comentarii

O pretenie adevarata durează din copilarie pînă la adinci batrinețe iar dragoste adevarata nu cunoaște limitele de timp și spațiu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donQ, adevarul este ca-i greu - de RSI la: 12/10/2005 14:05:11
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
donQ, adevarul este ca-i greu de conceput un rabin (invatator), precum Iisus care la peste 30 de ani sa traiasca in celibat intr-o comunitate care din pdv religios nu privea celibatul cu ochi buni (vezi porunca :"sa fecundati si inmultiti"-traducere personala libera din ebraica:" פרו ורוו"). Singurul caz in care celibatul (calugarirea) se considera acceptabil era ca pedeapsa ,urmare a unui pacat si oricum nu era pe viata ci era limitat in timp. Toate acestea nu se potrivesc in cazul lui Iisus.
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#78163 (raspuns la: #78161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna - de gabi.alina la: 13/06/2006 19:55:17
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
daca toti care au probleme s-ar sinucide nu stiu daca ar ramane vreunul in viata, problemele vin singure in marea majoritate(ca doara de aia is probleme) toata chestia ii sa sa stii cum sa le intampeni si sa le rezolvi.
parerea mea ca majoritatea problemelor pornesc din bibilica si cam tot asa se pot si rezolva,iar pretenii nu vin numai daca esti "frumos, vorovitor, om mandru, rosu la fata, cu avere", vin cand esti om(de preteni adevarati "vorovesc" sa folosesc un cuvant "des folosit") asa ca pretenii adevarati se gasesc greu casi pestele(cleanul).
dava viata ar fi numai frumoasa ar fi o monotonie totala, cel putin mie asa mi se pare
de obicei lucrurile adevarat frumoase apar dupa 23 ani si tin paaaana la 150 de ani cand deja imbatranesti ma frate
de aia viata ne rezerva si alte lucruri nu tocmai frumoase pentru a iesi din monotonie
altfel am bolonzi
si asculta alea nu-s probleme
asa ca tzucuva traiti viata asa cum e ea.................alti nu au sansa asta.
"din cenusai proprie si din propriui scrum"
la revedere
mess gabiursu2002
om - de Guinevere la: 23/12/2009 21:06:09 Modificat la: 23/12/2009 21:09:20
(la: Cum va doriti cafeneaua in 2010?)
misto. :oD
numai ca-i ca si cum ai trage intr-o mie de nevinovati ca sa nu scape un vinovat. iti dai seama, un preten adevarat mic si negru si sucar. o fi.
#509390 (raspuns la: #509385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
guine - de om la: 23/12/2009 21:14:34
(la: Cum va doriti cafeneaua in 2010?)
umai ca-i ca si cum ai trage intr-o mie de nevinovati ca sa nu scape un vinovat. iti dai seama, un preten adevarat mic si negru si sucar. o fi. = niciodata nu am analizat ca vinovat sau nu pt ca errare humanum est. Nici cand a repetat nu m-am gandit la vinovatie, doar la prostie fudula ;)
#509397 (raspuns la: #509390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Imm - de gabi la: 24/10/2003 20:10:39
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Tocmai ti-am citit blog-ul. (ce facatura de cuvant!).
Referitor la iubirea adevarata, si eu cred ca cere timp pentru a se forma. Insa nu cred ca ea creste, sau are de-a face cu faptul ca "ai reusit sa stai casatorit cu aceeasi persoana ani de zile". Asta suna mai mult a comoditate in imobilismul obisnuintei, nu a iubire, sau cel putin nu asa cum ai descris-o.
prietenia - de Catalina Bader la: 03/11/2003 04:11:30
(la: Prietenia si prietenii)
Adevarata prietenie nu are granite de timp si spatiu.
Cata
Kitchul in fotografie - de Dinu Lazar la: 14/11/2003 05:55:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred ca adevarata valoare o poate determina numai timpul... pe moment nu se poate spune ce e rau sau bun, ce e bine sau kitsch... in linii mari, desigur. Poate gresesc dar cam asta e parerea mea.
#4225 (raspuns la: #4214) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...ca daca dragoste nu e... - de ygrec la: 06/01/2004 05:28:58
(la: forever)
Adevarat ai "grait". Ce conteaza...varsta/timpul care curge...Sa ramii intr-un timp etern al... dragostei!
#7659 (raspuns la: #7625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pilda maslinului - de Dragos Neacsu la: 16/01/2004 21:22:23
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Cineva intreba aici de ce nu a primit Iisus ceea ce voia de la maslin. Mie mi se pare ca problema nu s-a pus asa ci cu totul altfel. Parintele Steinhardt spune ca nu este nimic rau in faptul ca maslinul nu a avut roada: fiecare lucru are un soroc, lasat chiar de Cuvant inca de la Facerea lumii. Ca si multe alte lucruri facute de Hristos se pare ca avem de-a face cu un anume talc, o parabola mult mai voalata: maslinul suntem fiecare din noi iar fructele lui sunt faptele bune si virtutile crestine. Hristos ne cere sa le rodim mereu, sa incercam sa nu spunem ca timpul rodirii noastre nu a venit.Cred ca acesta este adevaratul inteles: nu exista un anume timp pentru faptele bune!Orice clipa trebuie sa fie un prilej de a purta fructe.
Nu a trebuit sa fie o decizie - de (anonim) la: 06/02/2004 18:14:22
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.
#9064 (raspuns la: #5551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ganduri - de (anonim) la: 01/04/2004 05:05:29
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
pentru inceput, trebuie sa spun trei lucruri:
1.-religia in care m-am nascut este crestin-ortodoxa;
2.-ca nu sunt credincios si nu stiu in ce categorie ma gasesc.accept posibilitatea ca atatia oameni s-ar putea sa aiba dreptate dar, poate din pacate, nu ma numar printre ei;
3. -daca prin absurd ar aparea in fata mea Isus sau Dumezeu mi-ar face o deosebita placere sa discut, sa aflu raspunsuri, dar este foarte putin probabil sa simt veneratie sau credinta in sensul larg acceptat.

