comentarii

Peste vC3A2rf de ramurele Trec C3AEn stoluri rC3A2ndunele DucC3A2nd gC3A2ndurile mele Si norocul meu cu ele Si se duc pe rC3A2nd pe rC3A2nd Zarea lumii-ntunecC3A2nd Si se duc ca clipele ScuturC3A2nd aripele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Poezii din cartea"Anotimpurile din suflet"-Irina Bonsai - de irinabonsai la: 25/06/2006 11:11:52
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
RASPLATA
Ma uit la el cu ochii surazand
Ca doua faruri umede de roua...
Ma trezesc cu palmele apropiate
ca intr-o ruga cereasca...
Imi simt sufletul alb si plin...
...Straluceste printre « ingeri » !...
Asa trebuie sa fi fost si cand
L-am adus pe lume...
Luminoasa,mandra,smerita...



Randul dintre noi

Eu nu am tradat,
Am crezut doar ca te pierd printre lacrimi
Si-mi ziceam ca ai renuntat la mine.
Nu aveam timp sa ne invatam
Sa traim o viata eterna !...

Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate.
Dar invata-ne si pe noi sa iertam !
In murmur de zambet
Din cand in cand ne desfrunzim
Si aruncam cuvantul,
Miracolul care naste clipa si ucide !

Si apoi,ratacim acuzand !!!...






Totul are sfarsit

Iti amintesti
Cum veneai pe valurile
Acelor seri
Ca o acunsa taina
dar cu speranta tanarului zeu ?...

Adulmecam discret fericirea
Ascultand cantecul acela
Ascuns...care ma chema la nesfarsit...
Iubire...Iubire...Iubire...

Ma doare,stii bine
Lumina care-mi cade in flacari
Si-mi unduie nelinistea !!!...
Opreste-te !!!

M-am mutat pe celalalt orizont
Sa vad golul acela imens...
Ma pregatesc de drum
Desi nu-mi cunosc steaua.
Sa aleg fuga spre zare ?
Sa alerg cu genunchii insingerati
Cu sufletul sterp sau sa raman tanjind?…
Ajuta-ma!!!

Intorc fata spre ploaie
Ca sa imi ascund lacrimile.
Teama de teama...

Poti sa ma mangai
Asa ca odinioara
Cand ma leganai,pe valuri de visare ?

N-as mai fi EU,de-as fi altfel...


Phoenix

Tocmai trecea un anotimp
Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
E atata soare!...
Da...acum e bine !

OMUL si PACEA,OMUL si RAZBOIUL

Cand Omul in Paradisul LUI
A aparut din marea LUI iubire
O LINISTE eterna si si vesnica i se prescrise...
« De ce atat de iubit ,si atat de nefericit ? »-isi zise...
« Vreau !!! »
Si gustul PACATULUI...ooo,si ce gust
Ne arunca in PURGATORIU...

Si de atunci...
Si NOI si EL uimiti...
Ne intrebam :
« Dupa chipul si asemanarea SA ? »
Atat de perfecti ca si « CHIP »
Atat de imperfecti ca si « ASEMANARE »


Nu vrem

O stare de foame istovitoare
Ne incerca in insomnia unei erori.
Si boala ,care e modul in care
moartea iubeste viata,
Ne alunga de bucuria purei noastre existente
In care uitam sa simtim simplu.
Si sfarsitul care incepe,nu e decat
Amurgul gandurilor care
Ne sfarteca si ne condamna la framantare.

Traim simplu si tanjim complicat.
Iubim egoist dar ravnim absolutul.
Nu ducem "o cruce" ci ducem povara
De a nu intelege iubirea
Prin care ne-a fost data sansa sa ne inaltam
o parte din poeziilei Irinei Bonsai-Anotimpurile din Suflett - de irinabonsai la: 25/06/2006 11:11:52
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
RASPLATA
Ma uit la el cu ochii surazand
Ca doua faruri umede de roua...
Ma trezesc cu palmele apropiate
ca intr-o ruga cereasca...
Imi simt sufletul alb si plin...
...Straluceste printre « ingeri » !...
Asa trebuie sa fi fost si cand
L-am adus pe lume...
Luminoasa,mandra,smerita...



Randul dintre noi

Eu nu am tradat,
Am crezut doar ca te pierd printre lacrimi
Si-mi ziceam ca ai renuntat la mine.
Nu aveam timp sa ne invatam
Sa traim o viata eterna !...

Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate.
Dar invata-ne si pe noi sa iertam !
In murmur de zambet
Din cand in cand ne desfrunzim
Si aruncam cuvantul,
Miracolul care naste clipa si ucide !

