comentarii

O conversatie cu DINU LAZAR fotograf


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fotografii de dl. Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 17/11/2004 22:21:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Haoleu oameni buni.
Asta e un sit de acum o mie de ani, daca nu ma insel de prin 1996, cind Internetul era ceva asa, un moft, si erau cam o mie de situri in Ro si nici unul de fotografie.
Eunet nu mai exista de mult, s-a transformat in KPNQWEST care la rindul lui a fost cumparat de niste rusi si acum nu mai stiu ce face, deci situl asta vechi a ramas pe un server care nu stiu unde este, e pierdut pe retzea, pentru ca vreau sa-l sterg de acolo, - nu mai corespunde in nici un fel la nimic din ce e acum... poate arheologii sa fie interesati, sa vada cum se facea un sit in comuna primitiva si cum aratau pozele pe vremea evului mediu...
Stiu ca atunci aveam un 486 de care eram foarte mindru, cu un HD de 120MB si 16 MB de memorie si o placa video de 2 cu MB... cu asa ceva e facut situl ala... si aveam un aparat digital Chinon de 800x600 pixeli, fara zoom, fara ecran de vizualizare, cu o memorie PCICIA de 2 MB care costase numai aia peste 300$... ce vremuri...
#29098 (raspuns la: #29073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografia ca o arta..... - de Victor-Constantin Carja la: 12/02/2005 02:08:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Buna ziua Domnule Dinu Lazar.Numele meu este Victor-Constantin Carja. Desi nu sunt nici pe departe un cunoscator al lumii fotografice, pot afirma ca sunt un devorator al fotografiilor. Totusi, despre sit-ul lui Blitz as putea spune multe, dar as risca sa repet mesajul pe care-l transmit fotografiile....si totusi, fotografiile ei vorbesc cu o mie de vorbe in plus despre sufletul ei, despre trairile ei. Nu asta ar trebui sa exprime toate pozele? O stare de spirit, o traire, un sentiment, ceva pasional, un act de creatie......pe mine a reusit sa ma uimeasca sit-ul ei prin forta de a transmite sentimente, trairi puternice, aspecte din lumea reala pe care noi restul le ignoram sau suntem prea ocupati sa pozam in oameni ocupati pentru albumul vietii. In speranta de a nu fi plictisit pe cineva, sper ca aceasta fiinta talentata, Blitz, sa ajunga unde si-a propus: in varf!!!! Domnule Dinu Lazar, am citit comentariile dumneavoastra si va impartasesc intru totul ideile. O zi buna va doresc si multe fotografii deosebite.
#36088 (raspuns la: #35631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
""Cat valoreaza fotografia - de niculae la: 15/02/2005 19:01:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
""Cat valoreaza fotografia ? Raspuns: 60 $
#36369, de Dinu Lazar la Tue, 15/02/2005 - 07:57
Banii astia, in lipsa culturii economice la fotografii romani, ramin la clienti, carora le uram multa sanatate si gipane multe la scara padurii de viloaie cumparate din iata, micile economii.""
- Au nu au alte lucruri romanii,dar,proverbe au.O sa va amintesc numai cateva:- "Copilul care nu plange nu capata tzatza"sau - "Nu e fraier cine ia e fraier cel care da" sau-"Negustorii au mana numai de luat nu si de dat"etc...
#36393 (raspuns la: #36369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Dinu Lazar, desi de m - de Dinu Lazar la: 22/05/2005 18:28:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"De ce credeti domnule Lazar ca in istoria artelor romanesti exista doar personalitati de la mediocre la adevarate talente, dar lipsesc aproape cu desavarsire scoli, curente, samd. Pentru ca din pacate aceasta este cea mai paguboasa mentalitate romaneasca de cand vremea. El artistul, unicul, individualistul, mai mult decat increzutul, ii este mai usor sa se ocupe de defrisarea tinerelor vlastare decat sa cultive ceva. "

Din pacate nu ma pricep la istoria artelor romanesti si nu am argumente la aceste enunturi - care din pacate mai sunt si viscerale. Pacat.

