comentarii

O minte stralucita devine o avere imensa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Operatiunea "Peregrinii" - de anita47 la: 29/02/2004 04:39:17
(la: Refugiat politic: de ce si cum ai fugit din Romania?)
Operatiunea "Peregrinii" - redutabila sursa de imbogatire pentru agentii acoperiti
=====
Emil Berdeli
Dezbaterile pe marginea cazului Pacepa aduc in discutie, din nou, faptul ca fostul Serviciu de Informatii Externe a functionat inainte de 1989 ca un veritabil "sereleu" comunist. O intreprindere care a bagat bani grei atat in vistieria statului, cat si-n buzunarele propriilor ofiteri. In episoadele noastre anterioare privind serviciile secrete romanesti, am mai abordat acest subiect. Dupa cum scriam atunci, spionajul romanesc din perioada comunista se specializase nu atat pe strangerea de informatii, cat pe procurarea de aur, valuta forte sau alte valori. Nu doar ofiterilor conspirati peste granita din Directia de Informatii Externe (DIE) li se permitea sa faca afaceri, ci si celor din tara. Operatiunea "Peregrinii" este elocventa in acest sens. Din pacate, operatiunea "Peregrinii" a adus deservicii atat de mari Romaniei, incat si-n ziua de azi tragem ponoasele, mai ales ca o buna parte din victimele acestui rusinos episod, sau rudele lor, sunt in viata.

In vara anului 1970, cu aprobarea conducerii superioare a partidului comunist, Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii Statului, a ordonat declansarea operatiunii cu nume de cod "Peregrinii". Scopul acesteia: sa se obtina valuta forte si bunuri mobile, in primul rand de la rudele din strainatate ale romanilor care doreau sa paraseasca definitiv tara. Cu alte cuvinte, conducerea superioara de partid, in frunte cu Ceausescu, hotarase sa-si vanda pe bani grei concetatenii. Nu conta ca acestia erau romani, etnici germani sau evrei. Fiecare avea un pret. Actiunea in sine a fost coordonata de catre Directia de Informatii Externe, unitate de elita a Securitatii.

Prima etapa: depistarea potentialilor clienti
Pentru cei mai tineri dintre cititorii nostri, amintim ca pe vremea regimului comunist a dori sa pleci din Romania era practic un delict. Cei care-si manifestau aceasta intentie erau tratati ca niste tradatori. Asta pana ce comunistii au constatat ca emigrarea poate fi o afacere extrem de banoasa.

Prima faza a operatiunii "Peregrinii" a fost depistarea celor care voiau sa paraseasca Romania. Apoi, o armata de ofiteri de Securitate sub acoperire de functionari in administratia de stat sau avocati a intrat in legatura cu potentialii emigranti. Mecanismul era urmatorul: persoana care dorea sa emigreze stabilea impreuna cu agentul conspirat suma ce-ar urma sa fie donata statului de catre el sau rudele sale din strainatate, in cazul plecarii definitive din tara. Nu era vorba doar despre bani, ci si despre autoturisme sau imobile proprietate personala.

O mare enigma - sumele subtilizate
Cand treaba a fost pusa pe picioare, ofiterii din DIE au observat ca operatiunea "Peregrinii" le poate aduce si lor substantiale venituri. Asa ca s-au pus pe treaba, incepand sa doseasca in propriile buzunare o parte din sumele "donate" statului de catre emigranti.

Ancheta asupra acestei actiuni, facuta cu ocazia defectiunii generalului Ion Mihai Pacepa, in 1978, a scos la iveala faptul ca statul roman a castigat peste 6 milioane de dolari. Nu se cunosc insa, nici macar cu aproximatie, sumele deturnate de catre ofiterii de Securitate angajati in stoarcerea de fonduri de la cei care doreau sa paraseasca definitiv tara, cu toate ca se stia pana la cel mai inalt nivel al DIE faptul ca o mare parte din agenti subtilizasera sume importante de bani.

Darea in vileag s-a facut din SUA
Va dam doar un exemplu, extras din arhivele Securitatii. Numai la plecarea unui grup de patru persoane, doi medici si doi ingineri, colonelul Constantin Mazilu, acoperit cu functia de consilier la Presedintia Consiliului de Ministri (Guvernul de pe atunci), a dosit cel putin 2.000 de dolari si o considerabila suma in lei. Informatia n-a transpirat din Romania, ci tocmai din Statele Unite, unde se stabilise Gavrila Cacuci, unul dintre medici. Acesta i-a povestit unui agent acoperit al DIE - nume de cod "Sandulescu" -, ca i-a dat lui Mazilu suma de 9.000 de dolari drept "taxa de emigrare". La randul sau, "Sandulescu" a raportat informatia la Bucuresti, unde s-a constatat faptul ca ofiterul cu acoperire de consilier la Guvern nu depusese la casierie decat 7.000 din cei 9.000 de dolari primiti. Tot atunci s-a descoperit ca Mazilu isi "trasese" un mic comision de la cei doi ingineri si celalalt medic: nu mai putin de 35.000 de lei, ceea ce, la acea vreme, insemna mai mult decat jumatate din pretul unei Dacia 1300.

Cazuri precum cel de mai sus sunt nenumarate, iar coruptia se instalase la toate nivelurile ofiterilor angrenati in "Peregrinii". Acesta a fost si motivul pentru care s-au luat niste masuri drastice de urmarire a banilor si de conspirativitate, insa fara rezultate notabile, mai ales in ce priveste stoparea dosirii unor importante sume.

