O furnică în Bibliotecă

Bibliotecile nu sunt ilegale din urmatorul motiv: ele ofera cu imprumut cartea originala, nu copiile ei. Daca ar distribui copii ale cartilor, facute la copiator sau la atelierul de litografiere, atunci ar deveni ilegale.

Nu trebuie uitat ca mp3-urile sunt COPII, nu sunt CD-ul original...

Greierele si furnica. Primavara:
Furnica sapa, pune seminte, face straturi.
Greierul, cu mingea sub brat, trece pe langa ea.
- Ce faci, greierasule?
-Merg la un fotbal cu baietii.
-Bai, ce faci, bai? Ia vezi ca stii tu cum se intampla... Treci la treaba, ca la iarna iar vii sa-mi ceri mancare.
-Da, da, lasa...
Vara. Furnica iriga, lucra de zor. Apare si greierul cu o racheta sub brat.
-Ce faci, greierasule?
-Merg la un tenis cu baietii.
-Bai, bai! Sa nu vi la iarna sa-mi ceri mancare ca nu tiu ce-ti fac!
-Da, da, bine...
Toamna. Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea onserve. Trece greierul, cu o chitara sub brat.
- Ce faci, greierasule?
-Merg in parc, sa cant ceva cu baeitii.
- Bai, nebunule, nu ai facut nimic pentru iarna. Iti arat eu tie daca vii sa-mi ceri ceva!
-Da, da, bine...
Iarna. Furnica, in pridvor, cu un ceai fierbinte cu lamaie, cu un sal gros in jurul ei. In fata casei apare o limuzina.
Opreste. Se da jos greierul. Furnicii ii pica fata.
-Ce faci, greierasule?
- Ma duc la Paris, la un concert, cu baietii, ca am avut mare succes in parc, cu cantatul.
- Du-te - zice furnica - si daca-l vezi pe unu' La Fontainne, spune-i ca-mi bag picioarele in fabula lui!!!

Sunt la biblioteca, nu am gasit nimicuta despre tip, din pacate. Sunt pe Internet si am incercat testul tau fefe da' nu vrea, nu "prinde" site-ul, face figuri.

In orice caz, e foarte interesant subiectul. Eu am ajuns la el pe alta cale, citind din avatari hindusi (yogini). Ei ziceau cu zeci de ani in urma (sute, mii chiar), despre efectele culorilor in viata omului, haine, mobila, cap...tot. Despre vibratii si aura. Nu...nu iau droguri ;-).

Max Luecher a ajuns la asemenea rezultate tot din intuitie...zic eu.

Zile colorate si senine tuturor! Nu senile...senine :))

Mergeam asa intr-o vara pe un drum de tara.
Si cum mergeam asa, ma opresc si ma uit la imensitatea cerului. Albastru infinit.
Deodata imi cobor privirea pe un musuroi de furnici. Ma uitam la ele iar ele cu siguranta nu ma vedeau pentru ca nu faceam umbra.
Din curiozitate, am luat un bat si le-am deranjat musuroiul.
In cateva minute au refacut totul. Interesant, foarte interesant mi-am zis.
M-am ridicat si am pornit mai departe. Drumul se pierdea in zare.
Putin mai departe am vazut alt musuroi. Aceiasi verva, aceiasi goana, de data asta mai intensa.
E clar, vine ploaia. Nori negrii se adunau deja la orizont.

N-am mancat si nici n-am vazut pe nimeni mancand.
Sa va povestesc ce faceau copiii mei. In casa bunicii mele erau niste crapaturi in podea de unde ieseau furnici. De cata ori mergeam in vizita, copiii mei erau absolut fascinati de ele. Si dupa fiecare masa aveau grija sa le puna si lor cateva firimituri de paine pe langa crapaturi. Dragii de ei, le era frica sa nu moara furnicile de inanitie :))...Cu greu am convins-o pe bunica sa mature firimiturile de pe jos doar dupa ce plecam noi!

