comentarii

Omul cand pierde cinstea n-are ce sa mai piarda %22


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand un om isi pierde mintile... - de cosmacpan la: 18/04/2008 22:20:03
(la: Cine mai zice ceva de asta ?)
te-ntrebi cu ce cap mai gandeste...
Omu-i om si pomu-i pom,
Dai un ban, mai bei un rom...

Toata istoria ne arata (atunci cand uita si ea ferestrele fara perdele trase) ca toate statele colcotesc de fascinatie cand vad ca capul lor sa gandeste sa schimbe ceva in viata. ca doar d'aia si vorba: Schimbarea Domnilor (pa la neveste) bucuria nebunilor (catand la zestre).

Ca doar nu dejeaba spune plebeiu pa graiu lui asa pa de-a dreptul: Ochii vad, inima cere...da-i si lui ceva placere...
si o alta perspectiva - de L la: 24/09/2004 10:39:19
(la: Despre Sua si americani.)
O vreme oarecare, ani de zile, am fost mindru de unde am plecat, comparind libertatea noastra proaspat obtinuta cu sistemul american, complicat, plin de restrictii la tot pasul si super-litigant. Libertate aparenta au astia aici, imi ziceam eu gindindu-ma cit de auto-cenzurata si biased (e tirziu si am un lapsus) e mass-media aici, si cum corporatiile au un cuvint greu de spus in legislativ.

Americanii ies din scoli inculti, desi platesc zeci de mii de dolari pe an. Dpv cunostinte, comparam x ani in Romania cu x+(1 sau 2) ani aici. Numai de la master in sus au americanii avantaj pentru ca pe de o parte, au tehnologie actuala si pe de alta, cei ramasi la scoala sint interesati sa invete (banuiesc). Dar in general, pune-i sa arate pe glob unde sint alte tari, si in afara de Mexic nu-s in stare. Vina e si a canalelor de stiri unde numai rareori sint date stiri din afara, in general numai cind se lasa cu catastrofe pe undeva ca la asta se uita lumea.

Fetele erau mai bine imbracate in Romania, parca mai cu gust. Tin minte ca am fost surprins sa vad cu cita nonsalanta se poarta cele trei rinduri de bretele (de la sutien, maieu si bluza) dar nu suprapuse ci amestecate in mod cit mai vizibil.

In rest, oamenii aici sint mai materialisti, desi din lipsa de cultura generala combinata cu agresivitatea in advertizing ("numai 200 pe luna! numai weekendul asta, grabiti-va!") si neintelegind rostul unui credit card, multi nu sint in stare sa-si tina sub control situatia financiara.

Dar intre timp, vad si cum se schimba lucrurile in Romania dintr-o perspectiva diferita. In State se lupta pe frontul libertatilor fundamentale ale omului, care pierd teren dar asta e o alta discutie. Macar unii sint constienti de ce se intimpla.

Romania a luat-o binisor inapoi din multe puncte de vedere.
Vad intoleranta rasiala si ideile preconcepute: unii se pling ca un maghiar vrea - nu ca e, ca vrea - sa fie presedinte (de parca romanul pur Vadim e mai breaz). Altii ii urasc pe evrei in general, bazati pe cele citite pe undeva.

Sintem si invidiosi tare, vezi alimentara de lux, care am crezut ca e prezentata drept un semn ca uite, sintem si noi in rind cu lumea civilizata, si cind colo, e un pretext sa ne simtim jigniti si revoltati ca cineva isi permite sa ne dea la nas cu atari ostentative produse de lux.

Si in sfirsit, treaba voastra daca vedeti in asta un lucru bun sau nu, vad religia cistigind teren in detrimentul educatiei sau informatiei. N-am inteles niciodata de ce lumea umbla sa converteasca pe altii, insistind ca toti ceilalti care nu cred sint sau ignoranti sau simplu prea prosti sa se lase imbibati de adevarul suprem, si trebuie salvati neaparat.

Ca sa nu spun ca, probabil mostenire a anilor de educatie in limba de lemn, ne e foarte greu sa ne exprimam "la obiect" fara sa ne inecam in fraze sforaitoare si adinci cu sapte intelesuri. Nici pe aici nu e cine stie ce, ca am inlocuit noua limba de lemn romaneasca cu marketing-speak. Deh.

