comentarii

PRIETENIEA ADEVARATA INCEPE LA COPILARIE


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Prietenii adevarati nu dispar, îi regasesti... - de (anonim) la: 10/09/2004 14:30:23
(la: Despre prietenie)
pe vremuri, in timpul studentiei, in RO, eram intr-un grup de prieteni, multi studenti straini : vietnamezi, sirieni, yemenitzi, libanezi, români...
multi la facultati diferite unii de altii, chiar si in orase diferite..o familie de "fratzi si surori", fara nici o ambiguitate...
recent, abia am sosit de 3 zile dupa 3 saptamâni în Yemen, un prieten yemenit din vechea gasca,
a alergat cum a auzit ca sunt in Yemen, nici n-a trebuit sa-l caut!

receptii, invitatii, masina cu sofer pusa la dispozitie,
toate usile deschise, vizita de uzina de medicamente guvernamentala, etc, etc
Parca n-ar fi trecut zeci de ani, ne-am regasit ca inainte, doar cu exceptia ca nu mai suntem studenti si ca "fratele" e ministrul adjunct de sanatate...
ne-am sarit în brate in holul hotelului, si tine-te la pupat...ca se uitau ca la urs la noi personalul yemenit, cu mentalitatea yemenita... s-ar fi dus pe râpa reputatia mea pe-acolo, noroc ca era însotit de sotia lui...

nu, prietenii adevarati nu se pierd nici o data, chiar daca sunteti despartiti si ati pierdut urma, când va regasiti continuati firul prieteniei acolo unde l-ati lasat, ca si cum v-ati fi despartit ieri.

insa "prieten" este un cuvant mare, care presupune multe lucruri...
multi au tendinta sa confunde cuvântul "prietenie" cu cel de "bune cunostiintze".. nu este acelasi lucru...
Cum ajungi sa ai un prieten adevarat... - de ondine la: 11/01/2005 16:13:22
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Cred ca pana nu inveti sa-i ierti si accepti si neajunsurile (ca doar le ai si tu pe ale tale), e mai greu sa vorbesti de prietenie adevarata...Cred ca a avea prieteni adevarati este pe undeva, ca si in dragoste, si o chestiune de autosugestie. Cu alte cuvinte, proba de foc nu este una de genul "prietenul la nevoie se cunoaste" (cine dintre noi se poate lauda ca trece astfel de probe, fara nici o limita?), ci mai degraba, felul cum reactionezi tu dupa prima dezamagire. Si atunci decizi. Vrei sa continui prietenia, atunci treci peste ce te-a dezamagit. Nu vrei, ramai singur (a). Cu precizarea ca de la varianta 2 se trece la varianta 1 in timp destul de scurt si in majoritatea cazurilor.
Cu oamenii, trebuie sa fim realisti. Fiecare are defectele lui. Care insa pot fi compensate de calitati. Si nu spun ca e exclusiv o chestiune de vointa. E si o chestiune de sansa. Nu multi se pot lauda cu prieteni adevarati, poate nici macar cu oameni cu care sa poata vorbi pe aceeasi frecventa. Dar, repet, pana nu treci de prima dezamagire cu ei, nu poti sti daca prietenia voastra nu e o simpla intamplare...
prietenul adevarat - de (anonim) la: 16/01/2005 10:20:56
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Prietenul adevarat iubeste oricand si in neneorocire ajunge ca un frate!
mai, un prieten adevarat, atu - de (anonim) la: 21/01/2005 22:21:43
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
mai, un prieten adevarat, atunci cand esti la ananghie, face orice ca sa te ajute... ai o problema, cat de marunta, prietenul e acolo, la capatul firului de telefon, se prezinta la tine la usa, te scoate la o cafea si te asculta, chiar daca nu are mare lucru de sugerat pentru impasul tau ESTE cu tine, langa tine. asa cred eu ca e prietenul adevarat. tipul ala de care scrii nu iti merita prietenia. mobilizeaza-te si mergi inainte. ai resursele. intotdeauna exista, resursele...
Prietenii adevarati nu vor ni - de mya la: 02/02/2005 05:17:22
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.

Marea majoritate a oamenilor sunt egoisti si se ocupa numai de ei insisi. Mi s-a intamplat ca prieteni buni sa ma dezamageasca sincer insa nu mi-am schimbat atitudinea fata de ei. Ei si-au schimbat-o cu timpul...si asta fiindca au realizat ca nu ne mai potrivim in principii si gandire. Mi-am dat seama pur si simplu ca nu merita sa-mi fac rau singura pentru niste oameni care in fond, nu-mi merita prietenia.

O prietenie trebuie sa aiba o fundatie solida, altfel se pierde. Nu merita sa plang pentru prietenii care au fost constuite pe o fundatie de nisip, nu? Inseamna ca oamenii nu mi-au meritat prietenia si cu asta basta. Prietenia se testeaza in momentele grele si nu cand totul e roz.

Nu as putea niciodata sa renunt la principiile mele sau sa-mi incalc constiinta doar ca sa pastrez un prieten. Sinceritatea si bunul simtz sunt de baza, ipocritii si nesincerii nu ma intereseaza. E vorba de coloana vertebrala aici, daca nu o ai...inseamna ca esti un om de nimic. Mai bine mai putini prieteni da' adevarati!


prieteni adevarati - de donquijote la: 09/05/2005 20:00:33
(la: SECRETUL - cum il tratati?)
sunt prieteni adevarati cu care poti impartasii orice secret. nu se fac intr-o zi, ia cativa ani buni sa-i cunosti si sa ai incredere, dar merita efortul si asteptarea.
prietenul adevarat - de Malika la: 23/11/2005 22:43:29
(la: Despre prietenie)
Care-i definitia " prietenului adevarat " ? Sincer...nu cred ca exista. Cred ca orice prietenie are de fapt la baza o relatie de schimb...fiecare are nevoie de ceva ce poate sa-i ofere celalalt.

"Searching for answeres to questions nobody asked " !
#90147 (raspuns la: #89896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretul prietenului adevarat - de blueside la: 25/07/2006 19:53:56
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Saptamana trecuta am publicat un text ( pe care o sa il pun mai jos) despre prietenie. Un coleg ma prezentase unei doamne si spunea despre mine :este cel mai bun prieten al meu! Am stat la rece apoi si am analizat...
Iata ce a iesit:
Un bun prieten...


Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni...
Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calităţi ce trebuie amintite.
Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie.Este iubitor, ştie să mângîie, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiţionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fii gata să te primească cu dragoste.
Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înnapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult să te ajute să mergi mai departe.Un prieten bun cred că nu va căuta să facă ce-i place lui ci va căuta să facă ce îţi place şi te ajută pe tine.
Un bun prieten nu te va judeca şi va găsi circumstanţe atenuante pentru tine, un bun prieten este lângă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale. Greutăţile tale vor fii şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plânge alături de tine şi va râde alături de tine.El va ştii să simtă alături de tine, cand vei fii bolnav el va simţii durerea la fel ca tine Acest prieten bun este blând, gentil şi milos.Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite!
Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fii credincios, nu se va preface niciodată
Un bun prieten ştie să se îngrijească de tine, lipsa ta va fii completată de surplusul lui, ce este al lui este şi al tău.
Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta să vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi şi nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta,
cand vei fii pe drum te va apăra, te va ocrotii. Inima lui va bate în acelaşi ritm ca şi inima ta, acest prieten bun te va înţelege şi îngădui cu toate slăbiciunile tale.
Acest prieten bun este gata, este pregătit chiar sa moară pentru tine...
E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit!
Dar ştim noi unde să-l găsim?

Este drept ca toate aceste calitati nu cred ca le vom gasi vreodata intr-o singura persoana. Omeneste, nu cred ca e posibil ca vreunul din noi sa fim sau sa ne asemanam cu acel ''Bun prieten''
Nevoia de prieteni, cred ca o simte fiecare, dar daca nu exista prietenul adevarat 100%, sa nu mai avem prieteni? sau sa incercam sa fim noi prima data prieteni asa cum am vrea sa ne fie ceilalti prieteni...



faith, hope, love,
but the greatest of these is love.
mai exista prieteni adevarati? - de marina 1 la: 22/12/2009 12:59:49
(la: (Mai) Exista prieteni adevarati?)
DUPA ce mi s-a intamplat cu cea mai buna prietena nu cred ca mai exista prieteni adevarati oricum eu sunt genul de fata care lasa lucrurile sa mearga de la sine asa ca"om traii si om vedea".
prietenia adevarata - de cristian miron la: 09/05/2011 22:36:23
(la: Prieteni)
cred ca virtutile reprezinta cheia adevaratei prietenii;nu prietenia pe criteriul utilitatii,la "moda",prin care ne urmarim propriile interese,ce devin in final criterii de evaluare a priteniei;nu prietenia bazata pe sentimente,caci este vulnerabila,dupa cum stim acestea sint trecatoare; prietenia adevarata este aceea intre oamanii buni si virtuosi,care doresc binele celuilalt prin natura lor;prietenia pune in valoare complementaritatea umana:intr-un mod aproape inexplicabil si irezistibil ne simtim atrasi fata de oamenii care au nevoie de noi,fara ca ei sa-si dea seama de aceasta;si tocmai acest aspect ne ofera posibilitatea de a ne pune in lucrare virtutile in folosul celuilalt;
#612526 (raspuns la: #612512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca prieteniile ade - de alien la: 29/10/2003 07:58:36
(la: Prietenia si prietenii)

Eu cred ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie si in prima tinerete-spune Ingrid

Daca ar fi asa,inseamna ca cei casatoriti dupa prima tinerete sunt niste ratati din start.Pentru ca o casatorie implica prietenie adevarata ,altfel ea nu rezista si atunci ea nu exista.Dar viata ne invata ca realitatea este alta.Si altele ...
Prieteniile - de Ivy la: 10/09/2004 20:45:42
(la: Despre prietenie)
Se spune ca prieteniile adevarate se formeaza atunci cind suntem mici. Timpul trece, si acele prietenii se pastreaza, si ramind cele mai grozave. Da, dar din pacate uneori drumurile se despart, si nu ai cum a mai fi cu cei ce i-ai cunoscut de mic. Prietenia probabil ramine, dar ce folos de te vezi o data la 2 ani..Viata isi continua firul, tu mai aduni un si inca unul la virsta ta, prietenii din copilarie sunt departe si atunci incerci sa iti faci altii...reusesti, dureaza un timp si apoi se rupe totul..ei, prietenii "dispar"..dintr-un motiv sau altul. Incerci din nou, pui tot sufletul tau, vrei sa crezi in oameni, vrei sa ai prieteni..si ti se intimpla la fel...si mai apoi "te inchizi" tu, si iti e frica a mai face prietenii, singuratatea doare, dar frica de dezamagiri cistiga si stai pe loc..Esti singur? Nu. In jurul tau sunt oameni..si totusi, notiunea de prieten o folosesti din ce in ce mai rar. Vrei o prietenie adevarata, vrei sa faci lucruri din suflet si vrei sa ai incredere deplina, dar constati ca mute din relatii se rezuma la interes, sau altele sunt numite "de business"..
So, sint de acord cu tine dinishor...


________________________________________________________
"when you cease to dream you cease to live"
prietenia si interesul, - de anisia la: 12/10/2004 17:54:30
(la: Prietenia si prietenii)
pe vremea cind eram la liceu, prieteniile se legau usor si credeam noi ca vor dura. am mers apoi la facultate si prietenii de liceu s-au indepartat, fiecare cu ale lui. sunt citiva ani de cind am terminat facultatea si nu mai stiu nimic de marea majoritate dintre colegi. singura prietenie care a durat este aceea ce a inceput in copilarie. eu si prietena mea avem douazeci de ani de prietenie.

eu am observat decind am inceput sa muncesc, ca oamenii leaga "prietenii" in functie de interese comune. lumea se schimba cu virsta.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E adevarat cand spui ca prietenii ni-i alegem singuri - de Tofan Ana Isabella la: 05/07/2005 14:35:12
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Stau si ma daca am prieteni adevarati si daca eu insami nu am depasit de multe ori carapacea de egoism si i-am ranit.. Uneori as mai vrea sa mai fiu in relatie cu prietenii vechi si apoi iarasi vine un dracusor si orgoliul si rautatile ies la iveala. Treaba asta e reciproca. Pot spune ca mi-am facut un fel de prieteni virtuali aici la cafenea ,insa nu stiu care sunt cei adevarati
#58032 (raspuns la: #57973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum recunoastem un prieten adevarat? simplu - de rembrandt. la: 19/07/2005 18:02:47
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
punem sub 7 saltele si 14 perini un bob de mazare si il bagam la culcare (pe prieten). daca are vanatai pe corp si dureri cand se trezeste... inseamna ca e adevarat...


_______
keep it simple...
goanga - de zaraza la: 14/12/2005 23:07:24
(la: "cred prea mult in oameni")
Sunt foarte curioasa daca tu ai simtit cu adevarat macar o singura data in viata ce e aia dezamagire. Ca sa fiu mai explicita, cum te-ai simti tu, atunci cand cineva pe care il socoti un prieten adevarat si iti cunoaste un secret, il face subiect de discutie pe un forum? Acuma sa vad ce mai spui!

sigur ca am simtit ce e aia dezamagire. de multe ori. dar nu am dat vina pe cei din jur pentru ea. am dat poate, in copilarie si adolescenta, dar dupa ce a inceput sa imi vina mintea la cap am inteles ca orice relatie presupune cel putin 2 participanti. si ca daca m-a dezamagit cineva inseamna de obicei ca m-am inselat eu. fie am proiectat asupra celuilalt asteptari prea mari - pe care el nu le poate duce -, fie celalalt nu e pur si simplu dispus sa dea cat cer eu.

in cazul tau, cu prietenul care ti-a expus problema pe forum, cred ca depinde foarte mult felul in care a fost expusa problema respectiva. daca e vreun forum medical, spre exemplu, iar el a expus un "caz", mi se pare absolut ok. ba chiar laudabil, pentru ca probabil a facut-o ca sa te ajute. in orice caz nu vad problema, atata vreme cat tu ai ramas anonima.

zaraza
#95159 (raspuns la: #94981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre conflictul dintre genratii... - de cosmiK la: 15/07/2006 16:43:49
(la: Un loc comun: prăpastia dintre generaţii)
Eu, am fost crescuta de una din bunicile mele. Si m-a marcat profund absenta parintilor, a mamei care s-a dus in lumea celor drepti pe la vreo 12 ani ai mei si a tatalui care a murit cand eu ma apropiam de 19 ani si treceam printr-o profunda criza existentiala. Dar nici cat au trait nu le-am prea simtit prezenta in viata mea.
Ce sa-i faci! Cu o mama diagnostica cu tulburari psihice si un tata alcooolic, nu prea am avut parte de afectiune. Bunica a incercat sa tina loc de mama si tata, dar nu a reusit prea bine. Eu am privit-o incepand de pe la 19 ani cand am constientizat pierderile suferite ca pe fiinta care m-a indepartat de mama si mi-a rapit sansa de a o intelege.
Vreme indelungata am trait int-un univers mic si anost. Viata mea era impartita intre casa si scoala. Prieteni nu prea aveam pentru ca datorita mentalitatii care guverna in familie, am invatat sa ma inchid in mine si sa ridic ziduri. Prima lectie pe care am invatat-o de la bunica a fost ca nimeni nu trebuie sa stie ce e in sufletul meu.
Asa ca, cu timpul, mi-am creat propria lume, aveam prieteni imaginari care ma ajutau sa trec peste momentele de criza si ma faceau sa ma simt iubita, dar avand acesti prieteni am inceput sa ma izolez si mai mult.
Cand am iesit prima data in "lumea reala" eram atat de speriata. Nu aveam deloc incredere in mine si in fortele mele. Credeam ca sunt incapabila sa cladesc relatii, ori sa am prieteni reali si adevarati.
Din cauza educatiei primite comunicarea cu semenii mei a avut mult de suferit (indiferent de varsta acestora) si din nefericire inca mai are.
Ce-i drept situatia s-a ameliorat simtitor! Dar totusi....
Relatia cu bunica e furtunoasa. O respect pentru ca m-a crescut si m-a ocrotit,poate o si iubesc, dar nu atata de mult ca in copilarie cand era centrul universului meu si nu concepeam viata in afara prezentei ei. Intre noi e o praspatie prea mare care nu stiu cum poate fi trecuta! Inca nu am gasit solutia desi o caut cu disperare.
Uneori imi doresc sa nu stiu atatea cate stiu acum si mi-ar placea sa revin la ignoranta in care am trait pana la 19 ani, dar nu mai e posibil!
M-am schimbat mult dar nu radical ce-i drept. Traumele din copilarie ma urmaresc inca si imi dau insomnii si ganduri negre. Incerc sa ma mentin pe linia de plutire dar mi-e din ce in ce mai greu.
Mi-e teama pana si sa ma gandesc la ideea de a face copii. Stiu ca maternitatea e frumoasa si ca a fi mama e o traire unica, dar MI-E FRICA! O frica care risca sa devina patologica. Ma uit la matusa mea si vad cat de tare scartie relatia cu propri-ai fiica, ma uit in jur si vad ca si in multe alte familii e la fel, parinti prea ingaduitori ori prea duri si copii rebeli sau prea cuminti, si ma gandesc, daca mi se va intampla la fel.
Daca nu voi fi in stare sa cladesc punti de lagatura intre mine si copil, mai ales ca uneori comunic atat de greu ceea ce simt. Daca nu voi fi in stare sa-i ofer dragostea si intelegerea de care are nevoie?
Am un prieten, mai tanar ca mine, care deocamdata e departe dar care ma intelege, ma iubeste si ma respecta, numai ca uneori mi-e teama sa traiesc deplin iubirea.
Eu cred ca exista o praspatie intre generatii sau mai degraba intre mentalitatile care guverneaza o generatie sau alta. Prapastie care nu poate fi depasita decat prin comunicare si deschidere fata de celalalt.
In ceea ce priveste strainii, ma inteleg si cu cei mai tineri ca mine dar si cu cei varstnici. In general sunt privita ca o fiinta sociabila doar ca atunci cand merg intr-o mare de necunoscuti par inaccesibila.
Destul de curand un coleg mi-a spus: "Te-am vazut deunazi prin oras. Mergeai atat de mandru! Imi venea sa intru cu masina in tine..." si apoi a urmat o pauza urmata de un fel de oftat.
Cu familia e si mai dificil, decat cu strainii ori prietenii. Cu matusa si vara mea ma inteleg cand bine, cand asa si asa si asa. Relatia noastra are si suisuri si coborasuri, dar cred ca pana la urma in toate familiile e la fel!
Am incercat sa-i inteleg pe toti, dar nu stiu cat de bine ma inteleg ei sau cat de mult ma asculta.
Eu ascult, mai mult, decat vorbesc ori exprim vreun sentiment mai ales in familie, de teama ca nu cumva un cuvant sau o fraza sa nu jeneze pe cineva si sa duca la scandal sau suparare.
Am investit mult in familie si in prieteni si nu vreau decat putina intelegere din partea lor. Nimic altceva. Dar de cele mai multe ori nu am parte de asta. Probabil am gresit undeva. Dar unde oare? Nu stiu, insa, sper ca in cele din urma voi descoperi.
Cam atat am avut de spus. Stiu ca suna a lamentatie,dar simteam nevoia sa ma destainui cuiva. Sper sa nu fi gresit facand asta aici pe forum!
prieteni - de kidu la: 07/10/2006 08:11:05
(la: Prietenia in zilele noastre)
intradevar ,o prietenie adevarata e greu de gasit...sau mai bine zis un prieten adevarat.Eu am avut asa-zisi "prieteni" ani de zile pana sa-mi dau seama cine sunt ei cu adevarat si in ce consta prietenia lor...iar cand am refacut bilantul am ramas cu 3 persoane:eu,mama si o buna prietena din copilarie.E greu sa ajungi sa constati asemenea lucruri si de 2 ori mai greu cand acei prieteni se transforma in dusmanii tai,dupa ce i-ai demascat.Insa numai asa ajungi sa apreciezi corect persoanele si sa nu fii ranit;)
m-am hotarat sa-ti raspund la toate intrebarile! - de anisia la: 18/07/2007 00:46:44
(la: PRIETENIE)
Care sint de fapt prietenii ?
- 'ai de te-ntzeleg si cand esti cu curu-n sus :)

Cine sint ei ?
- ei!

Am si eu oare unul ?
- nu stiu. ai?

Cine pot fii acesti prieteni ?
- curajosii!

Sint eu oare prietenul cuiva ?
- daca tu nu stii, eu de unde sa stiu?

Dar prietenii au si ei alti prieteni ?
- in marea majoritate a cazurilor, da.

Ce este un prieten adevarat ?
- un om adevarat.

Care e definitia unui prieten ?
- cel ce la nevoie te cunoaste.

Poti chema un prieten la orice ora ?
- tu poti. dar vine? - asta e intrebarea!

Un prieten e la orice ora disponibil ?
- incearca, si ai sa afli.

Sint eu disponibil la orice ora ?
- esti?

Ce inseamna o prietenie ?
- ai mai intrebat.

Sa poti vorbi foarte deschis ?
- sincer, e musai!

Sa asculti ?
- sa.

Sa ai sfaturi bune ?
- mai degraba pareri. lasa omul sa hotarasca singur.

Sa iti imprumute pina si ultima camasa ?
- daca e curata, da :)

Sa dai imprumut orice,si oricind ?
- ei, nu chiar orice. ca doar n-ai sa-ti dai si jumatea :D

Sa fie unul pentru toti si toti pentru unul ?
- ca muschetarii?

Cind incepe o prietenie ?
- cand te astepti mai putin.

Cit dureaza o prietenie ?
- cat nu te astepti.

Au voie prietenii sa faca orice ?
- nu.

Prietenii pot face parte din familie ?
- pot.

Unde se gaseste un prieten ?
- chiar sub nasul nostru, dar nu ne prindem mereu.

In copilarie ? La scoala ? La facultate ? La servici ? Pe strada ? La cumparaturi ?
La spital ? Acasa ? In autobuz ? La masa ? La o petrecere ? De Anul Nou ? De ziua ta ? De ziua mea ? Pe hol ? La strand ? Pe plaja ? In hotel ? La munte ? In tara sau in strainatate ?
- da, la toate.

Cind gasesti un prieten ?
- daca esti norocos, cand ai nevoie. daca nu, cand are el nevoie. de tine. sau de ceva de la tine.

Cind esti mic in curte ? Cind inveti sa te dai cu bicicleta pentru prima oara ? Cind
cazi ? Cind te joci ? Mergind spre scoala ? Venind de la scoala ? La foame ? La sete ? La necaz ? La bucurie ? Pe viata si pe moarte ?
- cand si cand.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...