Pentru mine imnul este cartea de vizita a unui popor

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

Pentru mine tara nu inseamna simboluri, oricum de la Albania pina la SUA fiecare se lauda cu ceva,asta inseama ca in esenta nu suntem altfel decit altii,cu exceptia diasporei pe care noi nu o avem,aici e un semn de intrebare.
Iar ca sa traim civilizat trebuie sa avem o tara civilizata, asa ceva nu se invata teoretic ci trebuie sa vezi in jur civilizatie ca sa stii ce ii aia. Daca ai reusit sa ajungi la o stabilitate financiara fara compromisuri pentru mine e o chestie foarte interesanta, as zice aproape ipotetica,sunt curios in ce domeniu.Eu am sa-ti dau citeva domenii pe care le abordez eu.Constructii civile-nu se poate decit pe piata privata fara compromisuri,in domeniu bugetar apar probleme de ce politica faci sa de ce nu faci,plus spaga de rigoare,evaluari imobiliare - piata privata far probleme,banci -relatii etc,proiectare-privat da,bugetar nu,comert(tocmai am renuntat)-controale zilnice daca nu ai spapca- amenda sau ultima expresie auzita-un leu pentru Ateneu.Asta-i lumea reala daca cumva esti salariat.Iar in privinta daca sunt sau nu afacerist bun,firma este din 1990-iunie(printre primele 1500 din tara)atunci cind patronul era definit ca escroc si eu am preluat conducerea ei din 1998.
Ideea cu asociatia neguvernamentala este de apreciat,ma bucur ca nu esti asa de pragmatic ca mine,este posibil ca sa gresesc zicind ca ar trebui sa invatam numai din societate,poate se poate asimila si fortat si transforma societatea.Dar cred ca a invata tinerii sa aprecieze cultura va fi o treaba grea.Sa luam cazul generatiei noastre:aveam doua ore de TV pe zi(nu mai zic de internet,presa) deci aveam nevoie de informatie,aveam parinti care aveau un program destul de clar si isi vedeau viitorul constant,deci ii vedeam si pe ei ca pun mina pe o carte,in plus pretul la carti era acceptabil,e drept ca nu se gaseau chiar in abundenta si mai erau si cenzurate,aminteste-ti cum ai citit prima editie a "Cel mai iubit dintre paminteni" sau "Balanta"parca era in ilegalitate ,in sfirsit cam toti citeam din adolescenta pina dupa facultate citeva mii de carti.Si de ce,pentru informatie ,pentru divertiment,alta distractie nu exista,sunt de acord ca efectul secundar a fost sa avem cultura,dar nu trebuie transormata cultura in scop in sine, idealist.Acum in nici un caz nu o sa recit la o negociere ci pot folosi cultura la o discutie secundara pentru a ma apropia de partener sau pot discuta cu un vocabular cu mai multe cuvinte.Asa ca daca o sa prezinti cultura ca un scop si nu ca un ajutor o sa ai supriza sa ii ai aproape exact pe cei pe care nu se pot integra in societate,care vor gasi in cultura un refugiu pentru a se retrage din societate.Nu poti sa ai noroc in viata sa discuti numai cu oameni cu bun simt sau sensibili,trebuie a faci fata la orice,cultura bine inteleasa ca scop te poate ajuta si la manipulare celui prost,si la capatarea unei experiente apriorice.Oricum eu ma uit in jur la cei cu care lucrez si cred ca ar fi trebuit sa renunt la vreo mie de carti ca sa-i inteleg cum de se suporta,bine, e in afara subiectului forumului,probabil toti din lume sunt cam la fel ca proportie.Ce nu am inteles de ce pentru a avea cultura trebuie a renunti la trei masini si doua vile,te incomodeaza?Crezi ca daca ai citi la opait ai asimila mai usor sau ai fi mai interesat de cultura,eu cred ca daca lucrurile ar fi mai asezate si mai clare ai avea mult mai mult timp de cultura si te-ai concentra mai bine,fara sa-ti fuga gindul la banalitati ca de ex. unde o sa lucrezi miine,cu ce o sa-ti cumperi medicamente sau daca o sa vezi marea anul asta.Pe mine nu tara m umileste ci oamenii care ne conduc si noi i-am propus deci sunt ca noi,sistemul din care fac parte tot romani deci tot noi.Nu m-a stresat niciodata un american si nici nu cred ca cei din sistem sunt altfel decit noi populatia de rind,cred ca daca am fi in locul lor am proceda la fel,pentru ca suntem la fel.
Iti mi dau un ex.de compromis la moda in perioada asta,in politica,ca lamurire eu sunt inscris in opozitie fara a fi membru activ.Fiind an electoral PSD ma forteaza sa intru la ei (altfel nu imi pot lua nici macar o adeverinta de la Primarie),partidul din care fac parte incerca sa ma impinga in lista la alegeri ca sa incep probabil sa mint si eu electoratul ce chestii frumoase o sa facem noi.Deocamdata rezist pentru ca nu-mi ameninta inca confortul personal si stabilitatea familala,dar daca o va ameninta?Esti sigur ca nu vei face un compromis pentru a-ti respecta raspunderile asumate fata de familie .
Eu cred ca in viata noi facem multa poezie pentru a evita realitate.Ca si cum Stefan cel Mare a facut istorie pentru a ne da noua un exemplu,nu ,el a rezolvat cu succes problemele care-l presau atunci,daca mai gasim unul la fel poate le rezolva si pe cele actuale.Vad ca tarile din estul Europei au gasit oameni buni pe care i-au promovat, noi am organizat mineriade, nu ne-am vindut tara cind cineva era dispus sa o cumpere,am promovat in anii 90 in Occident caminele cu handicapati si saracia din ele pentru a capata ajutoare (a se citi cersit),iar acum dam pe un euro si tot nu vine nimeni.Noi toti am facut asta nu cineva anume.In orice moment dupa 90 am avut puterea de decizie,toti.Asta am decis atunci.
Cam amestecat raspunsul.

