comentarii

O mare rusine- Mircea Santimbreanu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nu beau cafea. Cartea car - de africa la: 03/01/2006 11:51:14
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
nu beau cafea.
Cartea care mi-a marcat existenta este "Recreatia Mare" de Mircea Santimbreanu si mai e "Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai" dar nu mai stiu de cine e scrisa.
*** - de RSI la: 06/08/2013 15:10:53
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
putem sa invatam istorie de la Lucian Boia si Neagu Djuvara sau sa continuam sa citim lucrari literare de Al. Mitru si Mircea Santimbreanu si sa credem ca studiem istorie.
Mircea Cartarescu - de animis la: 02/10/2003 13:15:22
(la: Literatura postdecembrista?)
Mircea Cartarescu este un nume... si ma incumet sa recomand ultima lui carte publicata la Humanitas: "Pururi tanar, infasurat in pixeli".
Rusine? - de ninel la: 10/10/2003 15:56:08
(la: Sensul vietii pe Terra)
Referitor la "rusinea de a fi facut pe Altcineva sa sufere nemeritat in locul tau", cand zici Altcineva te referi la Iisus Hristos? Tu crezi ca noi suntem responsabili pentru greselile strabunilor nostri si trebuie sa ne fie rusine pentru evenimente petrecute inaintea nasterii noastre? Io's cam dens, asa ca explica-mi si mie de ce i-ar fi unuia rusine pentru suferinta Lui. Dupa mine, povestile cu Adam si Eva in rai si rastignirea lui Iisus Hristos sunt top 10 in domeniul manipularilor psihologice si nicidecum rusini pe care eu ar trebui sa le simt.
Mircea - de JCC la: 27/10/2003 08:50:59
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??)
Sper Mircea, ca nu esti prin aproprierea incendiului, intr-adevar este o adevarata catastrofa, oamenii pierd toata munca lor de o viata intreaga.. daca nu si viata..
au fost multi morti?

am vazut la TV, te apuca groaza..

