comentarii

Partitura muzicala ca pestisorul in apad frumos


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
* - de Intruder la: 14/01/2007 02:13:36
(la: MOSTENIREA)
la chestia asta nu m-am gandit.
ce las mostenire omenirii? omenirea e prea mare pentru putintele mele.
nu cred ca tin neaparat sa las urme, in ciuda aparentelor.
poate am sa las lumii un copil al meu...sa fie mai bun ca mine, sa stie mai multe decat stiu eu si sa-mi reinventez copilaria, prin el....n-am sa-l las lumii, ci lumea am sa i-o las lui;
las un loc de buna ziua.
poate o carte, candva? nu stiu. probabil cand o sa am varsta de stat la gura sobei...ma vedeti pe mine stand la gura sobei cu deshte'le-n gura si ochii pe pereti?
...si dorul de mine, dac-o sa fie.
nu stiu sa creez opere de arta. nici nu-mi ajunge o viata sa vad si s-ascult tot.
inventii...mai este ceva de descoperit? daca da, sunt minti mult mai luminate.
edificii...am construit in mine, vreo doua-trei...si o mie de castele de nisip.
tac si strig deopotriva, dupa cum bate vantul...
partiturile muzicale si sunetul lor m-au descoperit ele, de cand eram in pantecul mamei...Mozart, Vivaldi, Haydn, Verdi...muzica clasica si ceva jazz si alte cateva genuri stau in niste rafturi. ele m-ajuta s-aud altfel ploile si respiratia celei de alaturi, cand doarme.
gandurile mele nu sunt inramate...au libertate deplina sa pluteasca in alte dimensiuni si sa bata la toate usile.
pacea mea e pacea lumii; cateodata sunt in razboi cu mine insumi si mereu uit unde e steagul alb...altfel as capitula usor.
cred in sinea mea ca pe sarac il ajuta munca si Dumnezeu.
rugaciunile-mi sunt profane si sfintii sunt doar in calendare.
vracii alina si fac minuni cu puterea gandului, a mainilor si-a stiintei dobandite. intrusii isi tin mainile-n buzunare, umbla cu capu-n traista si profita cu nerusinare de stiinta altora.
apreciez recordurile sportive, nu pe ala care-nghite o halba de bere in trei secunde.
habar n-am dac-am cucerit culmi. eu le zic "treceri si petreceri". incerc sa construiesc poduri si drumuri spre culmile astea, sa nu m-avant de-a-mboulea.
blog-ul meu, de aici...vi-l las voua mostenire. :)))
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


venerand.... - de Cezar Petrescu la: 09/05/2008 00:02:12
(la: taclale)
comentariu pe centimetru patrat-
primul vers....
al doilea vers....
al treilea vers....
...........si ultimul vers!!!!

...ca intotdeauna,scrisul tau nu zgaraie zgomotul de fond -atat de firav- al muzicii versului topit in matrita frumosului, in intelegerea profund cruda si neprihanita pe care tu o proiectezi de fiecare data...in mintea mea!
Sarutmana,ca nu prea ne-am mai auzit de mult!
pane ai descoperit missing link :)) - de om la: 17/09/2008 18:26:40
(la: euglena verde)
tremura pilii in apa
caci masculii stau si-asteapta...= de la pili tremurati la pestisori ridicati

http://www.bestmusic.ro/muzica/Valahia/Pestisorul-ix353905-ida4172.html

Bag seama ca NU este gard ca sa ma tina inauntru :)))
#343030 (raspuns la: #343029) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Va rog frumos... - de (anonim) la: 05/04/2004 18:32:20
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Fratilor, va rog frumos, vorbesc serios, nu fac misto, sunt plecat de multi ani din Romania. Aproape ca am uitat de ea.
Cine imi poate explica si mie...ce sunt alea..."manele" fratilor?
Zau ca nu stiu.
E ceva aparut recent?
Banuiesc ca sunt "ceva"...un fel de muzica apreciata de Romi. Asa e?
Un fel de "rap" Romanesc? Pai asta nu ar fi rau. Dece sunt unii care urasc "manelele?"
Cu multe multumiri,
Un curios care nu dispretuieste "rap music."
#13339 (raspuns la: #13322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ah, frumusetea, frumosul… - de Cassandra la: 20/09/2005 18:48:29
(la: Ce este frumosul?)
Ah, frumusetea, frumosul…
Frumusetea este strins legata de simturi, perceptie si de senzatia de placere. Bineinteles este un concept subiectiv dar se pare ca sintem programati sa avem o serie de criterii obiective in perceptia a ceea ce este frumos. De exemplu fara sa ne dam seama ne atrage cel putin in cazul corpului uman, simetria si anumite proportii – probabil din instinctul biologic de a selectiona ceea ce este “sanatos” si are sanse de supravietuire.

