comentarii

Pentru scimbarea C I a ramas sa mai trimit copia certificatului de nastere a unui copil il aveti atasat la acest e:mail


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Exista soacre si nurori care se inteleg bine - de MianaI la: 04/11/2005 17:45:35
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
Cred ca sunt una din exceptiile de la vechea regula : soacra si nora nu se impaca niciodata. Am fost primita de la inceput cu dragoste de viitorii socri (eram colega de facultate si grupa cu viitorul sot). Nu stiu daca m-au iubit pentru mine sau pentru dragostea pe care mi-o purta singurul lor fiu. Cert este ca, de-a lungul timpului, nu am avut probleme cu socrii. Am locuit impreuna 3 ani si jumatate pana ne-am cumparat si noi casa si ne-am inteles bine. Este drept, aveau amandoi serviciu, plecau dimineata si veneau seara, atunci ne intalneam sau in week-end-uri, cand stateam mai mult impreuna. Soacra mea, fiind o fire vesela, atmosfera din casa era placuta. Si-a dorit mult o fiica (din pacate a pierdut la nastere al doilea copil, o fetita), si-mi spunea mereu, pana la venirea pe lume a fiicelor mele, ca seman cu fiica ei. Apoi dragostea ei s-a indreptat in special catre nepotele, pe cea mica crescand-o pana la varsta scolara si preocupandu-se permanent de fetite (va dati seama ce ajutor am avut in timpul primilor ani de scoala. Chiar daca nu mai locuim impreuna de multi ani, relatiile noastre au ramas la fel de bune ca la inceput.
Deci, pentru mine, zicala "soacra, soacra, poama acra" nu are nici o valoare.
Nu cred ca sunt singura nora care se intelege atat de bine cu soacra.
Acest lucru a fost posibil pentru ca amandoua ni l-am dorit.
Din fericire, sunt si exceptii de la reguli si sunt convinsa ca sunt destule!
Parintii mei locuiesc in alta localitate si singurii pe care ma pot baza aici in Bucuresti sunt socrii.
#84726 (raspuns la: #78956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tragicomedia - de proletaru la: 07/03/2006 20:10:00
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
... am plecat! cheia e sub prag!