#2259 (raspuns la: #2256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mircea a scris articolul; eu - de SB la: 27/10/2003 11:00:32
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??)
Mircea a scris articolul; eu l-am primit si pus aici! asa ca Mircea nu ne-aude.
sb
#2286 (raspuns la: #2259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate Mircea Camil... - de Jimmy_Cecilia la: 09/02/2004 06:24:23
(la: Romani in strainatate)
Mare dreptate ai, Mircea Camil..pseudo "bryan" in mesajul tau 9104...
A trebuit mult curaj ca sa fugi din RO inainte de 1989...
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mircea Pricajan, un scriitor de forta: - de Ovidiu Bufnila la: 03/03/2004 06:33:16
(la: Camera de la capatul holului (scurta critica))
Daca lucrurile ar fi asa de simple cu Arta Scrisului cum sunt expediate aici, mi-as da foc in piata publica si m-as lasa calcat de un elefant roooooz! Tigrilor, EU CRED ca nici n-ati citit textul. Gresit, Bufnila. O fictiune nu se citeste. Mircea a scris un text de exceptie. Gresit, Bufnila. Nu l-a scris! L-a intepretat. Hei, dar ce credeti voi despre literaturaaaaaaaaaaaa?! Trebuie s-o iau de la capat. Nu se va safrasi niciodata cruciada lui Ovidiu Bufnila. Hotarat, lucru, sunt condamnat! Hai sa luam fictionalul lui Mircea de la capat! Asa. Nu va asezati! Mergeti alaturi de el in munti. STOP CADRU. Vedeti ca e o schimbare de ritm! Va bag in ceata daca va spun ca este un text POSTMODERNIST sau POSTMODERN! Cum oare o fi korect!? Nu e un ficitonal clasic! Reportaj, drama, fabulatoriu, horror disimulat! Si multa autoironie! Hei, tigrilor, faceti-mi hatarul si intrati in lumea lui Mircea fara prejudecati! V-au stalcit la scoala. Trebuie sa va eliberati de angoase si agonice! Va iubesc!
"universul celor alesi"....... - de Ovidiu Bufnila la: 08/03/2004 07:52:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Draga Belazur, nu spre supararea ta sau spre a te pune sub semnul indoielii, ca fiinta fictionala voi spune ca, nu, nu ai dreptate. Oceanul Virtual e o lume incantatoare. O Mare Carte, Marele Text. E insasi Enciclopedia aceea tainica. Fiintele umane? Trebuie sa ne ridicam dincolo de ideologii, dincolo de ierarihii, dincolo de sociologie, dincolo de politica desueta, socialism, liberalism, etc. Vom fi sau nu vom fi in Inima Miracolului. Mai avem ceva de spus pe Pamant? Nu. Dar sa nu speriem lumea. Navigand prin Oceanul Virtual am descoperit lumi fascinante. Am intrat intr-o multime de forumuri! Forumistii au vietile lor superbe sau mizerabile, au tot felul de infatisari, se ascund fie de ei insisi, fie de Miracol. Cartile sunt pentru toate fiintele deschise. Ca nu toate fiintele au acces la esente este o alta kestiune. Pentru ca nu avem deschizatori de drumuri vii, nu prafuiti in pagini de carte! E nevoie de cate un Obi Wan Kenobi! E nevoie de Initiatori! Initiatorii nu sunt insa fiinte! Sunt poate constructii fabulatorii! Cartile au coduri, nu sunt fiinte fabuloase. Nu exista o Cetate! Cetatea e pretutindeni! Cum ne initiem? Trebuie sa ne initiem? Ce facem cu grilele de lectura secrete? Sunt carti interzise? Ce vor face Fortele de Crestere? Vor deveni doar o notita in Istorie? dar noi avem de gand sa facem Istorie Mare sau sa ne evidentiem la culescul capsunilor in Spania?! MI-E RUSINE CA ROMANII SUNT BUNI CULEGATORI DE CAPSUNI IN SPANIA! Ce fac eu ca scriitor? Eu m-am batut sa fie publicati niste tineri minunati Robert David, Roxana Brinceanu, Marius Damian, Mircea Pricajan, Lucian-Dragos Bogdan, Bogdan Gheorghiu, Adriana Mosoiu, Traian Badulescu si multi altii in State! Sa fie ei cu sansa lor! Ma doare ca niste romani sunt mana de lucru. Suna patetic, nu? Sunt eu de ras? Sa fiu eu de ras. Cred ca intelectualul se rateaza aici si acum. Intelectualul trebuie sa faca Istorie Mare nu Utopie! Nu ma intereseaza simpozioanele si medaliile, ma intereseaza cate orase, cate fiinte cate lumi ridica intelectualul! Nu vreau si nici nu ma uit la emisiunile culturale alea dramuite si simandicoase de la orele noptii! usor de manipulat, intelectualul fara de priza la Istoria Mare. Parca as fi dintr-o telenovela, nu?
#11615 (raspuns la: #11611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufiienta si aroganta - de andrei p la: 17/03/2004 03:45:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O drama din Spania a adus in constiinta romanilor adevarul.
In Romania, viata este aproape insuportabila. Oare de ce?
Ieri am fost la 2 vernisaje. Nu mi s-a mai intamplat de multi ani.
Mai intai, am fost la expozitia lui Pavel Croh, “Cehii din Romania”. La Muzeul National, in Rotonda, sunt expuse 36 imagini alb-negru facute in Banat, unde sunt 6 sate avand 100% cehi.
Daca 20 imagini sunt medii sau chiar sub, 3-4 sunt mai degraba excelente!
Prim ministrul ceh Vladimir Spidla, in vizita in Romania, a onorat vernisajul.
Mi-a facut o impresie cu deosebita. Un tip sclipitor de inteligent si modest, impresionat sincer de niste oameni foarte simpli, dar cat se poate de cehi, desi cetateni romani.
Nu mi-l pot imagina pe Adrian Nastase sarutand din proprie initiativa 3 tarani, care cantau prea tare la instrumente de alama, in genul formatiei “Mambo Siria”, prezentata de Mircea Dinescu. Televiziunea ceha nu era prezenta. Iar cea romana nu era vigilenta. Baietii degustau cu entuziasm niscai specialitati rurale cu bere ceha adevarata.

