comentarii

Ora de limaba si literaturi romana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Proiect de investigare a fotografiei. Experiment" - de Dragos Bora la: 22/06/2005 23:07:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Proiect de investigare a fotografiei. Experiment"

Muzeul National al Literaturii Romane
are placerea sa va invite, in data de 17 iunie 2005, ora 17
la vernisajul expozitiei de fotografie a lui Dan ionut POPESCU:

"Proiect de investigare a fotografiei. Experiment"

Experimentul consta in expunerea unui numar de 20 de filme alb-negru cu
aceleasi setari, indiferent de conditiile de fotografiere. aceste reglaje nu
sint facute de autor, ci de catre o alta persoana, si ii ramin artistului
necunoscute pe toata durata... ... ...
http://www.fotomagazin.ro/stire.php?id=2839
scriitori Romani ???? - de dandi la: 14/02/2006 23:37:50
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
Gindeste ca cei vechi au fost cititi de cei actuali . Cititi si "digerati" sau daca vrei luati ca exemplu.

Mult adoratul cohelo (sic !) nu este decit o pala copie a monumentului
care este Jorge Luis Borges. Romulus Vulpescu il adoram (pe bune) pentru scrierile si traducerilor lui, acum l-am uitat din cauza recentelor angajamente politice. Hemingay e disparut dar un alt viitor clasic al lteraturi americane, Jim Harrison, traieste, scrie si publica .

Am pus deja, in alta parte, intrebarea : unde este literatura romana, este ea inca bintuita de vechea dilema, nationala sau universala.

#105906 (raspuns la: #105619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dirigintele si orele de dirigentie... - de cosmiK la: 02/05/2006 19:40:49
(la: O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor)
Subiectul comentariului meu se indeparteaza oarecum de tema, dar consider ca abordarea lui poate suscita o dezbatere constructiva in cadrul conferintei: "O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor ", deoarece scoala are menirea de a continua procesul educativ inceput de familie la un standard si nivel diferit, bazat pe o anumita programa de studiu si pe organizarea unor ore de dirigentie si educatie morala, in cadrul carora elevii sa fie familiarizati cu valorile moralitatii, valori pornind de la care sa isi formeze propriile sentimente si convingeri morale, "temelii" ale dobandirii unei conduite etice.
Altfel spus, dirigintele are rolul de a coordona sistemul factorilor si mijloacelor de educatie morala, si de a forma oameni de caracter, cu o conduita etica pozitiva.
Dar pentru a putea atinge acest obiectiv, dirigintele trebuie sa intuneasca anumite calitati, pe care din pacate in zilele noastre, foarte putini dascali le mai au sau cauta sa si le cultive ori dezvolte.
Imi amintesc ca pe toata durata scolarizarii mele mi-au lipsit orele de dirigentie. In majoritatea cazurilor desi in orar era trecuta ora de dirigentie, in loc sa ni se prezinte in cadrul acesteia elementele de baza ale educatiei civice, juridice, rutiere etc., noua ni se preda materia la care diriginta era titulara de catedra.
As fi preferat ca in locul acelei materii care de altfel mai tarziu nu mi-a servit la nimic sa ni se fi prezentat elemente de educatie ecologica, fizica si igienico-sanitara, intelectuala, tehnico-practica, estetica, mai ales ca in familia mea importanta acordata acestor elemente era minima si toate cunostiintele dobandite in domeniu le-am achizitionat pentru ca mi-am dorit sa fac asta si pentru ca in cazul meu era esential sa fiu o persoana cu bun simt si cu o cultura cat mai vasta si profunda.
Ar fi fost mult mai bine daca la orele de dirigentie ni s-ar fi deschis apetitul pentru citit- deoarece de exemplu la limba si literatura romana aveam o profesoara care ne dicta comentariile la diferite texte literare, fapt ce pe unii i-a determinat sa nu mai citeasca operele analizate si sa se multumeasca cu ceea ce ne preda dansa- apetitul pentru cunosterea valorilor satului care in cazul unora a fost radacina, taina si temelia existentei ,iar in cazul altora leagan al artei traditionale romanesti, al istoriei si virtutiilor morale, apetitul pentru descoperirea valorilor prieteniei si solidaritatii umane si lista ar putea continua.
Dar ma opresc aici, pentru a-i mai lasa si pe altii sa isi exprime parerea cu privire la organizarea orelor de dirigentie si la calitatiile pe care ar trebui sa le aiba un diriginte care asa cum am spus la inceputul comentariului are menirea ca alaturi de familie si de ceilalti factori educationali sa contribuie la formarea unor "oameni de valoare".
va ramane - de un nasture la: 07/05/2006 09:50:38
(la: Eminescu, un Faust al romanilor)
Era acea ora anume,specifica-o recunosc chiar si acum , chiar si aici -cea mai draga mie ,si m-a cuprins apoi o senzatie taioasa:dorul

