceu) arata altfel. Si cu astea inchei. Imi cer scuze pentrun eventualele greseli de ortografie, vorbesc romaneste cam o ora pe saptamina si scriu tot cam atit. In plus Word-ul imi tot corecteaza cuvintele si ies trasnai.

Matematica Country Ranking by Year

Romania
1995 2
1996 1
1997 7 impartit cu Bulgaria
1998 11
1999 4
2000 11 impartit cu Israel
2001 15
2002 8
2003 7

USA
1995 11
1996 2
1997 4 impartit cu Rusia
1998 3
1999 10
2000 3
2001 2
2002 3
2003 3

China – locuri intii: 2002, 2001, 2000, 1999 (cu Rusia), 1997, 1995

Fizica total premii (1967 – 2003)

Romania
2 absolute winner
22 premii I
38 premii II
42 premii III
25 mentiuni speciale

USA
1 absolute winner
16 premii I
12 premii II
25 premii III
11 mentiuni speciale

China
7 absolute winner
44 premii I
18 premii II
9 premii III
2 mentiuni speciale

HappyC.
#10826 (raspuns la: #10762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Obsesia unitatii - de Filip Antonio la: 05/03/2004 17:31:31
(la: Cit de uniti sunt romanii (d)in Romania?)
De ce o fi subzistand marota asta a unitatii nu stiu ("Stransi uniti in jurul...").

De ce impresia ca romanii sunt mai cu mot sau mai prosti decta altii nu stiu.

Viata politica de pilda: cu ce se deosebeste secna politica de aceea din Polonia, Slovacia, Serbia, Croatia, Letonia, Lituania?

Romanii nu sunt nici un popor de genii care iau toate locurile intai la Olimpiada de matematica si nici un popor de mancatori de lebede.

Nu sunt nici uniti si nici dezuniti. Sunt un popor ca oricare altul.
[...] - de Dinu Lazar la: 08/03/2004 22:14:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Treaba cu artistii e comica rau.
Asta e cam asa; cine nu poate sculpta o lingura, picta un ou, cinta la taragot, poate cu siguranta sa fie macar artist fotograf.
In sau despre fotografie fiind permisa orice exprimare, asa cum se spune mai nou la obiectiv lentila, ca obiectiv spun numai gerontocratii comunisti, in cartile lor prafuite, asa cum la rama care tine filmul in scaner un bou poate spune intr-o revista de circulatie (computericipista) ca e tavitza, si da-i cu tava in sus si in jos, asa orice participant la un concurs foto tre` sa fie musai artistache.
Concursurile de fotografie au o lume a lor, dar aparentele insala; nu tot ce zboara se maninca si nu tot ce e legat de fotografie e chiar arta.
Pornind de la concursurile organizate portocalist de catre ursi si terminind cu cele facute de fotocluburi aici sau afara, analizind imaginile premiate, am putea spune ca in general fotografia aplaudata acolo poate sau nu sa fie o imagine interesanta sau care chiar sa ramina in timp.
Popularitatea acestor concursuri se bazeaza mai degraba pe o participare de masa, pe o imagine usor de inteles si poate chiar usor de realizat, pe o compozitie simpla, pe reguli destul de intuitive.
Concursurile de fotografie se adreseaza celor ce inteleg oarecum acest gen de hobby, ca la stadiul asta inca nu e arta, si se aseamana foarte mult cu un concurs de poezie sau de umor sau de aeromodele; nu este ca in cinematografie, un juriu de specialitate sa analizeze cu un aparat critic specializat o productie a unui creator de peste an, spre exemplu.
Pentru o anumita perioada de dezvoltare a unui amator de fotografie, participarea la concursuri este benefica si importanta; dar un concurs de fotografie nu e o olimpiada, unde sa se stabileasca noi bariere si sa invinga cel mai bun intr-un domeniu.
Invinge cine participa, ia premiu cine face o fotografie care se lipeste pe genul de imagine care crede juriul ca e buna ca sa ia premiu sau ca reprezinta culorile sau cerintele organizatorului.
Subiectul e vast si discutia ar fi interesanta, dar... lumea nu prea discuta, asa ca...
#11664 (raspuns la: #11628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America - de (anonim) la: 22/03/2004 23:11:26
(la: America, o tara comunista?)
Scumpa Adacartianu

America nu cheama pe nimeni pe meleagurile ei si nici Europa nu obliga pe nimeni sa treaca Balta.
Este o hotarire personala al fiecarui individ.
Ca, n-are cultura, depinde la ce te referi, nu uita ca are numai 200 de ani iar Franta ( paradisul culrural ) are 2000 de ani.
Daca ne referim la ultimi 100 de ani, America este acea si singura in lume care a contribuit cel mai mult la CULTURA omenirii, in : Arte, Arhitectura, Literatura, Stinta, ca sa numai vorbim de Muzica. Muzica ce auzi in toata lumea , zi de zi, incepind de la : Jazz, Blues, Swing, Gospel, Underground, Rock & Roll, Jazz-Rock, Beat, Chewing-gum, Disco, Punk, Rap ( pe romaneste muzica usoara, cu toate ca unele piese sint foarte grele ), Opera si Muzica Clasica moderna, au fost create toate in America , ( lista de curente muzicale ar putea merge si mai departe, dar nu vreau sa fac teoria muzicii ). Sa trecem la Sporturi: cine iau cele mai multe medalii la Olimpiade ( Francezii? ), nu , tot Lady Liberty ( Sportul este si ea o parte din viata culturala al unei tari ).de acea in Grecia Antica Jocurile Olimpice faceau parte din Cultura Graeca. Tu inca esti prea tinara sa intelegi in general viata, ca sa nu mai spun Lady Liberty.Dupa zece any, poate? dar o sa depinda si in ce anturaj o sa te invirti, poate nici odata. Sa trecem La Moda, Coco Chanel sau YSL, inca n-au creat Revolutie pe Scena Modei dar Levi Strauss a creat Revolutie.
Ameicanul spune foarte clar:"LOVE IT OR LEAVE IT", tradus IUBESTEL SAU PARASESTEL.