Nu vreau sa devenim o natiune neinteleasa, privind cu invidie si ura asupra lumii, si intre noi, uitindu-ne dupa ce altceva sa ne simtim ofensati azi.
#23268 (raspuns la: #23168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Hypatia - de Little Eagle la: 27/10/2004 00:14:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Dear Hypatia,

In primul rand iti multumesc mult pt. mesajul trimis demult...si imi cer iertare ca abia acum iti scriu...cand Daniel si Admin vor publica textul meu scris azi,iti vei da seama de ce am tacut o mare bucata de vreme.
In al 2lea rand,nu ma mai lua cu Dvs ca-ti iau scalpul,okay?Iti repet in limba Lakota:mitakuye oyasin,adica we are all related!Astea fiind intelese intre noi acum ,hai sa vedem care ar fi problema cu acest drum al conflictului la cafenea ce a devenit o poteca ce in final se pierde in desisul padurii...

In primul rand si deja stii,orice subiect scris ori text si raspunsuri incep sa zicem normal,dupa o zi insa nu mai exista nici o relatie cu textul,fiecare scrie ce-l doare pe el/ea personal,deci avem de-a face cu ego-ul uman in final,un val pe chipul sufletului.
De aici se nasc diversificari de opinii si calmul dispare fiind inlocuit de ...conflicte.
Nu zic ca nu-s bune discutiile,daca sunt constructive e si mai bine,din pacate mereu trenul deraiaza si cade-n sant.Nu duce la nimic bun ci doar la un esec total de angoasa si nemultumiri ce nu-si au locul daca sunt pornite din rautate,mandrie si proprie denominatie a acestui SELF ce de multe ori isi pierde controlul,de parca eu personal nu stiu de la mine insumi,dar cat traieste, omul invata.

Sa eviti conflictele e practic imposibil,normal ar fi sa dispara precum se nasc dar ele fac din ordine dezordine =haos intelectual si spiritual.
Indienii au si respecta figura geometrica de cerc pt. ca ea uneste oamenii intre ei,in schimb..patratul si cubul deci il izoleaza pe om si pierde intelesul aproapelui sau ca om=frate sau sora,pt. ca toti sunt deopotriva frati si surori,comunitatea este deschisa si mai ales se pune mare pret pe sinceritate.Cafeneaua este zic eu un cerc virtual in care fiecare isi spune problema sau discuta, da sfaturi etc.
La o zi de discutii fiecare isi are randul la vorba si parere,iar apoi trage concluziile marele Chief insa Wicasa Wakan(Medicine Man) va avea ultimul cuvant si atunci cum spune el asa va fi,pt. ca el este inteleptul tribului.

Un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui.Asa ca acest rol cam ingrat pe undeva cade pe umerii lui Daniel.
Eu zic ca suntem civilizati indeajuns incat sa ne putem respecta unii pe altii si in loc sa ne certam,sa radem si sa fim prieteni,oare chiar asa de greu este?

Dar stiu ca nu-i usor...conflictele vor fi mereu Hypatia de vrei sau nu,asa cum este zi si noapte,dualitatea vietii continua existenta ei de la inceputurile Creatiei,ce trebuie sa facem noi?
Sa mai uitam de ego si sa deschidem mai larg ochii in jur.Inca suntem orbi.
Temele nu conteaza,orice tema din cafenea devine pe la mijlocul discutiilor departe de realul subiect,eu cred ca bine ar fi sa luam orice aspect al vietii si deci si cel virtual al textelor din cafenea drept Zen or the beginner's mind.
Sa vedem si sa gandim mereu orice aspect al vietii ca pe un inceput indiferent ca suntem la jumate sau sfarsit de drum.

In acest cerc,draga Hypatia,atat am avut de spus.

Nu uita,
LOVE&PEACE,

Ozzy/Ovi

"You can't wake a person who is pretending to be asleep."