Conturi ratacite si musamalizari
Desi faptul era in flagranta contradictie cu legislatia de atunci, seful DIE, Nicolae Doicaru, a aprobat deschiderea, la Koln, a unui cont cu banii primiti de la cei care urmau sa plece din tara (peste10.000 de dolari). La acea vreme, generalul Pacepa a vrut sa transfere banii din acel cont in Elvetia, pentru finantarea operatiunii "Bujorul", dar n-a reusit. In prezent, nu exista date despre aceasta operatiune, dar nici nu se stie ce s-a facut cu banii din contul de la Koln. Conform documentelor Securitatii, acesta a fost gestionat "necorespunzator" de catre ofiterii DIE. Traducand din limbajul de lemn al epocii, "necorespunzator" insemna ca o buna parte din suma depusa la Koln a disparut fara urma. Intreaga afacere a fost musamalizata de catre Doicaru. Daca Ceausescu ar fi aflat ce sume vehicula DIE prin strainatate, ar fi cazut multe capete. Si asta pentru ca el dorea sa detina controlul asupra marilor afaceri, fie ele si de spionaj.

Casa conspirativa "Minerva"
Operatiunea "Peregrinii" a continuat, iar rapoartele intocmite la inceputul anului 1971 scoteau la iveala faptul ca totul mergea struna. Sute de oameni paraseau definitiv Romania, depunand in "fondul sinistratilor" sume care variau intre 5.000 si 10.000 de dolari.

In vara anului 1971, Nicolae Doicaru ii aproba generalului Eugen Luchian, unul dintre principalii responsabili ai operatiunii "Peregrinii", "infiintarea casei conspirative "Minerva"" in Soseaua Mihai Bravu nr. 53-55. De fapt, o garsoniera, unde s-au purtat discutiile intre ofiterii de Securitate sub acoperire de functionari publici si cei care doreau sa emigreze. De pe urma acestor intalniri conspirative au ramas doar niste chitante intr-un singur exemplar, pe numele a sute si sute de oameni. Si acestea dovedesc faptul ca sumele erau mai mult decat substantiale pentru acele vremuri, de obicei intre 5.000 si 10.000 de dolari.

Pana si puscariasii puteau pleca
N-a trecut mult timp si retelele infiltrate in strainatate pentru operatiunea "Peregrinii" au inceput si ele sa produca bani buni, storsi de la cei care aveau rude in Romania. Afacerea devenise deosebit de rentabila, insa mintile sprintene din Directia de Informatii Externe s-au gandit ca pot obtine si mai mult. Asa ca s-au cerut bani celor care voiau sa emigreze si pentru scolarizarea din Romania ori pentru diferite cursuri de perfectionare absolvite in tara. Coarda a fost intinsa la maximum. Au fost scoase la mezat si persoanele condamnate pentru diverse prejudicii aduse economiei nationale, ale caror zile de detentie urmau a fi achitate de catre rudele sau prietenii din strainatate. Masura nu numai ca era ilegala, chiar si pentru un regim comunist, dar intra in contradictie cu acordurile si conventiile la care Romania aderase. Setea de valuta era insa atat de mare, incat, bineinteles ca orice puscarias, nu doar cei care se faceau vinovati de infractiuni economice, ar fi fost liber, daca cineva din Occident platea pentru el.

O avere stransa in doar sase luni
La un moment dat, Ceausescu a dorit sa intre intr-o aparenta legalitate, incercand sa transforme in lege ordinele secrete si ilegale ce priveau vanzarea de oameni. A fost o miscare total gresita. Lumea civilizata, desi avea de multa vreme informatii neoficiale in privinta emigrarilor cu cantec din Romania, n-a acceptat asa ceva. Din acel motiv, in decembrie1973, Emil Bobu, pe atunci ministru de interne, a ordonat incheierea operatiunii "Peregrinii", ca urmare a unor "ecouri negative din presa internationala", dupa cum consemneaza documentele Securitatii. In realitate, era vorba despre presiunile pe care Occidentul le facea la adresa Romaniei si despre amenintarile cu sanctiuni economice drastice. Atunci, Ceausescu era inca pe val si nu-si putea permite o disputa pe aceasta tema. Oficial, operatiunea "Peregrinii" nu mai exista.

Ultimul raport al generalului Eugen Luchian, principal responsabil al operatiunii, mentiona ca doar in primele sase luni ale anului 1973 s-au strans de la cei care doreau sa emigreze, mai precis 237 de persoane, urmatoarele sume si valori: 555.499 de dolari SUA, 3.316.101 de marci vest-germane, 112.100 de franci francezi, 475 de coroane suedeze, 2.120 de lire sterline, 50.000 de silingi austrieci, 28.868 de franci elvetieni, 990.827 de lei, bijuterii din aur in greutate de 474,70 g, o garsoniera, alte bunuri in valoare de 1.740 de marci vest-germane.

O avere imensa, stransa in doar jumatate de an. Cat s-a strans in cei trei ani cat a decurs operatiunea "Peregrinii" nu se va sti niciodata cu exactitate. Cert e ca o mare parte din ofiterii care au participat la actiune au facut bani cu ghiotura. Iar buhul s-a dus asa de tare, incat si dupa ce s-a ordonat la cel mai inalt nivel suspendarea operatiunii, multe dintre cadrele DIE sau angajatii Comisiei guvernamentale de pasapoarte si vize au continuat sa perceapa in beneficiu propriu diverse taxe de la persoane care urmau sa plece definitiv din tara.

Generalul Luchian - tapul ispasitor
Spuneam la inceputul acestui material ca operatiunea "Peregrinii" a adus statului peste 6 milioane de dolari. Dar un simplu calcul ne arata ca in doar 6 luni s-au obtinut aproape trei milioane de dolari. E greu de apreciat intreaga suma si pentru faptul ca DIE a deschis o serie de conturi in strainatate cu acesti bani, care, dupa cum s-a vazut si in materialul nostru, s-au "evaporat" in diverse operatiuni.