raspund acestui comentariu cu strangere de inima. nu elevii sunt de vina!
familia, vecinatatea, prietenii, media, au toate o influenta... dar modelele morale si "ghizii" care trebuie sa ii scoata la liman sunt dascalii.
eu nu le-as da profilor mai multi bani ca solutie la problema invatamantului actual... ar fi bani aruncati pe fereastra.
solutia e sa cresti prestigiul meseriei si sa pui filtre serioase la intrarea in sistem. multi veniti, putini chemati. sunt armate intregi de incapabili care bantuie sistemul. oameni care nu au nici in clin, nici in maneca cu a fi dascal. meseria de dascal, facuta asa cum ar trebui sa se faca, cu responsabilitate, cu curaj, cu intelepciune si dragoste. putinii care se dedica, putinii care sunt facuti sa fie mentori pentru altii, sunt atat de rari incat de cele mai multe ori pleava ii umbreste. priviti in jur si daca vi se pare ca ca vreunul din colegii de catedra ar merita onoarea de care s-a bucurat directoarea aceea la Scoala Centrala (sa iasa elevii si sa strige 3 zile ca te iubesc.... wow, asta da onoare)... inseamna ca ori sunteti groaznic de baftosi, ori faceti parte din marea masa de "cadavre didactice" care nici macar nu realizeaza cat de jos au ajuns. jos inseamna ce am citit pe aici (negociatul notei, harababura in clasa, lipsa de respect din partea elevilor, etc.) sper in prima varianta, aia cu bafta.
remarc un ton inchizitorial in unele comentarii anterioare, o atribuire exclusiv asupra copiilor a insuccesului, a problemelor. am avut din astia grala in liceu... oameni care nu aveau nimic de dat nici din suflet, nici din creier dar tremuram ca ramurelele la ora lor.
am avut insa si cativa dascali luminati. desi era un liceu pedagogic in care istoria, limba romana si muzica erau tartorii satului, profesorul de geografie si profesoara de chimie erau modelele noastre. nu pentru ca erau de gashca ci pentru ca au stiut sa ne de-a din dragostea si intelepciunea lor. acum 10 ani am fost la inmormantarea profesorului de geografie. erau pe putin 200 de fosti elevi cu toate ca acel domn a iesit la pensie in '88). mi-l amintesc si acum cum venea la ora cu teancul de National Geographic, Geo (sa ne amintim ca eram in plina era comunista).
pe cealalta parte profa de muzica care ducea elevele cu arcanul la cor nu contenea sa dedice ode de preainaltare conducatorului iubit si partidului. nici intr-un caz nici in celalalt, nimeni nu ii obliga si nici nu le interzicea. cu profa de muzica am eu un junghi care nu ma lasa... am mai scris despre asta.
m-am intrebat la multa vreme dupa terminarea scolii ce determina o atare stare de fapt? am scormonit mult si in final m-am pus pe studiat.
in '97 imi faceam lucrarea de diploma in sociologie educationala si studiam reproducerea modelelor de socializare la invatatori si educatori. pentru asta a trebuit sa fac o cercetare prospectiva, sa vad ce caracteristici are populatia pe care cercetez (populatie in sociologie are alta conotatie decat in limbajul uzual).
m-am ingrozit....s-au ingrozit si profii mei, s-a ingrozit si inspectoratul de la acea vreme: 83% din absolventii de liceu pedagogic (in perioada 1976-1994) din judetul in care locuiesc... nu spun care.... erau copii de tzarani si muncitori.
bravo lor, nu am nici o patima cu clasele respective, ba dimpotriva... nu intru in detalii desi stiu ca voi fi acuzat de discriminare. nu e asa. a cerceta nu contine nimic patimash sau discriminator....
DAR... modelele cu care ei au fost socializati incluzand valori, credinte, cutume, obiceiuri, traditii, idei religioase, asteptari, proiectii ale succesului sau esecului, strategii de relationare..... erau specifice claselor inferioare (in sensul unei ordonari dupa nivel de educatie, pozitie sociala, etc.). inferior si superior nu au conotatie estetica si nici discriminatorie.
am demonstrat cu instrumente stiintifice cum acesti oameni reproduc mai degrraba modele cu care au fost socializati decat principiile, valorile, modelele prescrise de idealul educational. trist! sa nu uitam ca scoala e principala instanta de socializare.
cu toate astea, printre invatatori sunt oameni adevarati, dedicati...
imi amintesc ca inspectoarea generala cu care discutam rezultatele cercetarii spunea ceva de genul: "e ca si cum noi am fi si condamnatii si plutonul de executie!" . mi-a ramas in cap acest paradox.
din nefericire, peste ceva ani, copilul meu va trebui sa mearga la scoala si nimeni nu are inca o strategie sau o viziune sanatoasa cum ar putea scoate sistemul din rahat.
Domnu` Picky - de Homo Stultus la: 28/12/2006 13:28:17