Arikara Cheyenne proverb








































ce ciudati sunt oamenii. m-a - de maan la: 19/02/2005 09:21:31
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
ce ciudati sunt oamenii.
m-am gandit instantaneu ca, daca iubirea mea subtila mi-ar fi scris lucruri atat de intime, le-as fi mancat, le-as fi topit in mine cu apriga gelozie si mi le-as fi aratat numai mie, la ceas de taina, cand firea doarme si omul isi pierde puterea de-a intina.
fara iesire mi se par cele i - de Scarlet la: 17/12/2005 09:40:13
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
fara iesire mi se par cele in care omul isi pierde credinta , nu neaparat in divinitate , credinta in viata ,ca va primi si clipe mai bune,
totul sta in cum privesti lucrurile si cum simti:poti sa ai totul si cu toate astea sa nu te poti bucura, eu cred ca omul trebuie sa-si doreasca tot timpul ceva atat pe plan material cit si spiritual.
totul e undeva in mintea noastra :atat iadul cit si raiul, noi alegem unde sa fim in functie de ceea ce ne dorim
imi doresc lucruri simple...
guine si restul lumii - de anisia la: 31/03/2006 22:50:41
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
nici un gand sa te uitam
pana luni o sa-ti pastram
pe al nostru dansator
si un pui de curca chior
sa te intramezi intai
dupa weekendul hai hui
si apoi, negresa fiind
sa-l dansezi pana, zambind,
ar' sa lase cel lasou
atarnat la cate-un bou
si-ar' sa pice ca vrajit
de-al nost' loc prea renumit...:)

ca n-avem nici un baiet
nici un urs cu vre-un pamflet
nici tenor n-avem sa cante
cu al lui vers sa ne incante
si nici un poet prin helesteu
ca-i plecat de derbedeu
nici un lat, nici un slabut
nici un mic, nici inaltut
suntem ale nimanui,
nici un cosmacpan in cui,
nu se-arata-n zare a fi
nici acum, nici peste zi :(
asa ca, pe nenea om
sa-l cinstim si sus in pom
sa ne cocotzam s-aducem
mere, pere... sa-l seducem
sa ne scrie versuri multe
despre ganduri mari si culte :)
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#114750 (raspuns la: #114743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adrenalina sus - de liana68ro la: 05/08/2006 20:21:57
(la: HORROR MOVIES)
cred ca ne uitam la filme horror cand avem nevoie de putina iesire din banal
ma uit uneori 0 daca e bun si daca nu l-am mai avzut
rar fac re-.vizionare....nu mai are haz daca stiu
cele mai terifiante nu-s cele cu monshtri fictionali
ci cele cu o anume doza de credibil
am vazut unul de curand, cu un ex-chirurg bolnav mintal care hacuia oamenii sechestrati din statiile de metrou
omul deja pierduse limbaj si alte semne umane din micul sau creier de shobolan..
mi-a facut parul maciuca...

acelea cu mutanti, extraterestrii si creaturi bionice inarmate supercaliflagilistic... ma fac sa rad
-sunt pentru adolescenti

m-a mai impresionat unul, cu tineri morti care se credeau vii si re-traiau aceeasi zi la infinit - ziua mortii lor..
trebe sa fie cumplit constientizarea eternizarii unui cosmar real
cam ca in "ziua cartitei" - dar acolo eroul comic s-a eliberat..
..
concluzia ese ca ma uit de plictiseala

filmele asa -zise siropoase, de fapt drame sau filme de familie (sau ecranizari) sunt oarecum educative
eu una ma uit (cel putin) la case, moravuri, standard de viatsa..

nu e musai sa visezi ca ai casa in Florida, e suficient sa vezi ca peretii din casa ta se asorteaza mai bine / sau mai putin bine...cu mobila decat in decorul filmuului, (ca si culoare)
sau, de exemplu-cum se rezolva o intriga
asta daca filmul are un scenariu bun
daca nu..chiar nu ma uit
mai exista si canale educative pe lumea asta
in orice caz nu ma uit pentru a ma "indoctrina" cu american dream
incepe sa ma plictiseasca de-a binelea stilul american exacerbat ca propaganda care i se face;
de altfel
raman europeana pana la sange-)

coshmaruri poate sa dea oricum
lumea visatului este cam necontrolabila de catre constient
dar e mai complicat si nci eu nu stiu prea multe
doar ce am mai citti si am constatat
e posibil insa sa ai vise rele dupa filme horror, chiar daca, voit sau bravat nu te-au impresionat



Homo Stultus - de om la: 04/09/2007 23:07:31 Modificat la: 04/09/2007 23:08:30
(la: doi in patul de jos)
Mi-a placut rescrierea (i) "Omul se pierde prin cautare" si (ii) "Doi in patul de jos, asta ne caracterizeaza cand pierdem omul printre semne de intrebare."
Nu are rost sa comentez (i) pt ca este deja-vu, dar o sa comentez un pic (ii)-iul.


