comentarii

POZE CU LEU ANIMAL


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
In ce fel vedeti natura si ce - de mya la: 23/09/2004 12:01:33
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
In ce fel vedeti natura si ce faceti pt. ea, care este pozitia voastra si daca luptati in vreun fel pt. pastrarea ei?

Eu o vad ca pe creatia lui Dumnezeu/mama natura/sau cum vreti sa-i ziceti.

Cum lupt eu ca s-o pastrez? ("Si dai si lupta...neicusorule!"). Nu manac nimic ce are ochi (ca-mi plac mult animalele si nu-mi vine sa le iau gatu´ca sa le ingurgitez), nu fumez (da´am fumat cu ani buni in urma), nu beau (da´mai trageam cate o tarie in liceu), nu cumpar suc la doze de aluminiu, nu arunc gunoaie pe strada, nu-mi scot casetofonul pe balcon ca sa fericesc vecinii...d-astea, nu imi mai vine nimic in minte acum.


parerea mea - de andrei p la: 23/09/2004 16:26:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe http://www.fotomagazin.ro/fotopro/sisif/
O noua aparitie a d-lui Narcis Virgiliu, cu “A Sisif Life” – (SUPER) make up. Tare de tot. Mi se pare ca aceste noi imagini ale domniei sale dovedesc ca:

1. Aparent, Ideea era Foarte Promitatoare.
Muncile lui Sisif, Vulcani Noroiosi, Gagici Mortale si cat de poate de Dezbracate.
Parea si foarte lucrativa. Cum sa nu se vanda Asemenea Imagini. De aceea au contribuit si Fericitii Sponsori.

2. In Realitate era total Trasa de Par. Si fara nici-o Perspectiva.
Vulcanii noroiosi impun cadre largi, cu impresii selenare.
Un personaj poate fi necesar in departare, pentru a da scara deschiderii. Daca ar fi purtat o esarfa lunga, care flutura in vant sa zicem, putea deveni si un punct de interes.
Dar modelele, pozate de la 30 m, seamana bine a furnici care isi muta ouale strambe.
Nici macar nu iti dai seama daca sunt despuiate sau nu.
Stiti vorba favorita a lui Capa ? “Daca nu e poza buna, Trebuia facuta Mai de Aproape.”

3. Textul scris de Top-less Modela este cat se poate de instructiv.
„Narcis ne cere sa intram in Stare. Si sa adoptam o imagine de Fiinte Blestemate. Sunteti Blestemate de Zei! Toata Viata veti cara in spate Poverile astea!", striga Narcis la noi.”
Astea sunt vorbe goale. In teorie era bine.
Dar practica ne omoara. In Istoria Artelor exista impresionante reprezentari ale acestui personaj mitologic, strivit de greutate.

4. Nu stiu daca dansul le-a vazut ? Iar daca le-a vazut, poate ca le-a uitat.
Ati facut Fizica. Descompunerea fortelor pe un plan Inclinat va mai spune ceva ?
In poza 6, Modela, prea departe de Pozitia Contrafort, retine Ghiuleaua cu un deget.
Comic. Sau asa A Vazut-o Artistul pe Sisifella.

5. Se pot face Imagini Penibile – Cu Tot Tacamul, in locuri Minunate, cu fete Dezbracate, la Stare frecat-educate, de Make-upisti inconjurate, cu format Mediu pozate.

De coma e poza nr.8.
Lumina cerului este in contrejour, desi pe muieri este 100% frontala. Asta da armonie.
Si personajul din stanga isi deformeaza cam 15 cm “ghiuleaua” gonflabila. N-ati vazut-o ? Doar n-aveti o vizare asa proasta ?

In fond si la urma urmei, de ce nu s-o fi dus domnu’ Narcis acolo cu GONFLABILE ?
Nici nu-l mai zapaceau muierile. Avea sanse mari sa facai poze mai bune.

Desi Imaginile 7 si 9 beneficiaza intr-adevar de lumini interesante, pe gustul meu depasit, pozele expuse sunt mai degraba in zona jenanta.
Parerea mea, vorba lu’ don’ Vacaroiu.

A, si sa nu uit.
Mi-a placut si mie, ca si Modelei ca : “Nu lipsea Normal, Nelipsitul Scaun Regizoral.”
Pentru ca „Romanul e nascut Poet”, daca nu cumva este vre’un Hartist.
http://www.fotomagazin.ro/fotopro/sisif/imagine.php?img=making-of-save-for-web-13
#23161 (raspuns la: #23139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ´90 la prima venire a min - de mya la: 23/09/2004 18:58:58
(la: suntem corect informati ?)
In ´90 la prima venire a minerilor in Bucuresti, ma aflam singura intr-o mica vacanta la bunici, in Moldova (intr-un oras mare). Ei bine, am vazut totul la televizor (TVR Libera ;-) ...tare, nu? ), "ordinea" facuta de catre mineri sau de catre "oamenii de bine", toate amanuntele, inclusiv pe "drogatii" ce-si duceau zilele in corturile slinoase din fata Teatrului National.

Ce se intelegea de la televizor era o minciuna, o aberatie. Ca tot vorbim de manipularea maselor. Rudele la care ma tot duceam la mese zilnic ma intrebau cu indignare cum se poate asa ceva, ce cauta drogatii in centrul orasului, cum de nu se iau masuri. Eu le explicam care e treaba, despre punctul 8 de la Timisoara, despre faptul ca fusesem seri la rand in piata Universitatii cu oameni (rude si prieteni) normali la cap, in fine. Da´ rudele nu ma ascultau, ziceau ca bat campii si ca nu stiu ce zic. pe scurt, nu ma credeau. Inutil sa va zic ca toti votasera cu Iliescu. Nu puteam sa fiu nici prea agresiva ca nu aveam toate informatiile necesare. Ma intrebam si eu...ce e cu drogatii aia din imagini.

