comentarii

PORTRET ROBOT andrei plesu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tipul asta , Andrei Plesu, sc - de SB_one la: 19/02/2004 08:29:20
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
tipul asta , Andrei Plesu, scrie frumos dar mi-e mila de el. Nu vede bobul de neghina!

Ca subiect filozofic ar fi poate interesant si adevarat pe ici pe colo ce spune el; e insa o chestie pe care D-l Plesu inca nu a invatat-o sau ( in mod sigur nu a priceput-o) : "nu da briciul pe mina maimutzei". Si doamne ca sint multe care abia asteapta sa puna mina pe brici.

Dupa cum sfirseste articolul am senzatzia ca dumnealui lucreaza( subtil bine'ntzeles) ptr. unirea celor 3( sau doishpe) scaune secuiesti.

Asa ca sa faca bine dumnealui "sa plece de pe aici ca nu ne-a facut nici-o impresie".

Si daca domnul n-o stie fiecare cetatzean al lumii vestice la care "fiecare aspira" e mindru sa fie german, UNGUR, belgian samd. Iar in USA esti bagat la psihiatrie daca nu crezi ca esti american.

Noi sintem romani -cu sau voia noastra- si ne vom bucura in veci de aceasta calitate sau malformatzie. Acolo unde ne va duce viatza!

PS
daca domnul vrea sa mai scrie ii recomand [Centrul European de Studii Covasna - Harghita] unde cred ca ar avea mai multe succese

Beszél magyarul Plesu ur?

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
Andrei Plesu este filosof, po - de gabriel.serbescu la: 20/02/2004 06:46:58
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Andrei Plesu este filosof, politolog si publicist. E poate una dintre cele mai lucide personalitati romanesti contemporane. Cartile scrise se gasesc la http://autori.humanitas.ro/plesu/bibliografie.htm
Dintre articole mi-ar place sa citez cateva paragrafe:

"Patria" e sansa anonimului de a avea un destin. E uneori, singurul concept la care au acces "cei multi¨. De aceea, (un individ) prefera sa renunte la "realitatea" sa imediata, la determinarile lui concrete, pentru a participa la demnitatea unei generalitati integratoare. E inutil, e chiar periculos sa-i amputezi aceasta aspiratiune. Contrariat, el se comporta patetic si justitiar: conceptul devine in mana lui infuriata - o bita cit se poate de concreta.¨
(Nationalism si europenism)

¨O suma de alegatori cu identitate difuza aleg, dupa criterii aproximative, o suma de guvernanti care nu-si dezvaluie decit ambalajul si nu sint, uneori, decit ambalaj. Nu stim exact cine opteaza - nu stim exact cum - pentru ca nu stim exact ce.¨
(Progrese)

Imperativul integrarii europene nu poate functiona simultan cu acela, infinit mai urgent, al supravietuirii. Noi sintem in etapa drastica a cosnitei stravezii, a strazii surpate, a closetului sordid si ni se atrage atentia ca nu acordam destula consideratiune homosexualilor si propagandei anti-tabagice. Gifiim dupa strictul necesar si ni se cer mari rafinamente civice
(Supravietuire versus integrare)

Poate ca totul se explica prin saracie; saracia insolubila, sistematica, batjocoritoare, a tuturor lumilor post-comuniste. Dar saracia care te face sa nu te mai speli, saracia care aduce lehamite, grosolanie, iresponsabilitate, ingalare, lipsa de respect pentru aproape, pentru meserie, pentru indatoririle elementare, saracia arborata mirlaneste, cu un fel de voiosie hida, saracia aroganta, netrebnica, rea - saracia aceasta tradeaza boli mai adinci si mai perfide, care nu se pot vindeca prin simple solutii financiare si nici prin aderari euforice la organisme internationale sanatoase. Ceva, in fibra nationala, e, deocamdata, deteriorat. Si, daca sintem cinstiti cu noi insine, vom recunoaste ca nu sintem, inca, in rindul lumii: mai avem de lucrat.
(Trenul 1642)

...pe standurile romanesti ale acestei mari expozitii nu se afla numai cartile propriu-zise. Se afla, deopotriva, cartile nescrise ale tuturor acelora care, intr-un fel sau altul, au fost anulati de istorie: ale acelora care neputind publica au pierdut curajul de a scrie, ale acelora care au trebuit sa-si cistige existenta in munci umile si istovitoare, care nu le mai lasau ragazul creatiei, ale acelora carora cartile le-au fost confiscate si distruse, sau care, pur si simplu, au murit in inchisori, inainte de a-si fi dat masura.
(Cartea ca leac si otrava)
discurs rostit cu prilejul deschiderii oficiale a pavilionului romanesc la Tirgul de Carte de la Leipzig.


SB one, reactia mea a fost poate frivola si lipsita de orice tact, dar tu esti ilustrarea vie a prejudecatii, ignorantei si habotniciei. Cu voia dumitale de azi inainte am sa te ignore.

http://autori.humanitas.ro/plesu/bibliografie.htm
#10139 (raspuns la: #10106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andrei Plesu- Despre frumusetea uitata a vietii - de (anonim) la: 19/01/2005 22:10:51
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Superb bun simt in Despre frumusetea uitata a vietii a lui Andrei Plesu din Jurnalul National. Minunat text pentru ca reflecta perfect viata de la noi ca si din societatea occidentala dupa care alergam si tanjim. Umanitatea adevarata e intr-adevar in alta parte, nu in vestul imbelsugat- pe masura ce ne apropiem de "Europa", noi ne instrainam inconstient de fiinta omeneasca care salasluieste in fiecare din noi.
Andrei Plesu despre "Mandria - de romy la: 20/02/2005 14:05:52
(la: Romanii vazuti de romani)
Andrei Plesu despre "Mandria de a fi roman".

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=572&mode=thread&order=0&thold=0
Parerea lui Andrei Plesu desp - de mya la: 14/12/2006 20:31:28
(la: Romani sadea)
Parerea lui Andrei Plesu despre Romania:

Virtutea cea mai putin prezenta pe piata este simtul onoarei: de la onoarea individuala la onoarea profesiunii si pina la onoarea nationala – care nu exista decit in forme baroce de betii cu sarmale sau de lacrimi la chefuri.

In Romania metehne cronicizate: paralizia civismului, somnolenta reactivitatii, lehamitea generalizata.


Sunt de acord cu el. Cat despre mandria de a fi roman...Nu poti sa zici ca esti mandru ca te-ai nascut in Romania (sau alta tara) ca nu e vina ta asa cum nu este nici meritul tau faptul ca te-ai nascut intr-o tara sau alta. E ca si cum ai zice ca esti mandru ca esti cracanat, blond natural sau cu nasul mare.
#163372 (raspuns la: #163353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un nou interviu cu Andrei Ple - de mapopescu la: 20/01/2004 08:51:55
(la: "dileme" vechi si noi)
un nou interviu cu Andrei Plesu in Jurnalul National

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=Sections&file=index&req=viewarticle&artid=814&page=1

de asemenea, noua revista "dilema veche" (ce-mi place ideea!) este online la http://www.algoritma.ro/dilema

interesant ca in acest prim numar este publicata "scrisoarea de despartire" a dlui Buzura catre redactia dilemei (cea noua, acum veche :))
imaginea noastra altfel - de teo_05 la: 16/08/2005 23:46:14
(la: noi si imaginea noastra)
scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"
arthur - de alex andra la: 12/04/2006 22:34:00
(la: eu stiu cine sunt)
Andrei Plesu, Despre ingeri, Editura Humanitas, 2003

Pentru Plesu, ingerul e "dublul" ceresc al omului, "modelul" sau, "portretul" sau imbunatatit. Frumos, nu?:)

Lost without music in a world of noises
#117033 (raspuns la: #116925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plesu - de tatiku la: 02/07/2006 14:01:29
(la: Cea mai grozava/uluitoare/simpatica replica primita vreodata)
Andrei Plesu are darul sa te fixeze in insectar din 2-3 cuvinte. O mostra fabuloasa a oferit-o la o emsiune tv, mai acum 5-6 ani cred, cand un june chitarist i-a zis ca nu-i place Nichita Stanescu
Raspunsul a venit imediat:
-Pai nu prea conteaza, tinere....
Andrei Plesu - de RSI la: 08/11/2008 11:21:17
(la: Despre umor - cu Andrei Plesu )
are dreptate, ca de obicei. Umorul tine mi mult de caracter decat de inteligenta (sau de "firea omului" cum spune el). Dovada: va amintiti de emisiunea de la Realitatea TV cu Plesu si Liiceanu. Doi oamnei foarte inteligenti si cultivati. Si totusi diferiti. Plesu trata problemele cu umor si ironie fina, in timp ce Liiceanu era serios, dur,incrancenat si cateodata aproape veninos.
Concluzia mea este ca umorul nu depinde de (sau numai de) inteligenta si in nici un caz de cultura (cineva a zis Moromete, nu?). Ganditi-va cati oameni simpli, fara educatie formala sunt plini de umor si cati indivizi plini de diplome (castigate pe merit, nu pe pile) sunt lipsiti de umor si plini de propria lor importanta care nu le permite tratarea problemelor in "bataie de joc".
Articol Plesu... - de monte_oro la: 25/01/2009 06:25:24
(la: intoleranta / toleranta)
..Intrusu facuse o confa despre el... http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18100/despre-toleran%C5%A3%C4%83-cu-andrei-plesu/1
ah, voila eseul de plesu - de zaraza la: 26/01/2009 20:48:11
(la: intoleranta / toleranta)
il citisem chiar pe cafenea:

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18100/despre-toleranţă-cu-andrei-plesu/1


#397999 (raspuns la: #396796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
conserva si dusul "problema" lui Plesu - de DESTIN la: 11/02/2012 14:55:56
(la: Ce mai zice domnul Plesu...)
Am citit articolul ce a aparut in Dilema veche semnat Andrei Plesu(problema lui e alta)acest pasager politic.Atata timp cat nu tinem la demnitatea noastra plutind in voia ...nu sortii ci puterii(la origine comunista)vom fi mereu "surprinsi"de prezent.
Gandirea in spirala, se transforma incet insa din pacate sigur intr-o gandire circulara care revine mereu la aceleasi teme duce in mod necesar la fenomenul de suprasaturatie, caz in care ideile isi pierd magia si devin simple concepte, sunt ucise de repetitivitate, inecate in balta minciunii. Dimensiunea interesanta a vietii este un principiu convenabil al minciunii? Nu aude nimeni agonia cuvintelor? Nu le vede nimeni sangerand insingurate?
Suspinam cronic dupa certitudini si ni se pare ca le gasim in niste stereotipii, ceea ce nu stim noi este ca soarta, cea care nu stie, nu poate sau nu vrea sa rada, se amuza copios pe seama neputintei intelectuale de care dam dovada.
Cadem atat de artistic cand mai aruncam si un interesant pe drum, ne risipim cu atata gratie! In sens invers.
Cu bine,
"Cine se teme de suferinta...va suferi de teama".
ei, nu chiar "vor" :) dar s - de mapopescu la: 06/01/2004 14:59:41
(la: "dileme" vechi si noi)
ei, nu chiar "vor" :)
dar situatia controlului revistei se pare ca a depasit un punct critic.

e interesant ca:

- Augustin Buzura (presedintele fostei Fundatii si al actualului Institut Cultural Roman) nu doreste sa permita folosirea denumirii Dilema de redactie in continuare

- cel care ii va sustine in continuare este Mircea Dinescu prin fundatia proprie (oare chiar nimeni altcineva nu e interesat??? - nu ca as avea ceva cu Dinescu)

- redactorii si Andrei Plesu au decis folosirea denumirii "Dilema veche", acest fapt avind cel putin 2-3 subintelesuri :)
#7688 (raspuns la: #7666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interviu cu Andrei Plesu - de mapopescu la: 07/01/2004 07:08:22
(la: "dileme" vechi si noi)
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=59977
#7723 (raspuns la: #7666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am reusit sa raspund la intrebarea asta - de zabriski la: 15/01/2004 14:27:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?
Excelent articol! Multumesc - de ikoflexer la: 19/02/2004 09:25:17
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Excelent articol! Multumesc personal ca l-ati pus pe acest sit. Nu stiu cine e Andrei Plesu, dar a zis-o bine.

Totusi, ceva lipseste. Sint de acord ca in primul rind trebuie sa identificam problema. Dar apoi ce facem? Prefer criticile constructive. Adica dupa ce le spunem lucrurilor pe nume, sa adaugam o posibila cale de reparare. Sfaturi, opinii, planuri. E timpul sa facem urmatorul pas dupa ce strigam de pe tusa, cu toate ca si strigatul e mai bine decit nimic.
- ikoflexer
"Excelent articol!" Oho, s - de Daniel Racovitan la: 19/02/2004 10:02:15
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
"Excelent articol!"

Oho, si inca ce bine le mai zice dl. Plesu!...

"Nu stiu cine e Andrei Plesu, dar a zis-o bine."

Oops! sa nu mai spui la nimeni asta. ;)
Cauta la Google revista "Dilema", actualmente "Dilema veche", si te lamuresti cine-i personajul.

..................................................................................
"nobody is perfect; I'm nobody"
#10060 (raspuns la: #10059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Motto: "calitatea numarul un - de SB_one la: 20/02/2004 09:14:18
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Motto:
"calitatea numarul unu a excrocului e aceea de a nu se lasa descoperit"



Ptr. cei ce vor sa mai citeasca.
Nu contest calitatzile D-lui Plesu

["Andrei Plesu este filosof, politolog si publicist. E poate una dintre cele mai lucide personalitati romanesti contemporane."]

ci intentztiile!( sau greselile). Consider ca filosofia asta nu-si are locul acum.

Este domnia sa chiar sigur de cum percepe poporul teoriile lui. Au oamenii acum - in aceasta deruta totala- nevoie de aceasta filozofie?
Se pare ca nu. Uite ce intzelege romanul

[" Ce ii reprosez eu dl. Plesu este ca implicarea Domniei sale in politica nu i-a facut nici un bine, ci i-a alterat destul de tare imaginea.
Raman la parerea enuntata initial: ce sa cerem poporului cand intelectualii nu inteleg corect realitatea in care ne aflam?"]

In rest... [dar tu esti ilustrarea vie a prejudecatii, ignorantei si habotniciei.] ...vad ca nu mai sint acuzat de maimutzareli in limbi straine. Multzam fain ptr. aprecieri.

[Am prejudecata ca trebuie sa fim mandri de a fi romani.
Ignor cu desavarsire teoriile "bune" la locul si timpul nepotrivit. Cred cu habotnicie ca poporul roman merita alta soarta si ca o va avea.]




SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10145 (raspuns la: #10139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mass-media - de Hypatia la: 22/02/2004 04:05:08
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Din punctul meu de vedere, la scara planetara, presa are o unica preocupare:
-direct, sa se afirme, ca sursa de venit, pentru cei ce ii slujesc
-indirect, dar cu efect direct asupra oamenilor de oriunde: MANIPULAREA!
Adevarul nu mai exista. Exista doar puncte de vedere, unele mai insoltite decat altele. DIscernamantul consumatorilor de presa? In cadere libera!
Pe nimeni nu mai intereseaza sa serveasca unui ideal, ci toti oamenii de presa se pu in slujba manipularii si a centrului de putere. Nu pot sa nu ilustra tot cu un caz citat de dl.Liiceanu in cartea sa: ANDREI PLESU, care admite si gireaza moral "Plai cu boi". Cand e demn discursul dl. Plesu: camd gireaza si semneaza articole in aceasta revista mai mult sau mai putin pornografica, sau cand ne vorbeste despre "limba ingerilor"?
Hypatia
Hypatia
#10261 (raspuns la: #10151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...