In aceeasi zi am fost la GalaTeCa, unde s-au expus premiile editiei a IV-a a Concursului National Fotografie de Presa - Fotomedia 2004. Am primit un mail de la un prieten. Si nu m-am jenat sa ma duc si fara invitatie. Altfel de fotografie. Nu cred sa fi vazut vre-o marire alb-negru. Poate era vre-una, dar nu am remarcat-o. Cateva fotografii foarte puternice.
Mai ales facute de „Fotograful anului” - Mihai Barbu, Reuters. Una mai ales.
Intr-o sala mare, o silueta intunecoasa, profilata pe lumina aurie razanta pe parchet: un handicapat in carucior loveste din voleu o minge de tenis cu mana stanga. Mi-a amintit drama lui Thomas Munster, celebrul tenisman. Campion mondial de juniori, a participat la un turneu in Florida. In parcaj a fost lovit de o masina, condusa de o femeie beata.
A stat ani prin spitale, cu fracturi de coloana, bazin si picioare. Tot timpul a jucat cu mana stanga, intacta, o minge de tenis in perete. Cand a recuperat, in 3 ani a devenit numarul 1 mondial. La Rolland Garros, cand a castigat turneul, avea 50 de admiratoare in primele 3 randuri, cele mai celebre actrite si manechine din lume. Intrebata, Naomi Campbell a raspuns de ce: „Nu e doar numarul 1 in lume la tenis. Evident este si numarul 1 la vointa!”

Am mai retinut fotografiile premiate la: Stiri Generale – Bogdan Iurascu (Jurnalul National), Reportaj – Bogdan Croitoru, Sport – Bogdan Maran.
Radu Szigheti, Reuters, a plecat pe 3 ani intr-un post mult mai important.
Dar nimic nu e perfect pe lume.
Pe pereti erau expuse 5 imagini care fara Photoshop nici nu ar fi existat.
Nu sunt un purist absolut, dar sa faci colaje si sa le prezinti la Concursul de Fotografie de Presa, mi se pare cu totul exagerat. Asta arata cat sunt de slabi acei care le-au jurizat.
M-am intalnit cu cunoscuti. Am dat mana cu Em.Parvu, il cunosc de 25 de ani. Era foarte important, fusese in juriu. Conversam amical, el laudandu-si contributia. Se apropie un fotograf si ma intreaba: Cum de va pricepeti? Nu erati la municipiu?
„Ba da”, raspunde Parvu! „Si nu a facut nimic, Ne-a lasat Fotografia fara spatiu!”
“Prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul” spunea genialul Caragiale.
Recunosc ca mi-am cam pierdut cumpatul cateva secunde.
Avea dreptate? Ca doar aveam 289 de spatii in buzunarul de la ceas, dupa mintea lui!

Mi-am reamintit! Telefon pe 24 dec-89 de la Nic Hanu (Presedinte AAF 1990-92) cita:
M-a sunat „marele” Parvu. Vrea „Sa preluam” conducerea AAF si sa ne manifestam adeziunea la Front”. „Salvarii Nationale – prin reprezentantii ei” daca nu va mai amintiti.
Si de sedintele AAF din 1990, in care 4 persoane vroiau sa faca statut pe veci: „Sa Ramana Ei La Conducere ani de zile”. Nu conta cat ar fi cheltuit. Iar alti 2 (nu aveam nici-o functie) incercam sa propunem o investie de viitor. AAF avea 2 milioane in cont in ianuarie 1990, echivalent 95 mii $. Am propus sa se cumpere un sediu propriu in centru. Cumnatul lui Hanu era atunci primarul sectorului 1. La 120mii lei oferise AAF 1.100mp in Piata Victoriei!!! Hanu imi si spusese. „Ce sunt prost sa cheltuiesc pe sedii. Pai, ma schimba Astia in 2 luni.” Invariabil, „marele” Parvu incheia discutiile cu replica:
Lasati-ne cu prostiile ca avem treburi importante. „Hai Cataline! Sa Bem Si Noi Ceva.” Si uite asa, patrimoniul AAF a disparut. Marele investitor Mitica Dragomir a evacuat AAF.
Tocmai ma intalnisem cu Hanu la "Cehi" si imi reamintise.

Chiar Nu Iti Este Deloc Rusine! Tu sa imi spui mie asta? I-am mai putut spune doar...