"TO LIVE ITS ONLY HUMAN, TO KNOW HOW TO LEAVE ITS ART"
Steven
teach me, teach them... - de Dinu Lazar la: 26/03/2004 13:28:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Citisem cindva o chestie care sigur, e o prostie, dar mi se pare interesanta si acum; cica, cine poate sa faca ceva, face; cine nu poate face, se face director sau shef; cine nu poate nici macar sa fie shef, se face profesor.
In arta problemele sunt desigur mai complexe; poate ca poti sa inveti mai mult de la un maestru, sau daca nu inveti, poti scuti o multime de greseli si timp pierdut; dar nu sunt putine cazurile cind cel ce invata pe altii nu este neaparat un mare profesionist.
In viata reala majoritatea instructorilor auto nu sunt mari specialisti in formula unu si nu alearga la curse, scoli renumite sportive au dobindit rezultate spectaculoase cu antrenori care nu au trecut pe la olimpiada.
Cred ca a face ceva e una, si a invata pe altii, e alta; talentul pedagogic este una, capacitatea de a fi cineva intr-un domeniu e alta.
Sigur ca sunt multe cazuri cind maestri au facut scoli importante, mai ales in evul mediu, dar acum deseori profesorii buni fac din asta o meseria aparte, in care iti trebuie o viata sa te specializezi, si acum de obicei, desigur cu exceptiile care intaresc regula, a preda e una, a face ceva intr-un domeniu e alta.
Privind retroactiv, pot spune cu sinceritate ca am fost un mare fraier de citeva ori in viata si ca acum imi pare foarte, foarte rau de citeva posibile trenuri pierdute .
Unul dintre momentele pe care le regret imens este faza cu Mihailopol; aaa.. pentru cine nu stie, Aurel Mihailopol a fost o prezenta a fotografiei romanesti in anii `60 si `70, care dupa ultimele studii de fapt nu a existat ( nici fotografia nici omul), cum bine stie toata lumea care isi mai da o licenta de istorie sau mai trece pe la Academia de Arta, unde nu e un secret ca arta de abia acum se face.
De citeva ori domnul Mihailopol mi-a spus sa ii dau zece mii de lei sa ma invete sa fac fotografie; in sinea mea ii rideam in nas, era si o suma imensa la ora aia, si pe urma, ia, colea, ce sa ma invete, asta e aparatu`, aici se apasa, aici te uiti, ce filozofie poate sa fie?
Acum imi pare rau ca nu am negociat cu el sau macar nu m-am aratat interesat; sunt foarte curios, as fi oare economisit zece - cinsprezece ani de esecuri si incercari sau m-as fi lasat de fotografie, sau as fi devenit un prea impregnat de spiritul lui?
Din pacate nu stiu...
Acuma, ca sa ne intoarcem la sensul intrebarii, pot spune ca am avut in diverse momente prilejul sa predau fotografie, si la fotocluburi, si la actuala Academie de arte de la Bucuresti, unde am cochetat trei ani la sectia de grafica publicitara cu citeva cursuri de fotografie, si ma tem ca desi cred ca m-am straduit nu am fost un bun profesor sau indrumator, nimeni dintre cei pe care i-am invatat cite ceva nu a facut ceva fundamental in fotografie mai departe si nimeni nu a devenit un mare fotograf; sunt citiva fosti studenti de care imi aduc aminte cu placere, dar... nu par ei acum coplesiti de intrebari fundamentale in imagine, asa cum mi-ar fi placut sa se intimple.
Deci ma tem ca este posibil sa nu am acel spirit didactic necesar si nici chemare pentru viata didactica; imi aduc aminte de profesori de la liceul Sava pe la care am trecut, de un Giangu, de Alexianu, de Lupas, cit de charismatici si importanti au fost pentru generatia mea, si orice analiza as face, nu ma pot compara nici cu unghia de la degetul mic de la piciorul lor sting. Si erau doar profesori de liceu...
Ar fi multe de spus; asa cum vad eu lucrurile, in acest moment as fi mai tentat o vreme sa desenez cercuri pe nisip decit sa predau cum se deseneaza cercurile pe nisip; pe masura ce trece timpul, imi dau seama cit de mult este de cunoscut si de sapat, si spre deosebire de Mihailopol, nu as avea starea sa spun unui tinar sa-mi dea niste bani sa-l invat fotografie, asa cum nu cred ca l-as putea invata nici pe gratis; pur si simplu nu cred ca sunt facut pentu asta, si cred ca altii ar face-o mult mai bine...
Sigur, mi-ar place ca cei care in Ro invata pe altii fotografie sa fie buni meseriasi si sa ma uit cu invidie la siturile lor, dar...asta e.
Nenumarate sunt caile domnului si cine stie ce aduce ziua de miine... dar atit cit disting uitindu-ma pe potecutza, nu ma vad invatind pe cineva ceva.
Asta nu inseamna ca nu putem sa stam la o cafelutza colea sa ne mai dam cu parerea despre ce mai vedem in zatz...
#12874 (raspuns la: #12847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...