Dupa defectarea generalului Pacepa, in vara anului 1978, ancheta Securitatii a scos la iveala faptul ca generalul Eugen Luchian detinea o avere considerabila, pe care n-o putea justifica. Din acest motiv a fost condamnat la 8 ani de inchisoare, punandu-i-se in sarcina diverse infractiuni. Banuim ca Luchian nu a avut parte de un proces corect, fiind de fapt tap ispasitor mai mult din cauza defectarii lui Pacepa decat din cauza faptului ca ar fi bagat mana in borcanul cu miere in timpul operatiunii "Peregrinii". Vinovatia lui Luchian era de fapt vinovatia unui regim politic ce initiase o mare ticalosie: vanzarea propriilor cetateni ca pe niste vite.

Si generalul Pacepa cunoaste multe despre operatiunea "Peregrinii". Avea o functie importanta in acea perioada - adjunct al sefului Directiei de Informatii Externe, ca sa nu mai vorbim despre cea politica, de secretar general al Ministerului de Interne -, iar numele sau apare in documentele legate de aceasta operatiune.

Despre acest subiect ar putea discuta Pacepa, daca doreste sa-si ajute tara, dupa cum declara recent. Nu injurandu-si la nesfarsit adversarii, fara a scoate o vorba despre marile operatiuni in care a fost implicat. El este unul dintre cei care ne pot spune si unde au ajuns o parte din banii storsi din aceasta afacere.

Numai clarificand din toate punctele de vedere asemenea actiuni si asumandu-ne un trecut care uneori nu ne onoreaza, putem sa ne plivim tara de "buruienile comunismului", ca sa-l citam tot pe generalul Ion Mihai Pacepa. Mai cu seama ca operatiunea "Peregrinii" a fost una dintre cele mai rusinoase initiative ale regimului comunist din Romania.

GARDIANUL

=====

SE AFLA PE "DRUM" UN MATERIAL IDENTIC CU ACESTA,POSTAT DE UN "ANONOM".
ANONIMUL SUNT TOT EU SI ROG CA MATERIALUL SA NU FIE LUAT INCA O DATA IN CONSIDERATIE!!!




*** - de maan la: 11/02/2009 14:04:58 Modificat la: 11/02/2009 14:15:53
(la: Convergenta inspre nimic)
nu. nu-ti pierzi sufletul acumuland cunostinte si-alte averi.
doar daca inveti capeti constiinta de sine.