Cand m-am intors in Bucuresti, prietenul meu, care ma astepta la tren, mi-a strigat sa ascund aparatul foto (eram in faza in care faceam poze in nestire). Era plin de mineri in gara si in timp ce ne caram, prietenul mi-a dat raportul ce si cum. Il oprisera si pe el minerii cu o zi inainte (avea parul mai lung!), norocul lui insa ca avea o legitimatie de serviciu la el (cu poza) pe care scria muncitor practicant (desi el lucra la o revista in limba germana, ca corector sau asa ceva). Pe urma am aflat ca un fost coleg de-al meu de munca (inginer constructor) fusese batut cu bestialitate de catre mineri. Omul, proaspat pensionar, iesise in oras cu sacosele sa-si faca piata in Amzei da´nu a mai apucat. O "femeie de bine" a aratat cu degetul spre el urland ca isterica ca l-a vazut in piata cu "golanii". Tipul a ramas cu sechele la cap ani buni (s-a curatat intre timp). Culmea e ca el votase cu Iliescu...da´ce mai conteaza...

Sau:tot in ´90 eram intr-o deplasare cu niste colege la Suceava. Am tras la un hotel din centrul orasului. Tipa de la receptie cand a vazut ca suntem din Bucuresti a inceput sa faca conversatie de mahala, ca noi in Bucuresti am votat altfel (tocmai fusesera alegerile generale, da...alea din Duminica Orbului)...pe scurt - tzatza de mahala. Noi cuminti nu am comentat, am lasat-o in durerea ei. Ei bine, in fiecare dimineata ieseam la prima ora si bantuiam orasul in cautarea ziarului "Romania Libera". Cum intrebam de ziar la cate un taraba cum se intorceau spre mine din toate partile priviri pline de ura. Dupa cautari intense am dat pana la urma de un tip care avea si ziarul dorit de mine (in incinta garii). Ca lumea, nu? Si cica fusesera alegeri libere.

Acum doi ani ma intorceam cu masina din concediu spre Germania. Prin Craiova mi s-a pus pata sa iau "Dilema" ca tocmai aparuse si la plecarea din Bucuresti nu apucasem sa o cumpar. Am oprit la 4 chioscuri de ziare pana s-o gasesc. La ultimul tipa care mi-a scos Dilema" de sub tejghea mi-a zis ca are doar 3 bucati si ca de regula le da inapoi (ea le comanda fiindca citea revista cu nesat!). Tot spera sa o vanda si altora...Vorbesc aici de Craiova, oras mare cica...nu catun din varf de munte!

Revin in prezent. Am o ruda in familie (nu dau nume) care lucreaza la trustul de presa Catavencu. Toti de acolo stiu ca in Romania nu mai exista de mult timp televiziuni si ziare independente (alea care au ramas...se pot numara pe degetele de la o mana).

Asa ca...faza cu alegerile libere...e o gluma proasta. Sigur ca sunt libere da´constiintele oamenilor sunt manipulate prin mass-media. La fel cum toata viata politica, tot ce e in societatea romaneasca e manipulare a maselor (de ani de zile). Vorbesc la modul general, cred ca intelegeti unde bat. E suficient sa va aruncati ochii pe cele mai recente sondaje de opinie, viitorul nu se intrevede prea roz.

Sa dea Domnul sa ma insel da´ma indoiesc!

#23185 (raspuns la: #23020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si daca ganduri...bat la geam.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:04:42
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Draga Destin,
Tinand cont de sutele de intrebari adunate sub umbrela acestui articol sa incepem cu inceputul :
« in nici un sector al vietii organice, nu exista asa de multe si de mari deosebiri în cadrul acelorasi specii,ca la fiinta umana. »
Poate fi cat se poate de adevarat dar toti specialistii (incepand cu paleontologii, palinologii si continuand cu cei ce se ocupa de speciile actuale entomologi si altii) ne povestesc cat de deosebite sunt balenele albastre pe cale de disparitie, fiecare individ cu caracteristicile sale, nu mai departe de scumpele noastre animale de companie (caini picisi si celelalte) fiecare individ este deosebit si fiecaruia ii se gasesc si regasesc alte caracteristici fizice, comportamentale, emiotionale ceea ce face greu de suportat aceasta diversitate. Ca sa nu mai vorbim de lumea subterana a miliardelor de soareci sau sobolani pe care nu-i cunoaste nimeni sau a pestilor sau a pasarilor din Delta Dunarii – raiul pe pamant al zburatoarelor. Si pana acum nu am vorbit decat despre aspectele exterioare dar cine are rabdarea sa le asculte si sa le inteleaga ne-ar putea spune daca este adevarat sau nu ca toate sunt copii la indigo sau clonele aceluiasi exemplar primordial.
Trebuie sa recunosc ca la nivelul mentalului meu ma rezum si eu numai la natura umana, caracteristici si particularitati. Imi cer scuze dar as vrea sa te intreb ce stii de contructia « omului nou » la care lucreaza in secret sute de laboratoare si la care lucrau de zor toate statele socialiste inainte de 89 ? Sau cu alte cuvinte cum ti se pare caricatura lui M.Stanescu vis a vis de uniformizare ? Nu vreau sa fiu rau intentionat dar mereu imi amintesc de sacrificiul suprem «sa-ti dai viata pentru rascumparea tuturor greselilor lumii acesteia de la inceput si pana la sfarsit » si de faptul ca acesta nu este decat in puterea unuia singur. Dumnezeu in marinimia lui mai vine cand si cand si sterge cu buretele toate vinile si greselile omenesti incheind apoi un nou pact. Si a incercat Dumnezeu sa dea alt curs dezvoltarii creatiei sale inventand potopul. A disparut o lume si s-a nascut alta. A inventat Sodoma si Gomora si a sfarsit prin tablele legii de pe muntele Sinai. Deci daca nici apa purificatoare, nici focul mistuitor si nici rusinea fata de inaintasi cu pletele albite si cu legile tinute drept pavaza nu au reusit sa schimbe ceva, cum crezi ca sutele de intrebari existentioale vor reusi sa schimbe ceva ? Ca un ultim legamant, Dumnezeu cu puterea lui s-a intrupat pentru a vedea la fata locului si a simti de aproape ce inseamna creatia lui, omul, ce o face atat de greu de inteles ? A trait si s-a jertfit lasandu-ne mostenire dragostea lui caci cu adevarat aceasta este singura mostenire care poate uniformiza totul, caci toate inimile pline de dragoste sunt la fel. Toata aceasta expunere s-a cladit pe latura Creationista. Pornind pe marginea Evolutionista este clar ca numai cele mai puternice gene vor reusi sa se transmita, si sa stabileasca legile statistice. Dar ce ne facem ca nu intotdeauna functionaza selectia naturala. Ce te faci cu genele viclene care reusesc sa pacaleasca si astfel sa se recreeze, pentru a nu se piarde ? Vorbesc mult si fara rost doar ca sa-ti arat ca aceste intrebari se pot regasi in fiecare noapte nedormita. Fiecare dintre noi are intrebari dar nu toti vor sa recunoasca faptul ca « gandesc ». Cineva spune ca omul nu vrea sa-si recunoasca toate calitatile pe care le are de teama ca va trebui sa le si foloseasca. Poate parea o ironie, dar o vorba din batrani spune ca « Dumnezeu nu face lucruri inutile ». Sa apelam la sfintele vorbe : Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu » si conform pildei biblice sa scoatem mai intai barna din ochii nostri pentru a putea vedea mai bine paiul din ochiul fratelui ». Chinezul spune ca pentru a schimba lumea este nevoie sa schimbi o singura persoana de langa tine. Eu mi-am facut un motto : fac tot ce pot ca sa ma schimb (in bine) si va fi sufient pentru ca cei din jur sa vada si sa-mi urmeze exemplul (numai daca vor, fara nici un fel de constrangeri). In incheiere nu pot sa nu amintesc vorbele maritului sihastru : daruind vei dobandi (Jurnalul fericirii-N.Steindhart), pentru ca singurele lucruri pe care le poti oferi, ramanandu-ti totusi tie sunt : o vorba buna, un zambet si dragostea.
Deci : fi la fel de sensibil ca si pana acum, cauta-te ca se te poti regasi, ofera cat mai mult ca sa poti primi peste masura. Si de fiecare data, noaptea cand sute de intrebari te macina, adu-ti aminte ca nu esti singur. Nimeni si nimic nu te poate desconsidera sau jigni fara consimtamantul tau.