Cu tema frumosului si-au batut capul oamenii din cele mai vechi timpuri, iata de exemplu filozofii presocratici deja despicau firul in patru. Pitagora a gasit o legatura intre fumusete si matematica. De aici “proportia de aur” care este confirmat, ne atrage mai mult. Estetica este partea filozofiei care se ocupa cu natura si semnificatia frumosului. Se poate vorbi de estetica in artele vizuale, in muzica, in arhitectura, in vestimentatie, in artele culinare, cind mergem la dentist cerem din ce in ce mai mult estetica, si ... mai nou se vorbeste de neuroestetica.

Este o tema vasta si ne putem extinde indefinit, dar ma opresc deocamdata aici. :)
frumos si urit - de Pasagerul la: 01/10/2005 20:41:53
(la: Ce este frumosul?)
frumos:rasaritul si apusul soarelui, natura(o floare, un copac, un munte,o pajiste), un zimbet, copiii,carti care te captiveaza, muzica (nu manele), tablouri care descriu lucruri frumoase,s.a.m.d
urit: violenta, rautate, mizeria, minciuna, rasismul, intoleranta, etc., etc.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
#76164 (raspuns la: #76157) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
""Ca e frumos sau urat nu pre - de popix la: 14/10/2005 22:42:08
(la: Underground (Curicculum Vitae in grafitti...))
""Ca e frumos sau urat nu prea e cazul sa discutam."" (???)

pornisem de la vorbele tale cu care nu sunt intrutotul de acord.am luat "latura negativa" sa-i spunem asa(cum adica nu putem opina, frumos-urat?).voiam sa spun ca unele aspecte ale acestui curent nu-mi plac.am dat exemplu cu desenatul pe zidurile unor faimoase orase din lume.si care se cred "arta".

iar directorul scolii tale a dat dovada de slabiciune(poate constrans-dar e totusi DIRECTOR!- ).energia elevilor ar putea fi consumata in alte activitati utile, sport, muzica, teatru, TEME!!!.dar asta e, sistemul de invatamant e un mare praf la ora actuala.

in rest nimic de obiectat cu privire la underground-ul in general.
#78785 (raspuns la: #78624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
muziCA CAre...este buna - de voxman la: 20/11/2005 10:22:49
(la: muzica buna-definitie)
Lucian Blaga "Nu e frumos ce e frumos,e frumos ce-mi place mie"
E suficient oare doar atat?Categoric nu.
Toti marii muzicieni se intorc la marea muzica,si de aceea cred in ideea de mesianism muzical.Apropos de "MUZICA CARE...ESTE BUNA"-daca tot esti muzician-cum iti suna?
#89038 (raspuns la: #88747) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie - de daniela_sorina_albeanu la: 20/12/2005 11:26:50
(la: Ce este frumosul?)
Pentru fiecare dintre noi este poate frumos altceva. Pentru mine frumoasa este familia si casa mea. Frumoase sunt si clipele de bucurii alaturi de ei. Frumoasa e implinirea sufleteasca, frmumoasa e marea cu valurile ei. Luna mai cu florile ei multe si toate florile in general! Betia culorilor de toamna! Frumoasa este lumea cartilor, muzica clasica si muzica buna in general!
Urata este micimea sufleteasca, uneori batranetea, boala si durererea, urat este cu foarte multe nu s-au schimbat! si lista poate continua ca de altfel si la lucrurile frumoase.
Religie, spirit, stiinte sociale/Ce este frumosul? - de goanga la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Ce este frumosul?)
Eu cred ca fiecare vede frumosul in felul lui, prin prisma lui, prin sufletul lui. Nu cred ca se poate generaliza in frumos si urat daca te referi la literatura, muzica, pictura, etc. Daca mergi intr-o galerie de arta, vei observa ca nu toti vizitatorii zabovesc in fata aceluiasi exponat. Pentru mine e frumos ce-mi place mie.
frumosul - expresie spirituala - de mister_x la: 24/03/2006 19:45:35
(la: Ce este frumosul?)
Prezenta frumosului in anumite sfere de activitate este incotestabila,muzica,dans,pictura,dar toate acestea izvorasc din suflet si anume din produsul spiritual numit dragoste - e factorul contemplator,e motivul si sensul existentei frumosului,prin dragoste oamenii isi intemeiaza familii,prin dragoste de ceea ce fac oamenii creaza,produc si isi motiveaza principiile,dragostea te face sa devii nebun(in sensul bun al cuvintului),dragostea iti schimba viata,pe ea se bazeaza relatiile parinti=copii,sot=sotie,prieten=prieten etc,e aerul cu care respira orice suflet.Si asta cred eu ca e FRUMOS!
sa fii poet e un lucru frumos - de ana si maria la: 22/04/2006 22:24:04
(la: Sa fii poet...?)
sa fii poet e un lucru frumos....fiecare are o modalitate prin care se exprima: unii prin muzica, altii prin desen, altii prin cuvinte..fiecare cum simte ca ii este mai usor sa exprime ceea ce simte...eu de exemplu ma exprim si prin muzica si prin desen, dar simt ca mai bine ma pot exprima prin aceasta arta a cuvantului...de aceea cei care scriu au aceasta cale deschisa si trebuie sa fie fericiti ca pot impartasi sentimente astfel sau transmite un mesaj...cred ca e gresit a zice ca a fi poet e un blestem (e o gandire total gresita, pesimista)...de aceea bucurati-va de darul pe care-l aveti si continuati sa faceti arta din cuvinte! :D
Muzica populara - de Mr Six la: 26/04/2006 23:33:51
(la: Tarancuta, tarancuta...)
Daca machiajul nu este exagerat, din punctul meu de vedere este bine-venit...nu prea am chef sa le vad ridurile/spot-urile de pe fata sau lipsurile din dantura nici crapaturile de la talpa piciorului.
-E un tip de muzica pentru care nu ma omor ascultind-o...dar cel putin este continuata frumos dupa '89.

