comentarii

Partitura muzicala balada conducatorului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
popix - hobby:-))) - de reincarnat la: 01/08/2005 09:24:31
(la: noi si imaginea noastra)
hahaha...

Cum spun astia:"as a student I wasn't fed with the silver spoon"... asa ca locuiam cu alti cinci colegi intr-o camera la camin si faceam blatul la cantina cu altii citeva sute/mii...:-))))
Banii care ii aveam disponibili pentru entertainment erau numai ce puteam cistiga din plansele facute pentru altii (50 de lei un desen in creion si 100 unul in tush, cu garantia sa refac desenul daca lua mai putin de nota opt pe el... Ehei, pe vremea aia nu exista AutoCAD...
Dar sa nu ma lungesc cu vorba.
Cind eram in bani mergeam la Bolta Rece (varianta Ieaseana a Carului Cu Bere din Bucuresti) unde veneau personalitatile din lumea artei, profesori universitari si era un taraf de muzica populara/romantze... Era o placere sa urmaresc transformarea lor de la stadiul de sobrietate si pina la cel de "cazut sub masa"...
Violonistul formatiei era orb, cind ma ametzeam ii dadeam 50 de lei si el isi sprijinea griful viorii pe umarul meu si imi cinta la ureche Balada lui Ciprian Porumbescu.
Anyway, se pare ca pasiunea asta inca ma mai urmareste. La Harry's Bar in Singapore este o formatie de Blue-Jazz si cind ma duc
pe-acolo ma costa un rind de bere ca sa-mi cinte "I Love Paris".
Pacat ca ei nu stiu Balada lui Porumbescu...:-))))
#62727 (raspuns la: #62261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografia si limba romana, strofa unu versul trei - de Dinu Lazar la: 04/08/2005 10:30:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Alexandru Bogdan Munteanu, un impatimit si un atent critic, a completat materialul sau despre avatarurile limbii romane contemporane cu un text lucid, bine scris, in care descrie exact o situatie generala observata de dinsul pe forumurile foto din Ro.
Im permit sa citez aici citeva rinduri din cele scrise de domnia sa - si nu pot decit sa-i dau dreptate mie in suta.
Deci, spune - excelent - domnul Munteanu:

Foarte multe domenii tehnologice au fost influentate masiv de avansul tehnologiilor digitale din ultimii ani, printre ele fiind de exemplu fotografia. Aparatele foto au devenit din ce in ce mai mult niste minicalculatoare la care singurul efort depus de om este apasarea butonului de declansare a captarii imaginii dorite. Faptul ca toate reglajele pot fi facute automat a facut ca utilizarea aparatelor foto sa fie la indemina oricui, aproape indiferent de virsta sau de pregatire. Asta nu inseamna ca toti cei care fac fotografii se transforma automat in fotografi profesionisti, dar faptul ca ei practica fotografia le permite sa doreasca sa abordeze subiecte din acest domeniu sau pur si simplu sa comenteze impreuna cu altii gradul de îndemînare la care au ajuns. O mare parte din fotografii amatori au dorinta de a invata mai mult si de aceea se indreapta catre sursele de informare pe care le au la indemina. Exista bineinteles carti de specialitate in limba romana dar ele sint percepute ca fiind foarte scumpe, desi de cele mai multe ori continutul lor le justifica pretul. Si atunci cei mai multi dintre fotografii amatori se indreapta catre internet, unde informatiile sint abundente si mai ales gratuite, insa de multe ori calitatea lor nu se apropie de cea din cartile tiparite.

Ei bine, pe cit de folositor este internetul prin multitudinea de informatii care sint puse la dispozitie gratuit, pe atit este el de "nociv" din cauza faptului ca marea majoritate a acestor informatii exista intr-o singura limba, cea engleza. Practic asistam nu numai la extinderea unei "monoculturi" (cea anglo-saxona) la nivel mondial, dar si la dominatia covirsitoare a limbii engleze, care tinde sa isi impuna vocabularul de termeni in toate domeniile activitatii umane, de multe ori fara a tine cont de existenta unor termeni autohtoni similari ca sens, care au deja o vechime apreciabila. Ramine sa ne punem intrebarea ce este de facut in aceasta situatie pentru a salva culturile sau limbile nationale, atit de vulnerabile in fata tavalugului cultural-stiintific de limba engleza. Metoda cea mai la indemina in ceea ce priveste internetul este sa crestem numarul de materiale originale care sint scrise in limba pe care nu dorim sa o lasam sa dispara sau sa se transforme intr-o limba vasala celei engleze. Eventual se poate apela si la traduceri ale materialelor scrise in original in engleza, dar in aceasta situatie trebuie bineinteles obtinut acordul autorilor.