o alta chestie - de Belle la: 23/09/2004 20:18:03
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
lemecico, asta-mi aduce aminte de un banc mai vechi, zice-se intamplare adevarata... cica o tipa mergea cu autobuzul, pe scara binenteles (cum se circula pe vremuri in bucuresti, nu stiu daca si-acum mai e asa aglomeratie in transportul public) si purta o fustita destul de scurta si flu-flu. la un moment dat o rafala de vant ii ridica poalele-n cap cum se zice. vazand asta un tip, care si el mergea pe scara, ii intinde doua monezi de 1 leu spunandu-i "pentru spectacol, domnisioara".. la care ea foarte senina si nonsalanta ii da o moneda de 1 leu inapoi raspunzand "pentru minori pret redus"

stiu c-am deviat de la subiect da' nu m-am putut abtine, povestirea lemecicai mi-a adus aminte brusc despre chestia asta ;)
#23207 (raspuns la: #23199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ivy - de Belle la: 23/09/2004 20:34:40
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
i-a zis profundor dar eu prefer sa-i zic tartitza :P

cat despre ochii iesiti din orbite, uita-te la poza mea din profile ...
#23212 (raspuns la: #23210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, nu'i frumos. - de AlexM la: 23/09/2004 20:44:11
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
nu e frumos sa stii. Poza aia care ai bagat-o rãpide la tine in profile e poza mea:-( O sa te dau in judecata pentru rapire de drepturi, ca pe la voi prin state se poarta asa ceva. Ai asigurare buna? Macar sa stiu daca se merita sau nu ca daca nu ai asigurare, nu te mai dau in judecata.

AlexM
#23214 (raspuns la: #23212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex, da-i sanatos - de Belle la: 23/09/2004 20:52:11
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
aia e poza mea cand am inchidere de trimestru, adica de-acum si inca vreo luna

de unde pana unde o scosesi ca-o poza ta ;)
#23215 (raspuns la: #23214) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La ordinea zilei si a ministrilor - de carapiscum la: 24/09/2004 07:24:43
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Am citit intregul interviu cu sufletul la gura, ca sa zic asa. Am trecut printr-o serie de stari care mai de care mai infierbantate si daca l-as fi avut in fata mea pe mascariciul asta care se crede ministru al culturii, probabil ca n-ar fi scapat fara o chelfaneala care sa-i aduca aminte cine este si ce lapte a supt de la ma-sa. Sper sa nu fiu cenzurat pt. unele calificative pe care i le voi da acestui individ pe parcursul comentariului meu.

Tin sa spun, inainte de toate, cateva lucruri interesante despre "domnul Razvan Theodorescu" fiindca am fost in cateva randuri in preajma lui (sau mai bine zis el a fost in preajma mea) printr-o conjunctura a imprejurarilor nefasta. Spun nefasta pt. ca dincolo de persoana elevata care se da acest ipocrit, putini cunosc adevarata sa fata si care a fost pana acum activitatea lui in domeniul culturii si al artelor romanesti (de dinainte si de dupa revolutie). Am sa dau numai un singur exemplu care mi se pare concludent pt. felul in care s-a achitat de datorii in ce priveste ministerul pe care-l conduce- nici nu mai stiu, de cat timp?