"In incheiere domnule Lazar, si nu doar dumneavoastra, ci toti cei consacrati intr-un domeniu sau altul, nu faceti decat un mare deserviciu artei si culturii afisand astfel de atitudini dambovitene. Nu faceti decat sa indepartati de arta acesti copii care, repet, poate nu au prea mult har, nici prea multe studii, dar au pasiune. Parerea mea."

Poate ca aveti perfecta dreptate, stimate domn.
Daca eu fac un mare deserviciu, faceti Dvs un mare serviciu si construiti o chestie, o discutie, o conferinta, luati cuvintul, aratati ce e bine, ce e frumos, ce e important pentru cultura fotografica romaneasca si nu stim sau nu vedem, aratati celor fara har si fara studii dar care au pasiune, lumina tainica a creatiei si directia in care sa mearga.
Eu chiar am niste treaba si poate va retin, oricum nu prea mai am ce spune o vreme, asa ca bagati aici in continuare discutii, informatii, mentineti o stare sa vina lumea, si o sa fie foarte bine.
Nu, nu trebuie sa va dati numele adevarat si nici citeva amanunte despre ce faceti si cine sunteti; asta e blestemul listelor de genul acesta, unii trebuie sa fie fara masca si altii cu masca, numai anonimitatea le da curaj si putere.
Trista chestie.
#50520 (raspuns la: #50355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.
Salonul de Arta Fotografica, Craiova 2006 - de Florin Constantinescu la: 02/04/2006 21:50:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Astazi, in urma definitivarii jurizarii fotografiilor inscrise la Salonul National de Arta Fotografica "Mihai Dan=-Calinescu", Craiova, editia 2006, s-au stabilit urmatoarele fotografii castigatoare:

Marele Premiu “Mihai Dan-Calinescu” – ZOLTAN HARAGOS - Tg. Mures, “Ecaterina”

Premiul I – ARMAND BERARU – Israel – “Pe scara”
Premiul II – GABRIEL FANTANA – Craiova – “Iluminare selenara”
Premiul III – LAURA HAIDUC – Oradea, “Batrana si papagalul

Premiile pe sectiuni

Sectiunea PORTRET

Medalia de Aur AAFR – JENO KUCSERA - Tg Mures, « Tristete »
Medalia de Argint AAFR – TRESTIAN GAVANESCU – Rm. Valcea, « Antim »
Medalia de Bronz AAFR – CONSTANTIN PADUREANU - Craiova, « Iad »

Mentiuni
MIHAI MOLDOVAN – Brasov, « Olar »
IRINA STEINBRECHER – Craiova, “Codruta”
ANDRAS TAMAS – Tg. Mures, « Pastorul din Bretcu »
FLORIN CHIREA – Craiova, « Mirela »
DOMOKOS ICZE – Miercurea Ciuc, « Dupa un veac »

Sectiunea TEMA LIBERA

Medalia de Aur AAFR – STEFAN TOTH – Oradea, « Interventie plastica »
Medalia de Argint AAFR – MIHAELA SAV DIANA – Oradea, “Cromatic”
Medalia de Bronz AAFR – ALEXANDRU MLADEN – Craiova, « Galeria »

Mentiuni
BALASI CSABA – Miercurea Ciuc, « Arterele pamantului »
VIOREL ANGHEL – Ploiesti, « Dinamismul constrangerii »
HARAGOS ZOLTAN – Tg. Mures, « Atasament »
ZOLTAN GEGO – Brasov, « Scari »
TEODOR RADU PANTEA – Oradea, « Tunelul confuziei »

In total, la aceasta editie a salonului, au fost inscrise un numar record pentru saloanele de fotografie din Romania, nu mai putin de 1300 de lucrari, participand si autori din strainatate (Franta, Austria, Israel).
Numarul de lucrari acceptate la aceasta editie este de 150 (60 la Sectiunea Portret si 90 la Sectiunea Tema libera)

Premiile sunt cam astea:
premiul I - 3.000.000
premiul II - 2.500.000
premiul III - 2.000.000

Medaliile de aur AAFR - 2 x 1.500.000
Medaliile de argint AAFR - 2 x abonament pe un an la revista Photomagazine
Medaliile de bronz AAFR - 2 x 1.000.000

Mentiunile sunt in bani sau produse in valoare de 500.000 si constau in:
2 x 500.000
5 x kituri de curatare aparate si obiective
5 x mentiuni oferite de alti sponsori (filme, etc).