nu-nteleg de ce-i dispretuieste toata lumea pe cei care vor bani, pe bune!
de parca mintea stralucita si sufletul frumos ar fi incompatibile cu o stralucita situatie financiara.
Cămaşa unui om fericit - de Tot Areal la: 12/05/2009 09:09:06
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Se spune că, odată, un împărat s-a îmbolnăvit grav. A fost consultat de o mulţime de medici, dar nici unul nu a reuşit să-i dea vreo şansă de vindecare. Văzând că medicii nu-i găsesc leacul, în cele din urmă a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus că, dacă va reuşi să îmbrace cămaşa unui om cu adevărat fericit, se va face sănătos. Şi cum oamenii în asemenea situaţii uită de Dumnezeu, uită că e păcat să apelăm la vraci, la bioenergie sau alte mijloace oculte şi fac orice, numai să-şi rezolve necazul, n-a mai stat pe gânduri şi a început să pună în practică sfatul vraciului.
Imediat câţiva slujitori au fost trimişi în toată lumea să caute un om fericit, să-i ceară cămaşa şi să i-o aducă împăratului. Aceşti slujitori au bătut la poarta unui alt împărat şi i-au spus:
- Măria ta, nu eşti tu cel mai fericit om? Eşti doar un împărat puternic. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem împăratului nostru.
- Eu fericit? Nu am fost niciodată. Mereu sunt îngrijorat că voi fi atacat, că voi avea războaie. Sunt neliniştit şi nu am niciodată somnul tihnit. Să ştiţi că nu sunt deloc mulţumit şi fericit.
Auzind aşa, slujitorii au plecat trişti mai departe şi au bătut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, şi i-au zis:
- Domnule, noi credem că având de toate şi fiind foarte bogat, dumneata eşti tare fericit. Nu-i aşa? Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- Vă înşelaţi amarnic dacă voi credeţi că eu sunt fericit. Cum aş putea fi fericit de vreme ce mereu mă tem că voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu mă neliniştesc gândindu-mă cum să-i investesc cât mai bine, cum să-i fac să sporească mai repede. Mă gândesc apoi cui să-i las ca moştenire pentru a nu se risipi.... Şi mai am multe alte temeri. Vă spun că nu sunt şi nu am fost niciodată fericit.
Slujitorii merg mai departe şi bat la poarta unui om învăţat.
- Domnule, dumneata, care ai o faimă de om învăţat, cu siguranţă, trebuie să fii şi tare fericit. Cunoşti atâtea lucruri, ai dezlegat atâtea mistere! Nu se poate să nu fii fericit. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- N-am găsit încă fericirea. Aşa credeţi voi că eu sunt fericit? Vă înşelaţi. Cum descopăr un adevăr, o noutate, mintea mea devine iar neliniştită. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodată fericit. Credeţi-mă!
Acei slujitori începeau să fie descurajaţi. Nu mai ştiau la ce poartă să bată. Dar le era ruşine să se întoarcă acasă fără această cămaşă, fără să împlinească această misiune. De aceea, abătuţi şi obosiţi s-au retras într-o pădure. S-au aciuat lângă o colibă, la rădăcina unui copac bătrân. Cum stăteau ei lângă copac, gata să adoarmă de obosiţi ce erau, aud din colibă, pe cineva rostind următoarele cuvinte: "Doamne, ce fericit sunt că şi azi am avut cele de trebuinţă vieţii mele! Doamne, ce fericit sunt că şi azi am întâlnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....." Când au auzit, acei slujitori au năvălit în colibă să vadă cine rostise aşa cuvinte. Intră înăuntru şi găsesc un om în genunchi, cu mâinile ridicate către cer, care se ruga. Îl întreabă imediat:
- Omule, e adevărat că eşti fericit, aşa cum spui?
- Da, sunt foarte fericit fiindcă azi Dumnezeu m-a ajutat şi l-am simţit alături. Iar acum mă culc liniştit. Sunt foarte fericit că a venit primăvara, că au înflorit pomii, a răsărit iarba, au început găinuşele să se ouă. Ce vreţi mai multă bucurie ca asta?!
- Am vrea să te rugăm ceva: noi îţi plătim cât vrei dumneata, dar dă-ne cămaşa dumitale. Dacă împăratul nostru o va îmbrăca, se va face sănătos. La care omul din colibă le răspunde:
- Dar eu sunt aşa de sărac încât nici nu am cămaşă...
___________________________________________________________________________
Fericirea cea adevărată este cea sufletească, lăuntrică. Oamenii caută o fericire pământească, ce pleacă din afară. Se trudesc oamenii să facă mai întâi bogăţii, să se umple de bani, de plăceri şi de mărire lumească. Fericirea după care umblă cei mai mulţi constă în dorinţa de a avea spor la averi, belşug şi sănătate. Sunt bune şi acestea şi au şi ele rostul lor, dar nu valorează nimic, n-au nici un preţ, dacă nu sunt puse toate în slujba mântuirii sufleteşti.
Lumea doreşte o fericire pământească, care n-are nimic cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă, e foarte primejdioasă.
Câţi săraci nu s-au îmbogăţit şi au uitat cu totul de suflet! Când umblau cu pantalonii cârpiţi, cu opinci în picioare şi trăiau în modestie şi sărăcie, mergeau la biserică şi se rugau; erau blânzi, liniştiţi, ruşinoşi şi temători de Dumnezeu. Aşa îşi creşteau şi copiii, dar de îndată ce au dat de bani s-au pus pe chefuri şi petreceri, împodobindu-şi casele cu fel de fel de lucruri şi mobile costisitoare. Toate acestea i-au făcut să uite pe Bunul Dumnezeu şi s-au îndepărtat astfel de Biserică uitând că mai sunt creştini.
#436850 (raspuns la: #435921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Luati-ma de par !!! - de Alice la: 12/12/2003 13:36:09
(la: fiola de SQL)
1. ca-s prea naiva, ca sa nu zic de-a dreptul - proasta!
2. apoi invatati-ma ce-i aia o mincinuna curata si cum poti descoperi "facaturile", cand n-ai ocazia sa le privesti in fata, si, par ailleurs, sa scuipi contra vantului, doar din dorinta de-a nu le face rau,incredintat ca oamenii nu-s dobitoace, cum ti se pare, la un moment dat...
3. c-apreciez curajul de-a avea parerea TA si de-a o spune-asa cum e, in fata lumii, asumandu-ti consecinte ce s-or dovedi fatale-n timp sau, dimpotriva.
4. c-apreciez mintile stralucite in lupta dreapta, barbateste, nu pe din dos, cu sisu-n maneca.
5. si ca dispretuiesc din rasputeri golanii, tzatzele si ipocritii.
6. asa cum incerc sa deplang nenorocirea celor invinsi, incapabili de-a recunoaste superioritatea celui ce intinde mana catre ei, cu respect.
7. ca sper ca nu exista-n batalia mintii cine-nvinge sau cine pierde ...caci AMANDOI castiga, atata timp cat, din orgoliu, nu-ti vine-asa ... sa te ridici mai sus decat ai demonstrat ca poti sa urci.
8. ca indraznesc sa spun aici, direct, ca vom fi capabili sa recunoastem adevarul (valoarea, pan la urma) si sa-l pretuim chiar si atunci cand ne umbreste cateodata...
9. si ca frustrarile pe care toti le-avem ne sunt date doar sa demonstram ca le putem invinge ...si c-asa dam, pana la urma dovada, masura adevaratei noaste superioritati.
10. ca stiu ca tot ce-am scris mai sus e perimat.