Asadar acest chel lucios si gras care-mi aduce aminte de niste medici SS ai trecutei Germanii fasciste, a avut nesimtirea si nerusinarea de a veni in "inspectie" la unul din monumentele istorice dupa ce ani buni la rand a refuzat categoric orice ajutor din partea ministerului sau. Si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, a inceput a face tot felul de comentarii, vezi Doamne, de om invatat si cult ce este, si sa spuna ca lucrarea de restaurare nu s-a facut cum trebuie. Sa nu uit sa va spun ca e vorba de o biserica datand din anul 1535, ctitorie voievodala a Domnitorului Petru Rares. Acest monument de arhitectura a fost una din bijuteriile Sucevei fiind pictata atat in interior cat si in exterior, majoritatea frescelor pastrandu-se pana astazi, mai putin cele din exterior unde regimul comunist a impus a fi varuite- se pare ca mesterii care au lucrat la aceste picturi au luat de model pe cele ctitorite de Stefan cel Mare. Dar sa revin. De la inceperea lucrarilor de restaurare statul roman, prin intermediul ministerului cultelor si culturii, n-a catadicsit sa dea nici macar un leu. Majoritatea cheltuielilor au fost suportate din bugetul parohiei respective (adica de oamenii simpli, unii dintre ei mai nespalati, mai lumpeni si mai ratati decat altii sclipitori) si, culmea ironiei, DE UN MEDIC ROMAN stabilit in Canada, adica de unul din diaspora. Nu el a dat toti banii, ci doar a inceput lucrarile pe cheltuiala proprie. Aveti idee cam cat costa restaurarea unui metru patrat de fresca? Va spun eu: depinde de la profesor la profesor (adica de cum se intelege cel ce ia lucrarea), insa pretul la aceasta biserica a fost de 110 $. La aceasta adaugati cheltuielile pt. cazare, masa si celelalte, cheltuieli necesare pt. intretinerea lucratorilor- care, in paranteza fie spus, aproape ca egaleaza pretul frescei in conditiile de trai din R.

Si in timp ce preotii slujitori ai parohiei au facut nenumarate demersuri la "vanjosul din poveste", demersuri soldate, cum v-am spus, cu tot atatea esecuri, vine el calare pe o limuzina ultimul racnet si incepe sa-si dea cu parerea despre lucrare ca si cum ar fi fost mai bun decat profesorul ce facea lucrarea- si inca o paranteza, profesorul de care vorbesc, Sava Nicolae, a lucrat inclusiv la unele monumente din Italia si este recunoscut de Unesco. Mai stiu printre altele, din cate mi-au povestit altii ce-au patit la fel cu zgarie-branza asta, ca ar fi unul dintre masonii de vaza ai Romaniei si ca interesul lui nu este de a pastra intacte valorile noastre nationale. Sa ne aducem aminte asa, in treacat, ce anume s-a intamplat imediat dupa revolutie cand nenumarate opere de arta, valori nationale inestimabile, au fost ori lasate in paragina, ori pur si simplu vandute pe piata neagra.

Sa ne mai aducem aminte ca acest contopist care canta cri-cri la TVR pe vremea si dupa vremea..., acest erou de "animaLtie" a jucat un rol destul de important in chiar miezul revolutiei. Ce-mi place cel mai mult la el e ca limbajul pe care-l foloseste dincolo de camerele de luat...vederile, e unul mai grosolan si mai infect decat al unui cioban- dar macar ciobanul are circumstante atenuante fiindca nu-i cu diploma si nu stie sa recite versuri frumoase. Si-mi mai place ceva f. mult la obraz-gros: face jocul politic al celor mai tari ai zilei. Daca nu e asa apoi eu ma oblig sa nu mai scriu niciodata nimic.

Daca ar fi sa luam si sa dezbatem intreg interviul, din orice pdv am dori, cred ca se pot trage cateva concluzii finale: 1. continua sa insulte si sa calomnieze ca un individ marunt si fara educatie; 2. nu-i pare rau pt. ce a spus; 3. incercand sa rastalmaceasca intelesul celor intamplate cere EL scuze de la oameni (adica dupa ce ii injura zice ca e ofensat); 4. incearca intrucatva sa scuze atitudinea proprie invinuindu-i pe acei oameni ca s-au coborat pana acolo incat s-au lasat cumparati cu un blid de linte (deci inca o injurie adusa oamenilor); 5. si incearca sa ne confuzeze cumva legand aceasta intamplare de faptul ca s-a dat in acea piata statuia lui Eminescu: "Ca cei care huiduie cind e vorba de Eminescu nu sint romani". La acest ultim aspect ar trebui sa-i aduca cineva aminte astuia care se scobeste in dos de o viata intreaga si oricat s-ar cazni n-o sa ajunga nici macar la degetul mic al marelui scriitor, deci ar trebui sa i se aduca aminte ca sloganurile nu s-au strigat impotriva lui Eminescu, chiorul dracului! N-are nici o relevanta aspectul asta, chiar nu trebuie sa lege un "gest politic" de o inaugurare care si asa e cu cantec de vreme ce "oficialii" nu s-au chinuit sa aduca la eveniment mai mult de o mana de oameni. Dar probabil ca se temeau ei de ceva anume.

Atitudinea lui de faraon (care nu e baron) ce-si permite sa se poarte cu oamenii ca si cu supusii lui neascultatori, ar trebui corectata cumva, daca nu printr-o mustruluire publica, macar printr-o scarpinare cu "Sf. Nicolai" pe pielea lui tabacita si groasa de balaur ce se vrea cu mai multe capete.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
sufletul nemuritor - de (anonim) la: 25/09/2004 01:54:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Toti oamenii sunt ingroziti la apropierea mortii. In asemenea stare de spirit, cum sa nu gasesti argumente in favoarea acestei doctrine atat de atragatoare, care ne flateaza, ca pe niste fiinte alese - animalele doar nu au si ele suflet nemuritor! Nici o religie nu afirma acest lucru, poate doar vreuna noua, care in acest secol apar ca ciupercile dupa ploaie. Apropos, parintele scientismului R.Habbard sustine discret, ca fondarea unei noi religii este cea mai profitabila afacere. Cat despre Socrate, el era expert in polemica si putea gasi lesne argumente in favoarea oricarei ipoteze - era destul sa si-o doreasca. In rest, dupa cate stiu, el este clasificat drept filosof materialist. Nu cred ca slabiciunea sa de o clipa in fata mortii ne da dreptul sa anulam activitatea si convingerile sale de o viata
Relaţiile cu oamenii. - de DESTIN la: 25/09/2004 04:50:38
(la: Cum gandim?)
O importanţă primordială în viaţa noastră,cea mai mare valoare pentru noi o au relaţiile cu oamenii.

Scopul acestor relaţii:

Noi dorim să fim fericiţi,să-i facem fericiţi pe alţii...şi, de fapt, pe parcursul vieţii avem multe relaţii cu alţi oameni, însă nu toate ne aduc bucurie.

Relaţiile armonioase dintre oameni sunt rezultatul armoniei interioare a fiecărui om în parte.Caracterul ni-l construim singuri... din deprinderi.