Mi- se par mai ridicole imbracamintea si machiajul pustoaicelor din muzica pop/disco romaneasca (baloanele siliconate si blue-jeansi taiati la gaura curului' (schiuzmaifrenci)...
-Iar Loredana o copiaza cu nesimtire pe Madonna prin videoclipuri (deh !)

salutari,
sixpack
#119087 (raspuns la: #119003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pasagere merci pt muzica de p - de Calypso la: 20/05/2006 19:05:15
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
pasagere merci pt muzica de pe canalul 3!

sunt in mare goana, abia am venit si am o gramada de treaba de facut acasa :(:(:(:
maine picnichez cu niste prieteni si tre' sa prepar niste chestii; sa speram ca va fi frumos maine ca azi a fost ploaia cu vant puternic la paris
Frumos va sta ! - de face to face la: 14/08/2006 17:20:59
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
In scrierile de mai jos vad ca sunt facuta paranoica si altele, frumos din partea voastra, ce ati sarit asa ca arsi cu totii?
Sunteti ironici, sarcastici si chiar am citit si alte articole pe acest site care se caracterizeaza prin : "hai sa sarim pe cei care nu sunt de acord cu noi !!!". Vad ca nu stiti sa respectati deloc parerile altora, de aici reiese superficialitatea voastra, prostia si lipsa de bun simt. Nu stiti sa comentati fara sa jigniti. Chiar daca eu nu sunt de acord cu teoriile unora, nu recurg la vorbe jignitoare si nu-mi bat joc de crezul lor, chiar daca pentru mine crezul lor e o prostie. Eu stiu sa respect nu ca altii...
Eu am scris si afirm si acum ceea ce cred si nu cred, credinta mea nu e bazata pe aiureli ci pe fapte clare si concrete (nu are rost sa vi le descriu pentru ca oricum urmeaza sa va bateti joc din nou), chiar nu sunt chiar atat de absurda incat sa vad in tot ce ma inconjoara un complot international cum ar fi cartile de credit, pasaportul, etc. Cand am pomenit de cartele am vrut doar sa scot in evidenta cum poate statul sa ne bage pe gat orice, multi nu au fost de acord dar ce conteaza.
Si pe urma care e problema voastra? Cati oameni ati ajutat in ultima saptamana? Cati copii flamanzi ati hranit? La cati bolnavi ati fost sa-i vizitati? Pe cati drogati sau alcoolisti ati convins sa se lase de cocaina si alcool? Cati oameni s-au bucurat de prezenta voastra? Cati criminali, violatori si hoti ati vizitat in inchisoare si iati convins prin teoriile voastre ateiste sa nu mai faca ce au facut? Stiu multi crestini care fac zi de zi aceste lucruri si stiu ca credinta in Isus poate schimba un om radical, am vazut acest lucru. Dar ateismul nu a facut niciodata un om mai bun, cel putin eu nu am vazut si nu am auzit acest lucru.
Nu stiu nici un ateu care sa fi facut una din aceste lucruri, nu stiu pe nici unul care sa fi facut lumea mai buna, poate l-am vazut frustrat, traind doar pentru sine, si gata oricand sa improaste cu noroi pe altii, v-am vazut chiar si pe voi ce fel de oameni sunteti... A, de fapt trebuia sa va intreb cati oameni ati jignit in ultima saptamana ?