"De ce nu vrea nimeni sa doarma in patul de sus? Raspunsul m-a lamurit deplin - Domnu` aici (inauntru) e injoseala sa dormi sus. Numa' lachetii dorm acolo. De aia preferam sa ne inghesuim 2 intr-un pat.)
Doi in patul de jos, asta ne caracterizeaza cand pierdem omul printre semne de intrebare."

= simplu vad tabloul ca pe o vanzoleala de masa in care nu se stie cine este unul si cine este altul...de aceea semnele de intrebare isi au locul acolo (care?cine?tu?sigur?unde esti?etc?etc?etc?).
Etajul superior beneficiaza de o caracterizare directa si fara echivoc (numai semne de !! "numa' lachetii dorm acolo"!!!) Atentie, nu am spus caracterizare corecta...si aici gandul imi asociaza vanzoleala de la "subsol" si singuratatea "din afara legii" de la etaj cu un banc despre iad, cazanul cu zmoala si pacatosi: dracii se chinuiau sa-i bage inapoi in cazan pe cei care incercau sa evadeze organizat (pacatosii de diferite natii se intrajutorau ca sa scape din cazan) , numai in cazanul in care fierbeau romanii pacatosi nu era nici o miscare. Oare nu sunt romani pacatosi??? Aiurea!!! Explicatia este simpla: Cum incerca unul sa scape, ceilalti il apucau de picioare si'l bagau la loc)

HStultus, - de Intruder la: 06/09/2007 10:20:15
(la: doi in patul de jos)
iertata fie-mi comparatia dar cand ma gandesc la antropologie, vad o gramada de oase intr-un muzeu, depuse intr-o vitrina. oasele astea sunt golite de rostiri asa cum sunt golite de carne si sunt prea multi oameni vii, ca sa-mi pese de fosile.
ce este omul, ce nu este omul? noi oamenii, nici macar nu cautam ceva anume, credem ca ne cautam pe noi intr-o gramada de oase, intr-o picatura de apa sau sapand dupa fosile.
cum se pierde un om? firesc.
se pierde din prima secunda a nasterii sale, devine o fiinta cu nume, cu parinti care au si ei la randul lor un nume, cu un loc in spatiul si-asa prea stramt, cu o adresa trecuta in actele parintilor.
din momentul nasterii sale, omul e luat imediat in primire de medici pediatri, de parinti si rude, de scoli, de societate, de mici bucurii sau de necazuri.
asa se pierde omul: prin trecerea lui ca o minge de volei, de la un jucator la altul, de pe un teren pe altul. la randul lui, el, omul, izbeste alte mingi si nici macar nu-si da seama ca participa la un mare haos.

Omul se pierde prin cautare.
"Stii cine esti?"

da, eu nu te contrazic...omul se cauta prin toate cotloanele pamantului si-a gandirii si gaseste diamante mici. le slefuieste si vede ca-s la fel cu altele.
mai gaseste cate-un diamant mare dar il prelucreaza in laboratoare obscure si-l transforma si pe asta in alte diamante la fel de mici.
divide et impera, la scara redusa.
omenirea, in schimb...omenirea s-a intrecut pe sine si-apuca tot filonul dar nu despre omenire e vorba, nu?
gandirea umana (e pleonasm, stiu!) se aseamana cu valurile la tarm...inainteaza conform legilor fizicii, se-mprastie pe plaja si-apoi se retrag sa faca loc altora. nici un val nu-mpietreste si nici marea nu sta in incremenire.
nu, nu venim de nicaieri si nici nu ne-ndreptam spre nicaieri, chiar si daca ne-nvartim in cerc. invartitul in cerc, presupune un punct fix de pe circumferinta lui- locul plecarii si alt punct (poate acelasi, poate altul) care-i punctul sosirii. aaaa...sigur, invartitul asta in cerc ne poate deruta la un moment dat dar s-au inventat instrumente de masura pentru timp, spatiu si vieti.