Cultivându-ne deprinderi bune,vom avea un caracter bun.

Întotdeauna suntem impresionaţi de oameni cu un caracter echilibrat, cu privire mereu pozitivă asupra lucrurilor, oameni ce se pot simţi liber în orice situaţie.

Dar dacă dorim să întâlnim aşa persoane, dacă dorim să avem aşa prieteni, atunci trebuie singuri să devenim astfel de oameni.

Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23335 (raspuns la: #22851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr. cafegii........ & Parerea mea - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 15:13:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu prefer sa fiu injurat - ma rog, injurat vorba vine, asa se exprima el, mai violent, ca omu` a facut rugby - de unu` care a stat in umbra fotografiei citeva zeci de ani si a dus shapca lu` Breson decit de o fiinta care nu agreeaza decit poze cu muci si organe, si am numit aici o fiinta care oficial e curator de fotografie in Ro.

La AAF, am avut multi amici care imi spuneau ba, io nu mai vin acolo ca e unu` Pandele care imi critica pozele de imi vine sa arunc aparatele.

Cred ca orice se zice despre o opera de arta - de bine, de rau, in sus si in jos- e o chestie pozitiva si laudabila.

Rau e cind nu se zice nimic, cind eseul sau lucrarile nu spun nimic si cind nu mesteca nimic linistea din borcanu` cu creatie, creatori si critici.

Si la mine Dl AP a gasit de nenumarate ori prilejuri - poate intemeiate, poate nu - sa dea cu sageti, pietre, vorbe si pareri; dar eu socot ca asa e bine si firesc sa fie, si daca un proiect rezista contrar celor disecate, bravo mie, si daca omul are dreptate, uite ce bine, macar nu am consumat mai multa energie in directia aia inutila.

Nu spun ca in cazul imaginilor care au stirnit discutia - si au mutat si contorul de trafic, ceea ce cred ca e foarte bine - modalitatea de analiza a domnului AP e un optim, si nici nu cred ca domnul PB a vrut sa jigneasca cu intrebarea domniei sale; mai important in acest stadiu al dezagregarii ideii de breasla mi se pare sa fim impreuna indiferent de micile sau marile diferente dintre noi sau de criticile mai mult sau mai putin intemeiate.

Cred ca in Ro se petrece un fenomen de pe urma caruia orice fotograf amator sau pro va suferi; lipsa de coeziune a breslei face sa apara multi neica nimeni care deranjaza orchestra, clienti tzepari care platesc putin sau de loc, pseudo artisti care umfla potul si iau caimacul la putinele fundatii care mai dau bani pentru arta, editori de imagine imbecili pe la reviste, clienti si redactori care vor o treaba ieftina si nu una buna, si as mai putea continua pina miine.

Ca cineva dinauntru spune ca nu-i place ceva, e foarte bine, indiferent ca are sau nu drepate.
Creste traficul, gradul de penetrare al numelui in sinapse creste, si valul care ramine e mai degraba pozitiv decit negativ.
Esential este sa raminem impreuna, sa aratam unuia ca se insala sau nu in timp, nu sa ne suparam fiecare si sa ne luam jucariile si sa plecam de fiecare data.

Spre deosebire de ce se intimpla la noi, iata ce ii preocupa la ora asta pe fotografii englezi - si ceea ce ar trebui sa ne preocupe si pe noi, daca am avea putin mai multa elasticitate si ceva dorinta de a ne manifesta ca o breasla de creatori maturi:

I believe the greatest danger facing photographers is the lack of appreciation of what professional imaging should be in terms of quality and creativity, and what it can do for the client. When the general public is being bombarded with ever increasing amounts of hype that this or that digital camera/printer will make them a pro, eventually they start to believe it.

Take the above and tie it in with the ever decreasing number of knowledgeable "commercial" buyers of our services and you have a recipe for the steady decline in expectations and thus demand for quality work.

It's down to every one of us to always present a professional image in the way we carry out our business, and to seize every opportunity to demonstrate to our clients, and those we meet that there is still a place for professional imaging. Digital has only changed the way we work, it does not of course remove the need for talent, continual learning, dedication and at times bloody hard work.

Asa ca eu zic sa raminem impreuna si sa explicam - dovedim - incercam - realizam - visam ca suntem o entitate, fotografii romani, nu niste copii care ne suparam una doua fiecare cu fiecare.
Astia suntem, si numarati de la stinga la dreapta, si de la dreapta la stinga, si de noi depinde sa aratam ca totusi suntem, asa cum dovedesc cei ce scriu in engleza mai sus ca sunt.

#23361 (raspuns la: #23358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lumina portret - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 18:05:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?"