Marele premiu al Salonului este oferit de familia regretatului fotograf Mihai Dan-Calinescu si va fi anuntat zilele urmatoare.

***

Mi se pare ca in Romania asemenea manifestari artistice sunt cam pe moarte, in principal datorita neincrederii fotografilor in jurizare.

Anul viitor, Salonul MDC se va transforma in salon international, iar desfasurarea si jurizarea se va desfasura intr-un mod cu totul si cu totul original si nou pentru arta fotografica la nivel mondial. Astfel, juriul va fi compus din artisti fotografi cu mare renume, din cel putin 7 tari, din Romania urmand sa intre in acest juriu 3 fotografi. Deci un juriu de 10 oameni, care pot da o dimensiune obiectiva calitatii artistice a fotografiilor inscrise.
Fotografiile vor fi trimise prin mail sau pe CD. Taxa de participare va fi putin mai mare, pe masura valorii premiilor acordate. Oricum, fotografii din Romania vor beneficia de o micsorare a taxei, fata de cei din strainatate.

Votarea - adica notarea lucrarilor inscrise, se va realiza electronic, pe un site special construit, unde fiecare membru al juriului are acces unic, pe baza unui ID si a unei parole.
Fotografiile inscrise vor avea asignate un ID si numele dat de autor, membrii juriului neavand acces la numele autorului sau tara de provenienta. Mai mult, membrii juriului nu se vor cunoaste intre ei si nu vor sti notele acordate de ceilalti membrii.
Publicul va putea vizualiza fotografiile inscrise in salon.
La finalul notarii, automat, se va calcula punctajul fiecarei fotografii. Fiecare membru al juriului poate cere statistica notelor acordate in salon, astfel incat sa existe un control real al notelor acordate si nimeni sa nu poata contesta jurizarea.

Este un sistem foarte sigur si in primul rand asigura dezideratul oricarui juriu ... sa fie obiectiv. Adica nimeni nu mai poate face nimic - in romaneste sa puna pile....
Nimeni, in afara de comisia de organizare, nu va cunoaste juriul, decat la finalul jurizarii, cand acesta va fi facut public.
Incercam sa dam premii pe masura, de mare valoare si deci este firesc ca notarea sa se faca asa cum trebuie.

Fiind un sistem de notare in premiera, organizatorul - Fotoclubul Mihai Dan-Calinescu - a inceput deja sa puna la punct partea de logistica si de organizare.

In acest fel, speram sa refacem increderea fotografilor romani in saloanele de profil si sa aducem un suflu nou in Romania, in arta fotografica.

Pentru ca daca nu miscam nimic in domeniu, stam adormiti asa intr-o prea frumoasa letargie........o sa ajungem sa facem un salon la 12 ani si ala cu 15 poze.

Si pentru ca suntem pe prispa domnului Dinu Lazar, adresez si aici multumirile din partea organizatorilor pentru prezenta sa la jurizarea lucrarilor de la salon.
“sincer, cred ca e lenea, prostia, batrinetea.” - de doinaang la: 05/10/2006 22:49:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Acum sau niciodata ma amestec si eu in conversatie, fiindca ma intereseaza de o vreme ce se mai zice pe aici. Salut cafeolicii, asadar.
Ma doare oarecum raspunsul lui Dinu. La 90 de ani ar fi poate motivat de o carcasa dezintegrata, dar acum, im plina putere care n-are nici 60… in arta acesta e momentul deplinei forte creatoare. Sper totusi ca n-o spune din inima, tocmai pentru ca e independent financiar – idealul pamantului pentru un artist. Esti chiar la macazul cel mare, Dinu Lazar, si-l poti schimba cat ai clipi, fara constrangeri bugerare sau tehnice, fara griji civice pe care le poti ignora regeste. Piatra cea nestemata o ai la degetul mic si ea capteaza lumina universala, careia i se rupe de frontierele micutei noastre planete. Intelegi ca ma refer la religia artei . Putem vorbi despre Arta fotografiei ?