Omul este acea vietate care "omeneste".
"omeneste" nu ca vietate, ci ca spirit si ca parte integranta din omenire.
ca vietate, omul este un animal inteligent plin de instincte si temeri.

Doi in patul de jos, asta ne caracterizeaza cand pierdem omul printre semne de intrebare.
nu prea am inteles eu bine cum e cu paturile, dar imi inchipui un fel de ierarhie, unde toti vor sa doarma jos, crezand ca sus se-njosesc.
patul de jos le da un oarecare statut in cercul acela unde se-nvart, un fel de aura filozofica si ei cred ca acea aura le da dreptul sa divida caratele diamantului mare.
...si totusi, in paturile de sus poate sunt filoane dar omul e doar o vietate inteligenta, plina de instincte si temeri.

inca ceva si-nchei: patul de sus iti poate da o cu totul alta perspectiva, daca nu suferi sau crezi ca suferi de rau de inaltime.
piscurile de aia sunt piscuri, sa fie urcate!

jenica - de Horia D la: 13/09/2007 20:35:23
(la: Evolutia credintei)
tu sti ca atunci cand un om moare pierde 21 de grame instantaneu. Acum, ca tu cunosti totul, ce reprezinta cele 21 de grame, ca doar nu-s basini
#234767 (raspuns la: #234761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia - de om la: 13/09/2007 20:40:07 Modificat la: 13/09/2007 20:42:20
(la: Evolutia credintei)
tu sti ca atunci cand un om moare pierde 21 de grame instantaneu. = toti? Si aia obezi la fel ca anorexicii?
Sufletul asta are potenta mare...la fel pt toti, dar toti "e" tare diferiti :))
A naibi reactie chimica :))

Ai vazut filmul 21g?
#234769 (raspuns la: #234767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de zaraza sc la: 27/10/2008 14:09:37
(la: joc nou)
Pariez pe el. O, sfanta naivitate!!

Ce faci cand omul destept pierde?

#356036 (raspuns la: #356033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex boldea - de petretuteavsnietzsche la: 12/08/2009 15:02:15
(la: Va cer ajutorul intr-o problema)
"ba daca plesu vorbeste cu mine si da dovada de nesimtire, eu ii voi spune ca e nesimtit. exact asta e si ideea pe care o subliniez. nu ma intereseaza ce a scris sau cat de greu ii atarna creierul, ma intereseaza lipsa unui bun simt elementar."

daca voi sunteti pe aratura si strigati de ani lumina distanta, omul isi pierde rabdarea.
#470625 (raspuns la: #470619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
petre - de alex boldea la: 12/08/2009 15:13:37
(la: Va cer ajutorul intr-o problema)
"daca voi sunteti pe aratura si strigati de ani lumina distanta, omul isi pierde rabdarea."
nu am inteles ce vrei sa spui
#470632 (raspuns la: #470625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stii - de maria de las maravillas la: 10/09/2008 22:48:00
(la: Big Bangul de la Geneva)
am impresia ca Nostradamus se refera doar la Geneva. (Titanicul s-a scufundat in 1912, imi pare)
Dumnezeu e om bun si nu cred c-o sa ne piarda pe toti.
#341068 (raspuns la: #341065) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de adina.petre la: 16/07/2009 19:19:22 - de om la: 16/07/2009 19:28:21
(la: Marimea conteaza?)
Dar in realitate, nimeni nu vrea un penis mov sau verde fosforescent :P = hopaaa, am sarit de la forma la culoare :))
Daca as fi femeie pudica poate ca ar fi misto sa vad un penis fosofrescent...din mai multe motive pe care nu le expun din cauza de pudicitate.