Furnici in chip de amulete?
As face, insa-s mult prea mici...
Dar chibzuind mai pe-ndelete
Sunt maai mult iuti decat sunt mici...:-))

sigur ca sunt impulsiv.
cateodata sunt impulsiv cu ideile...ele vin pe neasteptate. uneori sunt utopice, uneori destepte, uneori apocaliptice, uneori cuminti...si-mi vine sa le prind din zbor si sa le sugrum ca pe un pui de gaina, dar nu pot, ele sunt idei si ideile nu le poti omori cu una cu doua...sau poate mi-e mila si le las sa zburde prin fata retinei, pana sunt orbit de prea multa lumina si-atunci strang din pleoape si-mi infig unghiile in pumnii stransi bine.

ca tot omul mi-am luat eu un aparat foto digital si mi-am suflecat manecile...cerul e senin, iarba-i verde-crud, pomii-s infloriti, mieii pasc in lunca, femeile tinere se plimba pe Corso imbracate cu rochii subtiri si prea decoltate sub palarii albe si umbrelute de soare, pisicile stau tolanite pe garduri, copiii bucalati se joaca-n colb, taul rece si adanc se valureste printre brazi, margareta isi asteapta maestrul sa dea click, muntii dorm in ceata...si-atunci zaresc (ghicit) in varful plopului, o furnica...si ce mai conteaza ca ceru-i senin si iarba-i verde si pisicile dorm pe garduri si copiii au ochii prea albastri si brazii stau prea drepti si prea-nalti?...vreau sa dau zoom pe banala si sarmana furnica- o biata creatura ce si-a urmat cu stoicism drumul pe scoarta aspra a plopului...si lumea m-atinge pe umar si tot vrea sa-mi arate ce-i in jur si eu strang mai aprig din dinti si ma transform intr-un monument de vointa, ca un stalp de sare desi, n-am privit inapoi spre Sodoma si Gomora, ca sotia lui Lot...nu vad si nu simt mana calda ce mi se strecoara pe frunte, nici privirea rugatoare de copil- femeie- dorinta- salbaticie- moarte- inviere- desfrau- inger- flacara, nici n-aud soapta serpuitoare si fierbinte ce mi se strecoara-n palnia urechii ca o soparla mica si zglobie...poate reusesc pana la urma sa fac poza si o plimb in expozitii s-o vada toti si ma doare nepasarea oamenilor care se extaziaza la miei si margarete si femei tinere cu pieptul dezgolit si-atunci iau poza cu insecta mea ca un monstru cu mandibule si o rup in bucatele mici si dau cu pumnii-n pereti si ii dau pe toti afara...si-mi revin si ies la aer cu aparatul de fotografiat agatat de gat ca o piaza-rea, uitandu-ma pe acoperisuri, poate gasesc un tantar...

p.s.
stiu, nu-i conferinta cu Dinu Lazar...shut up! :)
___________________________________
semper idem...

Ma numesc tatiku si am sa va spun o poezie.
Poezie:
O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate
Ce faci tu aici surioara?
Ia, ma duc si eu la moara
Si-s grabita, si-s grabita
Ca mi-i casa neingrijita
Si sunt rufele la soare
Si copii-mi cer mancare
Ca la noi in musuroi
Nu e timp pentru zabava
Si de n-am fi de isprava
Ar fi vai s-amar de noi.
Gata.
Multumesc.
Aceasta poezea e dedicata Alexandrei, cea care ma respinge vehement dar care are sufletul violoncel, inima cutie de smarald, ochii migdale dulci si sufletul poem.

"Lost without music in a world of noises"

Raspuns: Biblioteca este camara cu dulcetzuri a spiritului
Intrebare: Ce este galoshul?

iarba mica
si-o furnica
le-am zarit de dimineta
langa floarea mea
in glastra
si-am tipat in gura mare
sa m-auda orisicare
primavara este...oare?
bucuria ma cuprinse
soare mare, fluturi vii
sar intr-un picior ca vii

si mai sunt si bucuroasa
ca plec astazi acasa
la draguta mea mamica
la nepot si la pisica
sper ca Iasul ma asteapta
cu flori si o cafea calda

hai pupici pt voi toti
si un week-end de rasfat

Incearca la biblioteci poate dai de vreun curs de spaniola cu sau fara casete. Presupun ca fara. Asta daca au asa ceva. Ia la rand toate bibliotecile din oras.

In vest exista zeci de cursuri la biblioteci, cu casete, CD-uri etc. si sunt foarte bune. Eu m-am inscris la un curs de spaniola si studiez cu o profa la o scoala serile. E foarte ca lumea insa ritmul e foarte lent. Prefer sa fac in particular acasa, merg mult mai repede asa.