Doina Anghel
#149683 (raspuns la: #149600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Va multumesc - de M.PAMFILIE la: 13/11/2003 11:58:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Draga D-le Dinu Lazar,va multumesc de atentia acordata,azi am amenajat o expozitie de fotografie DIGITALA realizata cu un aparat fotografic Nikon D100,de unul din prietenii mei,dealtfel miine vineri la vernisaj se va prezenta si prima s-a carte de fotografie Digitala.Eu unul am ramas credincios aparatului ANALOG Zenza Bronica si Aparatului de marit Krokus 3,am trecut la digital ca sa fiu in moda,dar nu-mi pare rau,m-as bucura mult sa mai reveniti in viata noastra,noi cu problemele D-stra cu rezolvarea lor.

cu stima: m.pamfilie
#4159 (raspuns la: #4149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
devenire - de troniu la: 17/11/2003 12:59:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Dinu Lazar,

cind stie fotograful ca a devenit fotograf?
Ucenici - de Dinu Lazar la: 22/11/2003 12:40:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema e mai complexa.
Nu am asitenti, ucenici, studenti sau elevi.
Acum vreo 10 ani am incercat sa predau fotografie la Academia de Arte din Bucuresti, pe linga sectia de Grafica Publicitara, dar pe urma s-a infiintat sectia foto si nu am mai intrat in "jocuri" asa ca mi s-a spus "valea".
Am mai incercat sa imi dau cu parerea pe ici pe colo, pe listele de discutii si forumurile foto romanesti, chiar am fondat cindva cu un prieten un sit de educatie fotografica, www.fotomagazin.ro , dar reactiile stirnite au fost de natura sa imi dau seama ca e mai bine sa stau la locul meu, si fac fotografie cind pot, cum pot, cind imi place, cum imi place, fara sa ma raportez la nimic si fara a incerca sa stirnesc valuri si virtejuri care ma fac sa pierd timp si atita tot.
Ca demonstratie a celor spuse as da doua linkuri:
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=127
si mai ales
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=126
unde citim diverse printre care si:
=================================================
Dinu Lazar este un manunchi de inconsistente si reactii contradictorii si mojicii care totusi sunt acceptate acolo unde altii sunt admonestati pe loc. El se poarta ca reprezentarea in piatra a imaginii unei zeitati indiene atunci cand ceva i se pare prea marunt ca unul ca el sa se oboseasca sa cerceteze si ca manifestarea acelei creaturi supranormale in inchipuirile bietilor adulatori atunci cand i se aduce vreo critica fie direct fie indirect.
=====================================================
Ar mai fi interesant linkul
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=118
unde spun ca:
======================
Eu am peste 500 de pareri si sfaturi postate. Dar numarul imaginilor proaste puse mi se pare mult mai mare. In fiecare zi apar alte si alte productii subculturale, care arata o incultura si o redusa sau inexistenta capacitate a autorului de a intelege ca fotografia nu e un sport, nu e o minuire a unui obiectiv sau aparat, ci un mijloc de comunicare. Cum pune unul mina pe un aparat se bucura si ne omoara cu o productie, fara sa comunice nimic, fara a avea nimic de spus. E jignitor totusi. Si de facut, nu stiu ce s-ar putea face. Poate ar trebui pus degetul pe rana si aratat celui ce e redus ca e redus, celui ce e incult ca e incult, celui ce nu stie ca nu stie. Ce nu stie, nu are decit sa invete singur, Internetul ofera atitea posibilitati.
Oricum, asistam la o tiranica avalansa a prostiei in limbajul fotografilor romani, cu atit mai de neinteles cu cit e asa de usor de citit si de invatat ce trebuie facut ca sa faci o imagine buna. Revin: fotografia e un mijloc de comunicare. Mie multi imi comunica un gol spiritual si intelectual uluitor si nu pot sa ma opresc din mirare. Fotografia inseamna si munca si autoevaluare si dorinta de a invata. Aici nu se vede asta, din pacate.
=================================
Deci nu am ucenici, parerea de mai sus nu mi s-a schimbat in anul care a trecut, pe masura ce trece timpul nici nu vreau sa am ucenici, si ca sa fiu sincer nici nu si-a manifestat nimeni dorinta; acum ar fi oricum tirziu, nu mai vreau sa am de a face cu nimic din ce ma inconjoara si care ar putea sa ma fac sa nu acord toata energia si atentia fotografiei mele.
Apoi, la atitia profesori si specialisti in fotografie, ce sa spun, eu lipseam... conform celor citite mai sus.