De pe pereti imi zambeau fals persoane sinistre din Guvern, cu porecle de genul:
“Manivela, Satanoiu, Spaga, Aroganta Sa”, care au condus Romania “Catre Noi Culmi De Civilizatie Si Progres” – vorba abuziv impuscatului. Din pacate numai la capatuiala.
Cata diferenta intre modestia fotografului si a Premierului Ceh fata de romanashii nostri verzi si atat de fini (de cumetrie).
Nu e chiar asa de bine. AP

#12232 (raspuns la: #12164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ana-Veronica MIRCEA: un romancier de clasa - de Ovidiu Bufnila la: 18/03/2004 01:23:29
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Tigrilor, cititi un fragment de roman bestial in:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=2600&st=105

Ana-Veronica MIRCEA este un scriitor de exceptie!
Navigare placuta.
Rusine? Nu. Eram curios dac - de relu la: 28/03/2004 21:39:15
(la: In strainatate, vorbesti romaneste stricat;unii te ataca;e OK?)
Rusine? Nu. Eram curios daca alti romani au acelasi predicament ca si mine.
#12965 (raspuns la: #12805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o munca cinstita nu e rusinoasa... - de Jimmy_Cecilia la: 26/06/2004 20:22:53
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
sa fie o propaganda comunista inainte de 1989, dar este si o parte de adevar pt multi..
ajungeai intr-o tara necunoscuta, trebuia sa inveti limba, sa obtii statutul de refugiat politic, sa echivalezi diplome (pt unii), dar trebuia sa dormi undeva si sa mananci in asteptare...

eu personal am facut menajul la inceput, in trecere: spalam si wc-ul ...doar dupa 8 luni in FR am gasit un servici de inginer..
daca ar fi sa reincep, as face la fel si nu mi-e rusine!
am muncit cistit si mi-am castigat viata cinstit, in asteptare de a-mi gasi un servici.
orice munca cinstita merita respectul!
rusine - de (anonim) la: 13/11/2004 06:53:12
(la: Fahrenheit 9/11)
Eu am vazut filmul in ziua alegerilor din SUA (2 nov) intr-un amfiteatru studentesc a unei mari univ nord-americane. Filmul era oferit gratuit de o asociatie studenteasca. Nu-l vazusem anterior, asa ca m-am hotarit sa merg sa-l vad...
Imensul amfiteatru era plin de studenti din zeci de tari cred de peste tot din lume, de la europeni la chinezi si de la africani la arabi...
Nu stiu ce ati simtit voi in momentul in care numele Romaniei este citat ca "aliat" SUA, pe fondul unei imagini cu vampiri, da' eu pt. prima data in viata mea am simtit o mare rusine ca apartin unui popor care isi murdareste mainile cu singe nevinovat...Greata!!
Am auzit "Romania" alaturi de Maroc, Nicaragua, etc, dar nu era o competitie sportiva era vorba de contributie la un macel...
Cu orice ocazie m-am luat de git cu toata lumea replicind "Romania nu e doar ceea ce se arata la CNN (handicapati, copii ai strazii, etc), mergi badie si vezi si invata despre cultura acestui popor, vezi tara, etc, etc", cu mult tact si demnitate...Insa de data aceasta...daca cineva m-ar fi intrebat dupa film din ce tara sunt...cu durere in suflet si cu mare jena as fi negat orice aparteneta romaneasca.