E o diferenta intre a fi manager de marketing la Progter & Gamble, UNILEVER, KRAFT, NESTTLE, ORANGE, VODAFONE si a fi Marketing Manager intr-o companie mica cu 15 angajati care se lupta pt o nisa in Romania!

Daca a fi Mk Manager sau...Project Manager intr-o multinationala sau intr-un gigant industrial ia ceva timp si necesita trecerea prin mai multe trepte ierarhice...intr-o companie mica, medie...nu e chiar asa.

Raspund pt ca nu imi place sa fiu acuzat subtil de fals, minciuna sau 'gluma'.

Am terminat facultatea, am avut experienta de Project Management in sectorul ONG, am trecut de la stadiul de participant, la cel de organizator si apoi Manager de Proiect intr-o Scoala de vara si cateva proiecte studentesti...Am coordonat o echipa mai mare sau mai mica inca din primii ani de studentie. Am avut de la cine sa invat! (colegii mei + oameni din busin ess pe care am avut onoarea sa ii intalnesc), am mai cochetat cu cate un job ca si Intern in diferite companii, am fost chiar cel ce se ocupa de vanzarea spatiu publicitar (unii numesc asta Advertising Manager) pt o editura relativ mica...

Doi oameni de exceptie, actualii mei sefi directi, au avut incredere in mine, m-au convins si mi-au acordat sansa sa ma ocup de conceperea, implementarea, lansarea si dezvoltarea unui Portal de Tursim. Este vorba de un PROIECT care are un Coordonator (putem sa agreem sa ii spunem Manager) in persoana mea.

Invat in fiecare zi. Mai fac si greseli din care invat. Am oameni care ma ajuta si cu care lucrez zi de zi...dar responsabilitatea e a mea...de aceea imi permit sa scriu si sa spun ca sunt Project Manager. Nu fiindca aa scrie pe Fisa Postului, pe cartea de vizita sau in alta parte...ci pentru ca, iata COORDONEZ UN PROIECT!!

Termenii in engleza... Cand e vorba de COMUNICARE e bine sa folosesti termenii cei mai potriviti atat mesajului cat si publicului tau tinta.

daca gasesc la un moment dat ca anumite cuvinte sau expresii surprind mai bine ce am de zis, le folosesc desi sunt in limba engleza. De ce?

Pt ca asa simt, pt ca sunt sigur ca cei ce navigheaza pe internet si citesc, in marea lor majoritate sunnt familiari daca nu cu engleza cu acesti termeni, pt ca simt ca exprima mai simplu si mai bine anumite lucruri pe care vrea sa le spun.

Sunt sigur ca...daca te chinui sau ma chinui...poit gasi echivalent in romana pt orice.

Dar timpul e limitat si prefer sa scriu RAPID... cu riscul sa fac mici greseli de ortografia sau sa folosesc termenii care sunt englezesti.

De multe ori comunic in engleza cu straini si citesc in engleza asa ca...anumiti termeni sunt mai la indemana in engleza...

NU voi accepta sa spun SOARECE la mouse sau zid de foc la firewall...

cred ca week-end e deja natural si ROI...e folosit peste tot.

Promit sa nu fur caciula nimanui si sa ma lupt ca eu sa am un trai cel putin decent iar copii mei sa uite de problemele tranzitriei romanesti.

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!