am avut ocazia sa discut cu oameni care sustin ca sunt crestini. Din pacate nu am intalnit nici unul care sa inteleaga mai bine decat mine ce inseamna sa crezi cu adevarat, si spun asta deoarece in timpul discutiilor mi sa intamplat destul de des sa fiu "acuzat" ca eu sunt mai degraba ceea ce sustineau ei ca sunt -- daca intelegeti ce vreau sa zic...
Discutiile despre care ziceam mai sus m-au facut sa ma intreb daca n-as fi fost bun de misionar...
Ca sa nu uit: niciodata nu am incercat sa conving pe nimeni ca este gresit sa crezi, din contra, acolo unde am vazut ca ajuta credinta am incercat sa aduc mai multa, poate chiar impotriva propriilor mele convingeri...la urma urmei conteaza ca omul, indiferent de credinta lui, sa devin in primul rand OM.
Ar mai fi multe de spus, poate cu alte ocazii.
Numai zile bune!
#13117 (raspuns la: #11778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns: - de Alice la: 20/06/2004 14:21:07
(la: Femeia la volan)
a) unul din acei barbati care nu casca ochii la drum, atunci cand sunt la volan
c) unul din tipii care, inchipuindu-si ca, daca 'ei' pot sa conduca, sa fumeze, sa bea, sa manance, sa se barbiereasca si sa discute ceva 'intr-adevar important' la mobil in acelasi timp, o femeie ar putea, e-ven-tu-al, sa reuseasca performanta de-a indeplini doar doua (sa sofeze si sa se fardeze).
b) nu conteaza, decat de dragul celor de la punctele a) si c).