Problema nu e simpla.
Fiecare are teoria lui si nu exista o singura cale, celelalte fiind gresite.
Cred ca iluminarea nu e o chestie scolastica; trebuie asa si/sau asa pentru ca sa obtii asta sau asta.
Exista trenduri, fiecare an sau decada are modele de lumina ideala care in citiva ani se schimba fundamental.
Lumina nu e decit o parte din evantaiul de mijloace de expresie... si lumina, impreuna cu cadrajul, cu starea, cu atmosfera, cu perspectiva, trebuie sa constituie un tot unitar.
Pentru fiecare exista modele, genii care folosesc iluminarea in mod divin; pentru mine virfurile absolute sunt portretele clasice din pictura europeana a sec 16-18, si ca fotografi, Yousouf Karsh, Halsman, Newton, Pawelec, Strand...printre multi altii, desigur.
Lumina nu este un scop in sine, ci un mijloc de a face o stare, de a descrie, de a impresiona si filmul sau captorul, dar si audienta...
Asa ca, dintr-un punct de vedere, nu exista retete universale.
Pe de alta parte, judecind dupa avalansa de poze plate facute de fotografii romani actuali, pe care le vedem la chioscurile de ziare, as interzice si umbrela, si softboxul. Este desigur o gluma, dar folosirea fara discernamint a acestora creeaza imagini plate si fara relief, corecte tehnic, usor de printat sau imprimat, dar mizerabile din punctul meu de vedere - toate fiind asemanatoare. O data la citeva luni ce poate fi vazuta o imagine cu relief, cu atmosfera, cu stare si care sa semene cu ce se face in lume la ora asta.
Bun, revenind la retete, pot sa va spun cum folosesc eu lumina artificiala.
Pe un aparat digital pun un declansator cu infrarosii care comanda bliturile; lucrez numai in TTL si am citeva mici blituri pe care pun niste soft boxuri mici; din telecomanda de pe aparat setez care sa fie lumina principala si care de umplere, care sa fie contur si cit de mare sa fie fiecare lumina in raportul total. Dar in mare folosesc mult si lumina existenta, atit cit este ea, si ca principiu, incerc sa dau volum imaginii, intr-un fel sau altul, nu numai sa am o imagine descriptiva.
Folosesc diafragme destul de deschise, obiective luminoase, timpi de expunere lungi, deci deseori lumina pusa de mine e intr-un raport subunitar fata de lumina existenta. Asta la fotografia in location, desigur - eu nu am studio.
Cam la 10 sedinte de fotografie, in 9 folosesc blituri mici TTL, puse prin camere sau unde se face fotografierea ( si in exterior, desigur) si intr-un caz doar folosesc blituri mari de studio, cu umbrele si softboxuri.
Prefer sa prind starea cu minimum de mijloace tehnice, in principiu.
In general, captorul digital se simte bine daca avem o lumina, slaba, care vine si dinspre aparat - sa zicem la -3 diafragme fata de lumina principala.
Sigur ca ideal ar fi sa avem o lumina principala, una de umplere, una de contur, una apicala (lumina din ochi), si o lumina de fundal; dar opere de arta furibunde se pot face si numai cu un singur blit inelar pe aparat sau cu doua becuri chioare sau cu o lanterna.
Personal trec acum printr-o faza care nu se simte bine cu lumina difuza in clipa asta, o consider prea facila, dar asta nu inseamna ca cineva nu poate sa faca opere de arta folosind numai umbrele... si nu inseamna ca nu pot sa imi calc chiar eu principiul dintr-un moment sau altul.
La imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/barositu/pages/1baroce050.htm
mi se terminase bateria cu litiu de la comanda bliturilor - si am folosit numai becurile de control ale bliturilor, adica 2 becuri de 150W mate, cu 2 umbrele difuze. Deci ce vedem acolo e facut la lumina existenta intr-o camera cu luminari plus doua becuri mai mult sau mai putin difuzate.
Fiecare poate sa vada orice altfel si sa realizeze intr-o mie de feluri o cheie de lumini sau alta.
Fiecare realizeaza o imagine care se apropie mai mult sau mai putin de ceea ce stie si poate sa interpreteze.
Solutiile "asa da" si "asa nu" in mod sigur sunt cele care ne indeparteaza de cararea artei... in rest trebuie mult studiu, experiment, noroc si desigur multi bani ca sa poti sa ai conditii si timp de studiu si experimente...
#23366 (raspuns la: #23299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aţi analizat vreodată dragostea? - de DESTIN la: 25/09/2004 20:08:21
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
ok... - de L la: 25/09/2004 22:03:37
(la: Despre Sua si americani.)
Cum, nu ma lasi sa deraiez threadul ? :)

E cam greu sa descoperi ce e pozitiv, ca te obisnuiesti cu binele mult mai usor decit cu raul, si devine natural. Vad diferentele cind mai vorbesc cu cei ramasi in tara despre cum mai e pe acolo. Dar sa incerc.

In L.A., cel mai pozitiv element e clima, dupa cum ai descoperit. Desi inca e prea cald aici (erau 24 de grade ca era dimineata, mai incolo vor sari de 30 un pic). Nu ninge niciodata aici dar la doua ore de condus sint niste munti (Big Bear) unde poti sa skiezi.

In general, prin zonele bune, orasul e curat si strazile n-au gropi. Majoritatea cladirilor sint cu un etaj, maxim doua. Complexele de apartamente au piscina si jacuzzi, masini de spalat etc. In magazine vinzatoarele-ti zimbesc si nu te trateaza de parca-ti fac o favoare de vorbesc cu tine. Sint magazine cu tot ce vrei, de la supermarketuri la cele dedicate pentru animale, electronice sau home improvement. Poti sa-ti permiti sa-ti iei chestii necesare in ziua de azi (TV mai mare, DVD, computer) fara sa-ti fie rusine de vecini sau frica, ca te urmaresc borfasii.

Sistemul bancar e bine pus la punct. Combinat cu credit rating, poti sa-ti iei masina, TV sau mobila ACUM fara sa astepti 20 de ani punind bani deoparte. Si fara sa cari valiza de bancnote :) (desi daca vrei neaparat, se poate). Nu mai e nevoie sa ma duc sa stau la coada sa platesc telefonul, lumina, etc - primesc chitanta prin posta, trimit cecul tot prin posta sau platesc pe internet. Bani in buzunar - maruntis pentru prinz, restul e plastic.

E posibil sa-ti faci o firma micuta, chiar de acasa, fara sa te gindesti la ce spaga sa dai si unde, sau sa astepti ziua cind mafia iti cere plata pentru protectie. Avantajul unei populatii de doua sute de milioane (USA) e ca si "nisele" de piata devin semnificative. Sistemul postal e de asemenea dezvoltat, cu timpi consistenti etc.

In general viata e mai usoara, si impactul problemelor obisnuite de zi cu zi e mai redus. Stresul la munca e mai mare totusi, dar depinde si unde lucrezi. Ai o gramada de drepturi de care nu-ti dai seama pina cind ai nevoie de ele, dar sint acolo pentru tine. Sint mai putine de cind cu Bush totusi - daca pina si Soros a zis ca si-ar cheltui toti banii sa scape de el - but I digress.

Cu plimbatul pe plaja marturisesc ca nu prea ma dau in vint. Plajele sint cam ca in Romania, apa cam murdara si lumea pestrita, nu chiar ca-n Hawaii. Poti sa pescuiesti pe ponton in Santa Monica dar sint tot felul de warninguri despre mercurul din moluste si anumiti pesti.