Nu stiu daca ceea ce am sa spun acum iti va fi pe plac, dar o spun cu toata sinceritatea:
- predarea religiei in scoli ar trebui sa se faca numai dca parintii si elevii doresc acest lucru. Nu trebuie obligativitate;
- biserica ortodoxa isi are rolul sau, dar marea majoritate a preotilor reprezinta un palc de nechemati, carora nu le-a placut munca, si au dorit castiguri facile. Am destule exemple, si cunosc personal cativa preoti carora le-ar sta bine prin alte zone: puscarii, bordeluri, sali de jocuri de noroc, etc.;
- Am citit cu ochisorii mei pe 18 dec. '89 in Romania Libera, (cred ca acolo) mesajul lui Teoctist adresat lui Ceausecu prin care isi arata sustinerea alaturi de partid, si infiera actiunea revolutionarilor de la Timisoara;
- Aproape toti burtosii fatarnici din fruntea bisericii ortodoxe se inghesuie sa-i linga pe actualii guvernanti, participand la tot felul de manifestatii, cu caracter mai mult sau mai putin religios;
- Din experienta iti spun ca toti preotii incerca sa te jupoaie indiferent ca ai nunta, botez, inmormantare, lucru care-mi provoaca sila;
- Cu ceva ani in urma, un preot venit cu boboteaza i-a lasat fostei sotii cartea de vizita, spunandu-i ca n-ar strica sa treaca pe la el. Norocul lui ca n-am fost pe acasa, ca-l mai recunosteau doar dupa ADN...

Cu astfel de exemple clare, eu nu vad apropierea de Dumnezeu decat printr-o legatura personala. Nu am nevoie de intermediari intre mine si EL.
Eu n-am ajuns un nenorocit, chiar daca n-am facut religie in scoala, iar copiii mei sunt cuminti si buni, (am baiatul student, iar fata se pregateste de facultate). Nu i-a obligat nimeni , (ca si pe mine de altfel, parintii mei), sa citeasca Biblia, sa se duca la biserica, sau sa se inchine.
Cred in Dumnezeu, dar nu in popi sau profesori de religie.

Cand am sa vad preotimea de la noi umbland desculta, traind in posturi si purtand haine din sac, va fi OK!

intentiile tale sunt apreciabile. numai ca se bazeaza pe informatii gresite. caci jimmy nu si-a facut drum special pentru mine, iar eu am anuntat-o cu cateva zile inainte de plecare ei spre romania ca nu mai pot sa ma intalnesc. si crede-ma, mi-e greu sa cred ca ea a venit in romania ca sa ma vada pe mine...chiar asa naiva nu sunt!!!

ne-am dat seama si noi ca sunteti o gasca ce se cunoaste foarte bine si vorbeste prin alte modalitati. nu e o noutate. este alegerea voastra. dar asta nu implica o obligativitate ca oricine vine la trancaneala sa-si puna cartea de vizita pe masa si sa-si deschida si usile si ferestrele de la viata privata.

Eu una daca m-am dus tocmai din California pina in Canada sa o vad pe Ivyshor si daca ea mi-ar fi spus ca "sorry, am probleme de familie" i-as fi zis ca este neserioasa. diferenta este ca tu te-ai dus de la A la B doar pentru asta!!! si daca tin eu minte bine parca v-ati vaitat cu un week-end sau doua inainte de a va intalni ca s-a contramandat prima incercare. cine pe cine a considerat "neserioasa" atunci?

de suparat nu m-ai suparat cu interventia ta. dar vreau sa fie clar un lucru: nu accept nimanui sa ma insulte asa cum au facut-o jimmy si belle !!! nimeni si nimic nu le da dreptul asta. si insulta m-a facut sa ripostez. ma repet, daca jimmy era intr-adevar o doamna si cu o treapta deasupra tuturor isi exprima nemultumirea ca nu am putut sa ma intalnesc, pe privat. astfel impusca doi iepuri dintr-o data: dadea si dovada de clasa si respecta si regulile scrise de tine la inceputul trancanelii nr. 4. si atunci, crede-ma ca mi-ar fi parut rau ca nu am facut un efort supraomenesc sa ma intalnesc cu dumneai. acuma insa nu imi pare rau nici o secunda. caci nu am pierdut nimic...

Aspectul fizic e cartea de vizita...Dar cred ca si la ceea ce consideram "frumos" suntem foarte subiectivi.
Eu una caut semnele inteligentei si bunei educatii cand vad o persoana. Si daca el sunt prezente in interior, si exteriorul va "trada" ceva din ele.
In rest, conteaza doar "trasaturile psihice", cum le numesti tu.
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi

D-L Lazar:
"Daca ciumpalacii care se vind pe nimic si strica piata ar vedea ca
pentru o zi de fotografie iti trebuie scule pe care le inchiriezi cu
sa zicem 400 euroi pe zi ( o camera, 2 obiective, un set de blituri)
poate nu ar mai cere o suta de euroi pe zi la firme si redactii care
string milioane de dolari de pe urma timpeniei unor amatori in ale
businessului fotografic..."
Domnule Lazar ,daca imi permiteti sa expun aici aceeasi problema care a trecut si peste mine.
Ma voi referi la activitatea mea profesionala,fotografia fiind o pasiune extra.
Acum cativa ani in lumea fierului forjat au aparut la fel ,ciumpalaci care pe doua fiare indoite in garaj, pe bara de la dacie, scriau,,"fier forjat"
Nu mai zic ca preturile erau de ras ,calculasem eu ca nici cu materialele furate nu puteam sa scad sub pretul lor ,chiar si cu rabat de la calitate la maxim.
O vreme am incercat sa ma lupt cu ei ,aveam oameni care puneu fluturasi in cutiile postale de la vile si pe la toate santierele la imobile.
Dupa o vreme m-am lasat pagubas.
mi-am dat seama ca dadusem in marea lor majoritate de clienti care porneau discutia de la :"cat costa?"
Am trecut incet ,incet cu mari sacrificii de firma la acei clienti care ziceau: "vreau ceva deosebit si unic."
Asta a insemnat o abordare a segmentului de populatie de 3-5% care isi permite asa ceva.
Bine ,,,,suspiciuni,neincredere cu carul la inceput.
Acum am ajuns ca nu mai imi fac reclama deloc,sunt sunat direct de oameni veniti in vizita la fostii clienti si recomandarea unui client vechi e cea mai buna carte de vizita.
Eu cred ca si in lumea foto trebuie facut la fel.
Nu se merita luptat cu cei ce fac rahat ieftin si cu mot stilizat.
trebuie abordat un anume segment care e definit de calitate si e dispus sa plateasca unicitatea.
Nu cred ca au insomnii cei de la BMW ca aparu cascarabeta Logan pe piata.
fiecare are segmentul ei de piata.
important e sa te mentii ca de penetrat e usor.

"ne puteti face prezentarile?"

In prima imagine este doamna Rosana Ziemba si Dl Dipse isi aranjaza
cartile de vizita pe masa; in a doua imagine ne priveste proaspatul tatic
Armeanu, care a devenit membru al Baroului ieri; in poza a treia sunt eu cu
mina Armeanului; la masa in prima poza in dreapta sunt
doamnele ogarafgan (http://www.nnovalee.blogspot.com)
si BLiTz (http://www.blitz.uv.ro), si mai in spate domnul Bogdan Dinca,
cel ce face Seria De Vineri atit de apreciata pe aici.
In poza a treia la masa e o doamna de la Fotoclubul de Bucuresti,
dar am uitat cum o cheama.
Din nou, multumesc tuturor - a fost o zi grozava.
Parca si aud injuraturile lu` Blitz si ale lui Ogarafgan ca nu le-am invitat
la plimbarica foto, dar ideea ne-a venit dupa ce ele au tuns-o sa
mareasca niste poze sa puna pe panourile ramase disponibile.
Sunt tare curios ce o sa faca.

dilema in sine n-avea de ce sa existe, eu am spus clar de la inceput: "hei, nu sariti la mine! E chestia aia cu jumatatea plina, sau cum poate fi extras antonimul :)"--> exercitiu mental punct

Axioma ta...hmmm...as generaliza: in spatele fiecarui nick se afla cel putin un om:))
si lui euclid i-a fost opusa o geometrie alternativa, e o desfatare pentru cei care nu vor sabloane. Multzam pentru ce-ai gandit, dar... ai grija cum scrii :)

I. hai, saru`mana pt reclama, da` ideea era ca inmomantarile costa. Nu traiesti pe banii mei (poti s-o iei ca pe o reclama pentru tine ;) ), in schimb, dac`as tine mortis sa te ingrop, ar trebui sa platesc eu. Sau sa fac o cheta :)) da` asta presupune efort, mult bla bla, flexibilizare de coloana... prea complicat pentru mine.
II. "Doar nu traiesti pe banii mei... tu ingropi in...bani?"= "de ce sa te ingrop?"... nu stiu cum sa iegzxplic nedilematic. Zi c-am zis, zic si eu ca tocmai am iesit din dilema. Nimeni nu pierde. :)
III. conform teoriei tale, ca sa ajunga cineva sub conditia e sa fie intai macar pe banii mei. Iata in sfarsit un barbat lipsit de impulsuri retrograde. ;)) Inca una de trecut pe cartea de vizita! :))
No`, hai ca te-am si m-ai reclama(t) destul, eu una mi-am strans jucariile (citeste banner-ele) si-am plecat. S-a umplut raftul (citeste ce vrei).:))
Intelesurile personale sunt cele acceptabile.