concluzie: si te-a mai si depasit (ha! si conducea si-un beemer!)
intrebare: te-au deranjat tupeul sau BMW-ul?:)
Muresh - de (anonim) la: 22/08/2004 11:43:16
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu
#20109 (raspuns la: #20102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scormonitul - de AlexM la: 02/09/2004 19:23:16
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Desede, eu sint un pasionat al limbii noastre si a istoriei noastre.
Daca pentru limba nu exista o limita in timp, pentru Istorie, istoria
noastra se opreste pentru mine la anii 1330 . Numai pana acolo este
interesanta. Ca atare, avand un astfel de hobby am inceput sa caut sa
aflu cat mai multe despre noi si altii care au trecut prin zona
geografica unde sintem noi astazi ca popor. Desigur ca am vizitat Sarmi
( e prescurtarea noastra celor d'aci pentru numele Grecesc "Sarmisegetusa" care nu este numele ei Dacic ci un compus cu numele Dacic si un adjectiv grecesc.. Numele ei Dacic este simplu "Sarmis" si Grecii au tradus-o ca "Sarmis Regala" deci in greaka Sarmis-egetusa (
egetos= conducator, lider, rege, egetusos=apartianand conducatorilor,
apartinand liderului, regelui) deci Sarmis cea Regala, care aparent se
si leaga cu numele de Sarmisegetusa Regia cum mai este cunoscuta.(BTW inca nu am reushit sa aflu cine a denumit prima data vechea ceteate si nu pe cea facuta de Traian, cine i-a dat deci numele de Regia)
Am vizitat siteul si l-am pipait cu mina mea, am comparat cu colectia
de poze care o am cu materialul care l-am adunat in timpul anilor de
unde am putut. Exista intradevar o comunitate foarte puternica impartita in toata lumea, comunitate a celor care sint interesati de daci, comunitate care chiar daca impartita in grupuri mici si care uneori chiar se combat reciproc (spirit tracic, hu?) intre ele, totusi pe toti ii leaga aceasi mare idee: noi sintem d'aci.
Este o sintagma care face un sens in limba româna si nu ne intereseaza
daca are vreo legatura cu dacii au ba desi cand am "scos" expresia chiar
asa am si fundamentat-o. Cand au fost intrebati anumiti locuitori de
unde sint, din ce loc, ei au spus "d'acia" adica de aici, bastinasi. Iar
cei care au auzit au crezut ca aud numele unei tsari, deci a tsarii
Dacia. Iar cei care o locuiau erau "daci" pentru ca simplu erau "d'aci".
Ma rog, asta este o simpla speculatie, poate fara nici o baza reala( desi cine ar putea sti cu adevarat?), dar una frumoasa care pe
noi, cei care ne consideram d'aci, ne leaga aci...

Toate informatiile astea, sint adunate pe cateva centre in forma
electronica. Este rodul muncii acestor pasionati de istoria noastra si
implicit a dacilor. A fost un tsel sa adunam tot ce se stie despre daci,
toate sursele istorice care se cunosc pentru a le pune pe net, pentru
toti, pentru toti cei carora le e foame si care aud in ei acel glas
ciudat care ne spune ca noi nu ne tragem deloc din Roma dar si pentru
simpli neutri care au astfel o baza stiintifica solida .
Si o sa semnez cu numele meu de acasa, asa cum e inca folosit de cei care au facut limba noastra, limba asta a vechilor cazanii pe care si azi o plang si o canta ( o da, plagiez aici !!!), o plang si o canta pe la vatra lor tsaranii........

Lisandru
#20880 (raspuns la: #20851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prizonier pe viata - de giocondel la: 03/09/2004 19:46:42
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
doua lucruri as dori sa aduc in discutie, oarecum paradoxale:

1) DE CE OARE OAMENII considera ca pedeapsa capitala este cu mult mai greu de suportat decat prizonierat pe viata??de obicei nu dureaza decat cateva secunde, si chiar daca mai sunt si erori si dureaza mai mult sau se desfasoaar mai oribil decat ar trebui, la o adica intr-un scurt timp l-ai trimis pe lumea cealalta..si gatha...Daca ii iei omului libertatea si il obligi sa traiasca ani in sir cu consecintele actiunilor sale, eu cred ca il pedepsesti si mai bine si in acelasi timp ii acorzi si o sansa de a se remedia cumva in fata lui Dumnezeu.

Dreptatea este stalpul de baza al societatii in masura in care reusim sa o practicam.Insa nu e bine sa ne autonumim justitionari supremi si sa luam vitile oamenilor fara a clipi.