L.A. e o metropola relativ noua asa ca a fost construit de la inceput cu un sistem suparat de autostrazi si se intinde pe 40-50 de mile. In spatiul asta traieste aproape jumatate din populatia Romaniei din 89 (ca numar). Sistemul de transport urban e slab dezvoltat, si din cauza asta, masina nu e un lux ci o necesitate, si congestia de trafic e o problema aproape tot timpul (vezi sigalert.com). E diferit de San Francisco sau New York unde majoritatea folosesc transportul urban.

Cu toate astea, am fost surprins sa vad ca nu e absolut nimeni pe trotuare. Trotuare excelente, bine intretinute, si goale. Asta e o caracteristica locala a L.A.-ului, ca am vazut ca-n alte orase lumea merge pe trotuare. Toata lumea conduce aici. Cam prost, ce-i drept, si fara grija sau atentie, dar conduce.

Populatia din L.A. e destul de amalgamata, cu diverse natii si culori. E mai usor sa te adaptezi cind toata lumea vorbeste cu accent si nu se uita nimeni strimb la tine ca esti strain. Pe de alta parte, diversele natii tind sa se concentreze in anumite zone (avem cartier chinezesc, thailandez, sint zone rusesti, evreiesti, persiane etc). Exista magazine cu specialitati greu de gasit altundeva (cascaval, gogonele, toba, muschi tiganesc, magiun de prune, Murfatlar - desi inca n-am reusit sa gasesc Busuioaca de Bohotin pe undeva :( ).

E mai bine asa ?
#23381 (raspuns la: #23359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noroiosi - de Dinu Lazar la: 26/09/2004 11:00:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce sa zic... va multumesc pentru parerea elogioasa - eu il consider un subiect in lucru, nu stiu daca si cum si cind il voi pune intr-un portofoliu de lucrari mai bunicele.
Imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/2genesys1 sunt niste eseuri cu ce am ramas dupa citeva zeci de drumuri acolo, in toate anotimpurile, si citeva mii de imagini noroioase.
Ba, pe cind predam acum mult timp niste ore de fotografie la actuala Academie de arta, am luat studentii si am facut un drum prin tara cu microbuzul si corturile, si am stat acolo la vulcani citeva zile - memorabile - sa facem poze.
Imaginile pe care le vedeti au ilustrat cindva citeva coperti de carti si chiar primele pagini dintr-o biblie - trebuiau citeva imagini abiotice, de inceputuri, de facere, si au placut editorului.
Am facut, pe cind mai colaboram cu revistele, si un editorial de moda pentru ELLE acolo, care a placut la public, judecind telefoanele primite; ba am facut mai nou acolo in noroi si citeva imagini pentru niste pagini cu statui si vase de sticla - care au iesit foarte interesant.
Am citeva locuri pe care le cunosc binisor dar niciodata suficient; le vizitez dimineata, la apus, chiar seara, si mai adaug cite o data imagini noi - asa e si cu tema vulcanilor, mereu e ceva deosebit si nou acolo.
Ca tehnica, am folosit la inceput - in anii `80, secolul trecut - aparate pe film, de obicei lat - de la Rollei 2,8 F si Hasselblad SWC ( aparatul acela cu Biogonul fix de 38mm pe 6x6) pina la Linhof Tehnika 6x7 si Koni Omega - un aparat mai vechi 6x7 care mi-a placut foarte mult. Am folosit pe vremuri mai mult filme alb negru, filtre portocalii sau rosii, si am facut si pe infrarosu pe 35mm ceva imagini.
Apoi developari contrast ale filmului, developari compensate uneori, hirtie policontrast cu modificarea contrastului la expunere - chestii azi de istorie absoluta.
Trepied, diafragme inchise, profunzime, filtre degrade, ore imposibile - asta e reteta de la care se poate pleca pentru imagini "noroioase".
Locurile sunt superbe si desigur alti fotografi pot aborda modalitati complet diferite de realizare a unor imagini grozave acolo.
De cind fac fotografii numai cu digitalul - nu mai am nimic pe film, nici laborator - descopar ca se pot obtine in general pe ansamblu si altfel o suma de rezultate relativ asemanatoare, fara sa car zeci de kg de aparate si accesorii si fara sa stau o saptamina in laborator.
Sutele de ore necesare ca sa obtii o imagine sunt tot aceleasi; numai ca acum laboratorul e inlocuit de computer si de programele de procesare a imaginii. Banii ar fi cam tot la fel, adica un aparat de marit bun, cu accesorii si o masina mica de developat hirtie costau cam cit un computer bun si un monitor de calitate si programele, astazi.
Nimic nu e nou sub soare... si rezultate bune se pot obtine prin mai multe modalitati...
Totul e sa exploatezi lumina la ore imposibile si sa treci dincolo de a reda pur si simplu ce vezi - sa redai ce simti.
Restul e simplu...
#23418 (raspuns la: #23396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM, - de DESTIN la: 26/09/2004 11:16:47
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Nu iubesti pe cineva cu care poti sa traiesti, ci iubesti o fiinta umana fara de care nu poti trai.

Iubesti pe cineva in care sa te poti increde, orice problema ar aparea, oricate vanturi negre ar bate, langa iubirea care sa poti spune:

-Da, aici mi-e cel mai bine...cu tine.

Sa privim casatoria, a fost instituita de Dumnezeu, de la inceput, atunci cand a zis:

"Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta-sa si se vor face un singur trup".

Aceasta afirmatie se gaseste in Biblie de 4 ori.

Deci, nu a fost produsul mintii omenesti, desi ei si-au permis de-a lungul vremii sa intervina in ea.

O casnicie, singur Dumnezeu o poate face ca sa functioneze.

EL trebuie sa fie a treia parte a casniciei, pentru ca sa reziste, altfel, se duce!

Priviti afirmatia de mai sus,gasim trei actiuni: a lasa, a se lipi si a deveni un singur trup

Ce pot sa mai adaug...?iubirea este diferita in n cazuri...nu poti iubii: pe Dumnezeu, un copac ,un animal,un zeu de care amintesti,pe semenii nostrii, etc.identic ca pe fiinta iubita,aceea jumatate.