Insa internetul nu contine numai informatie fixata in articole, ci si informatie oferita prin intermediul forumurilor sau listelor de discutii. In viata reala limba vorbita (folosita pentru comunicare directa) influenteaza in cele din urma limba literara, acest lucru fiind valabil si pentru lumea virtuala a internetului, unde limba folosita pe forumuri tinde sa se impuna ca "limba oficiala" a internautilor, in special in ceea ce priveste terminologia folosita in domeniile pe marginea carora se discuta (calculatoare, fotografie, muzica, etc.). Spre deosebire de limba folosita in articole sau carti, cea folosita pe forumuri nu pune aproape nici un pret pe modul de prezentare a informatiilor, accentul fiind pus exclusiv pe continut. Deci este perfect acceptabil in vizunea majoritatii forumistilor ca un mesaj care contine o cantitate de informatie utila sa poata fi deficitar la capitolul exprimarii corecte d.p.d.v. gramatical, stilistic sau lexical. Aceasta atitudine toleranta a fost propice pentru aparitia unui limbaj propriu forumurilor romanesti care este întesat cu barbarisme provenite din engleza. De exemplu in domeniul fotografiei au ajuns sa se foloseasca englezismele "viewfinder" si "lightmetru" in loc de termenii romanesti consacrati de multa vreme, anume "vizor" si "exponometru". Situatia este complicata de cele mai multe ori de faptul ca englezismul este folosit ca atare sub forma sa din limba engleza, fara a se incerca o adaptare la cerintele gramaticale ale limbii romane. Pur si simplu se ia un cuvint englez (substantiv, verb, etc.) care este apoi este cirpit dupa nevoie cu sufixe (terminatii) legate cu cratima in functie de modul in care trebuie folosit (plural, articulare, conjugare, etc.). Inca si mai grav este faptul ca aceste sufixe sint inventate "dupa urechea" forumistului si astfel se ajunge ca un anumit englezism sa faca flexiunea in mod diferit dupa persoana care il foloseste. Un exemplu este barbarismul derivat din verbul englez "to host" ("a gazdui") care apare atit in forma " a host-a" cit si in cea de "a host-ui", care face prezentul la persoana intii ca "eu host-ez" sau "eu host-uiesc". A incerca sa se schimbe mentalitatea referitoare la utilizarea corecta a limbii romane de catre forumisti este probabil una din cele mai grele incercari care sta in fata celor preocupati de destinul limbii romane. Si asta pentru ca forumurile sint niste comunitati care si-au creat in timp anumite reguli nescrise, una fiind cea legata de limbajul folosit. Iar cine incearca sa ocoleasca aceste reguli va fi mai devreme sau mai tirziu admonestat daca nu se pliaza regulilor si eventual fortat sa se retraga din comunitate. De exemplu a vorbi pe un forum romanesc despre "fir de discutie" si nu despre "thread" inseamna a te expune ridicolului public, desi cuvintul "thread" este un barbarism care nu are ce cauta in romana, nefiind un termen tehnic ci unul banal care se traduce perfect prin "fir". Exemplele pot continua, cert este ca limbajul vorbit pe forumuri are tendinta de a se auto-intretine si de a se degrada din ce in ce mai mult, pe masura ce apar internauti din generatiile mai tinere, pentru care limba romana nu a reprezentat niciodata o preocupare. Persoanele responsabile cu mentinerea ordinii pe forumuri (proprietari, administratori si moderatori) nu descurajeaza in mod explicit folosirea unui limbaj incorect de catre forumisti, tocmai pentru ca acest lucru ar duce la scaderea numarului de participanti la discutii, deci a numarului de vizitatori, in functie de care se incaseaza venituri din publicitate. Asta nu inseamna ca situatia forumurilor este disperata, doar ca va trebui depus un efort de convingere a persoanelor cu functii de raspundere in asa fel incit acestea sa inteleaga necesitatea emiterii daca nu a unor norme, cel putin a unor recomandari (sustinute cu exemple) referitoare la folosirea corecta a limbii romane.