Asadar trag concluzia ca daca lumea ar fi formata doar din atei...s-ar putea sa nu mai existe nici o lume, s-ar putea sa fie un haos poate, dar nu o lume. Un haos in care fiecare face ce vrea chiar daca ar fi sa calce in picioare pe toata lumea, fiecare ar trai dupa nebunia mintii lui, chiar asa o lume vreti?
Acest site se da a fi un site format din oameni culti, halal oameni culti !
As putea si eu sa va fac in fel si chip, asa cum ati facut voi cu mine, dar sa stiti ca nu cobor chiar atat de jos, voi sunteti deja acolo !


Cei ce nu aud muzica ii cred nebuni pe dansatori.
Mda, dar de fapt, nu! - de tatiku la: 18/08/2006 01:20:24
(la: Muzica Rock!)
Ceea ce a fost inainte de Hristos, ca si muzica de acum, este tot o expresie abstracta a trairilor umane, reprezentate prin sunete. Ele nu induc o stare, ci explica una, asadar muzica nu are calitatea de a colora viata, ci de a o descrie. Si cum poti descrie mai bine o traire, un gand decat prin a-i da o forma artistica?

Am pornit de la faptul ca muzica vest-europeana, adica ceea ce ascultam noi, are ca un punct de plecare religia. Desigur, exista si muzica laica, si cea populara si protomuzica dinainte de Hristos. Insa sunt inrudite de acelasi filon metafizic. E evident! Nu are rost sa te tarai prin istoria muzicii, doar atata insa sa-ti spun, ca ea se regaseste la intretaierea a patru curente culturale, greco-romano-iudeo-crestine, si ca fiecare vine cu bagajul de idei si concepte. Chiar si istoric, muzica e in mare legatura cu filozofia.

In ciuda celor spuse de tine, muzica contine filozofie. Un compozitor genial, dar nu neaparat asa, isi urmeaza gandul filozofic ce-l macina in partitura. Si ei sunt filozofi. A creea o simfonie e o munca intricata, de bijutier, insa bijuteria sa e un amalgam de ganduri si trairi intocmai filozofice. Nu ai cum sa scrii muzica daca nu ai ce spune, nu?
Si apoi te intreb: ce impuls sa-l fi antrenat pe cel care a luat o frunza din copac si a inceput pentru prima data sa scoata sunete din ea, si sa le organizeze? Nu oare trairea sa din acel moment? Oare nu e impulsul artistic o framantare, o nevoie de a iti exprima gandul abstractizat? Muzica oare nu inlocuieste perfect nevoia de alinare, de protectie, de exprimare a sufletului? Asta nu se poate numi metafizica?
Repet: Cred ca toti creatorii sunt filozofi. Numai ca se exprima diferit. Filozofia explica universul, arta il explica frumos. Iar cand asculti muzica, o si gandesti. Altfel ramai la rock sau la manele ( alaturarea e rautacioasa, recunosc).

Tu spui ca titlurile iti induc starea. Doamne! Titlurile sunt doar titluri, adica nu reprezinta nimic, poate doar gandul de baza al unei lucrari, punctul ei de pornire, prima idee a rationamentului.
Confutatis nu poate fi Prometeu! Nu are cum, nu are de ce. E atat de evident ca e vorba despre moarte si despre rugaciune.

Pentru filozofii de meserie Kant e Dumnezeu! Pentru muzicienii de meserie Bach e Dumnezeu, cum probabil pentru profesorii de literatura franceza Proust e Dumnezeu. Sau Dumas, sau Zola...Eu mai cred ceva, dar ia-o ca pe o parere strict personala, nu rade de ea: daca asculti Bach sau Mozart, sau Ceaikovschi prin minte si suflet, nu ai cum sa mai fii ateu.