Va ramane un punct de reper in literatura romana , indiferent cat e de contestat sau apreciat. L-am studiat 2 luni de zile si la inceput cu strangere de inima si cu teama ca nu am sa-l inteleg , eram in liceu , eram speriata , ma gandeam cum o sa reusesc sa inteleg ...am reusit , a inceput sa-mi placa , a inceput sa imi fie simpatic , si m-am apropiat de poezia lui si am incercat sa o inteleg sa trec dincolo de cuvintele si de sensurile care apar la prima vedere ....indiferent cate se vor scrie despre viata lui , despre felul lui de a fi , ramane incontestabil in top ,s-a stins prea devreme ...i-am citit si viata si multe alte lucruri ..imi place , si vorba unei bune prietene a fost un mic da Vinci , pentru ca putin stiu ca a studiat multe alte lucruri in fara de filozofie , printre care chiar si matematica
un roman din diaspora despre unitatea romanilor - de namib la: 14/02/2007 21:47:08
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Din trecutele amintiri ale unei vieti printre sirme

Cred ca prima oara a fost … nu, mai inainte de tot a fost o lunga calatorie cu trenul dinspre Vest spre un mare oras « al culturii » din Nord, acolo unde parintii mei luasera faimoasa repartitie : 1980 …

Nu stiam atunci ca se mai si numesc « sirme », nu cunosteam ura : eram pura si slaba in fata lor. Cred ca nici nu realizam ce se intimpla.

Aveam 6 ani, scoala urma sa inceapa si sarcina educatiei mele era delegata incepind cu acel moment parintilor mei.

Cred ca prima oara a fost la putin timp dupa descinderea mea in asa-zisul « dulce tirg al iesilor », atunci cind un vecin beat a sarit cu un cutit la mine si mi-a urlat in fata : « … du-te dracului in Ardealul tau ! » . Ma adresam cu « Saru’ mina » cind vedem putinii cunoscuti si mi s-a replicat : « du-te la popa si spune-i saru’mina ! ». Era pentru prima data cind vedeam asa ceva si mintea mea nu putea sa asimileze faptele, totul se intimpla prea repede … ca oameni beti care vor sa te linseze nu mai vazusem pina atunci in acel tirg adorabil de la confluenta Ardealului cu Banatul, unde unguri, nemti – sau ce mai ramasese din ei – si romani isi dadeau binete cind se intilneau la « aprozar » sau la un film si nu se injurau, scuipau si taiau cu cutitele pe strazi, unde croitoreasa noastra era sotia unui raposat mare general de la Budapesta si vorbea trei limbi straine iar vecina, unguroaica, facea niste prajituri delicioase si ma invita la ea.

De ce ? am inteles mai tirziu ca era rautate, invidie , ura …de ce ? Pentru ca aveam doi parinti frumosi care se intelegeau ? Pentru ca vorbeam franceza cu mama, in drum spre scoala ? Pentru ca eram diferiti ? Pentru ca nu ne bateam si parintii mei nu faceau mahala ? Pentru ca eram curata ?

Nu stiam nici atunci ca se numesc si « sirme », nu cunosteam ura : eram pura si slaba in fata lor. Cred ca nici nu realizam ce se intimpla.

La multe scene penibile am fost martora in cele 2 decenii ce au urmat : certuri interminabile, batai intre vecini, capuri sparte … si toate astea intr-un cartier « select ».


De multe ori, la scoala, atunci cind indrazneam sa spun ca am bunici in Ardeal din atitudinea colegilor se degaja ca Ardealul e o tara straina, cu oameni straini ; porecla mea la scoala a fost o lunga perioada « unguroaica », eram un extraterestru (sarmani strabuni romani ai mei care dormiti prin tarini ardelene … si care ati facut Unirea !) … cu atit mai mult cu cit sint atit de putini ardeleni stabiliti in Moldova ! Buni prieteni din Timisoara m-au intrebat nu o data : ce-a avut m(a)ica-ta de s-a stabilit in Iasi ? erau multi copii la parinti ? Erau saraci ? Ah, nu, nici una din astea … poate doar increderea transmisa de bunicul : « si la Moldova nasc oameni » .

Nu stiam nici atunci ca se mai numesc « sirme », nu cunosteam ura : eram pura si slaba in fata lor. Cred ca nici nu realizam ce se intimpla.

Toti moldovenii resimt Vestul ca pe ceva diferit, « strain ». Iti striga chiar in fata sa te cari la mama ta in Ardeal, « unguroaico » - mama mea a fost intrebata intr-o institutie ieseana, inainte de a-si lua in primire postul, de ce ramine in Iasi, « ca mai bine ar fi sa plece la ea acasa » si … ce paradox (nuuu ?!) simtul posesiunilor se intinde pina dincolo de munti : moldovenii se bat cu pumnii in piept si afirma ca daca vreodata va fi vreo problema cu « bozgorii » din Ardeal, ei se vor duce acolo sa se lupte cu ei ! Sa salveze Ardealul ! Ce « touchant » patriotism ! Nu, domnilor moldoveni, nu avem nevoie de voi, Stati acasa !

Sa punem ordine in idei ? Moldovenii nu ii agreeaza pe ardelenii veniti in Moldova, « go home ardeleni, unguri ce sinteti, mergeti in Ardealul vostru! » dar nu exista moldovean care sa nu aiba vreunul din familia lui plecat si pripasit prin Ardeal. Au fost bine primiti moldovenii la inceputuri, au fost tratati frumos ; dar ei nu sint capabili sa se adapteze, sa incerce sa imite, sa ia ce e bun, ci doar mizeria lor de acasa adusa peste tot si multa ura pe ceilalti (« sa moara capra vecinului » si nu de ce nu mi-as lua si eu o capra sau , poate, o vaca …)

In Moldova (Iasi) nu exista graffiti de genul "Go ardeleni acasa" etc iar aceasta se datoreaza doar unui unic lucru : prea putini ardeleni se afla in NE tarii si, de obicei, sint discreti.

Si era curios : mie, ultimei descendente a cinci generatii de intelectuali ardeleni, careia bunicul ii vorbea cu mult respect fata de Moldova si Stefan cel Mare, mie mi-era dat sa traiesc asa ceva. … Eu care a priori nu avusesem nici un resentiment.

Desigur, cu felul meu de a vorbi – vorbeam, ca si acum, cea mai impecabila romana literara, fara nici un accent (nici ardelenesc, nici moldovenesc) - eram reperabila si vulnerabila. Mult mai tirziu, la Universitate, in acelasi tirg de mahala al Iesilor, in timpul seminarului, o profesoara ma intreaba : « tu de ce nu vorbesti moldoveneste ? » … strigator la cer, halal de pedagogul roman ! Imi cistigasem putin curaj dupa toate peripetiile din Iasi si i-am raspuns obraznic ca tine de procesul meu de autocizelare (sic).


Nu stiam nici atunci ca se mai numesc « sirme » dar cunosteam ura : eram inca pura si mai putin slaba in fata lor. Realizam ce se intimpla.

De citeva ori am fost intimpinata, de catre moldoveni « docti », pseudointelectuali cu afirmatii de genul : « ce-ati dat voi, ba, in Ardealul vostru ?? noi ii avem pe Eminescu , Sadoveanu …. La voi in Ardeal nu e nimic !». Atitudine oribila a unor subspecii moldovenesti care pretind a fi studiat literele !! Daca este sa impartim tara in provincii, sa cintarim fiecare ce-a dat e dramatic! Dar nu trebuie uitati Cioran – unul dintre cei mai mari filosofi ai secolului XX, Stefan Augustin Doinas … Dar Ionescu, Stanescu, Sorescu ? Orice individ moldovenesc de nimic inzestrat cu capacitatea de a vorbi iti va spune : noi, moldovenii sintem cei mai credinciosi si-l avem pe Eminescu. Cam ceva in genul a ceea ce Alina Radu spunea : "la Iasi s-au manifestat greii literaturii romane" (fara comentarii). Mi se face greata, "duduie"!


Acestora dintre ei le raspund : « Civilizatia este doctoratul culturii ».

Ori nu sint semne ca Moldova ar avea cunostinta de civilizatie : case din « chirpici » (balegar+pamint+paie) – cum foarte rar am vazut in periplul meu din ultimii 3 ani prin lume : doar la populatiile extrem de « inapoiate » ; familiile din Moldova, de « iepuri » : 4, 7, … 12 copii, fara nici un simt pentru curatenie (o alchimie simpla pentru a nu fi murdar : sapun si apa si dorinta de a fi curat).E intr-adevar ceva de Ev Mediu. Cititi presa, e cel mai graitor : in fiecare zi citiva tati care si-au violat copiii/nepotiii etc sau care au omorit o bunica/concubina, niste fii care si-au injunghiat tatal, dementi ce dau foc la case, debili mentali care au violat vreo gaina/capra/iapa si …delicventa si mult, mult alcool … stiau bine ce spun ei, cei din «Fara zahar».

De la 1918 mult timp a trecut si cine mai stie ca ardelenii au pus niste conditii in momentul Unirii cu Tara. Cine mai stie ca acele conditii cerute de ardeleni nu au fost niciodata respectate ? Ardealul si Banatul, o Alsacie a Romaniei. Asa era prevazut.

FURTUL REVOLUTIEI LA IASI

Iar escrocheria cea mai mare se petrece tot la Iasi : FURTUL REVOLUTIEI (asa-zisei Revolutii romane) s-a petrecut la Iasi : moldovenii, vazind ca tot au furat si nu mai e aproape nimic de furat, dupa ce s-au intins ca o pesta peste tot, ce si-au pus in gind ? Sa fure revolutia : daca pasii va vor purta prin Iasi, mergeti la Hotel Continental si veti fi intimpinati de o placa imensa agatata pe peretele exterior al hotelului care spune nici mai mult nici mai putin ca Revolutia romana a inceput la Iasi in decembrie 1989 !

Ce spuneti de asta, temeswarilor ?


Plini de cultura, cei mai credinciosi, cei mai dintre romani : sa dam asadar moldovenilor ce este al moldovenilor : tara lor, Moldova lui Stefan. Va rog, sirmelor, plecati la voi acasa !



PS. Stiu acum ca se mai numesc si « sirme » si sint prea departe de ei pentru a-mi hrani ura : sint pura, puternica si intr-un loc unde nu exista picior de moldovean ... nici macar un roman. Promit cuminte sa vin acasa cind nu vor mai fi ei.


#175305 (raspuns la: #37097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 18/01/2009 11:18:31
(la: Manolescu, frate!)
ei, fir-ar sa fie...de juma de ora caut un cerc literar asemanator in literatura romana si nu aflu.
ma gandesc doar la dadaistii lui tristan tzara...ma, astia au venit cu niste idei, au dat un shut literaturii, au agitat apele, i-au creeat context manifestului lui breton.
ce-or facut sibienii?
ce-au adus ei nou?
ei, ca cerc, nu ei ca individualitate?

iti dai seama ce scandal ai sa faci daca peste douazeci, treizeci de ani, nimeni nu va aminti in urmatoarea istorie a literaturii de cafeneaua.com care-o promovat-o pe adriana?
#393149 (raspuns la: #393141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la ora 14 - de petretuteavsnietzsche la: 12/09/2009 11:08:39
(la: petretutea vs plesu)
numa. Io stiu ca ii iei apararea pt ca e alta generatie...

ui ce zice unu


6 Sep 2009, 19:39
ricky
Rank: 1,00 din 1 vot
manolescu ,rusinea si fala PCR
rusinea literaturii romane si fala PCR prin gogu radulescu,rasul kkurului un prost la taraba rodipet!

Manolescul si maioul!
S-a gasit cine sa vorbeste (sic)!!!
Bre, Manolescule, bre! Poi matale ai spurcat tot ce-ai atins: Alianta Civica, cu PAC-ul ei cu tot, Uniunea scriitoriceasca, Romania literara si ca sa poti muri linistit, te-ai cufurit si pe Istoria literaturii romane.
Fa-ti, nene, sepuku, ca umbra-n Romania faci 'geaba.

Nu iejti cu nemica, da' absolut cu nemica, mai presus de libanezu' cu pricin
#481045 (raspuns la: #481037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre revolutia literaturii romane - de cosmacpan la: 12/01/2010 09:15:24 Modificat la: 12/01/2010 10:01:02
(la: Care credeti ca este cel mai bun autor roman contemporan si de ce?)
şi fundăturile în care ecoul se pierde...

Când mult hulitul şi detestatul Brucan a făcut proorocirea aceea referitoare la cei douăzeci de ani probabil că el se referea la o intrare într-o oarecare normalitate şi nicidecum la descoperirea paradisului pierdut...

dar ca să revin la subiect...perioadele fertile ale literaturii trebuie să se lege de un ceva natural şi firesc ce se împleteşte în creşterea firii...după cum a fost perioada paşoptistă plină de idealuri şi romantism...sau războiul de independenţă cu euforia momentului... ori primul război mondial şi Unirea cea mare...când visele au prins consistenţă şi palpabilitate, când efortul de înălţare/ clădire se regăseşte peste tot, inclusiv printre şirurile de litere...cănd exista nuclee în jurul cărora să se coaguleze/aglutineze prin cernere valori...

ori după revoluţie ce a existat ? "moarte intelectualilor" şi sfânta bâtă proletară plină de mânie ce nu făcut decât să spulbere totul, dar absolut totul...
o lume care spera că-şi poate întinde aripile se trezeşte schilodită şi călcată în picioare... visele nu trebui să devină realitate...nu şi pentru noi...
unde sunt numele "vechi" de la care lumea aştepta direcţii? orientări? susţinere? Numele mari ale literaturii s-au dezmembrat în neputinţe, ori în lupte absurde ori în cosmicomicarii de recuzită fraternizând (studiu de caz : Fenomenul Piteşti unde victima fraternizează cu torţionarul) şi căzând în derizoriu şi penibil...

numele noi? s-a încercat şi se încearcă o "perpetuă manelizare" şi bagatelizare a conceptului de creaţie...cine cui trebuie? aveţi proiecte? instalaţii? idei? afară cu ele... acolo e locul lor (şi vedem cu surprindere că adevaratele nume care îşi caută şi îşi construiesc un nume...o fac ... AFARĂ!) de ce? a avut România postrevolutionară modele? s-a dorit crearea de modele sau tot ceea ce s-a urmârit a fost domesticirea şi formarea unei simple mase de manevră, fast-food-izată şi manelizată...o internet-game-izare a ţării... o divizare şi înstrăinare (ca să nu spunem chiar alienare)... fuga către roşu a unei societăţi în continuă expansiune a singurătăţii...
mall-urile şi marketurile au fost ridicate la rang de instituţii de socializare...

revin (derapaj din cauza roţilor de vară)
nume ilustre în jurul cărora să graviteze sistemele de valori în formare? sunt dar la nivel microeconomic... a dispărut şi apetenţa de a promova... mecenatul s-a stins... prostituţia intelectuală este de dorit atâta timp cât societatea consumistă cumpără şi vinde orice... pustnicia şi solilocviile dispar precum păsările călătoare... cuiburile de dincolo cheamă şi îndeamnă la migrare... mă doare când Marie-France Ionesco îşi reneagă rădăcinile dar a trăi numai cu "Băgăul" şi "Pizdeţ" ca formă de protest nu este normal la douăzeci de ani... Herta Muller (denunţată şi spionată în anii '80 pentru Securitate de un alt romancier) ca experienţă şi acumulare este denigrată...şi aşa vor păţi multe alte nume ce vor deveni celebre...afară...pentru că România nu mai este a noastră...România este "a lor" a celor ce şi-o doresc aşa, schiloadă, în zdrenţe şi plină de urdori şi coji culturale...
"cine n-are nici un dor, lele, traieste pe lume usor, ba" - de (anonim) la: 18/09/2003 20:59:34
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.
Acuzatia de plagiat i-a fost - de (anonim) la: 29/11/2003 12:01:10
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Acuzatia de plagiat i-a fost adusa lui Barbu pentru citeva pasaje(capitole) substantiale aparute in INCOGNITO(vol.III) copiate dintr-un roman scris de Paustovski. Doar in acest caz plagiatul a fost demonstrat. De altfel, este vorba despre un mai vechi obicei al lui Eugen Barbu, care si-ar fi pus numele pe coperta romanului Groapa scris de fapt de Nicolae Crevedia, al carui fiu natural ar fi fost.O tema interesanta ar fi ISTORIA PLAGIATULUI IN LITERATURA ROMANA SI IN CEA UNIVERSALA. Provocare: stie cineva cine a scris in realitate primul volum din PE DONUL LINISTIT?
#5521 (raspuns la: #4599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga Karina - de (anonim) la: 15/12/2003 03:32:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
ea nu simte cand se intoarce in tara
citez: NIMIC

asta n-are legatura cu CAT de DES te intorci in tara sau daca NU TE intorci NICIODATA.

parerea mea: educatia lui JC este cea a unui FRANCEZ get beget.
are ceva inclinatii catre literatura romana
ca orice francez bine crescut
dar NU este decat un FRANCEZ get beget.

si eu nu spun ca nu imi plac francezii. Ca popor, cultura.
Dar ei sunt extrem de nationalisti.
si accepta greu parerea provincialului de pretutindeni.
Sunt superiori.

Eu sunt provincia.
Eu imi amintesc inca ce inseamna satul romanesc si inteleg si-mi place satul german. Si cel francez.
Fumurile de pretutindeni, imi provoaca astm.
La propriu si la figurat.

Catalina Bader
#6576 (raspuns la: #6557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu sunt necunoscutul! - de anagramaticalitati la: 16/12/2003 09:10:23
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
dragi domni si domnite de pretutindeni, imi pare bine ca se pot discuta astfel aceste subiecte care, ca sa ramanem in continuare obiectivi, constiuie deliciul unora dar si supararea altora. sincer sa fiu nu asteptam din partea nimanui recunoasterea celor expuse de mine si nici macar nu credeam ca voi fi vrednic de niste raspunsuri pe masura. asa cum am spus n-am vrut decat sa va fac atenti asupra unor probleme pe care mie mi se pare ca le uitam sau pur si simplu ne place sa nu le vedem in amploarea si grozavia lor. nu sunt adeptul nici unui fel de antisemitism si cu atat mai putin a razboiului de orice fel ar fi el. de ce? fiindca razboiul, cu fata lui hidoasa, provoaca atatea suferinte umane- si nu numai. imi aduc aminte ce-am invatat candva la scoala, la literatura romana: "natura este in perfecta concordanta cu starile sufletesti ale personajelor"! extrapoland un pic si pastrand proportiile cred ca intreaga natura, atat la nivel macro cat si micro, sufera fara incetare din cauza actiunii brutale si fara discernamant a omului in general. ne tot intrebam de ce o ducem rau, de ce se nasc astfel de conducatori care tiranizeaza niste popoare... ei bine, fiecare popor, conform spuselor lui Hristos, isi merita liderii. ba, mai mult, preluand aceasta idee, Sfantul Apostol Pavel indeamna: "tot poporul sa se supuna inaltelor stapaniri fiindca toate sunt de la Dumnezeu". asadar de ce m-as pune eu impotriva vointei divine?
dar sa revin asupra celor exprimate pana acum. intreaga comunitate americana a fost in realitate dirijata spre un razboi pe care nu l-au vrut decat liderii de la o casa care se vrea alba- altfel pictata cu fel si fel de graffitti (a se citi scandaluri, unele musamalizate, altele nu). o fi constiinta acestui popor scurta dar eu cred ca majoritatea celor care formeaza poporul american resimt f. puternic socurile unor conflicte de durata create in mod artificial in anumite zone de interes ale globului. am spus-o candva si o sa repet acum: chiar daca un singur om ar fi murit la acele turnuri, iar acela ar fi fost un terorist, nimic nu ar fi justificat sacrificiul uman- si cu atat mai putin atatea sute de vieti. insa in loc sa ne intrebam ce e de facut cu niste oameni indaratnici care nu vor sa accepte cu nici un chip asa-zisul ajutor extern, mai bine ne-am intreba ce facem noi pt. noi insine ca sa nu atragem represaliile lor asupra noastra?
romanul spune f. frumos dar si corect in acelasi timp: "nu iese fum fara foc!" si asta ar trebui sa ne dea de gandit. nu v-ati intrebat niciodata sincer in sinea dv-stra de ce s-au purtat aproape toate razboaiele sau de ce au avut loc aproape toate conflictele majore? ce au vrut cei care le-au pornit si ce au vrut cei care le-au pus capat? ce-au dorit atacatorii si ce anume au vrut ceilalti, adica aparatorii teritoriilor in care s-au aflat? intrebari simple, raspunsurile ar trebui sa fie la indemana oricui. poate ca in loc sa fi scris atatea era mai simplu si mai frumos sa condensez totul intr-o singura fraza: <> sau: <> razboiul nu poate naste decat ura, crima, neajunsuri, boli si suferinte fara margini, cu greu de depasit. si atunci eu de ce sa ma bucur cand un lider oarecare, fie el Bush (tufis in traducere...), Iliescu, Nastase sau mai stiu eu cine, hotaraste ca trebuie sa intervina in forta intr-o tara pe care oricum nu o vor putea subjuga decat destabilizand-o? din nefericire indemnul "dezbina si cucereste" este din ce in ce mai vizibil aplicat in mai toate partile lumii. framantarile actuale, "moderne" ca sa zic asa, alunga dragostea dintre oameni si exacerbeaza pornirile de rautate intre ei. liderii nostri politici ar fi facut bine sa se tina la distanta de problemele acestea, parerea mea. fiindca nimeni nu le-a garantat ca Irakul ne va inapoia datoria de nu stiu cate sute de milioane sau miliarde de dolari. de fapt de ce ii intereseaza atata, nu mai au in ce sa-si bage mainile pana la umeri, s-a terminat halvaua pt. ei? ca de noi oricum nu le pasa.
mi-a placut ca cineva aici a pomenit despre principiul cauza-efect care actioneaza in cosmosul intreg. da, asa este, fiecare efect are si o cauza primordiala. prin urmare nu e intamplator ce s-a intamplat la 11 septembrie. era NEVOIE de asa ceva pt. pornirea unui razboi total si de durata impotriva celor care n-au vrut sa se supuna hegemoniei americane. nu uitati ceva f. interesant: "va fi o turma si un pastor", zice Apocalipsa lui Ioan. eu nu ma astept la o reala opozitie din partea vreunui stat, ce trebuie sa se intample se va intampla ca sa se adevereasca pt. ultima data profetiile scripturii. dar asta nu inseamna nici ca trebuie sa orbim cu totul. "somnul constiintei naste monstri!" pe de alta parte, nu vi s-a parut cel putin ciudat faptul ca in timpul vizitei lui Bush la Londra au avut loc atentatele din Turcia? de ce tocmai acolo si atunci? poate cineva sa-si asume raspunderea pt. un raspuns concret? luati in calcul faptul ca Bush a fost primit cu ostilitate de britanici si adaugati la asta problema musulmana in ansamblu- nu uitati, dezbina si cucereste...!
in ce-l priveste pe Saddam mi-am exprimat opinia si raman fidel ei. nu consider ca se va face dreptate in virtutea unor legi ale unui tribunal care ar trebui f. bine sa fie el insusi judecat pt. nedreptati. oare chiar sunt asa de manati acei judecatori de principii si le zabeste atat de mult ideea dreptatii incat isi lasa propriile griji pt. a le pune la punct pe ale altora? ma cam indoiesc, si stiu si de ce: occidentalii au un spirit diferit cu mult de al nostru, si e vorba aici de acesta- fiecare pt. el!!!
sunt atat de multe de comentat la asa un subiect... as fi vrut sa fiu mai scurt dar nu m-am putut abtine. poate o sa revin daca va mai fi cazul. poate ca eu ma lupt cu morile de vant... astept opiniile tuturor celor interesati.
multumesc anticipat pt. rabdare.
Ha! M-am tot intrebat in ultimii ani despre soarta asa ziselor culturi "secundare." Cum se face ca oameni de geniu (nu neaparat artisti), ramin necunoscuti la nivel international, doar pentru faptul ca "geografia inseamna destin"? Daca Eminescu s-ar fi stabilit la Viena, daca Blaga ar fi ajuns la Paris, cine stie....Cind spun cultura "secundara" nu ma refer la calitate, ci mai ales la sansa de a straluci/ iesi in lume. Toata literatura romana, extraordinara in mare parte, absolut necunoscuta. Daca Cioran sau Eliade ar fi ramas in tara...Si nu e cazul numai al culturii/ valorilor romanesti. Sint convins ca sint scriitori extraordinari in Uzbekistan, spre exemplu, dar cine ii va scoate la lumina?

Florin Firimita
#6732 (raspuns la: #6653) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumos spus... - de Pablo la: 08/01/2004 06:54:25
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Tonul pe care a fost scris subiectul lui Alice,face parte din noul limbaj si noua literatura romana,creata dupa plecarea comunistilor si este la moda in aceste zile pe plaiurile mioritice.Foarte interesant este si trimiterea la cei 7 ani de acasa care in noul context inseamna total altceva decat stiam noi odata.
Este si va fi greu sa explici unei natii cu un nivel de intelect mult sub media globala,cum ca ei fac parte din alt film si nu din cel care ruleaza pe cele mai multe meridiane,acolo unde viata nu inseamna Matrix si nici Ultimul samurai, ci acolo se traieste cu piciorele pe pamant iar cine viseaza tot timpul ca este un amarat si neajutorat poate sa-si ia gandul de la lumea aceasta.
#7790 (raspuns la: #7778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Boia despre Eminescu - de Filip Antonio la: 27/02/2004 07:26:20
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
"In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de "atacurile" impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost "descoperit" de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.

Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. In ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar putea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard".

Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
#10771 (raspuns la: #10759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iaru? hm. - de core la: 07/03/2004 20:07:19
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Daca Iaru spune asa ceva, atunci e tampit cu diploma. pot sa demonstrez ca exista poete adevarate si cu tzashpe trepte calitative mai sus decat pro-creatiile domniei sale in literatura romana. deja mi-ai stricat ziua, imi placea Iaru ca om...declaratii de genul asta ma fac sa ma inscriu la feministe, zau asa!

De ce PRETIND barbatii artisti ca dispretuiesc femeile din aceeasi tagma? depinde de la caz la caz, nu mi-as permite sa generalizez, cazand in acelasi pacat cu Iaru-pitecantropu'. daca as auzi pe vreunul/vreuna ca se crede buricul pamantului, primul intre primii, fie ei barbati sau femei, mi s-ar parea mai normal. dar sexisme dintr-astea primitive....imi fac greata. si le-as trata cu o tigaie dupa ceafa aplicata autorilor, ca merita. parca la tigaie/cratita eram noi bune, nu? :))

in fine, poate ca am raspuns cam visceral, data viitoare e posibil sa despic decent firul in patru teoretic, la tema. daca o sa am vreun chef sa dezbat pe seama creierului bolnav al unora.
Cine e scriitor si cine nu!? Un punkt de vedere personal: - de Ovidiu Bufnila la: 10/03/2004 01:37:52
(la: o poveste...)
Dragii mei forumisti!
Nu sunt un dinozaur literar! Nu sunt un guru al literaturii romane! Luati-ma asa cum sunt, va rog. Sunt asemenea voua, o fiinta pornita sa se descopere pe sine. Nu conteaza premiile, nebuniile literare, marirea vremelnica si gloria, ah gloria! Tocmai de aceea va spun acum kestia asta: NIMENI nu poate judeca, NIMENI nu poate hotari, NIMENI nu poate zice cine sa fie SCRIITOR si cine nu! Totul e sub semnul magic! Uneori nu conteaza stilul ci povestea! Daca povestea e buna, atunci stilul ramane pe ultimul plan! Am citit in aceasta sectiune mai multe povesti! Dati-le drumul in lume! Nu le ucideti! Lasati-le sa-si gaseasca ele drumul sau sa se piarda ele singureeeeee! Daca va place sa scrieti, scrieti! Fara frica!
Va iubesc!
raspuns catre Andre Morariu(nu deslusesc sexul ingerului) - de ema word la: 18/03/2004 23:28:15
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word
#12385 (raspuns la: #12350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns catre Monsieur Andre Morariu (avec accent aigu sur e) - de (anonim) la: 20/03/2004 02:02:30
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate Domnule Andre Morariu,