2)NU SUNT PENTRU PEDEAPSA CAPITALA pentru ca simt ca cel ce este pedepsit intr-un mod atat de drastic aici, va fi privit cu mai multa ingaduinta dincolo.Daca pentru pentru faptul ca a comis o crima de orice fel, este "rasplatit" de societate cu o crima..atunci socoteala ajunge cam la egalitate si sunt mari sanse ca in lumea de dincolo sa fie privit cu ingaduinta si nu judecat atatd e aspru.In fond a platit deja cu viata,cu sansa de a se remedia, de a-si pune in practica liberul arbitru si a-si transforma sufletul.



A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
LMC - de mirelavus la: 14/09/2004 00:41:44
(la: inginer mecanic)
Felicitari sotului! Eu invat din octombrie anul trecut si simt ca tot nu sunt pregatita, asa ca l-am amanat pentru aprilie. E adevarat ca a trecut ca mult timp de cand am terminat facultatea (1996), ca inginer nu am lucrat nici in Romania iar aici lucrez designer/drafter, insa nu este nici un PE in firma!!!! So...toti anii de experienta s-au dus pe apa sambatei. Daca nu iau acest examen sa pot intra EIT la o firma sa pot capata experienta in domeniu pentru urmatorul step (PE), nu raman decat la stadiul de drafter, ca experienta de drafter nu se ia in considerare. Am 999 Non-quatitative Problems, 1001 Solved Problems precum si Rapid Preparation for EIT exam de Michael Lindeburg si stiu ce vrei sa spui cu "burta pe carte", insa deja ma lasa puterile si incep sa cred a n-o sa fiu niciodata capabila sa iau acest examen.
In fine, vom trai si vom vedea. Multumesc frumos.
Tomorrow Never Dies!
#22129 (raspuns la: #22110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
taios n-as zice, mai degraba persistent - de iulia la: 23/09/2004 16:13:39
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Eu am senzatia ca te inteleg, este insa foarte posibil sa traim experiente total diferite. Eu n-am decat 21 de ani si sunt inca studenta la o facultate cu mari fitze, nu de vedete, ci de cultura. Teoretic orizontul imi apartine, inca mai pot sa aleg cum vreau sa profesez meseria pe care mi-am stabilit-o (pentru ca dubii in privinta vocatiei nu mai am, aici am ales...inca pe placu meu), insa evaluand toate posibilitatile, nici cea mai roza dintre ele nu ma mai entuziasmeaza. Ma plictisesc incredibil de repede, de orice, oricand. Asadar tot visand la viitorul meu stralucit m-am plictisit rau de tot de orice ipostaza a sa. Si bineinteles ca si aici s-a instalat deja un cerc vicios in care ma tot invart, ametita in asa hal ca nu ma pot impotrivi in nici un fel, pentru ca nu vad cum :)
Sentimentul ratarii il traiesc de cand ma stiu. Si cu cat cei din jur ma feliciau mai calduros pentru 'victoriile' mele scolare, cu atat se amarea mai tare gustul ratarii. Pentru ca am crezut prea mult in mine si inca nu-mi revin din socul pe care l-am avut in momentul in care mi s-a revelat adevarul: puterea mea e limitata, inteligenta mea sunt limitate, altii pot mai mult ca mine.
Asta e putinul din vina care imi apartine. Restul? Puhoiul? Atmosfera 'incarcata' in care am trait (incarcata de regrete, ratari, renuntari 'arhietipale', mosteniri genetice grele, ale mele si ale majoritatii romanilor pe care i-am intalnit eu cel putin).
Asa am ajuns sa ma consider din cand in cand datoare sa ma simt ratata, sa cred ca daca nu realizez cat de ratat sunt nu reusesc sa vad adevarul, nu privesc destul de adanc in mine. Orice as face, orice as reusi, nu ma pot bucura! Nu, dom'le! Eu tre sa vreau mai mult, eu defapt n-am realizat nimic. Si ma autoironizez pt ca desi imi dau seama ca am o atitudine gresita, nu o pot schimba, e un sentiment acesta al ratarii, nu o constatare lucida.