In societatea actuala este foarte mult apeciata fluiditatea informatiilor, noutatea lor si din aceasta cauza atit internetul cit si revistele au un avantaj fata de carti, de aici rezultind si influenta lor mai mare asupra celor care cauta sa isi imbogateasca bagajul informational într-un anumit domeniu. Revistele apar de obicei lunar si evident ca ofera un continut mult mai proaspat (dar nu neparat mai bun) decit cartile, pentru care pot fi scoase editii noi cel mult odata la citiva ani. Rezulta ca numarul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfectionare este mai mare decit al celor care folosesc cartile. Ca urmare limbajul scris folosit in reviste tinde sa se impuna in fata celui folosit in carti, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii romane. Redactorii care scriu la reviste nu se vad decit eventual in postura de profesionisti ai domeniului despre care scriu, nu si in cea de profesionisti ai limbii romane, asa cum ar trebui sa fie cazul. O persoana care utilizeaza zi de zi in scris limba romana pentru a-si asigura existenta ar trebui sa devina interesata cu timpul de pastrarea in stare cit mai buna a "uneltei" care ii permite sa supravietuiasca. Acest lucru nu se intimpla insa din motive diverse, unul fiind acela al nevoii unei productivitati crescute, care se combina cu anumit grad de delasare intelectuala si de nepasare pentru starea limbii romane. Redactorul care trebuie sa scrie citeva articole pentru numarul lunar al revistei se documenteaza de obicei pe internet si in mod inevitabil marea majoritate a materialelor pe care le foloseste ca referinte sint scrise in limba engleza. Fie ca este presat de timp, fie ca nu, redactorul nostru nu va cauta de cele mai multe ori sa vada daca nu cumva unii din termenii straini (englezesti de obicei) pe care el ii include in articol au deja corespondenti in limba romana al caror uz este deja incetatenit de multa vreme in rindul specialistilor. Se ajunge astfel ca publicul cititor sa devina familiarizat mai degraba cu termenul englezesc pentru un anumit element (actiune, dispozitiv, etc.) decit cu cel romanesc, care este uneori aflat in folosinta specialistilor de citeva zeci de ani. Un barbarism preferat de multi redactori este "layer", folosit pentru a desmna unul din straturile care compun o imagine digitala. Sonoritatea muzicala a acestui termen a avut probabil un rol important in adoptarea lui, insa nimeni nu ia in seama constructiile grotesti care trebuie facute in cazul in care cuvintul este acceptat, de exemplu "layer-izat" in loc de "stratificat". Conducerea revistelor trebuie sa inteleaga faptul ca are o responsabilitate fata de limba romana si ca urmare trebuie sa puna la punct o politica editoriala care sa implice folosirea de catre redactori a unui limbi romane in care barbarismele sa nu-si mai gaseasca locul.

Situatia actuala a limbii romane ar trebui sa ingrijoreze multa lume, de la simplii cetateni pina la profesionistii scrisului, specialistii in lingvistica si chiar autoritatile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor categorii de oameni se poate stopa declinul limbii romane si restabilirea prestigiului ei. O prima masura ar putea fi realizarea unui dictionar de traducere a termenilor tehnico-stiintifici din engleza in romana, care sa fie publicat pe internet, in asa fel incit el sa poata fi consultat gratuit de oricine doreste sa scrie corect articole in romana, indiferent daca o face pentru situl propriu sau in cadrul obligatiilor de servici. Dar acest dictionar nu pot fi opera unei singure persoane, ci el trebuie sa fie un efort colectiv realizat prin conlucrarea dintre persoane cu pregatire de specialitate in domenii variate si a unor filologi, de exemplu in cadrul unui proiect colaborativ de tip WIKI. Se va putea astfel pune la dispozitia internautilor un dictionar englez-roman care sa cuprinda termeni din informatica, medicina, chimie, inginerie, etc. O alta masura ar putea fi impunerea de catre autoritatile de stat din domeniul culturii ca fiecare magazin care vinde componente de calculator sa aiba obligatoriu in oferta si tastaturi cu semnele diacritice specifice limbii romane.

Nu trebuie uitat ca gindirea noastra s-a nascut si traieste in interiorul limbii romane, deci cu cit pastram limba mai curata si mai conforma cu esenta sa originara, cu atit gindirea va putea sa se dezvolte mai bine si sa fructifice potentialul de creativitate existent in fiecare din noi.

#63225 (raspuns la: #63188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lectie de pian - de Cassandra la: 09/08/2005 14:41:17
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Apropo de pian, mi-am amintit o distractiva istorie a unui baietel care mai tirziu a devenit scriitor si care si-a povestit amintirile intr-o carticica. Numele sau este Patrick Suskind, poate ati auzit de el... a scris Parfumul sau istoria unui asasin. Si cum aici e vorba de peripetiile din copilarie chiar daca nu sint ale mele, m-am gindit sa va redau povestea lui Patrick si a lectiei sale de pian.

Patrick era obligat sa ia lectii de pian in casa unei profesoare – domnisoara Marie Louise Funkel, aceeasi profesoara cu care studiasera parintii si fratii lui Patrick si toti locuitorii oraselului sau capabili sa apese o clapa de pian. Ea insista mult asupra termenului “domnisoara” inainte de Funkel, pentru ca nu cumva barbatii sa fi crezut ca era casatorita. Patrick o descrie asa:
“Era foarte in virsta, aplecata de spate si zbircita cu parul complet alb, mustacioara neagra si pieptul plat. Stiu ca avea pieptul plat pentru ca intr-o zi cind ajunsesem din greseala mai devreme la ora de pian, ea inca isi facea siesta si am vazut-o in camasa de noapte”

Domnisoara F era o profesoara foarte severa si exigenta. Daca elevii nu studiau partiturile sau cintau lamentabil, ea isi misca capul amenintator, se congestiona la fata, se agita si tipa furioasa si ii impungea cu cotul in coaste. Patrick isi aminteste de una din lectiile care l-au traumatizat cel mai tare in copilaria sa...

Intr-o zi ajunge tirziu la lectia de pian dupa multe aventuri si o gaseste pe dra F deja infuriata de intirziere. Din momentul in care intra pe usa totul a fost o succesiune de evenimente nefavorabile pentru micul P. In plus, nu studiase nimic in cursul saptaminii iar dra F ii dadea lectii foarte grele – fuga si canon, mina dreapta si stinga fiecare cintind independent, cu ritmuri absurde si pauze ciudate si care cum spune el mai si “sunau oribil”. Compozitorul pe care P il ura asa de tare si pe care il trimitea frecvent la naiba se numea Hassler. Asa ca lectia de pian incepe cu Hassler, iar P dupa evenimentele zilei, cinta lamentabil. Dar el era constient de asta si deodata fortele il parasesc si izbucneste intr-un plins neconsolat ceea ce atzitza furia drei F. care zbiara:
“Ei asteapta tu ca te invat eu pe tine!” si ii insfaca mina copilului si cu ambele miini ale ei ii aseza cu forta fiecare deget pe clape: “Asta aici, asta aici, si asta aici, degetul mare acolo...”
Si acelasi lucru cu cealalta mina, pret de vreo jumatate de ora, ea apasindu-i intr-una degetele si tipind indracita. Dupa care dra se mai linisteste si ii spune:
“Hai, acum zece minute de Diabelli, sa vedem daca inveti odata notele! Si vai de tine daca gresesti”
Patrick accepta bucuros pentru ca Diabelli ii era ca un prieten spre deosebire de temutul Hassler, era usor de cintat chiar sora lui spunea ca oricine putea sa cinte Diabelli chiar daca nu avea cunostinte de pian. Si lectia continua cu bine, muzica suna din ce in ce mai placut iar Patrick isi recapata increderea in el multumind in sinea lui lui Dzeu ca-l crease pe Diabelli. Dar de atita bucurie, uitase ca la inceputul sonatei trebuia sa marcheze o anumita nota – un FA SUSTINUT. Iar el in loc de fa sustinut emitea un simplu fa, ceea ce a infuriat nespus pe dra F:
“Tu nu ai ochi in cap? FA SUSTINUT! Il vezi? Un-doi-trei-patru” tipind si iar tipind.
Dar micul Patrick greseste inca odata ceea ce face sa se dezlantuie complet bestia din dra F:
“Nu stii ce-i un fa sustinut, necioplitule? Asta e un fa sustinut, asta e ...dang, dang” si tot apasa clapele cu degetele ca niste ciocane tabacite de vremuri. Dar se intrerupe pentru ca ii vine chef sa stranute...si Patrick isi aminteste :