...revin la rock. Cred ca valoarea nula, dupa parerea mea, a acestei expresii muzicale o da faptul ca nu ma face sa ma gandesc la nimic. Nu am ce analiza tehnic, asta e evident, dar nici metafizic nu-mi spune nimic. NU exista vreo bucata de rock pe care sa o fi ascultat ( putine, asa e, dar am ascultat) sa ma starneasca. In mai toate, mesajul e ca e rau in lume sau ca sufar, sau ca schimb lumea sau ca vreau sa plang...Asa ceva e fie pueril, fals tenebros, imatur sau degeaba. Nimic atragator, totusi, nimic inteligent, nimic inaltator, nimic "filozofic". Chitari. Chitari. Chitari si baterie. Patru patrimi, desenul basului obstinat, versuri rostite in sictir sau tipate.
Vezi? De asta am zis la inceputul conferintei ca muzica proasta ne-a pervertit. Pentru ca, uite, nici nu mai stim sa ascultam cu inima si cu gandul larg deschise! Suntem rupti de transcedental.
#139847 (raspuns la: #139637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucu - de taticu la: 01/07/2009 21:35:09
(la: Bietul Apoll, iar scrie poezii...)
Bucu, mie mi-e clar ca poeziile alea erau rebuturi.Am fost indignat ca s-au ratacit in cafenea si am reactionat. Nu e nevoie sa fii mare specialist ca sa iti dai seama. Ma pot insela la ceea ce scrie cosmacpan sau Sancho, acolo E poezie, dar chestiile alea ale lui Apoll, sa avem iertare...

Am lucrat si lucrez la Disney si Paramount. Conform normelor UE filmele de desene animate trebuiesc dublate si nu titrate. Pe langa roluri vorbite, multe si mari, mai fac muzica, scriu stime, fac armonia, traduc si adaptez, gasesc cantareti si ii regizez. Am lucrat cu multi cantareti, de toate genurile. Nu am de gand, nu ar fi poate frumos din partea mea sa iti spun cine stia si cine nu stia deloc muzica.

(Personajele Disney sunt foarte greu de dublat, din mai mult motive, unul fiind acela ca actorii americani canta, iar romanii nu. Daca chem un tip/o tipa de la filarmonica iti canta orice partitura dar ...nu are energia necesara, nu intra in personaj, au o blazare din care nu ies. Daca incerc sa imprim cu actori, pot face imediat infarct.)

In cateva filme am avut si altceva decat muzica traditionala Disney. Si un pic de country (Toy Story si Home on the Range, de ex.), si muzical (Pinocchio-cel mai bun ex.) dar si rock, de obicei in seriale zapacite SF sau despre adolescenti - Kim Possible.
Deci, am avut contact autentic si organic cu muzica rock, am scos stime, am facut traduceri, armonizari....Cred ca am "expertiza" sa ma pronunt.

Nu sunt tenor si nu ma cheama taticu decat aici. Am materiale pe Youtube. Daca esti chiar asa de curios, iti dau link pe mesaj privat. Iti mai dau sa citesti despre mine cronici ale rolurilor mele in San Francisco, ultima productie unde am fost invitat a fost in ianuarie.