Dinu Lazar
#4941 (raspuns la: #4918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stimate domnule - de anonimus la: 27/11/2003 09:33:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
DINU LAZAR

am avea posibilitatea
sa cream cu ajutorul fotografiei
o imagine
reala a Romaniei zilelor noastre?

lumini si umbre...
Fotomagazin.ro - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 10:47:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie.
Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane.
Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna.
Astea sunt lucrurile bune.
Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate.
Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie.
Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza.
Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei.
Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol.
Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii.
Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad...
Dinu Lazar
#5390 (raspuns la: #5359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stimate domnule - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 12:02:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Aici ar fi niste probleme. In primul rind nici o imagine nu e reala; o imagine este in principiu o proiectie a realitatii.
Apoi... cu sinceritate, se pot vedea pe Internet multe imagini si mai asa, si mai asa, ale Romaniei; la o cautare cu nea Google a cuvintelor "Romania photography" descoperim multe imagini jegoase, triste, scandaloase, frumoase, dure, induiosatoare, gropi si manechine, garduri rupte si apusuri de soare. Nu e asta Romania?
Si o privire de ansamblu edulcorata si parfumata si pasunista mi se pare eronata, ca si una trista, dramatica, negativa si plina de mizerie. Realitatea e si mai asa, si mai asa, si mai dulce, si mai amara, exista si zi, exista si noapte, asa cum exista si viloaie shpaguite si gipane furate dar si sinceritate si puritate.
Cu tot respectul, momentan, cred ca un sir de imagini obiective ar putea fi mai curind un sir care sa puna pe oricine pe ginduri decit sa bucure retina si spiritul, orice am face...
Ca perceptia de care ne bucuram e mai curind negativa, e alta poveste.
Imi spunea un fotograf ungur ca guvernul de la Budapesta cheltuieste 1 miliard de dolari pe an pentru imaginea tarii vecine.
Noi, avem un singur angajat ONT la Paris, si ala nu are nici prospecte si nici harti si birourile de turism romanesti din capitalele europene sunt jale si prapad. Asta e cu imaginea Ro.
Cum ne asternem asa o sa dormim...
Perceptia mea e ca bani de imagine ar fi, dar se cheltuiesc aiurea, atunci cind nu se fura de-a dreptul.

Dinu Lazar
#5408 (raspuns la: #5370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))) - de karina la: 01/12/2003 04:23:02
(la: Racoviteanule)
incercasem si eu,ca un profan ce sunt, sa aduc fotografia ca o succesoare a picturii,dar nu,asa e!exista fotografie pur si simplu,cum spui.Pentru mine insa arta inseamna Imagine,Cuvant,Sunet,Miscare,un fel de piloni pe care-si tine sau isi construieste altarul.Eu sunt profanul,fireste:).