Vezi deci ca la mine este 'mai' patologic...probabil insa ca altii, poate si tu, chiar se simt asa cu motiv, poate chiar li se pun bete in roate la tot pasul. Itreaba-te si tu, asa intr-o doara, cat e real si cat e 'romanism'.
pentru anonimul mircea ramirez care este barman in Cyprus: - de am_draci2001 la: 15/10/2004 10:38:13
(la: Va spune ceva Ayanapa?)
Ai dreptate sa spui ca este oarecum scump,insa la finele lui iulie anul acesta am fost si in Mamaia.hotelul de 2*in care am ales sa stau,in afara de faptul ca avea vedere la marea neagra,nu merita banii.am platit mai mult decit am platit in Cypru.mi-am propus sa stau impreuna cu oaspetii mei 8zile,insa dupa 4,am plecat.baia era sub orice critica.nu dau detalii.cunoscatorii stiu!serviciile hotelului au fost sub asteptari.probabil menajerele asteptau bacsis,ca sa isi indeplineasca atributiile.in holurile hotelului roiau tintarii.
Pentru ca tu esti barman in Cypru,ar fi trebuit sa le relatezi prietenilor nostrii virtuali,ce inseamna CLIENTUL,pentru un restaurant pe malul Mediteranei in Cypru.tinuta corecta,profesionala,zambetul,conversatia prietenoasa si obligatorie pe care trebuie sa o faci cu clientii tai,sa ii faci sa revina si a doua zi,si a treia,cit se poate de mult,pentru ca altfel vor pleca in localul vecin,unde personalul vorbeste o engleza perfecta,este amabil,poate glumeste cu tine,te intreaba in ce hotel stai,daca iti place aici,iti place mincarea,si vrea sa fie sigur ca vei reveni si maine sa servesti masa in locul unde muncesti tu.
Este pacat sa dezinformezi oamenii!tu vezi lucrurile altfel!esti in Ciypru ca angajat,nu ca turist.sunt multi romani care lucreaza in acest domeniu.de exemplu am cunoscut Protharas o barmanita care spunea cit deexigenti sunt proprietarii restaurantelor si cluburilor din aria turistica.nu ai voie sa folosesti mobilul in timpul programului.nu ai voie sa fumezi in timpul programului.nu ai voie sa conversezi mai mult de 1-2 min cu cu un client.trebuie sa sti sa dai detalii clientilor despre tot continultul meniu-lui,etc.in Pernera am intilnit un barman care spunea ca singurele avantaje pentru un roman care vine sa munceasca in tara aceasta sunt experienta pecare o capata aici in domeniu,si bacsisul care uneori ajunge la 100lire cypriote,in 12 ore.asta este echivalentul a 200$,in conditiile in care sezonul estival dureaza 6 luni in cypru.am vazut o chelnerita din China care a fost trimisa acasa in timpul programului pentru ca s-a folosit de binoclul patronului,sa observe pe mare o ambarcatiune,cu toate ca in restaurant erau numai 3 mese cu clienti.si ar mai fi multe de spus insa o lasam pe data viitoare.
#25154 (raspuns la: #25047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel Racovitan,sunt de acord cu tine - de samadhi la: 28/02/2005 22:28:22
(la: Dragoste prin Internet)
Sunt total de acord cu parerea ta ce o expui de fata.
O iubire daca e reala si adevarata nu se va limita nicidecum doar la internet, telefon, corespondenta.... cere mai mult.Iubirea trebuie mereu hranita.Viitorul iubirii poate incepe astfel, si poate continua daca persoanele intr-adevar sunt compatibile.Modul de gandire il cunosti prin scris, prezenta este si ea la fel de obligatorie in cazul unei relatii serioase.Exista mii de cazuri de esuare, dar exista si cazuri in care fericirea si iubirea izbucnesc ca un vulcan, si se poate mentine asa, depinde insa mult de seriozitatea si maturitatea partenerilor.Altfel nu exista viitor, e doar o iluzie...
#37679 (raspuns la: #37602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: