comentarii

PROPOZITII CU ORTOGRAMELE printr-o TII SI TI-I


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intruderu, noa - de munteanu rodica la: 10/01/2008 13:16:18 Modificat la: 10/01/2008 13:27:16
(la: durerea unei mame)
M-am încaltat si eu sa "apar" o duamna
şi am fo la activitaţurili mele multiple. Că ce ştii tu ,la o anumita virsta poţi face ce vrei şi cum vrei.Habar n-ai cite avantaje se ivesc cind esti HB.
No, acuma despre Ramona, sa asteptam sa vedem ce si cum . Ca multa dreptate aveam cind am zis si au zis si altii ca fata este manipulata.
Convinsa ca poate face o lege,a postat acelasi articol (cu mici modificatiuni)
pe multe situri , dar despre existenta cafenelei si a faptului ca are o conferinta cu multe si variate comentarii habar nu avea. Deci am invitat-o sa-si citeasca conferinta, sa
traga concluzii,sa renunte la prieteni(care printre altele au sfatuit-o sa faca un blog ,in care va putea sa stringa adeziuni pentru legea sa, dar care blog pentru ca -l faca cineva ar costa-o 300 euroi)sa fie increzatoare in lege.AM indrumat-o cum sa intre in cafenea iar in acest moment probabil citeste propria conferinta .Sper( asa ar fi dupa mine) ca sa posteze si un comentariu.Si mai sper sa-i fie de folos.
Mai sper si ca cel care a pus-o intr-o astfel de situatie crezind nu stiu ce,
dar obtinind multa agitatie sa fie multumit, ca e foarte mare gradina .

PS nu am rabdare sa corectez eventualele greseli pt ca vreau sa fac rost de o poezie erotica.
:)) - de Intruder la: 18/01/2008 22:39:27
(la: Marea judecata)
eu ma imaginez imbracat in tricoul meu cu Kafka si-o pereche de blugi, in care ma simt cel mai bine...i-am cumparat dintr-un aeroport pentru ca un neghiob mi-a varsat pe genunchi un pahar mare de fruit juice si miroseam a prisaca sadoveniana...in picioare n-am nimic, nici incaltari si nici ciorapi...
dau ortul popii in somn, intr-o dimineata scarboasa de noiembrie, batran ca Matusalem dar intelept nexam!...dohh, poate am Alzheimer...
sus e cerul, larga-i lumea...n-a sti nimeni ca m-am dus...bine c-a albit padurea... numai m-or vedea ca nu-s...:)))
...si ma trezesc intr-o dumbrava verde ca-ntr-un desktop de filomela...merg descult printre papadii si melci mici, cu cochilie alba...nu stiu de unde, apar niste cai cu iarba-ntre dinti si niste vacute fumurii, rumegand margarete salbatice...
sub niste fagi batrani e o cabana din barne si langa o stiva de lemne, un caine mare, ciobanesc...
mangai cainele intre urechi si el imi amisuna picioarele desculte, ude de roua. bat in usa grea de lemn si-apoi intru ca nesimtitul, fara s-astept sa ma pofteasca cineva.
la o masa de lemn negeluit, sta Dumnezeul meu, imbracat in salopeta de doc si camasa-n carouri. fumeaza din pipa si citeste scrisorile muritorilor intarziati...
- buna dimineata, zic si dau mana cu El.
- 'neata, ba, zice...gata, ai trait destul dar tot degeaba! de-acum, aici ti-e patria adorata...ai grija, sa nu dai foc la padure si sa lasi caii sa pasca. vacile sunt ale tale, sa nu zici ca-s zgarcit!
- doamne...aici e raiul sau iadul? intreb io cu-o strangere de inima...
- e iadul, ca n-ai internet!
- aualeu!...da' ce-am facut?
- ba! n-ai deschis ochii mai larg, n-ai iubit destul, ai fumat ca porcu', n-ai stiut sa-ti infranezi slabiciunile si dorintele desarte, n-ai judecat intotdeauna vertical, ai facut cum te-a taiat capu' tau, ala prost, ai ucis corole de minuni, ai inotat impotriva curentului, ai baut din sticla cu biberon a copiilor tai (mai tii minte?)...ai furat de pe net, ai mers pe contrasens, ai depasit neregulamentar, ai copiat la teze, te-ai batut cu Farcas Daniel din clasa VII-B, ai mintit fete nevinovate si oitze merinos, nu l-ai ascultat pe taica-tau, sa dai la Drept...ai injurat ca un vagabond, ai avut fantezii erotice cu maicutzele carmelite...mai vrei?!
- nope! am gresit si ma caiesc!
- te caiesti, pe reaq!...doamne iarta-ma...ba!
- da...
- ...stai acilea un an si mai vedem...asta-i purgatoriul!
- aualeo...dar nu-s catolic!
- baaaa...ce mai conteaza? saruta-mi mainile ca-ti mai dau o sansa si taci!
- mama, tata, buna, Shaggy, pisicile mele, canarul Voronin, pestisorii Samson si Dalila, pe care i-am scapat in WC cand le-am schimbat apa...unde-s?
- lasa, ca-s bine...dupa 1 an te-ntalnesti cu ei pe www.reintregireafameliei.com...
- bine, am inteles...
- ...si-acum, valea! ai de cosit, de taiat lemne, de muls vacile! io-te la el...crede ca e-n vacanta!!!
#276394 (raspuns la: #276389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ni s-au rătăcit bisericile printre blocuri sure " - de cosmacpan la: 30/01/2008 19:49:34
(la: my 80s)
Ni se rătăciseră visele şi speranţele
umblau de zălude printre tarabe goale...
Veniţi să luaţi lumină...
draga Cocutza, - de Intruder la: 06/02/2008 21:02:47
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
afla despre mine ca sunt bine, sanatos si cu punga plina.
miam facut rezerve de semintze sa ma joc dea Margelatu. tu cum o mai duci? ma mai iubesti calanceput?
eu te visez noptile, sanebunesc! ieri noapte am visat ca te tineam in bratzele mele vanjoase si tu ziceai "dezbracama iubitzel" dar la ultimul nasture mam trezit precoce rau.
tii minte cum ne pupam in gradina lu' matush'ta?
ereai cao floare, ca un crin si aveai parfumu cel mai fin, sannebunesc pe loc!
team rugat sa te sui in zarzar si ai zis ca pentru mine te sui sin baubab si io am ramas jos si ma uitam supt fusta ta si naveai chilotzi si de bucurie tiam conpus serenada asta pe loc:
lasama Cocutzo
lasama sa muor
cu mana pe zarzara
si pe rucu gol
lasama Cocutzo
lasama asha
cu mana pe tartitza
si pe pulpa mea.
tu ai zis bis da' io...tot precoc.
ai coborat si neam pupat asa de fioros ca miam scrantit limba in menghina si tu ai ras si ai cipirit ca seman cu Vasilica mielu', ala de pui mana pe el la Anul Nou (sa neo tragem in depou!)
neam iubit toata vara printre zarzari si odata nea vazut tac-tu imbratisati si a zis "fa Cocutza, tia crescut barba?"

acu' am venit din Italia. sau strans bani pa net si am reusit sa vin acasa. racabinierii nau avut dovede ca io lam violat pa ala in port in Genova si lam aruncat peste bord.
am avut alibe, fa...da' ma costat mult...mai bine aram padurea. eh totui bine cand se sfarseste cu oki scosi si noi sa fim sanatosi si la vara cald.
sper ca nu teai combinat cu vreunu sau teai maritat ca crima fac!
gata, ca ma gandesc la tine cum arati dezbracata si iar ma fleoshcaiesc precoc si zici porma cas prozt ca noaptea polara.
te iubesc, sannebunesc si sa nam parte de ce am mai sfant!
asteaptama in portitza, cu rochia aia scurta rosie si cu tzatzele scoase afara, sa muara vecinii, ai 'reaq!
pa te pup si te doresc salbatic.

al tau persempre si oluais,
Ticusor

ailoviu.
#282749 (raspuns la: #282746) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
finally - de alex boldea la: 25/02/2008 07:41:22
(la: test)
ceva interesant si fara certuri inutile!
asadar:
ala cu broasca se face simplu, tii cont de o chestie la sfarsit.
ala cu canistrele... nu-l rezolv acum ca inca am mintea odihnita :P
ala cu hotelul e un clasic, printre cele mai frumoase teste pe care le-am italnit. problema trebuie privita din alt punct de vedere. e un mic twist ;)
hotelul primeste 25$ + 2$ (cazare + tip) = 27$, exact cat au platit cei 3 oameni. pare sa nu aiba sens pentru ca in timp ce te gandesti la concluzie premisele se schimba :)
cat despre camerele cu becuri... tot frumusel, dar nu vreau sa va stric bucuria :)
#288612 (raspuns la: #288334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mîrlanii, proştii(?) si clonele - de Paianjenul la: 18/03/2008 08:28:56 Modificat la: 18/03/2008 08:33:24
(la: Admin si Daniel)
Mîrlanii
Atunci cind sint perceputi ca atare de catre administrator (dupa ce au fost sesizati personal de catre acesta sau de catre alti useri ai cafenelei), sint deja avertizati ("cartonas galben"), iar daca recidiveaza sint poftiti afara din cafenea ("cartonas rosu").

Proştii(?)
Cine ii va identifica si ii va marca pt. “proscriere”?... Pe ce criterii o va face, si cum va convinge pe restul userilor din cafenea de obiectivitatea acestor criterii? Se va (auto)desemna un juriu de capete luminate(?) pe care administratorul il va confirma si autoriza sa faca evaluarea “calitatii intelectuale” a restului membrilor cafenelei, si care ii vor excomunica pe cei “cintariti si gasiti prea usori”?...
Fiecare subiect care se posteaza in cafenea are deja un sistem absolut democratic de moderare: cele doua butoane (sageti verticale) de sub titlul acestuia. Citi dintre cei care citesc ce se publica in cafenea se si sinchisesc sa clickeze pe aceste sageti pt. a-si exprima aprobarea sau dezaprobarea?...

Clonele
Daca doua (sau mai multe) persoane care acceseaza acelasi calculator (ex. Client IP Address 395.402.54.203) doresc sa devina membri ai cafenelei, de unde stie administratorul daca e vorba efectiv de trei persoane diferite, sau de aceeasi persoana care log-eaza cu trei ID-uri diferite?... Iar daca nu poate sa faca aceasta distinctie, cum depisteaza clonele?...
de la mine, fara rima. Cartaresciana - de Sancho Panza la: 28/03/2008 23:13:29
(la: despre poeti si poeziile lor)
Fata cu şosete de diamant

zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.
dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama.

ce bine e în pieptul ei!
cerul e albastru ca peruzeaua!
norii sunt de plastilină colorată
cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
(pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...)
aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan
şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan
şi până şi păpădia şi muşeţelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.

ce fermecată lume! trec prin seară
taxiuri de cleştar şi scorţişoară
şi printre limuzine se strecoară
fata cu şosete de diamant.
în şoldu-i de sticlă
are o pâclă
de rotiţe dinţate şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc, pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

Partea a VIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:14:33
(la: Leandru)
Ar fi vrut să scape acum de el dar nu ştia cum să facă. Sfetnicul cel netrebnic chiar îi spuse Împăratului că dacă l-ar trimite pe Leandru să-i aducă o scânteie din focul viu, tocmai de unde se bat munţii cap în cap poate că pe acolo îi vor rămâne oasele şi în felul acesta ar putea scăpa de el. Împăratului îi plăcu şiretlicul şi-l chemă pe Leandru la el.
-Bunul meu paj, sunt mândru de tine şi te rog să mă ajuţi. Mândra Ziurel de Ziua şi-a dorit foarte ca până la nuntă să aibă o scânteie din focul viu, tocmai de unde se bat munţii cărunţii cap în cap. Ştiu că ţii la mine şi la viitoarea mea soţie şi te rog să mă ajuţi ca să nu mă fac de ruşine.
-Grea dorinţă are domniţa, dar cu credinţă vom izbândi, Maria ta. Mâine plec la drum şi într-o săptămână trag nădejde să mă întorc.
-Ştiam că pot să am încredere în tine Leandru, mai zise împăratul fericit că va scăpa de pajul său.
În noaptea aceea Leandru se rugă de Zână Zorilor naşa sa să vină să-i ceară sfatul şi-abia într-un târziu aceasta apăru.
-Ce s-a întâmplat? De ce m-ai chemat?
Leandru îi povesti despre dorinţa prinţesei şi rugămintea Împăratului şi-i ceru sfatul, căci nu ştia cum să izbândească.
-Să ştii că asta nu-i dorinţa prinţesei căci Împăratul ţi-a pus gând rău şi vrea să te piardă. Îmi pare rău, dar de acum nu mai pot să te ajut, va trebui să te descurci singur. Să nu uiţi niciodată că “cel rău fuge fără să fie urmărit dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr”. Ai grijă să-ţi fie inima şi cugetul curate ca şi până acum şi pune-ţi toată nădejdea în grija Domnului.
Atâta mai spuse şi dispăru într-o ceaţă aurie. A doua zi, Leandru îşi lua armele, încălecă şi plecă în lume căutând locul unde se băteau munţii cărunţii în capete. Merse ce merse, zi de vara până-n seară şi din seara-n ziua iară şi tot drumul avea însoţitori soarele cu florile şi luna cu stelele. Dar iată că într-o zi văzu în zarea îndepărtată o coloana de foc ce străpungea cerurile. Prinse curaj şi merse până când ajunse la poalele munţilor cărunţilor ce se băteau în capete şi dintre care izvora focul viu. Lăsă calul să pască şi plecă pe poteci spre vârf. După mult chin şi suferinţă din cauza căldurii dogoritoare, ajunse tocmai sus spre vârfuri dar poteca se sfârşea chiar acolo unde erau cele trei vârfuri de munte ce se izbeau tot timpul şi nu era cu putinţă să se strecoare printre ele ca să ia o scânteie de foc viu. Încercă să se strecoare dar era cât pe-aci să fie strivit. Se uita şi nu ştia cum să facă să treacă dincolo. Atunci ca prin minune îşi aminti de puiul de solomâzdră şi de solzişorul galben. Îl scoase din sân din legătura unde-l pusese bine şi nici nu-şi termină bine gândul că se şi trezi cu ea lânga el.
-Iată că pot să-ţi întorc binele făcut. Aşteaptă numai şi-ţi voi aduce focul viu mai zise, apoi dispăru printre cele trei creste care se băteau cap în cap.
Nu trecu mult şi apăru ducând în gură un căuş de piatră pe care îl lăsă în palma lui Leandru. În el strălucea scânteia de foc viu.
-Fie ca zilele să-ţi fie senine şi fără grijă şi fie ca inima ta să fie la fel ca şi până acum, mai zise salamandra după care dispăru printre stânci.
Leandru nici nu apucă să mulţumească, atât de iute dispăruse vietatea printre stânci. Luă poteca şi coborâ la poale unde-l aştepta calul. Încălecă şi ajunse la palat aşa cum promisese. Când îl văzu împăratul nu mai ştia ce să zică şi ce să creadă căci deja îl vedea mort şi uitat de lume. Leandru merse drept la Ziurel de Ziuă şi îi înmână căuşul de piatră lucitoare cu focul viu, dar cum mergea el tot palatul se lumina de la puterea şi tăria acelei scântei. Fata luă căuşul şi mulţumi de dar măcar că pe faţa ei se vedea că nu ştie nimic. Împăratul făcu feţe feţe apoi îi spuse pajului că se poate retrage pentru a se odihni.
*** - de maan la: 17/04/2008 12:50:08 Modificat la: 17/04/2008 12:53:55
(la: Invatamantul bata-l vina)
Ce situatie mai e si astazi printre elevi,(aici se pune semnul exclamarii! nu toti ci majoritatea (asta trebuia sa fie alta propozitie, pacat ca nu are predicat),(aici se impunea punct!)
(aici era necesar un alineat!) am sa va prezint situatia unei clase de liceu, unde elevii nu mai sunt interesati de propriile lor note ci de notele colegului de banca, de parca s-ar hrani din faptul ca cel care il ( ii este coleg de clasa ia o nota mica, pentru ca sa fim serios nimeni nu se va bucura ca iei tu 10.( daca ai fi redat cuvintele unui agramat, fraza asta ar fi fost un anacolut...!) Nu demult vorbeam cu cineva care imi povestea cum este in clasa unde invata, prezentandu-mi fiecare coleg in parte ( punct!)am putut recunoaste cu usurinta cateva specii de papagali dintre care pe ziua de astazi vom prezenta prima specie de papagal ("de papagal" nu-si are rostul!) :
1." Papagalul vanator" ( liniuta, doua puncte...) prima specie de elev papagal este tipul elevului care toceste pana nu mai poate, iar cand ia o nota mare canta la masa altuia ( "a canta la masa altuia" este expresie gresit folosita!) ce tare este el,(punct)
alineat si majuscula cred ca ati inteles ca il caracterizeaza lauda, invidia si coportamentul papagalului vanator de note, care dupa cateva zile uita tot ce a invatat, pentru ca acesta are o capacitate extraordinara de a extrage ce este mai important pentru cei din specia papagalilor :" nota e sfanta " si cum acestia invata doar pentru a simti bucuria adusa de un 10 pentru care numai ei stiu cat au tocit, se lauda, considerand ca el este superior, face aluzii la ceilalti colegi de clasa care au luat note mai mici. (fraza inepta, lipsita de orice coerenta!)
Mimica acestor vanatori de note, atunci cand au damblale, este asemanatoare cu cea a fotomodeleler increzute si cu multe fitze in cap.
Acest gen de elevi in general nu suny(t) buni la sport, sunt grasi sau slabanogi, poarta sau nu ochielari (ochelari), dar pot fi si copii buni la sport fara alte defecte fizice ca psihice- putem vorbi de obsesia " Traim pentru note " (ilogic: ce legatura au lipsa defectelor fizice sau prezenta lor cu obesesia pentru note??)

continuare(a) in urmatorul capitol (aici trebuia un predicat!)despre speciile de elevi papagali
( elevi(+ inca un "i") despre care vorbesc sunt la liceu )
!!!!(semnele de exclamatie nu se pun in fata propozitiei exclamative, ci la sfarsitul acesteia!) A NU SE INTELEGE CA AM CEVA CU CEI CARE INVATA SAU PRIND MAI GREU SI INVATA MAI MULT, ORI PUR SI SIMPLU INVATA MULT DIN PLACERE,,,(virgule puse aiurea!) CI DOAR DISPRETUIESC INCREZUTII CARE NU ISI VAD DE TREABA LOR.

" UN SFAT (aici trebuia un semn de punctuatie, de exemplu asta: "!")degeaba aveti numai 9 si 10 daca sunteti niste laudarosi si increzuti, si mai vanati si notele astea de parca traiti sa le obtineti (punct)sunteti vai de voi "
(ghilimele folosite gresit, fraza fara punct ...)

Parerea mea ( este ca)eu nu suport pe cei care se lauda cu notele lor , sau cu alte lucruri in general, (punct!)nu ma intereseaza cum si pentru ce este notat fiecare elev, indiferent ca toceste, sau ii sopteste cineva raspunsurile , ori se serveste singur din cartea pe care o ascunde in banca la lucrari, un singur lucru sa nu mai faca atata caz pe(ntru) niste note , pentru ca pe viitor nu conteaza nota ci personalitatea si ceea ce sti(i).

__________________________________

abia astept s-ajungi la specia aia de papagali increzuti si analfabeti.

(n-am mai pus si virgulele, acolo unde erau necesare ... )
Apol bre Amiabile - de cosmacpan la: 24/04/2008 08:52:25
(la: Care poate.....)
Io doar d'aia am pus program rezonabel ca sa poatza OMu sa se hodine da tu ne iarta de facatura...si apoi de ce sa nu scrii? ca doar e la liber...

"Intelectualii erau nevoiţi să adopte un stil de viaţă muncitoresc, muncitorii, să urmeze academii. Securiştii să devină doctori-docenţi. Conceptul de Partid-avangardă a clasei muncitoare devenise desuet. Ţara utilă trebuia să intre în Partid. Un proiect începea să fie pus pe picioare: instalarea de microfoane în toate apartamentele "

"Şi atunci a apărut proiectul a ceva mare. Mare şi ornamentat. Baroc. Va fi Casa Poporului. Toţi meşterii ţării – lemnari, pietrari, ţesători, făurari şi aurari – aveau să fie puşi la lucru. Buldozerele vor dărîma. Macaralele vor ridica. Militarii şi ocnaşii vor trebălui cu sîrg piramidar. "

"...Vor fi trecut o mie de ani. Oraşul se va fi petrecut în lut. În mijlocul nimicului, o ruină, mai mare ca Borobudur, mai labirintică decît Cetatea Interzisă. Amatorii de expediţii primejdioase se vor rătăci prin încăperi, prin canale, printre coloane şi scări de marmoră, duhnind de un indescriptibil miros baroc. Ca un bolnav incurabil cerşind eutanasia, palatul va implora demolarea. "

(las domniilor voastre bucuria descoperirii izvoriului acetor trei butelii de apa dulce si proaspata - de doua saptamamani)

(nu m-am rabdat http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=216&cmd=articol&id=7998)
#305885 (raspuns la: #305852) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de apol la: 07/05/2008 22:23:34
(la: Fost-ai lele... cind ai fost...)
'Cand eram flacau la mama
tii,ce ploaie si ce vant!
dam si eu prin fete iama
fin'ca ploua pe pamant.'

Cand eram la ani treizeci
vai,ce bine mai era!
petreceam printre zevzeci
cu cinci fete-alaturea.

A-nvartit iar Domnul roata
si-am facut pa'zeci de ani
nu ma mai temeam de tata
fete -aveam,dar cereau bani.

La cincizeci de ani trecuti
ploaia s-a mai domolit
observai ca am virtuti
langa una potolit.

La saizeci de ani si-o tzara
ploua inca dar mai rar
in pamant ramanea dara
pe un scurt itinerar.

Cand facut-am saptezeci
mai avui o bucurie
ca picioarele nu-s reci
c-ale-amicului Ilie.

'Si de-atuncea lua-o-ar gaia
tii,ce ploaie si ce vant!
beau si eu cat toata ploaia
care cade pe pamant.'
vama veche - de Lady Allia la: 04/06/2008 14:32:35
(la: Muzica)

Scrisoare către Făt Frumos

Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...
Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...
Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume...
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!

............

printr-un desert mai mare ca o oaza - de cosmacpan la: 20/06/2008 13:37:33
(la: Certitudinea faptului ca traiesti nu iti certifica, la sfarsit, faptul ca ai trait...)
si printr-o oaza care sta sa uite
mi-s sufletele prefirate in farame
si-un bob din vale, dunele desparte...

sa stii ca desertul nu e moarte e doar o uitare...putin mai lunga...
Sa stii sau sa nu stii? - de Areal la: 04/07/2008 09:16:06
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Să ştii?

A fost odată o broască mică care trăia într-o fântână adâncă. Fântâna şi bucăţica de cer pe care putea să o vadă erau tot universul ei. Într-o zi broscuţa noastră a întâlnit o altă broască care trăia în afara fântânii.
“De ce nu cobori sa te joci cu mine?” a întrebat broasca din fântână.
“Ce e acolo?” a întrebat broasca de sus.
“Avem totul aici. Tot ce îţi poţi dori. Curente mari şi mai mici, stele, o lună câteodată, şi câteodată ajung aici până şi obiecte care zboară în jos din cer”, a răspuns broasca din fântână.
Broasca de sus a oftat şi i-a spus: “Dragă prietene, trăieşti într-o lume închisă. Nu ai vazut ce e pe aici in lumea mai mare.”
Broasca din fântână s-a supărat. “Nu-mi povesti că aveţi acolo o lume mai mare ca a noastră! Lumea mea e mare. Noi vedem şi trăim orice experienţă pe care ne-o oferă viaţa” …aşa grăi broasca din fântână.
“Nu, prietene. Tu poţi vedea numai lumea de deasupra ta printr-o gaură de diametrul fântânii. Lumea aici sus e enormă. Aş vrea să pot să-ţi arăt căt de mare e”, spune broasca de sus.
Broscuţa fântânii era supărată rău acum. “Nu te cred! Ce-mi spui sunt minciuni! Mă duc să-l întreb pe tata.”
Îi povesteşte tatălui despre discuţia avută cu broasca de sus. “Fiule”, ii spune tatăl cu inima grea, “prietenul tău are dreptate. Am auzit că sus e o lume mult mai mare, cu mult mai multe stele decât putem noi să vedem de aici.”
“Atunci de ce nu mi-ai spus până acum?” îl întreabă broscuţa.
“La ce bun să o fac? Destinul tău e să fii aici în fântână. Nu poţi ieşi”, a răspuns tatăl broscoi.
Micuţa broască iar se supără: “Ba da pot sa ies, o să-ţi arăt!” şi s-a căţărat… dar fântâna era prea adâncă, pământul prea departe, şi a căzut la loc.
“Nu, fiule. Eu am incercat toată viaţa şi la fel au încercat strămoşii tăi. Fii mulţumit cu ce ai, altfel vei suferi în viaţă.”
“Vreau să ies şi să văd lumea de sus!” a strigat broscoiul cel mic cu multă determinare.
“Nu fiule. Acceptă-ţi destinul. Învaţă să trăieşti cu ce ţi s-a dat”, i-a spus tatăl.

Şi aşa broscoiul fiu şi-a consumat viaţa încercând să scape de fântâna întunecoasă şi rece. Dar nu a reuşit. Lumea de sus a rămas un vis.



…sau să nu ştii?

O veche legendă Amerindiana povesteşte despre un viteaz care a găsit într-o zi un ou de vultur şi l-a pus într-un cuib de pui de preerie. Puiul de vultur a văzut lumina zilei odată cu puii de preerie şi a crescut alături de ei.
Toată viaţa lui tânărul vultur a făcut exact ceea ce făceau puii de preerie. Ciugulea insecte şi scurma după râme în pământ. Cloncănea şi cârâia exact ca un veritabil pui de preerie. Iar când zbura stârnea un nor de pene pe o distanţă de câţiva metri.
Până la urma, acesta era stilul de zbor al puilor de preerie.
Anii au trecut şi vulturul a crescut.
Într-o zi a văzut o pasăre minunată care plana în înaltul cerului albastru fără nori. Elegant, pasărea uriaţă se rotea mişcându-şi încet aripile aurii.
“Ce pasăre minunată!” a exclamat vulturul nostru către prietenii lui puii. “Ce este? ”
“Ăstă-i un vultur, regele păsărilor”, a cloncănit unul dintre pui. “Dar ar fi bine să o laşi baltă. Tu n-ai să fii niciodată un vultur.”
Şi uite aşa vulturul a uitat de pasărea magnifică şi a murit, convins fiind că este un pui de preerie.

Ţi-a trecut vreodată prin minte că eşti mai puţin decât poţi fi cu adevărat, că poţi obţine mai multe de la viaţă decât ai obţinut până acum? Dar oare e bine să ştii acest lucru sau nu, îţi foloseşte la ceva?
#322477 (raspuns la: #322137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
VIATA ESTE UN JOC - de Areal la: 14/07/2008 08:35:38
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Cu câţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.
“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.
Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.
Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.
Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!”
#325067 (raspuns la: #324507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de-a rasu-plansu - de cosmacpan la: 14/07/2008 11:48:03
(la: Gramatica de la cap se-mpute )
Imi cer scuze daca voi trolla dar poate ca puntea dintre se va naste...

Cultura triş
de Cristian Tudor POPESCU
Câţi dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, mai ştiu ce e aceea o integrală, dacă au ştiut vreodată? Dar o derivată? Legile lui Kepler? Legăturile prin punţi de hidrogen? Concordanţa timpurilor verbale în franceză? Capitala Malaysiei? Câţi sunt ferm convinşi că în expresia lui Agamiţă Dandanache „şi să rămân fără coledzi” cuvântul „coledzi” înseamnă colegiu (electoral), şi nu colegi? Că „emul” înseamnă „concurent”, şi nu „discipol”? Că un corp mai greu nu cade mai repede?
În orice caz, mai mulţi decât adolescenţii de azi când vor ajunge la vârsta dumneavoastră. La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată. Elevii copiază pe rupte, profesorii se fac că plouă după ce şi-au primit cheta de „protocol” de la părinţii elevilor. Uniunea Naţională a Studenţilor propune chiar legalizarea acestei şpăgi. Trioul elevi-profesori-părinţi are un duşman comun – programa şcolară. Sancţiunile aplicate de minister şi inspectorate le par tuturor nişte „răutăcisme”, nedreptăţi strigătoare la cer ale unor birocraţi care-şi scot banii chinuind copiii cu tot felul de cunoştinţe folositoare la nimic..Ca şi pedepsele, care nu pot înlătura cauza fundamentală a examenelor pe furate: falia tot mai adâncă dintre şcoală şi viaţă.
Idolii, modelele de viaţă ale tinerilor de azi scoase în faţă de mass-media, n-au greţuri nici cu matematica, nici cu româna. Ca să-ţi numeri banii, trebuie să ştii doar adunarea şi scăderea. Credeţi că „succesurile” Elenei Băsescu i-au diminuat cota de succes printre puştoaice? Gramatica nu face doi bani în faţa poşetelor de mii de euro şi a superjeepului negru.
Faptul că d. Sorin Oprescu este un doctor Mengele al limbii române îl face mai puţin simpatic? D. Vanghelie a fost sancţionat la vot pentru „almanahe”? D. Gigi Becali „Sugi p..a” a realizat un adevărat hit pe internet cu această expresie şi acum conduce Capitala împreună cu partidul lui Băsescu. Majoritatea covârşitoare a personajelor publice ale zilei de azi au un vocabular de câteva sute de cuvinte şi nu sunt capabile să parlească despre altceva decât politicăreală, fotbal, „sentimente” şi buletinul meteo. Ce şansă are un pârlit de belfer, care nu poate să apară la televizor decât pierdut în mulţimea greviştilor pentru un salariu decent, să înlocuiască în ochii elevilor un star al zilei vorbindu-le despre poetica lui Ion Barbu? Sistemul de valori pe care îl impune viaţa noastră postrevoluţionară e paralel cu cel predicat în şcolile României. Nu spun predat, pentru că nici profesorii care cred în el nu mai sunt mulţi. Cultura mijloacelor este înlocuită de cultura scopului. Civilizaţia tehnologică multiplică şi rafinează mijloacele pentru atingerea unor scopuri tot mai bicisnice. Elevul care ţine acum la ureche nelipsitul telefon mobil, o adevărată corolă de mijloace, nu crede decât în cultura triş, ca mijloc direct şi firesc de a obţine hârtia fără acoperire numită diplomă de bac. Nu se va gândi vreodată că bijuteria de la urechea lui, pe care sub formă de handsfree „invizibil” o foloseşte la copiat, nu putea fi realizată prin triş.
Problema e, deci, convingerea elevului că majoritatea cunoştinţelor care i se livrează la şcoală nu-i folosesc la nimic.. Ce se întâmplă însă când întrebări de cultură generală sunt puse în cadrul jocului pe computer numit Conquiztador, cu punctaje şi topuri naţionale şi mondiale? Se întâmplă că jocul are un succes nebun.
În ultimă instanţă, ca să putem stopa cultura triş, în ţara în care şi concursul pentru copii Pampers e acuzat de fraudă, trebuie să ne asumăm faptul că vine peste noi lumea pe care ne-am dorit-o, dacă nu ne-a plăcut comunismul.
Căci comunismul a fost şi o epocă a culturii generale. Capitalismul înseamnă pragmatism şi specializare extremă. Vom avea şi noi „analfabeţii” noştri performanţi, aşa cum americani foarte eficienţi şi respectabili nu ştiu care dintre oceanele de la vestul şi estul Americii se numeşte Atlantic şi care Pacific. Ei spun simplu şi cinstit: to the sea.
Erată:
În fraza: „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată.” s-a pierdut o virgulă. Corect este „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult, ca niciodată.” Mulţumesc celor care au sesizat eroarea.

(http://www.gandul.info/puterea-gandului/cultura-tris.html?4237;2753864)
esteu - aer conditionat (fragment) - de thebrightside la: 15/07/2008 12:06:52
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Nu era un fanatic. Era ceva mult mai simplu. Samuel facea din consecventa o virtute. Sa fie clar, una e să fii consecvent şi alta sa fii fanatic. Pînă la urmă cineva a adus nişte zahăr şi a sorbit cu poftă lichidul îndulcit. Părea că îi e mai bine. Acum nu vreau sa dau cu barda, sa intreb cine l-a învăţat să refuze medicamentele. Cineva ar trebui să se simta un pic vinovat pentru moartea lui, dar asta este alta poveste. Toată viaţa lui, scurtă, cum a fost, a băut numai apă cu zahăr. Nu vreau sa risc, dar cred ca pe undeva o parte de vină are şi profesorul de educaţie fizică. El îi întărise convingerea că apa îndulcită este o minune. Pur si simplu anihila febra musculară. Nu mi-este greu sa înţeleg de ce lichidul acesta dizgraţios devenise o perfuzie pentru cariera fotbalistica pe care voia să şi-o construiasca.

L-am întrebat ce voia, ce doreşte. Explicabil pentru un muribund. Pomenea de un botez. Sunetele abia-i ieşeau printre dinţii strepeziţi de la lămîia pe care a acceptat-o în ultimul său pahar de apă dulce. Habar n-aveam despre ce botez bolborosea. Pe moment m-am gîndit că poate de botezul Vioricăi la care nu fusese prezent era vorba. Apoi mi-a venit in minte botezul fotbaliştilor de la echipa acea mediocră. Ma rog, nu sunt prea sigur.

De fapt, nici nu ştiu ce-aş mai putea spune... Afara doar de jurnalul lui despre care a mai apucat să-mi spună unde-l pot gasi. L-am citit chiar aseară, pe nerasuflate, si am rămas impresionat. Nu credeam că poate să scrie atît de simplu şi frumos. Şi era incredibil de modest. Nu exista nici o urma in care sa gasesti vreo intentie necurata. Samuel nu voia să epateze. Scrisese, folosind cuvintele lui, o cugetare a unui filosof, Wittgenstein. Eu ii dădusem cu ceva timp in urma o carte a acestuia. Nu ma gindiem daca avea sau nu să se aştearnă praful pe ea. Dar Samuel a răsfoit-o.
Am citit pasajul care-l impresionase, un fragment scris în 1937, am zis cu vocea grava. Tatăl lui Samuel nu se putuse abţine şi din prima bancă am auzit: - Anul în care m-am născut... Toate au o legătură... apoi îşi şterse ochii înlăcrimaţi. I-am dat drumul rar, cu o dictie atenta si aruncindu-mi din cind in cind privirea spre cei ce ma ascultau: - Dacă, de exemplu, anumite propoziţii ce pot fi reprezentate sunt stabilite ca dogme ale gîndirii pentru oameni, încît în acest fel nu sunt determinate opinii, ci este stăpînită pe deplin exprimarea tuturor opiniilor, atunci acest fapt va avea o acţiune foarte deosebită. Oamenii vor trăi sub o tiranie necondiţionată, resimţită ca atare, fără să poată spune că nu sunt liberi.

Samuel era culmea discreţiei. Fragmentul citit avea o continuare care se referea la Biserica Romano-Catolică, însă fratele vostru Samuel, şi vărul meu, a avut bunul simţ să stea deoparte şi să nu se bage. Nu voia să-ncurce oalele. Ori poate nu-l interesa alta confesiune. Numai că, dupa stiinta mea, Samuel avea mai multe cunoştinţe decît v-aţi fi închipuit. E de apreciat mai ales ca sub nici o formă nu ar fi vrut să vă abată credinţa cu preocupările de care habar n-aveaţi. Ceea ce ştia a ţinut pentru el. Ma rog, sunt multe cele pe care nu le ştiţi. Aventurile cu Martorii lui Iehova în Bucureşti, prin subteranele metroului, în misiunea de propovaduire a luminii care vegheaza neobosita, prilejul fugii de-acasă, prigonit de dumneavoastră pentru vederile lui liberale... Iarăşi, poate nu ştiţi că în nordul ţării nu plecase numai pentru a juca un fotbal mai adevărat, mai curat. Antrenorul care reusise sa-l convinga pe Samuel avantajul transferului era un adept Bahai şi-i propusese un post în orchestra comunităţii lor. Bine, poate ca e mult spus orchestră. Poate că aici nu i-aţi dat satisfacţie. Nu ştiu… Dar mai ales nu ştiţi cum i-a fost dat să moară.

Incă era viu şi cald, cum foarte frumos spunea unul din scriitorii mei preferati. Intr-un moment de luciditate imp spusese ca vrea să-mi mărturisească ceva. Mă rugase să-i aduc repede un preot musulman. Eram nedumerit. L-am întrebat dacă e sigur ce-mi cere. Zise: - Da, vreau să fiu musulman !
Am fost sigur că o ia razna din nou, dar îl întelegeam. Samuel n-a sarit niciodata din consecventa lui. Striga din toţi plămînii să i se aducă preotul musulman.
- Să-mi aduceţi muntii de orez! Rahat cu apă rece!

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/14036/aer-conditionat-iv/1
Bartleby - Comedia unui salut - de thebrightside la: 15/07/2008 14:08:32 Modificat la: 15/07/2008 14:14:42
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Unde rămăsesem? la cei frumoşi...
da, am văzut o fată în tramvai,
cât de frumoasă era..
şi felul ei de a-şi mişca buzele,
de a privi printre chipurile altora,
de a se agita,
de a închide ochii
şi a cânta uşor câteva versuri fără să fie surpinsă,
Gura ei zâmbea pe sub cea pe care i-o desena mâna mea
Ca şi cum pentru prima dată gura
I s-ar întredeschide
Puteam să închid ochii pentru a şterge şi să încep dinnou
Văd irisul căprui cu focurile lui,
dincolo gene plecate,
dacă îmi trimiţi un zâmbet îţi descriu umărul fin al obrazului
si buzele cu care schiţeaza uneori
un sărut în aerul de lângă ureche,
cu o politeţe frântă de drăgălăşenie –
a apărut exact când pusesem stângul in faţa dreptului,
hotărâtă să plec.
au urmat vreo două ore despre nimic,
un nimic plin de conspecte
pentru dorinţe secrete…
e dintre oamenii de calitate care iţi vin în minte
cel puţin o dată pe zi,
cineva cânta la radio
"dragostea e tot ce mai rămâne după vânt şi ploi",
aş fi vrut să scriu atunci o poezie
"Pe lângă plopii fără soţ
stau maşinile toate parcate din lipsă de spatiu"...
ştii, când eram mică
îmi plăcea să las geamul deschis
să ascult muzică
în timp ce eu stăteam în pat bine învelită...
acum pe lângă asta mai am şi neastâmpărul de a scrie...

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17550/comedia-unui-salut/1
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/11235/mar%C5%9F/1 - de mazariche la: 15/07/2008 14:43:42
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Marş
de moonwish la: 15/10/2006 16:40:00 modificat la: 18/10/2006 19:14:58
taguri: Proza_scurta
voteaza:
big
11235
nodes
Era la vreo 2 metri în faţa mea. Tot ceea ce visasem era la un efort şi-un zâmbet distanţă de mine. Mi se încâlceau mâinile în exerciţiile de respiraţie, pentru că, vezi tu, mi-era atât de teamă să nu te mai zărească şi altcineva…să nu fii tot ceea ce îşi dorise şi altcineva. Învăţasem toată viaţa să aştept, iar acum că trebuia să ies din rutină mă temeam că îmi va plăcea prea mult şi voi fi mai îndărătnică în ceea ce priveşte întoarcerea acasă. Evident, acasă trebuia să mă întorc singură. Ştii, e bine să nu-ţi ştie nimeni adresa; nu cred că ai vrea să te trezeşti cu o mizerabilă vâltoare de prinţi şi prinţese în penibila ta colibă de carton ieftin. Să ştii că mă doare că ai rămas mereu la 2 metri în faţa mea, mă împunge undeva în zona inimii (deşi probabil că e doar o altă nevralgie intercostală, am destul de multe de când sunt legată de scaun). Ca să vezi! Mă doare glezna…poate de la inutila mea încăpăţânare. Aveam vaga impresie la început că printr-o rostogolire cei doi metri anoşti pot deveni o zbatere de gene. Dar era decizia ta, iar eu nu puteam decât sa respect cei doi metri…şi să mă rog că nimeni să nu te găsească posibila soluţie pentru etern mistuitoarea problemă a ceea ce visăm. Am încercat să caut şi pasaje secrete, dar ele duceau de fiecare dată la un alt punct de pe tastatură, însă întotdeauna la 2 metri de tine. Uneori îmi pare că de fapt cei doi metri mă despart de mine. Ce aberaţie! Ce nenorocită pretenţie de aspiraţie metafizică! Ar fi mai simplu de spus că … ai fost şi vei fi întotdeauna la doi metri de mine. Sau că mereu ne vor despărţi doi metri. Sau că sunt la doi metri de tine. În fine, ia-o cum vrei tu. Înţelege doar că lucrurile trebuie spuse…plastic. Eu nu pot să diger oamenii şi nu cred că mă va tenta vreodată să încerc. Cred că e ambalajul de vină. E sintetic. E mult în afara firescului…nu că eu aş cunoaşte firescul, dar din câte am auzit de la cei care au trăit suficient ca să-l cunoască, el nu e aşa…ca noi doi…la doi metri.
Aştept să mai treacă şi ziua de azi, încep să mă-ntreb până unde ajunge.
Îmi ninge pe pleoape,
îmi plouă plămânii şi sufletu-mi doarme pe două petale.
Aş vrea să te uit,
blestemate.
Un biet cerşetor este degetul mare
şi-un chip umilit este poza
în care aveam 13 ani.
Mişcată de frunze
şi-udată de vânt
m-aplec să sărut pantofii de lut
şi un coş de gunoi se răstoarnă pe stradă.
Adoarme ţânţarul pe care-l vânam.
Hotărâtă să nu mă mai găsesc,
adorm şi eu dintr-o dată.
Săpunul lichid
răsturnat pe birou
împietreşte toate foile goale şi pot,
în sfârşit,
să sculptez un decor de pânze,
pânze de păianjen.
Prosoape de baie întinse pe jos
îmi udă covorul de pene.
Prinzând rădăcini,
acesta-mi transformă mirabila odaie
în junglă, în junglă de paie.
#325430 (raspuns la: #325428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Augustin Cupsa - Doctorului meu (fragment) - de thebrightside la: 17/07/2008 15:51:55
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Doctorului meu




Doctorul care anchetează sinuciderea mea, s-a sinucis şi el. S-a scris în ziare ceva despre asta, lucrurile nu puteau să treacă neobservate, deşi medicii nu mai au nici pe de parte faima de altă dată şi se mulţumesc cu articole de o mie, două mii de caractere, scrise prost, în grabă, aruncate în coloanele laterale sau pe ultima pagină, la coadă după artişti, politicieni, mafioţi, studenţi, peşti, bătrâni, terorişti, morţi, fotbalişti, avortoni, găini şi ruşi.
Eu n-am citit ziarele, dar l-am zărit aseară pe fundul bălţii, trecând aplecat şi preocupat, puţin tras la faţă, lăsând în urmă valuri grele de mâl. Câţiva, foşti pacienţi, l-au recunoscut, au murmurat - ” Domnu` doctor”, dar n-a răspuns, a ridicat puţin capul, ne-a privit resemnat, puţin străin parcă de noi şi de tot şi de toate şi s-a îndepărtat. S-a dus.
Tot aseară au băgat capul în baltă şi poliţiştii, joviali, senini şi plictisiţi. S-au holbat puţin, ne-au tăiat cu o dungă subţire şi palidă de lanternă, au cules câteva probe de alge, nu s-au obosit prea tare.
Nu mai puteam să dorm. Am ieşit pe furiş prin oglinda apei. Câteva frunze arămii se scuturaseră din arţarii de deasupra, intram în noiembrie. Am coborât pe lângă fostul dig, acum stors de buruieni şi pânze groase de păianjeni, am cotit pe după a doua buturugă, unde m-am aplecat, şi după ce m-am uitat bine în jur, am băgat mână şi am mai scos un pachet de ţigări.
Porneam încet spre oraş tulburat de gânduri, de amintiri.
Zidurile roşietice ale fabricii, limbile de fum, tot pustiul şi toată tăcerea mă învăluiau misterios, rememoram cu drag şi emoţie, prima mea sinucidere.
In zilele acelea furtunoase îl cunoscusem pe doctor. Încercam să reconstitui în cap imaginea lui, cea de atunci, cum îl vedeam eu – mic, pe el – mare, o personalitate. Resimţeam teama dar şi fascinaţia pe care le încercasem încă de la primul picior pus în cabinetul lui. Aveam un respect fantastic pentru doctorii ca el.
Târziu am constat că nu era de fapt un teoretician strălucit, nici măcar bun, nu era nici măcar un practician bun, terapiile lui au eşuat lamentabil, iar eu am continuat să mă sinucid. Pacienţii lui au continuat să o facă, fenomenul căpăta uşor o amploare de molimă. Citise puţin, studiase puţin, iubea grătarele de porc, jocul de popice, femeile uşoare şi mai ales fetiţele – deşi avea în cealaltă parte o soţie frumoasă, era un tată bun şi avea din fericire trei băieţi. Viaţa asta dublă începea să îl obosească, eşecul profesional era total, se produsese o scizură în conştiinţa lui pe care, n-o remarcase însă, fiind, aşa cum am spus, un prost practician.
Conducea şi câteva afaceri cu sfeclă roşie în oraş, după ureche, în virtutea norocului, a nepăsării şi a sorţii, dar s-a ruinat aproape după ce a călcat cu maşina într-o noapte treizecişicinci de oi, toate negre, evitându-le cu precizie pe celelalte albe. Era foarte miop.
Zilele acelea, după sinucidere, am trăit cu teamă şi ruşine. Eram supus unui oprobiu violent. M-am refugiat în lectură, stăteam închis în casă aproape tot timpul. Seara ieşeam, dar copiii care încă se mai jucau printre blocuri, mă alergau, aruncau cu coji de portocale şi pietre, făceau un vacarm îngrozitor, ţipau „mortu`, mortu`” şi alte porcării. Cum scăpam de gura lor, o luam pe drumul de la gară, tăiam liniile şi coboram pe lângă vechea moară de grâu, apoi pe prundiş, în vale, ajungeam aici la baltă. Aveam locul meu pe buturugă, tăceam, priveam la pescari; mă priveau şi ei din când, fără nici un interes.
Coboram pe fundul lacului, prin stufăriş, nu îmi găseam locul.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/9252/doctorului-meu/1



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...