‘Eu ramasesem mut privind fa-ul sustinut si ma facusem alb ca varul. Pe marginea clapei se lipise un muc proaspat, stralucitor, verde-galben, de un deget de lung si gros ca un creion, rasucit ca un vierme, care trecuse cu stranutul drei F de la nasul sau la mustata, si apoi stergindu-si ea mustata cu degetul, la fa-ul sustinut.
Inca odata, de la inceput!
Si incepem iar...Urmatoarele 30 de secunde au fost cele mai crunte din viata mea. Simteam cum fatza mi se golea de singe si ca ceafa imi transpira de teama. Urechile imi ardeau, apoi mi se congelau si in final ramineam surd ca si cum le aveam astupate asa incit abia auzeam suava melodie de Diabelli pe care o cintam mecanic fara sa privesc partitura. Eu doar priveam cu ochii cascati clapa neagra subtire pe care se lipise mucul drei Maria Luisa Funkel…era imposibil de apasat clapa fara sa bagi degetul in muc…mai ramineau cinci compasuri, patru, trei…dar daca nu o apasam si apasam un fa in loc de un fa sustinut, atunci…oh, Doamne ! fa o minune ! Sa ma inghita pamintul, distruge pianul, fa ca timpul sa mearga inapoi ca eu sa nu trebuiasca sa ating fa-ul sustinut…doi, unu…si bunul Dumnezeu tacea si nu facea nimic…
Acum fa sustinut – zbiara dra F linga mine, iar eu stiind bine ce faceam, si dispretuind moartea, am cintat un ...FA.
Abia am avut timp sa imi retrag degetele de pe clape pentru ca imediat capacul pianului a cazut in mod violent in timp ce dra F se ridica impinsa parce de un arc.
Faci din adins! Copil spurcat! Mucosule, porc neobrazat! Dar pe mine nu ma pacalesti, cu mine nu-ti merge! O sa o sun pe maica-ta, pe taica-tu si o sa fac in asa fel incit sa-ti traga o bataie ca sa nu te mai asezi o saptamina! Pedepsit trei saptamini!
Dar brusc ramase fara voce, si atunci a apucat un mar din cosul cu fructe si l-a izbit in perete cu ura.
Ia-ti lucrurile si pleaca!’
Si bineinteles Patrick a fugit cit de repede a putut, iar lectia i-a servit ca sa inteleaga ca lumea era nedreapta...

Peripetiile lui Patrick continua dar ma opresc aici si cer scuze daca povestea vi s-a parut prea lunga :)
unde e muzica clasica? - de teo_05 la: 18/08/2005 08:32:33
(la: La ce fel de muzica asculti)
unde e muzica clasica?
Dintre arte ,muzica il apropi - de cico la: 21/08/2005 08:19:18
(la: Ce regreti ca n-ai facut in viata?)
Dintre arte ,muzica il apropie cel mai mult pe om de Dumnezeu.