Fotografia Dinu Lazar e frumoasa,totala,e ea insasi pentru ca reuseste sa-ti vorbeasca despre tine atunci cand un timp indiferent iti ia privilegiul contemplarii exterioare si interioare,mai ales, pe un trecut pe care de multe ori il credem atat de departe de noi cand de fapt e atat de aproape si inconstient ne duce inainte.
#5585 (raspuns la: #5570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reactii pe alt forum - de Daniel Racovitan la: 03/12/2003 04:05:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Reactii la conferinta lui Dinu Lazar pe un forum de fotografie :
http://www.badorgood.com/detailn.php?id=74
Povestea Pasarii Albastre si a Motanului Negru - de Ingrid la: 24/12/2003 00:11:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Liternet ne face iar un dar, al carui coautor este Dinu Lazar.
Multumiri!
Eliane Roussel : Povestea Pasarii Albastre si a Motanului Negru
(poveste - cu ilustratii de Iulia Cojocariu si Eliane Roussel, pe
fotografii de Dinu Lazar)
http://www.liternet.ro
domnule Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 12/01/2004 16:13:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
E un subiect de discutie adevarata intrebarea Dvs.
Sa va spun intii punctul meu de vedere despre imaginea din turismul romanesc, si pe urma va raspund si la intrebare. Am scris acum un timp - un an, doi, dar e inca de actualitate - urmatorul text:
==============================
ODIOS,
zicea un amic de-al meu cu care am vizitat cele 2 tirguri organizate la Bucuresti in saptamina trecuta: CERF, de calculatoare si tehnica de calcul, si Tirgul international de turism.
Omul se refera la arta vinzarii si expunerii, nu la altceva.
Nu, foarte bine ca exista totusi, a spus un alt amic de-al unui amic de-al meu, parlamentar momentan; e mai important ca exista, decit ca e rau sau bine.
Despre tirgul de turism, deschis in pavilionul central de la Romexpo, puteti sa cautati mult si bine pe Internet insa; nu o sa gasiti nimic, pentru ca ce s-o mai lungim, asta-i capacitatea lor de intelegere - a organizatorului si a manifestantilor.
De fapt, dintre cei citeva sute de manifestanti, daca erau 4-5 care sa aiba afisat un site pe Internet si un email, si ala la Yahoo sau Excite.
Prospecte, la minima rezistenta; afise, mai de loc; fotografiile de amator lipite cu scoci pe pereti zgiriati erau regula, si cite un video cu monitor care derulau aceleasi imagini neclare, grunjoase, prost montate si cu culori neetalonate.
Pe ici pe colo, fire intinse pe jos, de care puteai sa te impiedici. Dar, ce-i drept, pe mese erau furecuri, ceea ce e inca o palma data imperialismului si capitalismului adevarat.
Afisul manifestarii era monstuos; ca expresie grafica, el spune totul despre orice, iar faptul ca a fost aleasa o imagine neclara ca fundal e relevant, zic eu, pentru ce inseamna turism in tara asta.
De fapt, cu foarte, foarte putine exceptii, ofertantii romani au stralucit prin imagini jegoase si lipsite de un cit de mic interes, iar cei straini prin prospecte luxoase, afise si sigle profesionale.
Pentru mine a ramas un mister cum cineva care da citeva sute de miliarde pe un hotel nu cheltuieste si citeva amarite mii de $ ca sa aiba si imaginea profesionala a acelui hotel, dar asta-i viata, poate este mai important Rolls Royce-ul personal sau gipanele` din parcare si vila de la Breaza decit un proiect de identitate vizuala sau o imagine ca lumea.
Aud ca si in strainatate, se pot vedea urite prospecte romanesti de turism; poate cele mai urite prospecte de la orice tirg, prezentare, oficiu de turism, din lume, sunt cele facute despre totusi aceasta frumoasa tzara...
#7977 (raspuns la: #7939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnule Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 12/01/2004 17:00:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Aici ar fi o un manunchi de probleme.
Peisajele sunt intr-adevar grozave. Ele nu au nimic comun cu faptul ca poti merge pe drum in Ro si-ti rupi masina de gropi, cind nu te ratacesti pentru ca indicatoarele sunt ca dracu`, ca nu ai unde sa faci pipi sute de Km, ca nu exista locuri decente unde sa maninci ceva decit in marile orase, ca nu exista unde si atunci cind ai nevoie absolut nici un camping cu apa calda si veceuri civilizate, ca pretul la hoteluri si pensiuni e mai mare decit in Palma de Majorca si nu se compara serviciile, care aici sunt dezastruoase.