Stateam in casa cu o studenta din Arabia Saudita. Desteptuta si frumusica (parol pe onoarea mea...). Mai vorbeam, am mai iesit la un film (dupa grele convingeri si dovezi de bune si onorabile intentii...sau , mai bine zis lipsa de intentii...)...In fine, amici, discutii...pina intr-o zi cind intr-o discutie devine f. dura si agresiva...Ce ai frate, m-am intrebat?
Zilele urmatoare m-a sictirit, saptamana urmatoare la fel...Il trag diplomat de limba pe fratisu' ce mai e cu viata ei. Aflu ca vazuse filmul...Nu am facut nici o legatura imediat, ci doar acum dupa 2 luni de la incident cind am vazut si eu filmul...Ce sa spun...bine ca nu m-a scuipat intre ochi cind vorbea de "our muslem brothers from Irak" care se afla in suferinta...
Imi spune "...si din tara ta sunt soldati acolo! Da' ei de ce au mers acolo?" Oh, ce palma, frate...! Chiar asa, de ce sunt acolo...?!
hai nu fi rusinoasa, poti com - de Horia D la: 21/01/2005 17:57:34
(la: Trancaneala Aristocrata)
hai nu fi rusinoasa, poti comenta despre mini-me:)))
#34084 (raspuns la: #34082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marsul Fotografilor - de mircea bezergheanu la: 27/01/2005 05:13:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Maine voi face rost de documentatia necesara ptr. un ONG. Acum ce facem sa profitam de situatia ivita si sa atragem atentia asupra noastra?
Ar trebui sa fabricam o stire care sa fie preluata si distribuita pe cat mai multe canale. Cati fotografi citesc aici, cati fotomagazin, cati badorgood, fotodigital, punctum etc? Stabilim o zi si mergem cu mic cu mare la Bucuresti in fata ministerului cu pricina. Vine fiecare cu aparatul si cu o poza inramata sau nu, stabilim in prealabil 3-4 persoane care sa ne reprezinte in cazul in care audienta noastra este aprobata si iaca primul pas. Pe mine ma costa un drum la Bucuresti. Nu vreau sa ratez momentul in care apare Dinu cu o cutie de pantofi, cu o gaurica, pe post aparat foto atarnand de gat. Ca poza vine cu una de-a lu Nea Nicu si sa vezi atunci Stirile ProTV!Care nu vine "masa-i curva si tasu' poponar".
Ar fi o probleme cu aprobarea unei demonstratii, nu stiu cat dureaza asta, dar nu este ceva imposibil.
Asta daca nu va e rusine cu noi! Asa vedem si cati fotografi sunt in Romania, in primul rand as vrea sa-i vad pe "fotografii anilor" ei fiind deja mediatizati, pot da greutate demersului. Acum, nu ca mi-ar fi rusine sa merg alaturi numai de amatori inimosi care de multe ori...
Bucuresti, mingea e la tine!

Daca aberez, scuze!
Mircea B.
#34673 (raspuns la: #34665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'Draga alt Mircea, Ma bucu - de mircea bezergheanu la: 01/02/2005 21:46:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
'Draga alt Mircea,

Ma bucur ca te-ai schimbat si organizarea organizatiilor nu-ti da pace.
Dupa cum arata forumul asta si altele cred ca nu te implici suficient, insa.
Nu cheltuiesti destul si bateria la telefon vad ca nu te tine prea mult.
Iti dau eu un sfat gratis: suna-i sau scrie-le urmatorilor -
Ionut Macri, Gabi Hirit, Gabriel Hennesey, Cosmin Gogu, Cosmin Bumbutz, Ionut Staicu,
Ciprian Tantareanu, Nicu Cosniceru, Alex Galmeanu, Doru Amariucai, Florin Andreescu,
Alexandru Paul, Gin, Cornel Lazia...si incearca sa-i convingi sa iasa in fata guvernului
si sa ceara drepturi egale lor, tie. E ca si cum un fobalist de la divizia judeteana, sa-l numim Nelu, s-ar
duce sa se bata pe umar cu Hagi, Mutu, Chivu, Popescu samd si sa le propuna o crestere de salariu, drepturi egale, clienti mai buni
pentru el, fiindca si el da cu piciorul in minge duminica, pe stadion, printre coji de seminte."

Reactiile negative la o idee pe care eu o conside buna nu au intarziat sa apara. Este un mesaj primit de la un asa zis Gabi POPESCU, pe bad or good.com
Ce parere aveti? In prima faza m-am amuzat de incercarea clara de manipulare, maimutoiul se bazeaza pe faptul ca o asemenea chestie va declansa o reactie necontrolata din partea mea, moment in care ar fi jubilat autosatisfacut de capacitatile lui.
Ce ma face sa fiu trist este faptul ca personajul cu pricina zburda fara probleme prin batatura BoG, impartind in stanga si-n dreapta sfaturi mulate pe topor.

Oare de ce ma mira faptul ca andrei p, nu suporta un grup organizat?
Traiasca DEZBINAREA!!!

Cand ma trezesc discutam si de lucruri serioase.
Mircea BEZERGHEANU.



#35131 (raspuns la: #35113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A nu putea fi singur e o boala rusinoasa - de ondine la: 10/02/2005 14:05:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Citind anumite randuri mai jos imi aminteam cand am fost la un schit uitat in munti, unde traia un singur calugar, si cineva l-a intrebat cum de rezista singur, acolo, tot timpul. La care el a replicat : nu sunt singur, sunt cu Dumnezeu.

Pe de alta parte, singuratatea e ceva profund uman…Si Isus, pe cruce, a avut un moment de singuratate (Eli, Eli, lama sabahtani…) si poate acela a fost momentul cel mai trist, cel mai apasator. Si poate ca nu « s-ar fi facut om » indeajuns, daca nu ar fi existat si momentul acela.

Dar mai exista si singuratatea printre oameni, in raport cu ei. La acest capitol, singuratatea nevoita (si neacceptata), aceea care e rezutatul unor imprejurari, mi se pare putin semnificativa. Poate ca pe un om destept il poate face mai destept, dar in rest…cred ca nu face decat sa nasca frustrari. E un accident nefericit…si numai cine stie sa faca ceva bun din ceva nefericit, poate sa nu iasa mutilat dintr-un astfel de accident.

Singuratatea voita (cu tot dinadinsul), imi starneste si ea semne de intrebare. Nu stiu daca isi poate dori cineva cu adevarat sa fie singur, nelimitat. Ar trebui sa fii cumva in extrema cealalta, sa-ti urasti semenii, ca sa vrei sa te tii cat mai departe de ei (vorbesc in continuare de singuratatea in raport cu oamenii).

Cea care mi se pare cea mai interesanta e singuratatea ca stare de spirit, de fond. Acel tip de singuratate care, intr-un fel, e un dat. Care se naste in mod firesc din diferentele fata de ceilalti. Nu implica neaparat izolare, dar pe de alta parte orice apropiere devine mai devreme sau mai tarziu o tristete in plus, aceea de a resimti, de a-ti readuce aminte de aceste diferente. De a realiza ca nu poti fuziona decat pana la un anumit punct si de acolo…ei bine, da, de acolo poti incepi sa vorbesti cu adevarat de singuratate. Adica de a fi singur cu tine. Pana la urma, cred ca orice om o are (revin la ce spuneam, humanum est), dar proportiile difera foarte mult. Ca si gradul de constientizare, evident.

Orice am face si oricat nu ne-ar placea sa o credem, toti avem un prag dincolo de care suntem numai cu noi insine. De altfel, de asta vorbea si Beigdeber. Un prag dincolo de care nu ne mai putem minti, si n-avem ce face, trebuie sa ne privim in fata. Chiar daca asta inseamna vizualizarea unui mare gol…si poate aici e esenta problemei si ceea ce ne mâna sa fugim catre altii, ca sa ne ascundem mai bine de noi insine. Cred de fapt aceasta e adevarata boala. Si e atat de urâta, incat preferam sa improscam cu noroi tot ce ne aduce aminte de asta. Un om caruia nu ii este bine si singur este un om caruia nu ii e bine cu propria persoana… Din punctul meu de vedere e un handicapat. Si nu folosesc termenul la modul peiorativ, nici o jignire. E un om caruia ii lipseste ceva esential : propria sa persoana.

Raportat si mai precis la relatiile sentimentale (fiindca in functie de ele resimtim cel mai des si mai acut singuratatea), e mai degraba jalnic, si poate ca asta e cu adevarat rusinos, sa ai nevoie de altii mai mult pentru a uita de tine, evitand si amanand astfel sa te auto-educi, sa te cunosti, sa te stapanesti. Sa incerci sa-ti acoperi lipsurile cu ce pescuiesti de la altii...Nu ai cum sa fii un om liber si un om intreg. Si daca e asa, nici nu poti primi sau darui mare lucru. Doar asa, dramuit, ca un schimb intre inchisoare si lumea de afara.

A depinde de cineva anume nu are cu nimic de-a face cu iubirea, dimpotriva. Cred ca numai un om liber este capabil de o iubire adevarata. Iar acela stie la fel de bine sa isi asume si propria-i singuratate. Si asta nu-i usor deloc de asumat, dar cine a zis ca lucrurile bune sunt usoare ?

Contrariul pacatului nu e virtutea, ci libertatea.
Cred ca le e rusine ca sunt r - de Cristall la: 20/02/2005 15:11:11
(la: Romanii vazuti de romani)
Cred ca le e rusine ca sunt romani, la ce renume ne-am facut peste hotare...Dar oare ar avea de ce sa fie mandri?
Si totusi e putin exagerat...nu trebuie sa isi picteze steagul tarii pe frunte...dar nici sa ascunda cu asa inversunare de unde provin.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...