Succes si ...Asta pronto :))

o furnica mica-mica
cam infipta si peltica
tremura in pat de frica
fiindca aflase dintr-o carte
ca-ntr-o oarecare vara
intr-o oarecare seara
mititel cat un cercel
sta pitit un soricel...

la pariu, ca mai e un comentariu cu furnica! :)))

ar putea fi impartita in mai multe categorii:), de exemplu cea din romania si cea din italia. cea din romania contine multe carti mostenite de la bunici si matusi, cartile de SF din studentia tatalui meu, romanele de dragoste din studentia maica-mii, cartile cumparate de ai mei inainte de '89 (in general carti de specialitate si beletristica in functie de gusturile lor), cartile cumparate de ai mei la inceputul anilor '90 (extrem de multe si unele extrem de proaste) cuprinsi de un fel de fervoare fata de nou, ce se intampla in lume si parerile unora sau altora despre situatia Romaniei in tranzitie... nenumarate carti de basme si alte povesti pentru copii cumparate odata cu mine, cartile pe care le-am cumparat eu "pentru la scoala" (pe vremea aia cumparam ce-mi trebuia si imprumutam de la biblioteca ce-mi placea).
Biblioteca din Italia cuprinde cateva editii romanesti cumparate second-hand (aveam deja o editie acasa dar vroiam s-o las acolo) a unor carti de care nu m-as putea desparti: Patul lui Procust, Intunecare, La tiganci, Sonata Kreutzer, Nunta in cer, Huliganii, Minulescu, Barbu, Mann...... dupa care a inceput o etapa de colectionare a cartilor citite de la biblioteca pe care nu le aveam: cam tot de Dostoievski, Bulgakov, Un veac de singuratate, Virginia Woolf etc. Cumpar si titluri noi, din curiozitate, dar nu prea mult pentru ca inca am o lista de carti intarziate pe care vreau sa le citesc de multa vreme. Mai am si "esentialele" italienesti (Divina Commedia, Il canzoniere, Decameronul, Alfieri, Il principe, I promessi sposi, ceva Pirandello, poezii de Foscolo si Ungaretti), le numesc esentiale pentru ca desi din necesitate am citit literatura italiana n-am prins niciodata gustul, inafara de cativa autori.

Ehh... asta e:) merci cosmac ca mi-ai dat ocazia sa rememorez ce am prin rafturi si sa-mi dau seama ca desi cartile astea nu ma reprezinta neaparat pe mine, reprezinta multe alte lucruri legate de familia mea si de vietile noastre.

veseleste-te un pic. si ce daca cade? clepsidra, care-va-sa-zica? las-o in pisici de treaba! scrie si tu ceva, nu mai da cu muci in batista, scuza limbaju.
ti-o zic prieteneste.
hai ca poti.asta nu merge, ma furnic.

Furnica sapa, pune seminte, face straturi. Apare si greierul cu o racheta sub brat.
- Ce faci, greierasule?
- Merg la un tenis cu baietii.
- Bai, bai!Sa nu vii la iarna sa-mi ceri mancare ca nu stiu ce-ti fac!
- Da, da, bine....
Toamna. Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea conserve. Trece greierul, cu o chitara sub brat.
- Ce faci ma?
- Ma duc sa cant cu baietii in parc.
- Bine ma,la munca nu vii pt la iarna!.
Vine iarna. Furnicuta statea in pridvor cu un sal in jur si cu un ceai fierbinte cand vede o limuzina. Din ea coboara greierasul.
- Ce faci greierasule?
- Uite ma duc la Paris sa cant. Am avut succes in parc.
- Bine ma, bafta si daca il vezi pe unul Toparceanu zi-i ca-mi bag picioarele in fabula lui ...

de cati greieri bortzosi e nevoie? ca si stai si nu facb nimica (macar sa ma vada furnica)

doi furnici în HARCOV beu un cafea din urechea lu' magar.

si eu aveam o relatie foarte personala cu biblioteca judeteana.
sunt niste tanti tare simpatice acolo care imi recomandau carti si ma intrebau daca mi-au placut.
imi amintesc mirosul care era inauntru si cum se simteau sub degete paginile murdare si ingalbenite...

ca furnica de-i furnica, la trup mare la cap mica
tot se tzine de cuvant...

Sunt bibliotecara de multi, foarte multi ani. Am sadit incet dar sigur in sufletele copiilor si tinerilor dragostea fata de carte. Atunci cand am vazut cum un tanar strange la piept o carte si imi cere ceva asemanator sau ceva mai frumos m-am bucurat. Am urmarit chipurile si trairile cititorilor mei si am incercat sa-i ajut cum pot. Nu am fost niciodata "acra" cu cei care au trecut pragul bibliotecii. Cine este "acru" nu poate sa munceasca intr-o biblioteca si sa se inteleaga cu "prietenii tacuti din rafturi". Cititorule care ai scris te rog sa revii in biblioteca si sa o rogi pe bibliotecara acra sa citeasca aceste randuri.