Luati-ma de ciuf, si dati-ma va rog afara, de nu sunteti de acord macar cu jumatate din ce-am scris ...pesemne voi iesi de una singura, cand imi voi lua seama, intr-o zi, si voi vedea ca locul meu e printre cei asemeni mie...(eu inca sper ca-i la Luneta si nu aiurea!)!
Sa-mi spuneti, va rog din nou, de nu sunt multi aici, ca mine ...voi disparea, promit solemn ... nu voiesc a jigni ori lua partea nimanui.
Cu-atat mai putin mie.
#6492 (raspuns la: #6454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin Faramita - artistului si omului - de DORU E la: 08/01/2004 11:02:39
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Dat fiind faptul ca si eu sint fost emigrant ( plecat din Rom. de peste 30 de ani) .
In primul rind te felicit si-ti urez mult succes si reusinta in continuare .
Cu un lucru nu sint de acord , cu popularizarea experientei tale .
Pina la virsta mea , (52) nu am cunoscut pe cineva care a reusit sa faca avere fara a i se "oferi o sansa" .
Asta imi aminteste de o anegdota :
Ion , ajuns la virsta de 100 de ani , cu o avere imensa de citeva miliarde de dolari , isi sarbatoreste onomastica . Ziarele ajung la el si-i este lut un interviu la care e intrebat cum a ajuns la aceasta fabulosa avere . La care nea Ion raspunde :
-Toata viata am muncit greu , f. greu . La virsta de 13 ani am primit cadou de la parinti prima mea gaina . Si am avut grija de ea si gaina me-a facut 10 oua. Cinci oua le-am vindut si gainile cumparate cu banii cistigati mi-au facut alte oua, si asa mai departe pina cind la virsta de 18 ani am putut sa-mi cumpar o vaca , care mi-a facut un vitel , pe care l-am crescut si de la care mi s-au inmultit vitele si la virsta de 30 de ani , aveam un grajd intreg . Transformarea adevarata am avut-o la virsta de 40 de ani , cind am avut surpriza sa primesc o mostenire de la un unchi din America de un miliard de dolari , pe care de atunci i-am inmultit . Asa am devenit miliardar

Florine , nu te cunosc , dar iti dau un sfat : oamenii sint rai , gelosi si au ochii mari . Eu nu stiu cum ai reusit asa de bine , fara sa ti se ofere o sansa . Te cred ca ai muncit mult si ca ai suferit ani de zile , dar ai reusit . Nu esti singurul care a trecut prin asta .
Si eu am muncit , si eu am o casa si o familie si nu-mi e rusine cu ce am realizat . E putin , dar e al meu .
Sfatul meu este sa cobori de pe comentariul acesta .
Multa sanatate si noroc in continuare
#7801 (raspuns la: #7646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata ...,ca DESTIN intr-o IUBIRE PURA(continuare) - de DESTIN la: 03/05/2004 19:24:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
...Imi zboara gandul la templele unor vremuri apuse de mult...la semnificatia lor,la zeitatea inchisa in semn de pretuire...
Imi imaginez un TEMPLU AL ZILELOR NOASTRE,in care nu zeul sa fie semnificantul ci niste personaje metaforice:GENEROZITATEA si DARUIREA,DRAGOSTEA si LOIALITATEA,RESPECTUL si ADEVARUL...Ar trebuii ca omenirea sa le ridice - daca nu temple,atunci - simboluri satuare;nu sa li se inchine dar sa li se aplece cu credinta adanca.Cu siguranta lumea ar capata o alta calitate..."gazduind" IUBIRE PURA in eternitate.Astazi ,semenii nostri- mahniti de neincredere sunt reticienti in fata adevarului,a iubirii autentice...fiinta telurica si calda, prin minte inima si trup ador imensa necesitate ...IUBIREA PURA...
Claudia Clara"dar eu uit mereu ca nu e toata lumea ca mine" - de DESTIN la: 22/07/2004 04:03:51
(la: Spectru neodihnit)
Astazi ,semenii nostri- mahniti de neincredere sunt reticienti in fata adevarului,a iubirii autentice...fiinta telurica si calda, prin minte inima si trup ador imensa necesitate ...IUBIREA PURA...Toate acestea pot spune ceva...?Nu, cu siguranta ...mult mai cuprinzator este mesajul tau.Minunat,minunat continut de trairii.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

iata ce am gasit! pt destin - de dinisor la: 10/09/2004 00:02:50
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
"...Imi zboara gandul la templele unor vremuri apuse de mult...la semnificatia lor,la zeitatea inchisa in semn de pretuire...
Imi imaginez un TEMPLU AL ZILELOR NOASTRE,in care nu zeul sa fie semnificantul ci niste personaje metaforice:GENEROZITATEA si DARUIREA,DRAGOSTEA si LOIALITATEA,RESPECTUL si ADEVARUL...Ar trebuii ca omenirea sa le ridice - daca nu temple,atunci - simboluri satuare;nu sa li se inchine dar sa li se aplece cu credinta adanca.Cu siguranta lumea ar capata o alta calitate..."gazduind" IUBIRE PURA in eternitate.Astazi ,semenii nostri- mahniti de neincredere sunt reticienti in fata adevarului,a iubirii autentice...fiinta telurica si calda, prin minte inima si trup ador imensa necesitate ...IUBIREA PURA..."

sunt cuvintele tale... si sunt frumoase...dar totusi nu am raspunsul la intrebarile mele: ce faci cand nu gasesti jumatatea, cand obosesti sa cauti , cand renunti din teama, cand pasesti in directie opusa doar ca sa eviti a intalni fetze ascunse, cand esti aproape de destinatie dar nu stii...?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
francmasoneria si alte aspecte - de spirit_intelept la: 20/05/2005 10:28:56
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
E bine cand exista activitate pe forum, fiindca pentru oamenii inteligenti schimbul de idei este o activitate constructiva. Am sa raspund pe scurt la cele 3 posturi aparute intre timp:

1. Pentru ella25 - se pare ca nu te dezici de rautatile tale. Nu sunt in nici un fel "trimis voluntar". De fapt, dupa cum am spus intr-un reply, am revenit pe forum dupa mai multe luni in care nu m-a interesat ce se zice pe aici, si atunci am revenit fiindca am vazut din nou pe Google acest link. Eu oricum am o anumita consecventa si in general imi place sa nu las lucrurile neterminate.
Chiar in legatura cu tine, nici macar nu am avut intentia sa-ti raspund ca sa-mi sustin ideile si faptul ca ti-am raspuns s-a datorat doar celor care au dorit sa afle care sunt argumentele mele la prostiile pe care le-ai scris.
Iti multumesc totusi pentru urari si intr-adevar sper ca practica yoga sa ma ajute cat mai mult din punct de vedere spiritual.