Intrusu` imi pare ca-i ok, in plus nu-i cumpar si nu-i vand, ca s-ar putea sa nu-i fie pe masura. ;)

N. Stroe:
"A fost odată un cuplu comic de o extraordinară valoare muzicală, teatrală, artistică, un cuplu cum nici înainte, nici după n-am mai întâlnit – Stroe şi Vasilache. Mi-ar fi plăcut să le fac portretul ambilor, pentru că i-am iubit deopotrivă, i-am văzut jucând şi i-am aplaudat cu entuziasm, dar soarta a fost nedreaptă cu Vasilache, el a murit la primul bombardament din 4 aprilie 1944 în Cotroceni (eu stiam ca a murit in 1940 la cutremur - ben). N-am avut norocul să-l cunosc şi personal, am apreciat în schimb devotamentul lui Stroe de a-l face prezent în tot ce-a urmat, căci fără bunul lui prieten s-a considerat numai o jumătate din ce putea să fie, împreună cu Vasilache. N-am cunoscut o prietenie mai profundă, mai sinceră, mai entuziastă, dintre doi colegi, doi artişti şi două caractere la fel de puternice, dintre un evreu şi un român.
Îi sunt recunoscător lui Stroe pentru stima şi preţuirea cu care m-a onorat în timpul colaborării noastre.
Mă simt la rândul meu dator să-i dedic acest portret, acum când ar fi împlinit un secol de la naştere. Există în judeţul Bacău o comună mai răsărită, cu gară mare, numită Răcăciuni şi, lângă ea, un mic sătuleţ Găşteni. Aici, pe malul unei ape unde se scăldau gâştele satului, a venit pe lume Stroiţă, cel de-al doilea copil al familiei Benjamin Buium. Fratele cel mare, care va deveni ziarist şi scriitor, îşi va lua ca pseudonim chiar numele comunei Răcăciuni Isaiia. Familia se mută la Bucureşti şi micuţul Stroe urmează clasele primare la Şcoala Evanghelică. După terminarea liceului încearcă la Conservator şi chiar de două ori şi numai a treia oară are norocul să intre printre primii, iar când comisia l-a întrebat cum se numeşte, Maestrul Soreanu a sărit şi a răspuns în locul lui: ca pe mine Nicolae. Prin această stratagemă a vrut să ocolească spinoasa problemă a originii numelui Nacht Stroe. Aşa a devenit elevul marelui actor N. Soreanu, care mai şcolise, cu mult succes, pe George Vraca, Ion Finteşteanu, Alexandru Finţi şi alţii.
A fost un elev silitor, Maestrul Soreanu era încântat de el, studia repertoriul clasic, în special Burghezul gentilom de Moliére. Dintre colegii cei mai apropiaţi îi amintim pe Jean Victor Vojen, Haig Arterian, N.Gărdescu şi Mircea Eliade, acesta din urmă nu urma Conservatorul, dar venea la cursurile ţinute de Alice Voinescu „cu toţi aceştia formasem un fel de gaşcă de prieteni”, parcă îl aud pe Gărdescu cu vocea lui comică şi plină de ironie: „Mă! Voi vă bălăciţi în două bălţi. Fascişti şi comunişti! Unde-o fi ciubucul mai bun?” Haig Arterian zicea: „Cred că la noi vin mai repede fasciştii”. „Ba comuniştii!” zicea Mircea Eliade. Dar Gărdescu: „Păi nu vă spuneam eu că vă bălăciţi ca românii!”

După absolvire a fost angajat la Teatrul Mic – „Compania Elvira Popescu – Ion Iancovescu” unde joacă tot felul de roluri mute: picoli, servitori unde aveam ca parteneri o tavă şi o carte de vizită, anunţând pe mulţi conţi. Dar am prins şi un rol mare „Vicontele Langeais” din „Azais” de Louis Verneuil, piesă care s-a jucat de o sută de ori cu excelenta Leni Caler şi Ion Iancovescu. Vara însă jucam şi noi mici rolişoare la Parcul Oteteleşteanu, unde era locul marilor succese ale celor doi creatori de operetă Leonard şi V.Maximilian.
La un moment dat este nevoie de un pianist care să acompanieze din culise câteva acorduri. Fory Etterle a adus un băiat care s-a recomandat V. Bazil. Apoi am aflat că (de fapt) se numea Vasilache, dar îşi luase nume de scenă Bazil.
V. urmare I

nu este nevoie de poza.Este nevoie de-o singura parola si ochii.Cand am ma ma uit la tine,am sa citesc in sufletul tau,exact cate ceva din episoadele scrise de mine.Telefonul meu si adresa mea exista pe mii si mii de carti de vizita.Exista chiar si pe internet cu numele Samson Iancu Samson,pe google.Art et metiers"Sant omul care poate sa moara de doua ori,dar nici atunci, nimeni,nu poate confirma ca mi-e frica!!!)Nu stiu cum sant ce-i pe care-i cunosti tu?Toti ce-i care m-au cunoscut,astazi imi sant prieteni adevarati.P.S.am citit cam tot despre tine:) "anul asta o sa vedeti un intrus cuminte,dus cu pluta la Paris si recitand din Elena Farago,poa'sa ninga,poa'sa ploua....stam in Craiovita-Noua.Abiento toujours,Sami.