Cat despre bascalia ta amarata, ti-o ignor ca sa nu te cred penibil. Seamana cu poeziile lui Apoll.
#457470 (raspuns la: #457443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu ai cultura muzicala= nu ai profunzime spirituala dar comentezi.. - de RobertC la: 05/01/2013 08:46:23
(la: Muzica Rock!)
Sal Alex,
O sa-mi permit sa dau un raspuns ptr ca,cei ce citesc intamplator ca mine,sa nu se lase influentati de parerea unuia care considera ca cunoaste "adevarata muzica"..probabil la ora actuala- 2013- asculti aiureli pe care o numesti cu siguranta "muzica"...
Tata mi-a pus in brate la 12 ani Cioran,Eliade si alte carti grele ptr acea varsta...ascult si muzica clasica- Vivaldi concerte de flaut, daca iti spune ceva - e unul din cei preferati,ambient, trance- Budha bar-, mai multe genuri,dar in principal sunt rocker..da, am nerusinarea sa am o cultura muzicala,cred ca mai mare decat a ta, eu, "mizerabilul " rocker..si apropo de ce spunea cineva mai sus, despre flower power si toate chestiile "pagane", aia a fost una din cele mai frumoase perioade ale omenirii..ptr ca oamenii aceia, se eliberau la modul frumos, de constrangerile societatii, doreau sincer pace si erau multi... te legi strict de chestii tehnice- riff-uri de chitari, tobe- asta e partea instrumentala,da,-oamenii aia au studiat ani de zile,mai mult ca tine sa ajunga acolo..macar de asta ar trebui respectati- nu vei simti niciodata, partea sufleteasca din muzica asta, partea sensibila..in general, melancolia ei,ptr ca n-ai suflet de fapt.."muzicienii sunt ingalati,agresivi si ciudati-" pai, in momentul in care oamenii nu simt si nu inteleg un fenomen,sau un curent- de simtire,artistic- nu curent de aer!, normal ca considera "ciudat"...toti,avem nesimtirea sa etichetam "ciudat" ceva ce nu intelegem..de ce?doar ptr ca noi nu intelegem?dar de ce nu spunem, "sunt eu limitat in gandire- simtire" de aia nu inteleg..e mai usor sa arunci mizeria ta pe altul nu?egoismul asta..asta nu spunem niciodata..In general, voi astia care comentati asa, fara nici un fel de logica a bunului simt, ca sa va treaca vremea un fenomen,doar ptr ca NU-L INTELEGETI si SIMTITI, ptr ca a fost un fenomen-contra razboiului din Vietnam- asa era contextul atunci,aveti scuza ca nu aveti cum sa simtiti acea perioada ptr ca nu ati trait atunci- de acord, eu aveam vreo 3 ani in 72,sa ascult Hendrix care e unul din marii chitaristi ai lumii,- asta nu inseamna ca mor dupa Hendrix- chiar nu ma omor, am ascultat cu rabdare si suflet,si am SIMTIT "parfumul" epocii de atunci,pur si simplu,s-a mulat pe sufletul meu...din cate vad,tu nu simti nici un gen aproape,asta inseamna ca sufletul tau e neslefuit, e grosolan, ptr ca un om care are sensibilitate,nu are cum sa nu aprecieze muzica acelor vremuri, sau chiar ale astora- Eternal Sorrow- River flows frozen- varianta acoustic.Intr-un cuvant,vezi doar suprafata frate,cum sunt imbracati- nu vezi muzica in sine,nu vezi sufletul..nu vezi mesajul...Daca nu esti otova- si se pare ca tu faci parte din categoria care ia totul in superficial, ma refer la genurile de muzica- in ceea ce priveste diferitele forme de arta,daca ai o educatie in sensul asta, SIMTI. Simti in muzica aia- ma refer la ceea ce numesti tu la gramada "rock", desi si acolo sunt o gramada de subgenuri,ca acei oameni,care creeaza,asculta, etc au un crez,au o revolta contra sistemului social corupt,idiot, si fara recunoastere fata de adevaratele valori- ca ele sunt morale,spirituale sau artistice...- lumea e plina de oameni obtuzi mintal, care au doar placerea de a strange bani,de a avea aventuri cu femei, de a simti doar fizic placere,la nivel animalier si nu tin cont decat de asta,ei bine, suntem satui de astia..ne cantam nostalgia altor vremuri mai bune,cantam ptr a ignora prostia in care zace intreaga societate,-sunt prea putini cei spiritualizati,cei constienti d eceea ce se intampla,ca lumea e manipulata prin sistemul social,ca sunt doar cativa mari acolo "sus" care conduc din umbra si putin le pasa ca oamenii, n-au ce sa puna pe masa- multi din ei, ne cantam durerea..da,majoritatea cantecelor rock, sunt durere,aia de a trai intr-o lume a insensibilitatii, a ignorantei si a faptului ca nu ne ajutam macar moral unii pe altii, ca lumea a ajuns o cloaca- aparent civilizata- in care fiecare nu se vede decat pe el,te-ai gandit vreodata ca africanbii mor de foame in timp ce occidentul arunca mancare cu gramada?Pai nu te revolta ca nu are cum...exista oameni carora sangele le curge iute prin vene,oameni de genul Tepes,Che Guevarra,care vor sa faca ceva ptr lume...au o atitudine, rocker.. mira-te da, sunt rocker tot de la 12 ani...cand ascultam Iris, Compact, etc...
#638767 (raspuns la: #144834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Caut ceva sincer... frumos .. - de danya_alina la: 22/08/2003 10:22:30
(la: Te caut)
Caut ceva sincer... frumos ... simplu... Tu de ce esti anonim?
#39 (raspuns la: #36) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...