(la: Boala dragoste)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Bune intrebari. Raspunsuri universal valabile nu am. Am raspunsul meu care e dinamic pe masura ce experiez un progres sau un regres in propria-mi fiintare.
Jaloane asumate personal ale unui mod specific de a fi. Iar acest a fi nu are nevoie sa isi ceara scuze de existenta nici sa justifice de ce este asa si nu altfel.
Ce distinge un principiu de o regula ordinara? cred ca participarea integrala a persoanei. Regula de obicei e asumata doar in exterioritate si nu e izvor de viu, e utila dar nu suficienta. Un principiu, cred eu, presupune in primul rand o intelegere si o asumare launtrica. Astfel incat incalcarea unei reguli duce la sanctiune pe cand incalcarea unui principiu duce la un esec (fie el temporar) existential.
Cand eram copil citeam o carte "Mermoz", nu de foarte buna calitate. De acolo mi-a ramas in minte o discutie.
Cineva il indemna pe Mermoz (copil fiind) sa manance o prajitura. Acesta refuza datorita unei discutii purtate anterior cu mama sa. Acel cineva ii spune ceva de genul: "Mananca, mama ta nu va stii." Mermoz raspunde: "Da, dar eu voi stii". (nu stiu daca dialogul e pus aici cu acuratete, ma veti ierta avand in vedere ca au trecut cam 15 ani de cand am citit cartea).
In consecinta cred ca nu te opreste o regula sa mananci prajitura. Unii o mananca altii nu, din principiu nu. Nu pentru ca cineva ma va pedepsi cu pentru ca actionand astfel intru in conflict cu mine insumi. Cu ceea ce sunt.
Iertare pentru un acest coment mai lung.
#165543 (raspuns la: #165535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea celui ce nu s-a-mpacat cu lumea - de cosmacpan la: 27/08/2008 01:28:27
(la: de unul singur........)
....
De ce? De ce nu. In fiecare zi stau si incerc sa vad ce se poate vedea dincolo de ceea ce vede lumea din jur. Din locul meu totul este altfel. Este diferit. Cine spune asta: eu! Cel ce nu s-a impacat cu lumea. Am fugit de lume in lume. Dar n-a fost de ajuns. M-am ascuns de lume in cel mai intunecat ungher dar tot m-au ajuns. Si atunci am decis. Imi voi lua crucea si voi porni, incarcand sa-L urmez. Scaunul cu rotile in care m-am ascuns nu m-a dus decat pana la poarta manastirii. Am obtinut aprobarea si binecuvantarea de a ramane. Fiecare zi pare la fel pentru cei ce nu stiu sa restecte si sa aprecieze ceea ce au: libertate de miscare, dar de aici fiecare zi este total diferita. Azi au trecut numai sase nori pufosi si albi prin partea de sus a geamului pe cand alaltaieri au trecut zece nori pufosi si albi prin partea de sus si trei nori mari, grei, din cei gri, care abia se taraie prin partea de jos, de credeai ca s-a umplut geamul de afumatura de la lumânari. Caci am uitat sa marturisesc ca m-am adapostit in biserica si n-am mai parasit-o. Am ajuns ca dupa un timp sa fac parte din décor, sa fiu la fel ca stranele de lemn sau ca policandrul ce strajuie si vegheaza din preaplinul cupolei totul. Rar mai ieseam pentru o gura de apa si un coltuc de paine dar incet incet si la astea am renuntat. Ca si plantele traiesc din aburul rasuflarilor filtrat de mireasma tamaiei iar un dumicat de prescura este suficient. Incet incet, trupul se scurge si prinde radacini iar sufletul se inalta umbrind locul. Pe zi ce trece perdeaua de pasla se lasa, adumbrind lumina ochilor. Lumea de crepuscul isi traieste ultimele clipe. Cu siguranta ca va veni si ziua cand culorile se vor naste numai indaratul pleoapelor. Am pierdut bucuria culorilor dar am ramas cu amintirea. Orice culoare care se naste in mintea mea este de mii de ori mai stralucitoare si mai luminoasa. Poate ca este doar parerea mea dar cine poate sa ma contazica? Mi-au ramas trilurile vrabiilor care se adapostesc in cerdac si picurii ploii ce plang in şiţa mancata de vreme. Si mai am si sfaraitul molcom al lumanarilor ce privegheaza in fata icoanelor. Si mai am bucuria mirosurilor. A tamaii ce trece printre ore adumbrind trecerea timpului, a florilor ce petrec anotimpuri ca prinos si recunostinta, a painii calde ce intovaraseste pomenile celor petrecuti prin viata. Lumea se strecoara in launtrul meu pe poarta mirosului si a sunetului. Si Doamne, câta diversitate in tremurul fumului de tamaie sau in aroma crinilor regali ce vestesc caldura varii.
am ramas fara cuvinte - de (anonim) la: 25/12/2003 17:30:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
waw!! am vazut siteul si am ramas efectiv fara cuvinte! poate suna banal dar mi se pare extraodinar(www.fotografu.ro)Eu am fost intotdeauna fashcinata de fotografie dar acum m-am indragostit complet!!