De asta s-au inmultit manelele odata cu numarul credinciosilor ;)))
#66887 (raspuns la: #65807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
servus VOI - de om la: 23/08/2005 17:02:23
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
bravos Jimmy cu muzica...A propos Jimmy, este o idee NEFERICITA sa conduci in India (o sa caut sa pun o poza pe site)!!!!! Pe acolo se trece strada cu ochii inchisi pentru ca daca ii deschizi faci stop cardiac!
Pentru restul pupici de cate ori vreti voi si ... acum shhh ca ascult muzica ;))
PS (la ce oare? :) ce a facut lascar cu "beletele" lui? Dam bairam sau nu?
#67271 (raspuns la: #67264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
conteaza si muzica, multi vin - de donquijote la: 24/08/2005 14:29:36
(la: Barurile de streaptease)
conteaza si muzica, multi vin numai pentru asta...
si eu ma uit din cand in cand la canalul ftv (fashion tv) pentru muzica...:))
1200 C - de Dinu Lazar la: 29/08/2005 16:40:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Il cunosc pe domnul Nemtzoi de mult timp; cindva, o mare revista de la un mare trust de presa romaneasca m-a trimis la atelierul domniei sale la Dorohoi, sa fac niste fotografii, cu o redactoare, care habar nu avea pe ce lume e si nu mi-a dat nici o idee, dar de plimbat, nici o problema.
Si mi-a placut mie foarte mult atelierul de sticla; si am facut citeva sute de diapozitive color format mare, si mai asa, si mai asa, si cu detalii, care erau extraordinare, si cu atmosfera, care era grozava.
Problema e ca la revista detepistii si conducerea au ales cele mai proaste poze, ca de obicei, pe care le-au scanat cit mai mizerabil cu putinta, s le-au editat cu muci si scirba, si cei de la tipar au desavirsit opera, inecind totul in gri si maroniuri scirboase; vai de imaginile mele.
De atunci normal ca nu ma mai pot arata in fata omului, cel mai cunoscut sticlar roman de peste hotare, si revista a jubilat, nu-l mai trimitem pe asta ca uite ce poze proaste au iesit.

Domnul Nemtzoi mi s-a parut a fi un creator extraordinar, un adevarat artist.

Cu concursul ce sa zic... foarte bine.

Dar:

"Castigatorii concursului de fotografie, in numar de 10, vor fi desemnati de Ioan Nemtoi, Neil Coltofeanu, Pavel Susara si Serban Sturdza si vor avea sansa de a expune in ceainaria Carturesti. "

Problema e, ca cei din juriu nu sunt fotografi, sau ca, aproximativ ca de obicei, nici un fotograf nu e in juriu...
Daca la un concurs de literatura trebuie si un scriitor in juriu, daca la unul de muzica bagam si ceva ce are legatura, daca la unul de insecte bagam si un biolog, la fotografie nu trebuie fotograf, ca de, oricine stie fotografie.
Ar mai fi de zis la faza cu premiile, ca cei ce vor cistiga vor putea expune; pai daca sunt buni, ei pot expune oricind, nu vad care e problema...
#68467 (raspuns la: #68464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TRANSDISCIPLINARITATEA - de om la: 07/09/2005 00:30:10
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
am citit mai proud de pe site-ul tau! Partea proasta este ca lipsa unui dialog comun devine o adevarata problema, dar partea buna este ca s-au gasit persoane sa traga un semnal de alarma (site-ul tau este plin de "n"-spe alte link-uri).
In mod ironic acumulam mai multe cunostinte, dar in acelasi timp mult mai putini sunt intelectualii veritabili; mult mai multi devin specialisti (specializati pe un domeniu) ! Echipele mixte de cercetare sunt o realitate ca sa faca fata presiunii competitiei si a cerintei de REZULTATE! Cei ce le conduc sunt un pic rupti de realitatea practica (aparatura) si au mai mult rol de filozofi/ganditori! Cam la fel se intampla intr-o orchestra: dirijorul nu este un super-violonist, super-flautist, etc dar stie ce si cum sa ceara ca sa iasa linia melodica! Partea mai proasta este ca dirijorul este sub influienta departamentului management care habar nu are de muzica (la acel nivel ridicat), dar...stie cu ce se "invarte" lumea ;)!, dar asta este alta poveste.
Cam tot ce este la extreme este periculos:
(i) turnul Babel cu ruptura de comunicare dintre "caramizile diferite" ar insemna distrugerea lui
(ii) uniformizarea "caramizilor" ar duce la o singura specializare...cu sorti MICI de supravietuire. parca asta era si unul din scenariile disparitiei dinozaurilor. Erau "baietii" strict specializati alimentar, iar cand "acel-special" a disparut din lantul trofic...s-a ajuns la extinctia dinozaurilor.
Dupa cate am inteles din cate am citit TRANSDISCIPLINARITATEA cauta sa pastreze un echilibru intre multitudinea extremelor...vorba aceea cap ai, minte iti mai trebuie = neuroni ai, neurotransmitatori iti mai trebuie ;))
#70177 (raspuns la: #69607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muzica si altele - de Pasagerul la: 23/09/2005 20:00:47
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Muzica, filme, carti, intilniri cu prietenii, excursii in natura,.
Si nu pe ultimul loc, serviciul.Cind am probleme, ma cufund in munca la servici si asta ma ajuta sa uit pentru citeva ore de acele probleme.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
pt. DQ, dar nu numai, sa lamurim cu placutele - de rac la: 24/09/2005 00:59:34
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
Asa cum se stie, Ceausescu era un grandoman. Nu-i era de ajuns ca avea de toate, trebuia sa si vada, caci puterea - cea care-ti ofera satisfactia absoluta - vine din spectacolul in care ii domini pe toti la scena deschisa...