Ca barbat, un penis mov este semn ingrijorare ... vase de sange sparte/uzate sau flebita putziera (termen medical)...din mai multe motive.
Nici fosforescent nu mi-ar place pt ca atunci ar fi semn ca m-ar fi tag-uit guvernul (teoria conspiratiei ;) cu GFP :))))))))))))))))))))))))))))
#463689 (raspuns la: #463677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parerea unui om simplu - de Dantimis la: 09/02/2004 14:51:49
(la: Politica Romaniei ( sau in RO ). Ce ai face TU?)
Nu sunt politician, nu sunt redactor de ziar sau TV, sau orice fel de alta "personalitate". Doar un om simplu, un amarat de inginer, ingineri pe care unii nici macar nu-i considera ca facand parte dintre intelectuali. Asa ca atunci cand aud cuvantul "portofoliu" gandul ma duce direct la stock market-ul american unde ma mai joc cu options din cand in cand, caci sa cumpar shares nu-mi permit inca. Scuze de paranteza, inteleg ca te refereai la un portofoliu politic.

Cred ca situatia grava in care se afla Ro la ora actuala se datoreaza faptului ca noi nu avem oameni politici de fapt, ci oameni pusi pe chiverniseala. Oameni care dupa ce au fraierit poporul sa ii aleaga, nu se ocupa cu a-si face job-ul pt care au fost alesi, ci alearga frenetici sa-si umple buzunarele. Cred ca "oamenii politici" de azi jefuiesc poporul roman mai ceva decat ne-au jefuit turcii sau tatarii sau boierii de pe vremuri. Si asta nu la figurat ci la propriu. Isi vand unii la altii fabrici si terenuri pe preturi de nimic, firme cu venituri imense care se sustrag de la plata impozitelor, tot felul de afaceri murdare, etc. Ce fac toate astea? Saracesc statul, adica poporul roman. In loc ca statul sa aiba bani sa plateasca spitalele, boierii romani isi umplu buzunarele, uneori chiar pe fata, fara nici o jena. Ce-au de pierdut? Imaginea publica? Chiar credeti ca ii pasa hotului de imaginea publica?

Desigur veti spune, nu sunt toti chiar asa, mai sunt si unii cinstiti printre ei. Binenteles, orice padure are si uscaturi. Dar parerea mea e ca se lasa dusi de val si se pierd in multime.

Ce ar fi de facut in situatia asta? Ce ne-a unit pe noi romanii de-a lungul istoriei? Ca si pe multe alte popoare: FRICA. Nu vreau sa spun ca am fi un popor de fricosi, nu mai mult decat alte popoare, dar se pare ca prin frica poporul roman poate fi manipulat foarte usor: frica ne-a facut sa ne unim in fata cotropitorilor din afara si frica ne-a tinut atata vreme sub comunism. Iar mai marii zilelor noastre tot prin frica incearca in zilele de azi sa inchida gura ziaristilor. Si se pare ca reusesc destul de bine!

De bine, de rau, dupa aproape 15 ani de "democratie" Ro are deja ceva legi. Sigur ca mai pot fi imbunatatite, dar asta va dura ceva vreme. Nu asta e problema insa: sunt convins ca daca toata lumea le-ar respecta, asa cum sunt ele, viata in Ro ar fi mult mai buna. Dar cum sa se intample asa ceva cand cei care le-au facut sunt primii care le calca? Ce folos daca pedepsele s-au inasprit cand nimeni nu este pedepsit? Chiar daca e gasit vinovat! Cei care sunt gasiti vinovati sunt numai pestii cei mici, rechinii inoata liberi si nestingheriti. Cum spunea ambasadorul american nu demult: "Aratati-mi pe cineva la nivel inalt condamnat pt coruptie?" si asta nu pt ca nu ar fi acuzatii... Ia prinde si condamna ceva ministri, senatori sau deputati, arunca-i dupa gratii pana vor implini 100 de ani si confisca-le toate averile, caci oricum sunt facute prin jefuirea poporului. Sa vezi cum cei ramasi, de frica, isi vor schimba naravurile si vor deveni din lupi mielusei...

Concluzia mea e ca, daca as fi eu maine ales prim-ministru, mai putin m-ar interesa din ce partid e format guvernul, ci cat de cinstit e. Iar cinstea guvernului ar trebui impusa prin frica, caci altceva nu cred ca ar functiona. Daca un ministru, sau cineva din cabinetul lui e prins cu ocaua mica sa fie articulat sa simta si nepotii lui. Iar odata ce ai un guvern si oameni in functiile de conducere cinstiti atunci te poti apuca sa faci curatenie si ordine in straturile de mai jos. Oricum, asta e doar o utopie... pt ca oricum nu voi candida niciodata :))).

Multa bafta!