Ma surprinde in mod neplacut suficienta Domniei Voastre in a emite judecati de valoare asupra literaturii romane luind in considerare si ca punct de referinta numai un...almanah literar din 1985 sau 1986 ce poarta fotografia impuscatului in frunte, deci provine din galeria literaturii ideologice de partid si de stat din epoca, neconcludenta in ceea ce priveste o reprezentativitate chiar si numai teoretica a fenomenului literar romanesc. Acest fenomen literar include, daca este sa doriti a fi obiectiv si a face o cercetare stiintifica a chestiunii, si literatura oficiala a propagandei, si literatura de rezistenta (rezistenta prin cultura, evident), si literatura disidentei, si literatura carcerala, si literatura exilului, si literatura de sertar...si citeva inca alte sectiuni (de care ar fi fost bine macar sa fi auzit si Domnia Voastra, pentru a face un dialog in cunostinta de cauza aici, iara nu o runda de pugilism). Oricum, va admir pentru curajul de a emite pareri atit de categorice intr/o chestiune pe care se vede ca nu o stapiniti (dar asta imi dovedeste o data in plus ca sinteti intr/adevar roman, ca va pricepeti desigur la fel de bine la politica, la fotbal, la agricultura si la meteo, ca aveti o profunda aversiune fata de toata familia de concepte ce insoteste familia de cuvinte "roman"- episod masochist pe care il traverseaza astazi toti conationalii nostri, pe buna dreptate, doar de la noi a plecat la Paris si marele Emil Cioran, care de citeva ori se jurase ca nu va mai vorbi niciodata romaneste, atit de suparat si ingretosat era de Romania, sau daca mergem cu memoria si mai in urma, insusi Caragiale s/a autoexilat la Berlin catre sfirsitul vietii lui, cuprins de sila fata de ratarea si inutilitatea eforturilor de a construi in spatiul romanesc idei coerente, democrate si progresiste... ).
Pentru a va ajuta sa deveniti insa un pic mai sceptic in agresivitatea aroganta a sentintelor...globalizatoare, eu va recomand cu caldura sa achizitionati, bunaoara, volumele din seria "Unde scurte" ale Doamnei Monica Lovinescu(una dintre marile noastre scriitoare si femeie critic de literatura si cultura, stabilita la Paris in anii 40 si care a tinut timp de decenii cel mai important, consistent si consecvent jurnal critic al evolutiei literaturii romane, pe care l/a difuzat cu acribie prin Radio Europa Libera, care devenise practic o adevarata Academia de Cultura Libera a Romaniei sub totalitarism), sa mai achizitionati cele trei volume ale Jurnalului ei, precum si lucrarea cu caracter autobiografic "La apa Vavilonului", primele carti fiind scoase la prestigioasa editura Humanitas. Veti gasi acolo opera celei mai importante constiinte critice a literaturii noastre dintotdeauna, care a consemnat, in ordinea aparitiei lor dintre anii 40 si 90, tot ce , fenomenologic, aparea si se manifesta in tara sau in exil, ma refer la carti, curente literare, curente ideologice, atitudini politice, atitudini personale sau de grup ale scriitorilor s.a. Ar fi bine sa mai cititi opera critica asupra literaturii romane a lui Nicolae Manolescu, sau lucrari asemanatoare semnate de Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ion Simut, Mircea A. Diaconu, Marin Mincu etc...Am senzatia ca va lipsesc lecturile fundamentale in aceasta chestiune, si tocmai de aceea veniti cu o atitudine ostila atit de evidenta, incit pentru o clipa mi se parea ca sinteti chiar importiva dialogului.
Mais, non, mi/am spus in sinea mea. Trebuie sa/i dam acestui Monsieur sansa de a deveni ceea ce se doreste, in cheie socratica, maieutica, ori pentru aceasta dialogul nu trebuie intrerupt, caci Domnia Sa, traitor la Paris fiind, este, sau macar se straduieste sa fie un bun european, adica un coseur desavirsit si un partener de dialog intelept.
Alors, e bine sa stam de vorba, si e bine sa va informati neincetat, dar nu din almanahuri(care sint producte de divertisment si subcultura), ci din operele fundamentale, cele teoretice, cele critice, cele beletristice. Nu conteniti sa sperati ca veti atinge cindva conditia de gratie a intelectualului, or aceasta este : nu conteni sa te informezi, nu conteni sa te indoiesti.
Va iert, in consecinta, si pentru graba de a ridica primul piatra si de a condamna in bloc toata literatura romana: banuiesc ca nici nu v-ati dat seama ca, procedind astfel, nu faceti decit sa reiterati experienta de tip totalitarist-cine nu e cu noi, e importiva noastra.
Eu, una, intorc si celalalt obraz, va intind mina si va invit sa nu conteniti a exersa dialogul de pe pozitiile polemicii cordiale...
#12448 (raspuns la: #12414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa, da! - de sanjuro la: 22/03/2004 01:24:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ok, Ovidiu...
Inca mai posed destule exemplare din colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparute prin anii '70. Mi-e dag Vladimir Colin, si-mi place Danut Ungureanu din cei numiti de tine optzecisicisti...
SF-ul romanesc a aparut prin anii 50-60 in vremuri neguroase, cand prolcultura sapase adanc in literatura romana de orice fel. La fel si cenaclurile, fie ele literare sau stiintifice, care cu greu puteau sa prezinte si altceva decat ode dedicate "viitorului luminos"...
Nu pot sa nu mentionez colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparuta la inceputul anilor '70, care prin diferite tertipuri, slalomand prin cenzura de atunci, a reusit sa publice o serie de romane si scriitori de referinta, romani si straini.
Un moment deosebit a fost in 1973, cand a luat fiinta la Ploiesti "Univers Club" ce a activat, (nu stiu daca mai activeaza in prezent), pana la inceputul anilor '90. Imi aduc aminte ca la sedinta de infiintare, invitat de onoare a fost Ion Hobana. De-a lungul anilor, in intalnirile ce au avut loc, (unele cu audienta de sute de persoane), au sustinut conferinte: Iustin Capra, Florin Zaganescu, Dan Apostol, si altii ca ei...Subiectele erau variate: literatura SF, grafica SF, stiinte de frontiera, fenomene paranormale, OZN, civilizatii extraterestre, lumi disparute, inventii pentru secolul XXI...
Inaintasii nu trebuie uitati. A scrie SF fara a avea o cultura solida in domeniu, este dinante sortita esecului.
Literatura romana SF, atat cea sa zicem anterioara lui '80, cat si cea de acum, dupa parerea mea sufera de incapacitatea de a prezenta "universuri" credibile si "viitoruri posibile". Chiar daca unele romane sau nuvele scrise prin anii '50-'70 de catre cei cu adevarat "mari" ni se par usor desuete, naratiunea are nerv, cititorul citeste pe nerasuflate, este captivat, calatoreste cu gandul, se implica emotional imaginandu-si exact ceea ce si-a dorit scriitorul.
Sunt scriitori romani tineri si talentati, (un exemplu este Florin Lazarescu), dar care din pacate nu au abordat si drumul spinos al SF-ului...

Numai bine,
#12528 (raspuns la: #12415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...