Pe 23 August se organizau spectacole in stadionul cu acelasi nume. In cadrul spectacolului se desfasurau numere de dans, muzica..., tot soiul de ode aduse conducatorului iubit. Totul televizat.

Ei bine, printre numerele care se desfasurau in stadion cu aceasta ocazie, prilej de incantat ochiul (cum care ochi? al lui nea nicu!) era si cel care se intampla in... tribune. Ceausescu statea in tribuna zero, sa zicem, de unde privea totul. In partea opusa a tribunei, peste drum, cum s-ar zice, i se infatisau in fata ochilor desene mari cat tribuna, reprezentand peisaje, insemne specifice (cum ar fi Traiasca PCR!, sau Partidul Ceausescu Romania), iar in unele situatii era... chiar el, ceasca - reprezentat mare cat tribuna de lat.
Cum se facea asta? Pai desenele care se vedeau de departe reprezentand simbolurile acestea comuniste, rezultau dintr-un puzzle! Care puzzle era format din aceste... placute, tinute de oameni in acea tribuna, om langa om. Exista un regizor al intregului spectacol... Iar noi, cei de la placute, primeam setul de placute (cateva zeci), care trebuiau ridicate deasupra capului in ordinea regizata... Stateam ore intregi pe stadion, pregatind 23 August. Trebuie sa recunosc ca la TV se vedea super! Din cate retin, regizorul acestor spectacole era unul, Lupu, parca, ce era celebru pentru ca regizase cateva spectacole de deschidere la cateva editii ale Jocurilor Olimpice din vremea aceea.

Desigur, asta includea si distractia de rigoare, atmosfera era tinereasca..., eram si noi adolescenti. Bine, asta nu inseamna ca a fost bine, dar... ramanem cu amintirile placute
catharsis - de Cassandra la: 26/09/2005 19:22:42
(la: Psihanaliza)
Istoria termenului catharsis in psihanaliza este legata de trei persoane – Breuer (mentorul lui Freud inainte de Charcot), Anna o pacienta a acestuia, si Freud. Anna era o tinara domnisoara care dedica mare parte din timp ingrijirii tatalui sau bolnav, iar cind acesta moare incepe sa aibe o serie de manifestari carora medicii nu le puteau atribui nici o cauza somatica. Suferinta ei era intr-un fel la moda si se numea isterie , asa incit devine pacienta lui Breuer. Este interesant sa intelegem si contextul epocii in ceea ce priveste modul in care erau abordate “bolile mintii” in acea vreme – tratamentele erau doar simptomatice – medicamente si socuri electice. ZZZZZZZZZZZZZZZZ. Asa intelegem cit de inovatoare este metoda psihanalitica prin simplul fapt ca pentru prima data se incearca abordarea direct la radacina problemelor.