anka
Am ramas pentru ca cineva tre - de (anonim) la: 15/02/2004 14:36:08
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am ramas pentru ca cineva trebuie sa ramana. Ceva trebuie facut si aici in Romania. Putin cate putin.
Diana 1978.Si eu ma bucurca am ramas... - de (anonim) la: 23/02/2004 18:03:19
(la: Romani in strainatate)
Si eu ma bucur ca am ramas, dar peste ocean....
Poti sa-mi explici cum se face ca ,cu toti specialistii astia studiati si para-studiati,directori si para directori Romania face inca parte din tarile lumii a treia alaturi de Banghlades!
Care-i misterul pe care noi astia '"saracii"din diaspora nu-l intelegem.?
Si inca ceva cum se face ca sint inca multi care nu au ce minca cu-n salariu mediu de 80 de dolari pe luna desi lucreaza tot asa de intens sau as spune probabil ca si mai intes decit "specialistii" din banci sau din HR(resuresele umane)??
#10401 (raspuns la: #10192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am ramas o mamaliga si din pa - de (anonim) la: 07/03/2004 13:04:04
(la: 14 ani de la Revolutie)
Am ramas o mamaliga si din pacate ne meritam inca soarta!
Oare cat vom mai trai acest tragism ?...
#11546 (raspuns la: #6865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre viata si cei ramasi - de geani la: 29/06/2004 15:20:12
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte, cu greu, incerc sa va scriu despre ce ma macina. Tata a murit acum doua luni. Nu l-am plans, nu l-am jelit. Au facut-o altii din plin, in fata tuturor. Nici macar nu stiu daca am avut o relatie buna, cu el. Pana sa-l ingropam, nu l-am visat. Rudele mele spuneau ca il viseaza. Mama isi doreste sa-l viseze si sa vorbeasca cu el. Nu am facut o tragedie din faptul ca nu ne intalnim in vis, nu pot sa spun ca-mi doresc. De curand l-am visat de doua ori. Dupa prima noapte in care l-am visat, am ramas cu sentimentul ca, de acolo de unde e sufletul lui vegheaza asupra mea si m-am trezit impacata sufleteste. Parca vorbisem cu un prieten bun. Acum, a doua oara, mi-a lasat incertitudine in suflet pentru ca, in vis, dupa ce i-a strans mana sotului meu si l-a sarutat pe obraz, i-am spus, constientizand ca el e mort, sa mearga pe drumul lui si sa aiba grija de el si de noi si a disparut ca un fum. Nu stiu ce sa va intreb, parinte, mai intai. Nu stiu nici sa-mi adun gandurile. Dimineata i-am impartit cate ceva de mancat, de baut si o lumanare aprinsa. Credeti ca spiritele pot comunica prin intermediul viselor? Si daca da, oare ce a vrut sa spuna? Sau interpretarea acestor vise ar putea fi un aspect pagan al spiritualitatii?
As vrea sa va mai povestesc ca, desi nu eram apropiati, de cand a murit tata, simt un dezechilibru in lume. Eu aveam pretentia de la mine ca sunt o persoana echilibrata, chibzuita, cu picioarele pe pamant. Acum…
Pace si viata buna!
Geanina
#16982 (raspuns la: #16933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am ramas un pic blocata citin - de (anonim) la: 14/12/2004 13:10:40
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Am ramas un pic blocata citind aceasta definitie: 'Esti roman si ai dreptul sa vorbesti despre destinul acestei tari daca ai parcurs neaparat toata mizeria bucuresteana, daca ai peste 18 ani (evident), daca nu poti ¨sa iti permiti o prietena chiar daca esti baiat destept..si nu prea urat¨, daca stii ce e aia suferinta, si daca esti in state si te cheama Tombola.'