Nu cred ca am facut numai fapte bune in viata,am facut si rele!
Da eu vreau sa v-o spun p'aia buna.
Anul trecut la inceputul lunii iulie,eram la magazin,asteptam cu nerabdare sa se termine luna si sa-mi i-au zborul in vacanta.
Dimineata ,pe la ora 10:30h,au intrat in magazinul meu o pereche de tineri,vorbeau pe romaneste.
Mi-au spus ca sant proaspat casatoriti si ca si-au permis din toate economiile lor, sa faca luna de miere la Paris.
Au crezut ca sant francez,asa ca vorbeau pe romaneste, fara sa-si de-a seama ca si eu sant roman:
-(priveste Dane ce inel frumos !)
Hai sa intrebam pe dnul bijutier ,cat costa?
le-am spus in franceza,ca pretul este de 450 euro.
Am observat ca nu aveau bani suficienti sa-l cumpere , Dan era imbujorat la fata ,jenat probabil ca n'are banii sa-i ofere inelul.
Fata a probat inelul cu saphir pe degetul inelar de la mana stanga,era pil talia 42.
Abia atunci le-am spus ca si eu sant roman ca lucrez de 12 ani in domeniul bijuteriei.
Le-am oferit cadou acel inel cu draga inima,fara macar sa-i intreb cum ai chiama si din ce oras sant!?
Mi-au multumit amandoi si la plecare au
luat din vitrina o carte de vizita a magazinului.
A trecut un an de-atunci,am venit din vacanta si mi-am reluat activitatea la magazin.
Sant cateva zile de cand m-am pomenit in magazin cu patru romani,doi barbati impreuna cu sotiile lor,cu un mare buchet de flori si o sticla de palinca adevarata din Romania.
Mi-au spus ca sant parintii celor doi tineri care ma vizitasera cu un an in urma.Ca au trecut special pe la mine ca sa-mi multumeasca pentru gest si sa ma invite in Romania.
Sincer, sant un barbat foarte puternic moral,au existat momente foarte rare in viata mea,ca sa plang !
Am incercat sa ma abtin,dar o lacrima, cred ca au observat'o cu totii pe obrazul meu....

pe al meu e jale. avem asa:

-computerul (2in1), boxele, tastatura si mouse-ul
- scanerul in coltul din stanga.
- pe scanner un maldar decent de hartii care trebuie totusi triate
- in coltul din dreapta un stativ cu tavite in care se afla diverse, prima tavita cu facturi, restul cu alte maruntisuri pe care mi-e lene sa ne inventariez acuma. vad de-aici oricum niste carduri, niste timbre, niste pixuri si un inel de argint
- un perforator si-un capsator
-castile
-o cutie cubica de plastic roz cu carti de vizita si -vad acum- 2 elastice de par
-un stik de memorie
-aparatelul care-ti da codurile la internet banking
- 2 telefoane, fixul si mobilul
- manunchiul de chei de la casa si masini
- un creion rosu cu mina 07, 3 pixuri si o guma
- un maldar de hartoage - posta pe ultima saptamana, minim, pe care tre´sa le iau la mana, dar mi-e lene
- in fata mea, pana in tastatura, un teanc mic de coli de scris desenate/schitate/mazgalite si peste ele, o ceasca + farfuriuta cu cafea.
- si cel mai frumos lucru: rezemata de cutia de plastic roz de mai sus, o vedere din Napoli-ul anilor 50, cu palmieri si masini de epoca. am primit-o cadou cand am cumparat mai demult ceva pe e-bay si de cate ori ma uit la ea, mi se imbunatateste starea de spirit, macar cu un milimentru.

ordonatilor!

Este normal sa va sustineti unii pe altii si chiar va doresc sa scoateti capul in lumea literara

doua lucruri esentiale ti-au scapat când ai bibilit fraza asta.

1. daca nu-i 'sustinere' ce te faci?
daca parerile sunt sincere, autentice, daca previzibilul si superficialitatea mesajului sunt cele care au sarit multora de-aici în ochi ce te faci?