2. Pentru ampop - Despre protocoalele "inteleptilor" Sionului, exista mai multe teorii. As fi curios unde ai gasit argumentele impotriva credibilitatii lor. Ca surse relativ la ele, poti consulta introducerea de la:
http://www.dezvaluiri.as.ro/protocoale.htm
in care se prezinta mai multe fapte din istoria acestor documente.
In legatura cu poporul evreu, personal nu am nimic impotriva lor. Chiar am prieteni evrei, cu care am desfasurat relatii profesionale si in acelasi timp MISA are curs de yoga deschis in Israel. Il cunosc personal pe acel instructor din Israel si este o persoana deosebita.
Exista totusi o anumita clasa evreiasca extremista, ultrareactionara, cu ale carei actiuni nu sunt in nici un fel de acord. Daca ai fost atent in aceste zile chiar Ariel Sharon a primit amenintari de la evrei extremisti (serviciile secrete israeliene ii numesc si mai dur "teroristi", fiindca au planuit si atacuri cu rachete impotriva unor moschei arabe).
E clar ca nu trebuie sa confundam evreii de buna credinta cu acesti extremisti si fanatici religiosi, care se cred "poporul ales" si care chiar in multe documente istorice se considera mult superiori altor popoare sau religii, dupa cum nu trebuie sa confundam germanii cu nazistii.
In legatura cu Rotschild am sa povestesc un episod despre cum si-a creat el averea imensa. Acest episod este graitor relativ la abilitatea francmasonilor sa faca bani prin orice metode:
""" In timpul razboaielor napoleniene, Rotschild, care se afla in Anglia, avea cel mai bine pus la punct si cel mai rapid servici de informatii. Agentii lui il tineau la curent cu tot ce se petrece in Europa. Cand Napoleon a fost invins la Waterloo, Rotschild a aflat primul despre acest lucru si imediat a scos la vanzare la bursa toate actiunile pe care le detinea, la un pret derizoriu. Ceilalti participanti la bursa, vazand acest lucru, au presupus imediat ca s-a petrecut ceva rau si au inceput sa-si vanda si ei propriile actiuni la preturi de nimic. Profitand de aceasta, agentii secreti ai lui Rotschild au cumparat la preturi modice toate aceste actiuni. Cand vestea despre rezultatul bataliei a ajuns la Londra, evident ca la aceste actiuni le-a crescut pretul din nou, la valoarea lor normala, dar deja ele aveau un alt stapan. """
Oricum proba adevarului relativ la protocoalele masone, o reprezinta chiar actualitatea lor. Un exemplu graitor este protocolul XII, in legatura cu mass-media si controlul acesteia. Tinand cont ca protocoalele au fost redactate in 1897, acest capitol este cutremurator prin actualitatea lui. Vedem cum se recunostea inca de atunci rolul mass-mediei ca formator de opinie si cum inca de atunci s-a planuit subjugarea presei si in special al agentiilor de stiri pentru ca astfel oamenii sa poata fi manipulati. La ora actuala exista foarte multe exemple despre cum s-a reusit acest lucru si exista chiar liste de magnati francmasoni care conduc aceste trusturi media. Nu este intamplator faptul ca multi dintre acestia deja au aparut in diverse scandaluri, lumea incepand sa afle despre afacerile lor.
Si alte protocoale daca sunt citite cu atentie, desi sunt scrise cu un secol un urma, le regasim ca fiind foarte actuale si chiar putem afla din ele cheile care ne permit sa intelegem multe lucruri care se petrec in prezent. Chiar si numai acest fapt arata importanta lor deosebita si de fapt arata ca la modul practic aceste protocoale ii sunt de folos oricui care vrea sa inteleaga cu adevarat mecanismele politice si directiile catre care reprezentantii acestei secte satanice vor sa impinga omenirea.

3. Pentru donquijote - Personal cred ca acel site este mentinut de un entuziast si nu ca este finantat. De fapt chiar serverul pe care are hosting (as.ro) este un server pentru site-uri free.
In legatura cu Ceausescu nu sunt nostalgic in nici un fel dupa el. Dupa cum am mai spus, in timpul lui ceasca Romania a fost singura tara din lume in care yoga a fost interzisa si Grieg a fost inchis si in inchisorile securitatii si in azilul de la Poiana Mare, pentru a-i fi aplicat un "tratament" de distrugere psihica.
Oricum Ceausescu are si unele merite, ca de exemplu faptul ca a fost unul dintre putinii lideri din tarile Pactului de la Varsovia care au intretinut relatii cu tarile vesteuropene si SUA. Cum spunea Pacepa, "Ceausescu cu rusii sufla cand una calda cand una rece". Cand erau suparati de relatiile noastre externe, ceasca le furniza diverse planuri pe care serviciile noastre secrete le furasera din vest (gen planuri de rachete sau reactoare nucleare) si cu asta ii multumea oarecum.
In concluzie este bine sa respectam adevarul istoric. Daca tu ai gasit pe ( http://www.dezvaluiri.as.ro/ ) ceva care din punct de vedere al adevarului istoric nu ti se pare real, poti sa-mi spui si mie.
Si relativ la faptul ca ar fi "speculatii", eu dimpotriva am gasit pe site multe nume, cifre, date, etc. Daca vrei, putem eventual sa le verificam pe acestea si din alte surse.
Nu cred ca ideile respective pot fi acuzate de xenofobie. Dimpotriva, fata de alte popoare, romanii sunt foarte deschisi si primitori. Chiar se manifesta la ora actuala o foarte acuta tendinta de negare a valorilor proprii si de importare a celor vestice. Daca ar fi sa dau un exemplu, francezii sunt mult mai xenofobi. De la muzica si pana la termenii tehnici, la ei totul trebuie sa fie francez si din pacate asta e un motiv pentru care in unele domenii ei au ramas in urma.
Trebuie inteleasa clar distinctia dintre xenofobie si un nationalism armonios. De exemplu americanii, care au numai cateva sute de ani de istorie, isi stiu foarte bine presedintii, istoria nationala, etc. Poporul roman, care are mai multe mii de ani de istorie, ar trebui sa stie sa-si respecte mai mult valorile spirituale traditionale.