Si apoi,ratacim acuzand !!!...






Totul are sfarsit

Iti amintesti
Cum veneai pe valurile
Acelor seri
Ca o acunsa taina
dar cu speranta tanarului zeu ?...

Adulmecam discret fericirea
Ascultand cantecul acela
Ascuns...care ma chema la nesfarsit...
Iubire...Iubire...Iubire...

Ma doare,stii bine
Lumina care-mi cade in flacari
Si-mi unduie nelinistea !!!...
Opreste-te !!!

M-am mutat pe celalalt orizont
Sa vad golul acela imens...
Ma pregatesc de drum
Desi nu-mi cunosc steaua.
Sa aleg fuga spre zare ?
Sa alerg cu genunchii insingerati
Cu sufletul sterp sau sa raman tanjind?…
Ajuta-ma!!!

Intorc fata spre ploaie
Ca sa imi ascund lacrimile.
Teama de teama...

Poti sa ma mangai
Asa ca odinioara
Cand ma leganai,pe valuri de visare ?

N-as mai fi EU,de-as fi altfel...


Phoenix

Tocmai trecea un anotimp
Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
E atata soare!...
Da...acum e bine !

OMUL si PACEA,OMUL si RAZBOIUL

Cand Omul in Paradisul LUI
A aparut din marea LUI iubire
O LINISTE eterna si si vesnica i se prescrise...
« De ce atat de iubit ,si atat de nefericit ? »-isi zise...
« Vreau !!! »
Si gustul PACATULUI...ooo,si ce gust
Ne arunca in PURGATORIU...

Si de atunci...
Si NOI si EL uimiti...
Ne intrebam :
« Dupa chipul si asemanarea SA ? »
Atat de perfecti ca si « CHIP »
Atat de imperfecti ca si « ASEMANARE »


Nu vrem

O stare de foame istovitoare
Ne incerca in insomnia unei erori.
Si boala ,care e modul in care
moartea iubeste viata,
Ne alunga de bucuria purei noastre existente
In care uitam sa simtim simplu.
Si sfarsitul care incepe,nu e decat
Amurgul gandurilor care
Ne sfarteca si ne condamna la framantare.

Traim simplu si tanjim complicat.
Iubim egoist dar ravnim absolutul.
Nu ducem "o cruce" ci ducem povara
De a nu intelege iubirea
Prin care ne-a fost data sansa sa ne inaltam
Cassandra - de transilvanpop la: 05/08/2005 11:46:14
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Argumentul Patterson nu a cazut, se sustine prin el insusi. Adica afirmatia ca nu poate dovedi incontestabil forme intermediare, nu faptul ca nu crede in ele. La fel cum Feduccia a recunoscut Archaeopteryx ca fiind pasare, nu ceea ce crede el despre originea pasarilor. Faptul ca si-ar dori ca acesta sa fie un "intermediar" e altceva. Dar un intermediar intre ce si ce, atata timp cat etapele intermediare nu sunt benefice? Vorba lu' Patterson (ca tot e in discutie) "Capacitatea de adaptare la mediu a noii structuri poate fi studiata foarte usor, dar etapele intermediare par sterile, adesea chiar nocive. ... Singurul raspuns dat vreodata la aceste nelamuriri este ca ele sunt tributare lipsei de imaginatie." Sau a lu' Gould: "Nici o creatura nu isi poate lua zborul daca aripile ei sunt dezvoltate in proportie de 2%. Cu alte cuvinte, ce explicatie ofera teoria evolutionista pentru aceste stadii primitive de dezvoltare a unor structuri care sunt utilizabile abia in forme mult mai perfectionate, dupa cum s-a observat recent. ... Este posibil ca, fara sa avem dovezi clare ale evolutiei treptate, sa realizam o clasificare a tuturor formelor intermediare, respectiv a organismelor viabile si functionale ce fac trecerea de la stramosi la decsendenti? Ce scop sa aiba etapele primitive incomplete ale unor structuri functionale? La ce foloseste o jumatate de maxilar sau un ciot de aripa?"