Anna era o pacienta nu numai frumoasa dar si foarte inteligenta si intr-o zi ii sugereaza lui Breuer sa o lase sa vorbeasca liber despre aparitia propriilor simptome. Ei ii placea metoda asta pe care o numea “terapia prin vorbire”. Si in mod curios, pe masura ce vorbea si-si analiza propriile manifestari patologice, acestea dispareau unul cite unul. Constientizarea “cauzei” unei traume produce o traire brusca si intensa si conduce la eliminarea simptomelor. Mai tirziu metoda este dezvoltata de Breuer si Freud care ii dau numele de metoda catartica. Breuer alege termenul grecesc catharsis pe care il folosea si Aristotel cu sensul de purificare emotionala adica ceea ce experimenta publicul intelept la sfirsitul reprezentarii unei tragedii – un fel de armonie interna dupa un exces de emotie.

Eu cred ca terapia prin catharsis are o valoare destul de limitata. Este o metoda conditionata mult de relatia specialist-pacient si de multe ori rezultatele nu sint permanente. In plus nu este aplicabila oricarui tip de pacient si nici oricaruit tip de patologie. Freud credea ca prin catharsis se puteau trata in special nevrozele (isterie, fobii, anxietate etc), dar chiar el spunea ca nu putea trata psihoze si alteratii mai grave. Simplul fapt de a-i incredinta unui ascultator propriile dificultati si probleme este un fel de catharsis atita timp cit se produce o eliberare a ceea ce este reprimat si o usurare emotionala. Scrisul poate fi o cale de catharsis asa cum exista catharsis prin arta, muzica, spovedanie etc

Freud a fost dupa parerea mea o figura extraordinara, “scormonind” subconstientul a scos la lumina idei valoroase aplicabile nu numai terapiei bolilor mintale dar si in folclor, religie, arta, literatura, educatie etc. se poate spune ca a aportat idei practic in orice sfera a activitatii mintale.
Stiati ca Freud a suferit 20 de ani de un cancer mandibular? Si mai stiati ca a avut "a love affair" cu cocaina?

Scuze pentru lungimea mesajului, sper ca nu v-am plictisit prea tare :)
muzica - de fefe la: 26/09/2005 21:11:38
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
la astia ascult tot timpul
  • http://www.radio3net.ro/index.php?cx=muzica
  • Daca ai vreun site cu muzica - de mugurel5564 la: 28/09/2005 08:03:53
    (la: Cu ce va hraniti sufletul?)
    Daca ai vreun site cu muzica italiana din anii 60,m-as bucura sa mi-l dai si mie !
    #75164 (raspuns la: #74772) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    "ca muzica descrie mai bin - de Jimmy_Cecilia la: 30/09/2005 22:29:13
    (la: Trancaneala Aristocrata "6")

    "ca muzica descrie mai bine decat orice alta arta senzatiile si miscarile",
    #75937 (raspuns la: #75934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    muzica - de Tofan Ana Isabella la: 04/10/2005 11:59:02
    (la: muzica buna-definitie)
    Ai dreptate ,muzica trebuie sa te binedispuna ,insa exista si acea muzica de relaxare care are cu totul alt scop...
    #76593 (raspuns la: #42875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    ascult muzica diversa - de bloom la: 05/10/2005 15:33:43
    (la: Ce muzica ascultati in ultima vreme?)
    bloom
    Ascult in ultima vreme Chemical Brothers, Gorilaz, si destul de multa muzica dance, club, electronica-dance (mixata); Variez cu muzica anilor '80,'90 si rezulta o diversitate incredibila.
    Ce muzica va place - de Tofan Ana Isabella la: 06/10/2005 07:35:21
    (la: Ce muzica ascultati in ultima vreme?)
    Ascult si muzica chinezeasca,japoneza,indiana ,greceasca...
    Unde se termina muzica incepe Aphex Twin - de Honey in the Sunshine la: 11/10/2005 17:32:41
    (la: Aphex Twin II)
    Long live rave and acid !:)
    Si.. "stop making that big face!" (Iz-us pentru cunoscatori).

    P.S.:M-a surprins extraordinar de placut articolul tau... Ce bine ca te avem pana nu pune mana o revista de muzica pe tine :)
    _____________________________________________________
    Communication is not just words, communication is architecture.
    Muzica - de Tofan Ana Isabella la: 13/10/2005 18:54:06
    (la: e bine sa te lasi prada muzicii?)
    Ba este preferabil sa asculti muzica ,intrucat fara ea nu se poate trai. De exemplu,pe mine sincer ma calmeaza rockul,chair rockul alternativ,agresiv



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...