Spirit Intelept
#49955 (raspuns la: #49169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de cico la: 09/06/2005 18:32:31
(la: despre nimicul in sine)
... si Anisia sa ne dovedeasca "logic" ca datorita papanashilor facuti lui Hagi de nevasta-sa dadea el golurile acelea... :)))

ps "In spatele oricarei minti stralucite de barbat se gaseste o minte si mai stralucita de femeie" (autor necunoscut, probabil femeie; paleolitic sau neurasic)
#54082 (raspuns la: #54035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Radu Herjeu la: 21/09/2005 14:44:03
(la: Povestiri fara sens - Alex)
Da, cred ca da... Cred ca toti colectionarii de goluri devin un gol imens... pana la urma. Nu stiu insa daca, in afara vietii (notiune abstracta si banala), ii mai colectioneaza cineva. Poate doar cei ce tin la ei...
Si nu cred ca exista oameni fara goluri.
#73655 (raspuns la: #73395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru mine - de gigi2005 la: 19/04/2006 22:21:38
(la: Un domn Trandafir contemporan cu noi)
in viatza mea au existat doi oameni importanti: tatal meu si bunicul din partea mamei.
Tata, desi nu avea decat 7 clase, a fost un erudit. Stia istorie ca un profesor, geografie, fizica , algebra si geometrie pe care le-a invatzat singur din cartile mele ca sa imi poata raspunde la intrebari, filosofie, literatura romana... Desena in carbune ca un artist si avea simtul culorii... Sa invatz cu si de la el era un joc, singura il puneam sa ma intrebe ce invatzasem. Il pasionau OZN-urile si fenomenele paranormale. S-a stins prea devreme, la epidemia de meningo-encefalita din 1996.

Bunicul meu a fost un boier adevarat. Nu avea scoala multa dar i-a placut pamantul si munca. Oamenii il respectau pentru ce era si nu de frica lui. A luat-o de la capat de 3 ori: a muncit pamantul cu respect si i l-au luat la colectivizare. A facut in '57 o carciuma si peste cativa ani i-au daramat-o pentru ca pe acolo trecea soseaua spre Alexandria care trebuia latzita. Pe urma a cumparat oi si traia din branza, lana si carne mai bine decat multi. Avea o minte stralucita si era priceput la afaceri dar spre deosebire de miliardarii de carton de acum care arunca cu banii pentru ca sunt nemuncitzi, avea respect pentru bani si cheltuia cu chibzuintza. Pentru el revolutzia a venit prea tarziu.
Mi-e drag sa-mi amintesc de ei asa cum erau, frumosi si puternici fiecare in felul sau.Am scris de el la http://www.cafeneaua.com/node/view/4762#52444
#118053 (raspuns la: #118027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vise - de zaraza sc la: 19/08/2006 00:32:56
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Parerea mea e ca poti deveni credincios si daca n-ai avut nicio tangenta cu credinta. Familia, anturajul, totul a fost lipsit de religie. Si totusi la 24 de ani o minte libera devine si mai libera prin religie. Pentru ca intelege rostul religiei si ca aceasta nu ingradeste spiritul omului. A fost puterea exemplului.
Sint de parere ca cine doreste sa poata asigura copilului in scoala educatia religioasa, conform afirmatiei, daca nu crezi pierzi vesnicia, daca ai crede, cistigi totul. Lipsa unor cunostinte solide duce la inmultirea sectelor.

Invers, tatal meu a avut parte de educatie religioasa, dar in jurul virstei de 20 de ani si-a pierdut credinta. Erau anii 1945-1948...A fost anti-comunist pina in maduva oaselor, dar suferintele pricinuite familiei de comunisti l-au facut sa-si piarda increderea in Dumnezeu.

Religia trebuie predata cui doreste deoarece reprezinta un reper moral si cultural.

cere si ti se va da
#140087 (raspuns la: #139930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mao - de Cassandra la: 03/09/2006 14:17:42
(la: viata...dupa moarte?)
Experientele "in-afara-corpului" (EIAC) cum este cea descrisa de tine, nu sint atit de rare precum crezi. Cei care au experiente intre viata si moarte, descriu si ei astfel de EIAC, dar multe din aceste descrieri, nu corespund cu ceea ce s-a intimplat in realitate ceea ce pledeaza in favoarea caracterului lor halucinatoriu. Poate ai aflat ca au fost induse EIAC prin stimularea electrica a unor zone specifice cerebrale (Electrodes trigger out-of-body experience. Nature 19 Sept. 2002), sau prin medicamente/droguri. EIAC pot fi declansate si de migrene puternice, epilepsie etc. In general astfel de experiente sint descrise cam dupa acelasi "tipar" - individul se vede pe el insusi din exterior si are abilitatea de a se misca in jurul sau, de a pluti prin camera, prin camerele vecine sau plonjeaza pe fereastra. Eu am avut o colega care imi povestea frecvent experientele sale in-afara-corpului si care mereu i se intimplau noaptea cind era in pat si mereu erau "calatorii in zbor pe deasupra orasului".