2. cred ca n-ai priceput 'mersu'.
nu toti care scriu, deseneaza, sculpteaza, taie cu foarfeca sau fotografiaza aici vor neaparat sa publice, sa afiseze, sa expuna altundeva decât aici, sub o porecla online oarecare.
straniu, nu-i asa, sa nu fie toata lumea ahtiata dupa recunoastere internationala, medalii, comitete si comitzuri, imnuri si diplome dezosate, osanale cu dâra groasa pe cartile de vizita.

banuiesc de ce faci cele doua greseli.

gândul ca aici e o conspiratie - si o padure cu lupi flamânzi în asteptarea mieluseilor talentati - e mult mai comod, dupa ceafa, decât gândul ca, poate, nu tot ce-ti iese pe gura si prin pix (vorbesc de ala cu pasta albastra, da?) merita atentia, e talent, e literatura, e 'ceva'.

lasa nasu' mai jos si nu te mai strofoca daca imaginile tale în versuri nu dau bine la populatie.
stai mumos, lejer, în fond e riscul tau daca-ti permiti sa pui orice pe-aici.

apoi, schema cu citatele în viata, cu sutele, si lista cu onor criticii bagati în fata în loc de argumente în discutie nu fac decât sa te bufonizeze, caricaturizeze si nu te-ajuta deloc, dimpotriva ...

din câte vad eu mai sus, nu ti-a pus nimeni la îndoiala talentul tau la modul general, personalitatea, mersul drept pe bicicleta. doar au observat unii (neîntelesi dinainte între ei) ca acest 'ceva din mine cauta ceva' e cam....rasuflat. si cam atât.

pricepi cum devine treaba?

mobil, masina, laptop, internet mobil, bluetooth, gps, statie, Iphone, ... nu mai sunt niste obiecte fetishiste, bizare sau fitoase (pentru mine n-au fost niciodata asa ceva) ci niste scule cu care ma "conectez" la ritmul si la nevoile mediului in care vietuiesc.
"placere" sau jena e pentru puberi sau pentru cei care privesc aceste obiecte ca pe un acesoriu fetishist.
singura "neplacere" e atunci cand am nevoie de cate o scula din asta si nu functioneaza in parametrii sau o lasa "bacteriile" cand am mai mare nevoie de ea.
nu mi-e nici jena si nici nu le folosesc in exces.
...prin sms trimit cel mult carti de vizita sau contacte.
uzantele spun sa nu iti sune telefonul la sedinte, in intalniri importante, sa nu iesi din camera daca suna (puteai sa il pui pe vibratie), sa nu urli pe strada cu telefonul la ureche, etc.

in contextul globallizarii din ce in ce mai accentuate, care este rolul traditiei socio-culturale?

Eu vad in ideea asta de "globalizare" nevoi umane de baza. Nevoia de a fi recunoscut, acceptat, imbratisat de toata lumea.
In conditiile in care eu plec din tara mea intr-una in care diversitatea socio-culturala este imensa, si toti cauta sa se diferentieze cumva de marea masa a oamenilor, pentru mine, "traditia socio-culturala" devine un petec de "acasa" pe care fiecare individ il are cu el,m devine insasi o carte de vizita, o componenta a individualitatii sale.
Acum, ce face cu petecul lui, cu insasi elementul care-l face original intre toti ceilalti, depinde de el, si de importanta pe care o atribuie insasi ideii de originalitate, si de identitate.

Cam asa vad eu raspunsul la intrebarea ta. Traditiile socio-culturale sunt parti componente ale identitatii noastre in contextul globalizarii.

oare globalizarea aceasta nu este o asimilare mascata numai a unei traditii socio-culturale castigatoare/dominante?

Asta ar insemna ca "globalizarea" sa livreze omenirii un produs care sa aprinda un beculet in fiecare omulet, un numitor comun care sa raspunda nevoii lor de afiliere cu ceilalti. Pentru mine, acum, asta ar fi banul. Si nu e nimic mascat aici. Deci...despre ce vorbim mai exact?

Am cunoscut intimplator (acum vreo 3 sapt.; din pacate nu am o carte de vizita a lui) un "latinolog" care spunea ca mai nou exista teoria ( in Italia) ca Ovidiu nu a fost nici-odata in Dobrogea.

Stie cineva de asta?

o varianta pentru ce?
si pentru cine?

La Giurgiu, s-a oficiat de curind primul pas al initierii in tainele masoneriei, pentru trei pesedisti de frunte din sectorul 4 Bucuresti. Primarul Vasile Mihalache, seful sau de cabinet, Sorin Ionescu, si viceprimarul Dan Delegeanu si-au atirnat sortuletele de ucenici peste costumele cu staif si au intrat astfel in cea mai cunoscuta societate initiatica secreta. Importantul moment trait de cei trei a fost imortalizat - ca orice nunta sau botez - in fotografii, una dintre ele ajungind in redactia noastra.

Cindva deosebit de respectata, masoneria a devenit doar un titlu scos la mezat, asemeni locurilor din listele parlamentare. Tot felul de agramati, oameni de afaceri controversati sau chiar urmariti de lege si-au “tras” pe cartile de vizita blazonul unei loji masonice si etaleaza pe birouri, alaturi de poza presedintelui de partid, fotografii in care, sub simbolurile Templului, zimbesc larg, ca-n afisele electorale.