Am citit cu atentie comentariu tau AlexMan-ule, desigur logic si raportat la timpul nostru este firesc cum gandesti...si se tot nasc intrebari...sa pastram iubirea in canoane contemporane...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23420 (raspuns la: #23412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se cunoaste... - de DESTIN la: 26/09/2004 18:31:57
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)



Marija Gimbutas, profesoara la Universitatea din Los Angeles, California, spune:

"Romania este vatra a ceea ce am numit "vechea Europa", o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 B.C., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile Indo-Europenizate patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului.

A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie Europeana precede cu cateva milenii pe cea Sumeriana, facand imposibila ipoteza conform careia civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob".

Spatiul Carpato-Dunarean este una din putinele zone ale Europei care nu a fost afectata direct nici de calota glaciara, nici de cea alpina, ramanand in cea mai mare parte zona cu conditii de vietuire atat pentru om cat si pentru animalele si plantele ce-i asigurau traiul, desi pe inaltimi s-au format ghetari in cateva masiva muntoase: Rodnei, Caliman, Bucegi, Fagaras, Cindrel, Parang, Retezat.

Astfel, cercetarile fara repros de la Universitatea din Cambridge au stabilit ca singurul "spatiu" care corespunde conditiilor din vechea literatura Vedica este cel Carpatic si sub titulatura "Ancient Indian", plaseaza faza primara a culturii Vedice la noi.

Dupa invatatii englezi (si nu romani), cetatea Carpatica face parte din "habitatul primitiv al arienilor".


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23433 (raspuns la: #23400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prejudecati si lipsa de inspiratie - de andrei p la: 27/09/2004 10:19:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Maitre Dinu,
Mai omogena este seria dvs. de la vulcanii noroiosi, decat cea baroca, recomandata vineri.
Dar si la genesis, mi se pare excesiv mixajul de imagini excelente cu ceruri dramatice importate. La asemenea contrast, cele cu pete sclipitoare, care trec dincolo de colt atrag inutil atentia. Iar amprenta palmara dura, in prim-planul pozei 2, nu stiu daca este o idee fericita.
In poza 8 iti ratacesc ochii inutil. Totul e sa exploatezi lumina la ore imposibile” zicea cineva, pe aici. Cum ramane atunci?

Dar seria dvs. baroca este insuportabil de lunga. Ar fi cazul sa scoateti din ea macar o treime, pozele dubioase. Stiu ca e greu sa va decideti. Daca se gaseste vre-un ciolovec, care ar cumpara vre-una din ele...
In mod normal va dadeam doar un telefon. Va scriu direct pe site, sa nu mai zica dl.V.N ca am ceva de impartit numai cu el.

Si pentru ca veni vorba de lipsa de inspiratie.
Un tanar entuziast si sensibil mi-a scris pe personala, cerand sa ii comentez cateva imagini, parca interesante, etalate pe un site.
Dar pentru a isi expune lucrarile, facuse prea multe greseli. Citez din memorie; poate sa nu fie exact.
Imaginile aveau 240 x 180px; pe monitorul cu rezolutie 1600 x 1200 pareau niste timbre.
Cateva faceau parte din “proiectul Subiecte miscate”.
Nici nu vedeam bine ce reprezinta. Inteleg ca a pornit cu prezumptia de vinovatie. Sa nu i le fure cineva.
Avea 2 poze de la munte, 2 in parc, 4 la Londra, 2 portrete plate, 2 in padure, 2 cu reflexe pe strada uda, 3 miscate, etc. Toate cu titluri cam aiurea, in engleza.
Nu mi-a spus ce il intereseaza pe el, dar pozele aveau date tehnice scrise dedesubt. Nu stiu daca intereseaza pe cineva.
Mai grav, macar 3 aveau scris obiectiv 300mm, f: 2,8, desi la 2 se vedea de la o posta ca aveau perspective de 50-70mm !
Poate crede ca asa este mai tentant sa fie contactat, nu stiu. De cine si cum ?
In mod normal, ar fi trebuit sa aleaga si sa expuna nu pozele care i se pareau mai bune, ci pe acele apropiate de preocuparile lui. Cu numitor comun doar aportul personal.
Pozele bune trebuie sa fie deosebite, simple, indraznete, proaspete, clare si puternice.
(Fara simple si proaspete, parca as fi descris imaginile “speciale” de la Sisif Life)
Care clare si puternice la 240 x 180px, din “proiectul Subiecte miscate” ?

Va dau si un link, desi dvs. il stiti. Intrevederi despre fotografie – Interviews by Frank Horvat with photographers Édouard Boubat, Robert Doisneau, Mario Giacomelli, Hiroshi Hamaya, Joseph Koudelka, Don McCullin, Sarah Moon, Helmut Newton, Marc Riboud, Eva Rubinstein, Jeanloup Sieff, Joel Peter Witkin.
http://www.horvatland.com/pages/entrevues/index_en.htm#htpage

Majoritatea asilor spun ca imaginile bune, cu amprenta personala, ies atunci cand interventia fotografului este spre minima.

Una peste alta avetzi mare dreptate.
Fotografii romani, chiar si pasionatii de fotografie se comporta contra-productiv, de teama sa nu le cada coroana, pe care si-o viseaza pe cap. Numai bine, Andrei
#23456 (raspuns la: #23418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"prejudecati si lipsa de inspiratie" - de Tibi la: 27/09/2004 14:25:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Andrei P.,

Ma surprinde in fiecare comentariu pe care-l faceti tonul agresiv si dispretuitor. Se vede ca asteptarile dvs. sunt mult deasupra nivelului de fotografie care se prezinta pe acest site.

Sunt foarte curios sa vad lucrari de-ale dvs. Asta in ipoteza ca aveti niste lucrari expuse undeva (din datele personale nu am putut afla decat ca va intereseaza "fotografie si arhitectura. artele in general").

Se prea poate ca sunteti numai critic de arta. In acest caz v-as ruga sa aprofundati putin impresia pe care v-o face fotografia nr. 8 a domnului Dinu Lazar. Spuneti ca "In poza 8 iti ratacesc ochii inutil". Faptul ca fotografia te face sa explorezi toate detaliile mi se pare mai degraba o virtute decat un defect. Ca sa nu mai vorbim despre utilitate, care nu prea are de a face cu arta.

Dati-mi ocazia sa invat ceva util!

#23468 (raspuns la: #23456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...