Nimeni nu spune ca experientele nu sint reale, dar ce semnificatie au ele, exista chiar "ceva" care paraseste corpul nostru, sau pur si simplu este mintea cea care ne joaca feste? Desigur nu trebuie eliminata posibilitatea halucinatiilor. Tu crezi ca acelasi lucru s-ar intimpla daca corpul si-ar pierde vitalitatea? Putin probabil. Gindeste-te ce anume ne face sa ne simtim in-interiorul-corpului? Simturile - vaz, tact, auz etc. Dar daca reusim in anumite conditii sa suprimam input-ul de informatie prin organele de simt si primim numai informatie din memorie, ce avem? O experienta in care nu ne simtim in propiul corp ci avem senzatia ca plutim undeva in afara lui. Localizarea "eu-lui" in spatiu si timp nu mai depinde de informatia externa ci de cea interna, de ceea ce exista in mintea noastra - creierul este cel care creeaza in totalitate experienta.

Daca ceva ar parasi realmente corpul nostru, cel mai logic ar fi ca perceptia sa fie diferita de cea obisnuita pentru ca acel "ceva" nu ar mai folosi sistemele perceptuale pe care le foloseste corpul fizic. (citeste in mesajul meu anterior, lumea a fost capabila sa inteleaga acest lucru acum mai bine de 2000 de ani).

E drept ca tu ai fost precaut si ti-ai cautat un reper in experientele tale. Dar nu uita ca exista halucinatii retroactive in care individul este convins ca a obtinut o informatie pe care o avea in prealabil ascunsa undeva intr-un colt al memoriei. Oricum, se poate gasi o explicatie rationala si pentru asta.

Mintea umana este inca un imens necunoscut si cred ca e mult mai de bun simt sa acceptam acest lucru in loc sa cautam vehement explicatii fortate ca sa ne justifice credintele supranaturale. Daca vrei sa-ti faci o idee de cit de reale pot parea halucinatiile, iti recomand cartea unui cunoscut neurolog, Oliver Sacks - Omul care si-a confundat nevasta cu o palarie. Te asigur ca nu o sa-ti para rau ca ai cumparat-o si-ti va creste considerabil orizontul in privinta acestui tip de experiente.

I’m not afraid to die; I just don’t want to be there when it happens. Woody Allen.

#143031 (raspuns la: #142992) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om & intruder - de alex andra la: 11/10/2006 15:37:05
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Hai sa fim corecti si sa admitem ca procentul de minti stralucite de pe Cafenea e mult peste media din lumea reala.
Asta ne si face sa stam prin preajma, in ciuda "eclipselor" si a disfunctiilor de toate felurile.

Lost without music in a world of noises
#150806 (raspuns la: #150697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scobitoare - de alex andra la: 25/01/2007 07:45:11
(la: Versuri la comanda)
Unii se scobesc in nas,
Altii-si zgandare urechea,
Altii sapa printre dinti,
De zici ca-i loveste strechea.

Numai eu sunt scobitoare
Printre minti stralucitoare,
Sa vad ele cum gandesc
Si cu ce m-ademenesc.

mreaja

Lost without music in a world of noises
#171090 (raspuns la: #171052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Honey in the Sunshine la: 09/09/2008 09:28:10
(la: Exerciţiu de maieutică )
Socrate vroia sa epateze :)
as zice "stiu ca nu stiu...mai... nimic":)
nu stiu daca e totusi semn de inteligenta convingerea asta. de modestie, da. dar mintiile stralucite au nevoie si de elanul cutezantei.

si din nou la Socrate... daca ne gandim la teoriile lui cosmice, ajungem la concluzia ca intr-adevar nu stia nimic, nu era doar modestie :)
hard - de kiku la: 31/12/2008 11:21:14
(la: CLOvNIADA)
mda...imi imaginam cam asa.
o cafenea. o atmosfera boema. minti stralucite. seriozitate si gluma de calitate. asa vedeam eu din afara, cand imi lipeam nasul de geam si priveam inauntru. am indraznit sa intru. si fetzele care, pana atunci, mi se pareau frumoase au inceput sa ma priveasca urat. bine...bine...m-au lasat sa beau o cafea...apoi, cu o "politete" mai mult sau mai putin studiata mi-au dat de inteles ca nu voi fi acceptata la nici o masa. imi place cafeaua dulce...dar, acum, parca si zaharul e amar.

va urez: La multi ani! si un spirit liber. :)
#379833 (raspuns la: #379824) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
kiku - de Paianjenul la: 31/12/2008 11:32:19 Modificat la: 31/12/2008 11:51:25
(la: CLOvNIADA)
"o atmosfera boema. minti stralucite. seriozitate si gluma de calitate. asa vedeam eu din afara, cand imi lipeam nasul de geam si priveam inauntru. am indraznit sa intru. si fetzele care, pana atunci, mi se pareau frumoase au inceput sa ma priveasca urat. bine...bine...m-au lasat sa beau o cafea...apoi, cu o "politete" mai mult sau mai putin studiata mi-au dat de inteles ca nu voi fi acceptata la nici o masa."

- Ai picat in ceas rau... Daca esti convinsa totusi ca-ti place cafeneaua noastra, ramii prin zona... pina trece... fobia... (Nimic nu dureaza o vesnicie...)...

"tot ce imi mai doresc acum e sa aflu cum pot sa-mi dezactivez afurisitul asta de cont."

- Nu e nevoie. N-o sa te aduca nimeni in cafenea cu japca.

#379838 (raspuns la: #379833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...