Daca putem face ceva bine este in a-l analiza pe cel de langa noi... Am ajuns la nivelul la care am ajuns pentru ca toti ne vaitam dar nimeni nu face nimic. Asteptam sa se schimba ceva ba pe plan politic, ba al arhitecturii sau peisajului inconjurate mai la tot pasul de mizerie, ba al nivelului de trai s.a.m.d. Dar de unde vin toate? Se intreaba cineva in tara asta: 'Ce am schimbat eu, ce am facut eu sa schimb ceva in viata mea?'. Majoritatea priveste in jur si atata timp cat toti sunt ca mine, de ce sa ma complic eu sa fiu oaia neagra? Astept sa vad ce va fi! Stam toti in bataia vantului... Ne vaitam ca este mizerie la tot pasul, incepanad cu strazile 'moderne' si pana pe 'landscape-urile' montane de inalta altitudine cu care mandrim. Cine face mizeria? Noi toti, si tot noi toti ne vaitam de ea. Schimbarea incepe cu fiecare, nu se poate schimba ceva atata timp cat la nivel individual toti incurajam mersul in linia mostenita. Ne ignoram tinerii, este uimitor cum Arcturus vede viata la cei 18 ani; si cand ti se da in cap la o asemenea varsta spunanduti-se ca nu esti roman doar pt ca nu indeplinesti 'conditiile' de a fi peste 18 ani si a fi sarac, ce asteptari si sperante sa mai ai de la societatea in care traiesti?! Trebuie sa invatam sa fim receptivi la tineri, la modul in care ei vad viata... Traim cu prejudecata ca 'ai facultate, esti destept'... Studiati viata in multe centre universitare in care multi patrund ca 'studenti' cum necum, si termina tot in acelasi mod, cu pretentia de a fi considerat 'intelectuali'. Suntem asadar o tara de intelectuali, fie la stat, la o sectie usor accesibila, fie la stat la cu taxa, fie la o particulara, tinerii reusesc sa se agate petrecand cativa ani pt a obtine 'diploma' de intelectual, cu care au 'dreptul' de a cere respect si a-l oferi nimanui...
Mergi pe strada in Romania si vezi numai frunti incretite, toti alergand care incotro intr-un haos de nedescris. Batranii vad speranta in tineri, da-ti sansa tinerilor sa ne invete...Daca franam tinerii, cei care inca nu au prins gustul amar si vad viata cu alti ochi, de ce sa nu le dam sansa sa ne invete lumea lor?! Varsta ne da dreptul de a ne considera atotstiutori?!
Daca vrei schimbare, incepe cu tine insuti!

Si daca altii au mai mult decat tine, sunt cu un pas mai sus, sunt realizati material, foarte frumos. Invata domnule de la ei! Ce au facut? Care le-a fost viata? Cu siguranta nu au stat privind in jur si criticandu-i de 'vita straina' pe cei superiori lor dintr-un punct de vedere sau altul.

Mergand in viata orientandu-ne dupa 'capra vecinului', ne vom duce dupa ea dupa o viata in care nu am contribuit cu nimic societatii si culturii in careia 'pretindem' ca am apartinut.

'Un invatat Zen a trait intr-o coliba saracacioasa la poalele unui munte. Intr-o seara, pe cand era plecat din coliba, i-a fost intrat in locuinta un hot care si-a dat seama ca nu avea ce gasi in habitatul invatatului. Pe cand surprinse hotul in coliba, invatatul rosti: 'Ai facut un drum atat de lung sa ma vizitezi..., nu trebuie sa te intorci cu mainile goale. Te rog primeste hainele mele drept cadou'. Hotul a ramas uimit si luand hainele oferite o lua la fuga din coliba. Invatatul, stand dezbracat si privind luna se gandi: Bietul de el, mi-as dori sa-i fi putut oferi luna aceasta minunata...'
Frate Simeoane... - de ampop la: 17/12/2004 13:32:54
(la: nu inteleg de ce Alianta DA nu se aliaza cu Vadim)
Nu asta-i baiul cu partide nationaliste. PRM-ul nu este un partid nationalist, el izvoraste din nefericire din ramura national-comunisto-legionara a pcr-ului. Un partid nationalist sanatos nu ar fi nociv...dar astia sunt frati buni cu comunistii lui Ion Ilici Iliescu. Tii minte cand erau in "cadrilaterul rosu" alaturi de PDSR, PSM si PUNR? Scimbarea la fata a lui Vadim poate fi sincera, ma cam indoiesc in nemernicia mea, dar securistii din subordine cu figuri lombrosiene tot aia vechi au ramas...greu de facut aliante cu ei si oricum occidentul nu prea mai inghite galusca. Si nu-i mai fa pe PRM-isti fascisti , ca sunt national-comunisti , toata buna ziua....Dreptate si fratie!
Mario
#31852 (raspuns la: #31842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - da, ura e un cuvant prea mare - de horiatu la: 26/06/2005 16:04:25
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cand am hotarat sa plec in Canada, procesul a durat un an. De la ambasada am fost sfatuit sa nu spun la numeni, si in primul rand nu la servici. Stiau ei de ce! Nu m-am abtinut si am spus la prietenii apropiati. Mama unuia din ei pe care o consideram ca pe mama mea (eu eram la el si el era la mine la ori ce ora din zi si din noapte - discutam filozofi si ne ajuram la proiecte - parintii ne tratau ca pe frati) mi-a zis: "nu care cumva sa faci prostia asta: adica sa fi tu gata sa-ti lasi tara ta care te-a format si crescut..." Personal cred ca printii si nu tara m-au format si crescut, si numai Dumnezeu stie cata rabdare au avut si cate lipsuri au indurat ca eu sa am de toate si sa invat sa-mi fac o situatie. Iar cand am avut dubii induse de "prieteni" si de faptul ca aveam impresia ca-mi pot face si acolo un rost (am intarziat ca prostul sperand patru ani de la revolutie) parintii mi-au spus "nu mai sta si astepta - noi am asteptat o viata si uite acum ca tot nu se scimba nimic! Cat vei putea astepta si tu, si cat vei avea optiunea sa pleci?"
Cum spuneam, odata ajuns aici mi-am facut un rost in sase luni, parca pocnind din degete, si asa sa intamplat cu toti venitii din romania pe care-i cunosc (nu chiar toti - uni din ei chiar in doua saptamani...) Daca regret ceva e ca n-am venit mai devreme. Si mult timp dupa ce am venit am avut cosmare ca ma intorc sa-mi vad prietenii si nu mai pot sa vin inapoi, tot asa cum mult timp dupa ce am terminat scoala am avut cosmare ca sunt scos ta tabla si nu stiu lectia.
Florin ne-a povestit cosmarul real al intoarceri acasa, si de la un cunoscut de aici care a scapat in cele din urma la timp in canada, cunosc cosmarul intoarcerii in romania cu banii munciti in germania.
Vreau sa reiterez aici fara sa ma refer la nimeni din cei de fata, prostia si invidia cu care noi - cei plecati, ne infruntam aproape de fiecare data cand intram in contact cu cei ramasi acasa. Este pote cel mai deszamagitor sentiment pe care il simtim cand revenim in tara. In rest nu mai conteaza nimic: nici gustul sarmalelor, nici cabana Zanoaga (care ori cum a devenit albie de porci inca dinnainte sa fi plecat) sau fustele scurte si cochete ale adolescentelor obrasnice si atatate cate starnesc amintiri din tinerete, amintiri ingropate de mult in societatea plata canadiana... Si inca sentimentul inutilitatii: dupa ce iti sacrifici cele trei saptamani anuale de concediu pe care le puteai face usor, ieftin si comod intr-o croaziera in Bahamas, si vi cu geamantanele pline de cadouri (eu n-am avut probleme cu bagajele, nici in germania si nici la Otopeni - poate daca veneam prin Madrid) si traversezi in zbor incomod jumatate de planeta pierzand trei zile din pretiosul concediu - toti se uita dezamagiti ca le-ai dat prea putin, ar trebui sa aduci o valiza la fiecare - si apoi sunt prea ocupati si multi nici n-au timp sa te vada. Sa va zic patania unui coleg care a venit val-vartej pt revederea de 25 de ani anuntata prin email de colegii din tara. Dupa ce a traversat toata Europa in masina ca fusese anuntat prea tarziu si nu gasase bilete de avion, i s-a zis ca unul din romani era in strainatate si petrecerea s-a amanat cu doua saptamani. Cum numesti asta?
#56825 (raspuns la: #56791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai cred ca a ramas ascensoru - de Horia D la: 24/08/2005 21:45:22
(la: Barurile de streaptease)
pai cred ca a ramas ascensorul intre etaje, ca s-a stricat jucaria pentru ceva timp:))
#67684 (raspuns la: #67646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Skeeter Davis - The end of the world/ Scrisoare de bun ramas - de Honey in the Sunshine la: 11/09/2005 04:21:45
(la: Versuri din melodiile voastre preferate...)
Skeeter Davis - The end of the world


Why does the sun go on shining?
Why does the sea rush to shore?
Don't they know it's the end of the world,
'Cause you don't love me any more?