Dar cum imaginatia unora nu are limite a aparut ulterior cea mai mare gogoasa evolutionista, echilibrul punctat, sau evolutia in salturi. Adica ideea e (doar ca principiu) ca din oul de reptila a iesit direct pasarea, fara a lasa in urma etape intermediare. Dar si atunci trebuia sa iasa simultan cel putin doua, de sexe diferite si compatibile reproductiv, pentru a-si putea crea o descendentza. Oare chiar asa sa fi fost?

p.s. Daca stii pe unde s-or gasi cartile complete, da-mi si mie de stire, ca sa le citesc si eu in totalitate, nu doar abstracturi.
#63380 (raspuns la: #63111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am venit in inspectie!! - de anisia la: 18/04/2006 12:34:14
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
adunarea la raport
ca asa chiar nu mai pot
sa va duc dorul la toti
pifanei mici, dragi nepoti!
am intrat intr-un cafe
si veni sa vad de ce
m-ati uitat cu mic cu mare
cum se poate-asa uitare!!
ia sa raportati rapid
cine-i cel mai pricajit
ca sa-l tzuc de la distanta
un tzuc mic, de sade-n fatza,
si sa-mi ziceti cin' viteaz
este praslea cel mai breaz
ca vaz fete noi p'aci
un prilej de bucurii...

eu mai stau minute cinci
ca-s fugita in opinci
si-am doar iia si o fota
marama-mi uitai in poarta
si mi-s ochii obositi
de prea fuga scorojiti
au ajuns sa fie dragii
ochi pierduti in umbra rugii...

ei, de'ajuns v-am zis de mine
vreau sa stiu daca de bine
ati avea sa raportati:
ce-ati facut... ce cercetati...
lumea cum arata pentru voi
toate-s vechi si toate noi?

eu va tzuc acum pe rand
p'al viteaz si p'al plapand
si va las cu bine, zic
si pe mare... si pe mic.
oi mai trece, de-oi putea
oi mai scrie , de o vrea
dorul sa ma-nnabuse
vorba sa o-nsiruie...

bye bye...
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#117801 (raspuns la: #117777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de thebrightside la: 06/05/2007 10:40:06 Modificat la: 06/05/2007 10:40:25
(la: Concurs de poezii nesemnate )
Oniric

Cu arsele-i pietre
stinsul pustiu mă seduce
prin lave apuse,
torţe nestinse mă-ngână perfid,
tăioase regrete mă dor pe sub pleoape,
pumnale de  timp în suflet se-nfig,
alene mă-nclin, de dorul sărat,
la geamănul meu.
Dinţii crăpaţi de muşchii pietroşi,
plâng sub oglinda retinei
setoase de cer.

Aripi de vis frânte de-asfalt,
mă strecoară-n antic abis,
arme sticloase pocnesc
de zgura-nroşită ,
cad seceraţi brazi despuiaţi
şi fragede buze
roze-pelin.

Trezit din ora murdară
sub ramura coaptă,
cu botul de cerb în pumni înverziţi,
cu frunze-nciudate de mâinile-ntinse
a rugă fugară,
adorm
pe stinsele
pietre…
asprul
pustiu…
nabres... - de Lady Allia la: 17/07/2007 22:52:33
(la: PRIETENIE)
Eu nu imi pun defel atatea intrebari!
Prietenia e ca si dragostea!
Oferi...primesti!
Astepti sa primesti...atunci asteapta!
Eu cred ca prietenia apare atunci cand nu te astepti si de la cine nu te astepti!
Ea este o parte din tine...acea parte care oriunde ai fi o duci in sufletul tau ca si pe ceva pretios si stii ca oricat timp ar trece ea nu va disparea!
Prietenii sunt asemeni unor ingeri care atunci cand uitam sa pasim ne ridica sufletele din colbul vietii si ne ajuta sa deschidem larg aripile. prietenii sunt cei care atunci cand aripile ne sunt frante...ne ajuta sa invatam din nou zborul. prietenii nu sunt intotdeauna la capatul atingerii noastre, dar sufletul ne arata mereu ca ne tin strans de mana!