Masoneria “etilista”!
Vechii masoni, cei initiati in perioada interbelica, au deplins adesea degradarea ce a cuprins societatea in anii postdecembristi. In fata ofensivei vulgului, multi intelectuali de marca, deveniti masoni dupa 1990, s-au retras “in adormire”, nedorind sa devina “frati” cu un Gheorghe Florea, de exemplu, patronul societatii “Fulgerul” Bragadiru, firma scoasa la licitatie de catre AVAB pentru o datorie de peste 11 milioane de dolari de pe vremea defunctei “Bancorex”. La ce mari adevaruri ale universului si la ce revelatii poate aspira o persoana pentru care cuvinte simple din dictionar (elitist si etilist) au ramas un adevarat mister? Si ce francmason este acela care nu stie ca masoneria are 33 de grade si nu trei? Dar iata cum explica viceprimarul Primariei Sectorului 4 legatura sa cu masoneria:
Domnule viceprimar Delegeanu, ati fost preocupat de multa vreme de domenii din acestea, esoterice?
Da, bine, m-a interesat, sa zic, ramura asta si, ma rog, am citit destul de mult despre masonerie, in general. Insa, ce sa va spun, mai pe la inceput asa, cind ma interesa, nu ma gindeam ca o sa ajung.
V-ati implinit un vis?
E greu spus, vis. E mult spus, vis.
Imi spuneti, va rog, cite grade are masoneria?
Aaa... Trei grade.
Trei grade?
Da. Acuma, ma rog, e mult de discutat.
Este interesant ca, in ultimul timp, tot mai multi politicieni intra in francmasonerie...
Bine, peste tot in lume, francmasoneria este o ... nici nu stiu cum sa-i spun, miscare, organizatie, etilista.
Cum? Etilista?
Adica etilista.

Al. Paleologu: “Li se pare o mare procopseala”
Alexandru Paleologu este unul dintre masonii vechi ai Romaniei. Situatii de genul “masoneriilor de sector” l-au facut sa se retraga. In opinia sa, in lojile masonice s-au inmultit cei care nu urmaresc altceva decit sa parvina.
Domnule Paleologu, a devenit masoneria prea accesibila, in ultimii ani?
Inainte, daca te remarcai prin ceva, prin atitudini aprobate de masoni, ti se propunea sa intri in masonerie. Acum, unii vor ei sa intre si vin sa spuna: “Ba, vreau sa fiu mason!”. Li se pare ca e o mare procopseala, ca te ajuta la afaceri, ai sprijin si aprobare, te ajuta sa reusesti in viata, te scoate din incurcatura. Aiurea, complet.
Intrarea unor astfel de oameni in loji masonice nu dauneaza societatii?
Ba da, sigur ca da. Dupa ce m-am intors de la Paris, am fost cooptat Mare Maestru al celor trei Mari Loji Romanesti, si am vazut ce fel oameni voiau sa intre in masonerie. Oameni care ziceau: “Aaa, foarte bine, sa ai un sprijin in viata”. Eu, vazind cum merge treaba, nu m-am mai dus, nu m-a mai interesat.

Elitist = care favorizeaza elita (grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, intr-o comunitate, societate etc.)
Etilism = alcoolism
(Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, editia a II-a, aparut la Editura Univers Enciclopedic, anul 1998)

• Sorin Ionescu, fost realizator la Antena 1 si actual sef de cabinet al primarului Vasile Mihalache, nu a negat intrarea in masonerie, dar a refuzat sa ne ofere amanunte. “Subiectul aceste este unul personal si nu are legatura cu serviciul meu”, ne-a declarat Ionescu, oferindu-se sa ne raspunda la orice subiect ce tine de activitatea sa profesionala.

• Am incercat sa aflam si opinia primarului Vasile Mihalache, despre recenta sa initiere in masonerie, insa ne-a fost imposibil pina la inchiderea editiei; primarul sectorului 4 avea telefonul inchis si nu a raspuns mesajelor transmise prin intermediul robotului telefonic.

• Intrebat daca exista vreo asemanare de “dogma” care sa explice intrarile acestea in grup, ale unor membri PSD, in francmasonerie, purtatorul de cuvint al PSD, Bogdan Niculescu Duvaz, ne-a declarat: “Nu e vorba numai de partidul nostru. Si nu numai despre masonerie. Acelasi lucru se poate spune despre organizatii ceva mai noi. S-a dat libertatea de a face parte din anumite cluburi, ca sa le numesc asa, si, probabil ca exista o anumita moda. Sentimentul ca “Dom’le, daca nu sint, parca...”. Confreriile astea, interzise in comunism, probabil ca reprezinta o anumita tentatie”.