Dan

Andrei, Nu-ti pierde sperant - de relu la: 17/04/2004 15:06:47
(la: Mi-am dat demisia! :()
Andrei,
Nu-ti pierde speranta si cauta-ti de lucru. N-ai facut nimic rau in a intreba de marirea salariului. Poate ca ai intrebat la momentul nu cel mai potrivit. Am auzit o zicala pe aici de multe ori: "e mai bine sa-ti cauti de lucru cind ai deja de lucru, nu cind ti-ai perdut slujba." Dar e de inteles ca depinde de slujba pe care o ai.

Sefi ca si cel cu care ai avut de facut sint multi, si as vrea sa-ti re-amintesc ca pina la urma aceste persoane traiesc cu ei insisi toata viata lor. Cind ii intilnesti, e mai bine sa nu ai de-a face cu ei, ca de obicei ei nu se schimba.

Auzisem acum citeva zile o poveste despre un roman aici (in Canada) care lucra la o firma mare. Nu se intelegea deloc bine cu superiorii, si spera ca o sa fie concediat, ca sa-i dea "severance pay" (salariu de concediare), nu stiu cum sa traduc asta bine, dar e ca un fel de despagubire ca te concediaza. Chestia e ca firma nu voia sa-l concedieze, si el nu intelegea de ce. Doua saptamini au trecut, in care el statea tot timpul pe internet (probabil citind cafeneaua), venea tirziu la lucru, lua pauza mari, samd. In sfirsit l-au concediat; dar, in loc de salariul de despagubire, n-a primit nimic. Pentru ca firma a dat faliment in ziua aia. Deci ei asteptasera special pentru asta. Dupa cum a spus cineva mai jos, fiecare are interesul lui.

Cineva apropiat de mine avea o slujba de contabil la o companie mica; doi proprietari: unul finlandez, altul sirb. Finlandezul om de aur. Nici o problema, lucrul e lucru, pauza e pauza, respectul e respect. Sirbul (nu toti sirbii sint asa), se purta ca si orice caricatura de sef oriunde. Incerca sa o aibe pe persoana asta ca subordonat in armata, sau sclav, sau mai stiu eu ce. Urla, cerea chestii de neinteles, iar cind nu intelegea, urla si mai tare. A treia oara cind s-a intimplat, persoana cu pricina i-a spus: asa nu mai merge, de acord? Tipul a zis: de acord. Te rog mai stai doua saptamini pina ne gasim pe altcineva. Intre timp au fost la interviu multe alte persoane pentru slujba asta, si n-au gasit pe cineva cu indeajunsa calificare, samd. Iar persoana de care vorbesc si-a gasit o alta slujba intr-o saptamina dupa cealalta. Asta-i viata. Cind o usa se inchide, o alta se deschide.

Sper sa nu-ti para rau ca ai luat decizia sa nu-ti mai perzi timpul vietii in anturajul acela. Daca esti cinstit si-ti vezi de treaba, vei gasi oameni ca tine si vei fi rasplatit cum se cuvine.

Daca iti cauti slujba iti vei gasi. Sint sigur ca e greu, dar sa stii ca nu e usor niciunde. Daca devii disperat cere ajutor. Sintem destui pe aici care putem intelege o situatie disperata a unui alt crestin. Sa nu-ti fie rusine, ca oamenii buni inteleg si se ajuta intre ei. Stii cine nu se ajuta unul pe celalalt? Tipi ca fostul sef alt tau. Un om care a trecut cit de cit prin viata stie ca vremuri grele se pot intimpla oricui.

Bafta,
- relu
criza "omului recent" - de (anonim) la: 03/07/2004 23:23:50
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
In opinia mea cauza prezentei crize de identitate a omului recent,se motiveaza prin lipsa probabil fara precedent,in istoria umanitatii,a sacrului in viata omului.Sa fiu mai clar ,astazi oamenii in general nu au o idee clara despre Dumnezeu,de fapt ei nu au deloc o idee despre Dumnezeu,sunt indiferenti la acest aspect metafizic al fiintei lor.Cine il pierde pe Dumnezeu, se pierde pe sine insusi,si aici poate sa judece fiecare folosindu-se de silogismul aristotelic...
#17250 (raspuns la: #6037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...