Ar fi multe de discutat. Cozile de la telefericele vechi de 50 de ani de pe Valea Prahovei, insecuritatea din trenuri si din orase, inexistenta mijloacelor de transport din tara, cred ca vor face inca mult timp sa nu poata exista de fapt in Ro un turism european.
Deci turismul in Ro va putea exista atunci cind va exista o infrastructura care acum lipseste cu desavirsire si nu datorita unor peisaje.
In alta ordine de idei, eu nu ofer celor interesati peisaje. Fac fotografie pentru ca sunt nebun, alta explicatie nu exista, si pun citeva imagini pe diverse situri. Nu spun nicaieri ca sunt facute in Ro si nu fac in nici un caz reclama tarii, care are guvern si specialisti care sunt platiti sa faca reclama si sa gindeasca proeicte de propaganda si de revigorare a turismului si de imagine.
Exista niste fonduri de milioane de dolari la dispozitia diverselor organizatii, oficine si firme de turism romanesti, de stat si particulare, si se fac averi din acest lucru; din cite am vazut in general urmarind traficul de pe situl meu, ministeriabilii si parlamentarii se duc la situri cu xxx, la mine nu a venit niciodata cineva de la guvern, de la vreo ambasada, sau vreun editor, care sa zica mai omule, hai sa facem o expozitie sa aratam asa si asa sau hai sa facem un album sau un sit profesional.
Si daca ar face-o, ar afla ca trebuie platit ceva, si atunci ar gasi un nepot sau o ruda care sa ia aia milioanele de dolari alocate, ce palaria lor de shmecheri. Si mai e si an electoral, treaba se face asa; iei mata contractul de una suta mii afise cu peisaje, faci zece mii de ochii lumii si restul de nouaj`de mii il faci cu moacele parlamentarilor din urmatoarea legislatura. Turism? Pai parlamentarii nu face si ei turism? Pai? Care este. Ar fi multe de spus... la ce bun?
Pina una alta singurul album romanesc tiparit de fotografie adevarata, editat in regie proprie de Cosmin Bumbutz, care poate fi comandat on line la Fotomagazin.ro si la badorgood.com si poate si la bumbutz.com nu il cumpara decit citiva aficionados. Asta e cu peisajul si turismul si nu numai...
#7978 (raspuns la: #7939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sandu Mendrea - de (anonim) la: 23/01/2004 16:22:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
M-a bucurat foarte mult sa gasesc numele tatalui meu in articolul d-lui Dinu Lazar. Tonul trist al articolului este de inteles, as vrea doar sa atrag atentia celor interesati ca Sandu si Dinu Mendrea au un sit cu imagini de la Zidul Plingerii la adresa photomendrea.com (seria alb-negru din partea dreapta a homepage-ului). Iar cit despre faptul ca Sandu Mendrea ar trai retras in Israel: in Israel - da, retras - nu neaparat, desi este adevarat ca la 74 de ani ritmul este altul decit la 20-30 sau chiar 50-60. Unde mai pui ca Israelul in 2004, dupa trei ani de intifada, aminteste pe undeva de Romania din anii 80: multe din fatetele esentiale ale vietii (si nu doar economia) par sa stagneze pe termen nelimitat, sperantele sint puse la gheatza si se asteapta pasiv o schimbare. In asemenea timpuri, fotografia redevine un lux pe care tot mai putini si-l permit, fotografii profesionisti fiind bineinteles afectati. E greu, mai ales dupa o anumita virsta, sa iesi cu aparatul si sa lucrezi "pentru sertar".
Radu Mendrea
#8393 (raspuns la: #6231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tragedie in lumea fotografiei mondiale - de (anonim) la: 26/01/2004 14:04:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Traiesc in Grecia .Citesc in fiecare duminica doua ziare de circulatie mare . Nici presa , nici tv in Grecia n-au spus nimic despre moartea lui Helmut Newton.Am aflat aici, la "cafeneaua". Ieri, duminica .
In timpul saptamanii nu citesc ziarele si nu stiu daca s-au sesizat si nici la televizor nu mi-a prins urechea vre-o informatie .
Titlul dat de Dinu Lazar anuntului lui tine loc de orice comentariu .

Irina Ungureanu
#8484 (raspuns la: #8402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...