Why do the birds go on singing?
Why do the stars glow above?
Don't they know it's the end of the world.
It ended when I lost your love.

I wake up in the morning and I wonder,
Why everything's the same as it was.
I can't understand. No, I can't understand,
How life goes on the way it does.

Why does my heart go on beating?
Why do these eyes of mine cry?
Don't they know it's the end of the world.
It ended when you said goodbye.

Why does my heart go on beating?
Why do these eyes of mine cry?
Don't they know it's the end of the world.
It ended when you said goodbye.

***

SCRISOARE DE BUN RAMAS
(Mircea Baniciu, George Tarnea)

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...

Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mie frig
Si nu mai vreau sa stiu pan-la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit,

Cine-a facut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas,

Cine si-a smuls peretii rand pe rand,
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand,
Cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat,
Cine a crezut mai mult in celalalt,
Sub cerul prea strain si prea inalt.

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...

Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#71292 (raspuns la: #63739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai ramas singura ma belle? V - de om la: 28/09/2005 21:33:57
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
ai ramas singura ma belle?
Vezi ca pe forumul Cum schimbi un om? postat de BlueAngels au nevoie de tine....banuiesc ca nu-ti plac afemeiaii?
#75352 (raspuns la: #75350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey, mi-a ramas o traista-n - de Intruder la: 12/10/2005 20:16:08
(la: miss cafenea 2005)
Honey, mi-a ramas o traista-n bat...:P
cand m-am proclamat io ''mister''?...nu vezi ca maan ne sufla premiul de sub nas?
#78271 (raspuns la: #78254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Foarte frumos!Tu ai ramas cu - de catalina ilea la: 13/11/2005 12:12:55
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
Foarte frumos!Tu ai ramas cu sotia ta!Eu nu sunt casatorita,insa am prieten de 6 ani! Pana acum nu am avut probleme!Dar dintr-o data nu ma mai suporta mama prietenului meu de nici o culoare!In vara asta era sa ne despartim fara motiv!De fapt mai bine zis nu stiam atunci motivul,pt ca acum am descoperit:mama lui!Dintr-o data nu ma mai are la suflet,sau poate nu ma avut niciodata!Dar daca prietenu meu se satura de situatie?Inainte mergeam pe la el ,acum merg doar daca nu este mama lui acasa!Tu ai fost cu capu pe umeri si nu te-ai lasat influentat!Dar daca el ajunge sa se sature?
#87198 (raspuns la: #77320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iar cu banii ramasi dupa conc - de sierva la: 15/12/2005 20:15:54
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
Iar cu banii ramasi dupa concediu, am hotarat sa mai construim si-o casa de vacanta pe malul lacului Sfanta Ana! Asa sa fie!
#95289 (raspuns la: #95202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce superba e !am ramas fara c - de Scarlet la: 16/12/2005 00:06:08
(la: Cuvinte)
ce superba e !am ramas fara cuvinte...




______________
"si nu stii tu
ca mana-ntinsa tie e o floare,
si sufletul sub pasul tau imi moare?"
"si am ramas cu mana-ntinsa...ca a regelui Lear" - de Intruder la: 09/01/2006 12:38:02
(la: Si am ramas cu mana intinsa...ca a regelui Lear)
...regele a ramas asa, cu mana-ntinsa ce nu mai folosea la nimic, decat sa sa-si indrepte coroana de paie pe cap...bufonul are clopotei la tichie si-si canta parodia in sunet de arama coclita...
ce mai cautam pe scena? spectatorii au plecat demult!...:)

___________________________________
semper idem...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...