Si...as umple pagini intregi, dar ma opresc aici!
Kir Ianulea - Votati soarele Partea a IV a - de thebrightside la: 06/11/2007 09:33:29
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Votul)
Inchise usa si se rezema de toc. “Au crecut mari. Doamne mai trec anii. Anii! Ce conteaza anii….anii ca si barbatii vin si se duc……nu stiu sa zaboveasca. Lasa doar urme. Ale trecerii. Urme lasate, clipe dezghiocate……matca amintirilor…….seaca sau plina…….
Ochii strapunsera ceata reveriei si se lipira de pereti. Tencuiala se strangea si se latea chinuind zugraveala, faramitand pe ici pe colo varul. Patina timpului uratise rozul, pierzandu-se printre amprentele prafului. Acum zece ani, Gelu ii aranjase apartamentul. Ca si pe ea de altfel. Atunci era atat de nou, de frumos, mirosea a proaspat. Se scutura. Ura casa. Si mobila. Ura totul. Singura bucurie, singura raza de bucurie era Dinu. Puiul pentru care luptase, se zbatuse, stransese din dinti si din pumni, se luase la tranta cu viata si cu poftele barbatilor…..pentru care, eh…..legaturi pasagere, legaturi uitate, trenuri si gari….statii….doar statii…..figuri, aburi uitati dar totusi prezenti pe oglinda timpului……trecutul…….
Dadu din mana a lehamitesi se indrepta spre sufragerie. Se aseza pe scaun iar acesta scartii lesinat. Blestemata mobila. Uscata si veche ca insasi viata ei. Prima rata o platise Ionel. Era mult de atunci. Amintiri. Cartile inca mai asteptau intinse. Mainile se ridicara, aripi vlaguite si apoi cazura. Nu-i mai ardea de pasienta. Stranse cartile in sila. Barbatii! Gata! S-a terminat. Se saturase……nu mai avea nevoie de ei…….il avea pe Dinu. Doamne! Ajuta-ma Doamne. Ce sa fac? Am gresit, stiu. Dar totusi, totusi nu am decat patruzeci si noua de ani. Ce sa fac? Da Doamne, ii urasc. Sunt hidosi, barbari. Miriapozi, larve gafainde. Bestii, sadici, urati, rai. Dar totusi, nu-i pacat sa renunt la tot? Sa-mi bat joc de mine si de ei? De acesti insuportabili dar totusi atat de necesari? De aceasta otrava necesara, care iti patrunde trupul si sufletul? La dracu cu toate. Ia sa vad mai bine ce-mi pica. Numai putin. Le deschid odata si gata. Incepu sa amestece febril; cartile. Ochii ii cazura pe fotoliul de alaturi. Intre cutele cuverturii vazu un buletin. Al meu? Lasa cartile si deschise buletinul. Dinu suradea din fotografia stas. Ce balamuc si cu buletinul asta. Noroc cu Gelu. Gelu….Doamne……ce barbat. Aasta da barbat, nu ca toti nespalatii…….il cunoscuse la circa de Politie. El ditamai colonelul, ea o disperata. Tot uitandu-se la dulaul fioros de langa masa ofiterului de serviciu, daduse peste el. Rochuia de vara se infiorase la atingerea mainilor mari, dar totusi fine…….
- Vai, ma scuzati domnule…….
- Ursu! Dati-mi voie sa ma prezint: Colonel Ursu…..placerea este de partea mea…….
Se simtise slaba si neajutorata sub impulsul inconstientului ce rabufnea. Dorintele se furisau cautand scaparea. Un tremur imperceptibil dar persistent ii fremata carnea umerilor…….locul unde se odihnisera mainile lui…….
- Va e cumva rau?
- Ma scuzati…..inima…….m-am cam speriat…….
- Ionescu? Locotenente…….ce cauta cainele aici?
- Sa traiti Dom’ colonel. Actiune. Se pregatesc sa plece in actiune – Piata Matache - si sergentul Jianu tocmai a fost intors din drum…….l-a chemat ……..(zise aratand cu capul undeva in cerurile institutiei)….n-a mai avut timp sa-l duca afara……
- Bine, bine……poftiti in birou sa va reveniti doamna…..
- Oh, stiti….n-as vrea……
- Va rog…….poftiti………un pahar cu apa…..un scaun……nu-i mare lucru…….
A urmat clipa ei de slabiciune, de vicleana si inconstienta slabiciune…….cand printre lacrimi……si suspine…..i-a povestit tot necazul cu Dinu, baietelul ei caruia nu poate sa-i faca buletin…..cu drumurile dintre cele doua orase care o omoara nu alta……picurand printre suspine si cateva vorbe nevinovate despre soarta unei femei singure ce trebuie sa se lupte cu soarta si cu viata asta pacatoasa…….
A urmat clipa lui de slabiciune, cand i-a promis ca o ajuta el sa-si resolve necazul, numai ca…..astazi nu se poate…..sa mai treaca peste cateva zile……ca sa se linisteasca putin….apele…
Apoi…….ce a urmat a fost ca o pata de lumina in existenta terna si anosta de gara. Gara prin care calatorii trec grabiti sau somnorosi. Au fugit cateva zile la Olanesti, abandonandu-l pe Dinu al ei in bratele singurei prietene Leni, alaturi de baiatul acesteia Dan. Chiar daca era mai mare cu doi ani ei se intelegeau, aveau jocurile lor, povestile lor, prietenii si prietenele din gasca…..ei se simteau bine impreuna…..ca copii……iar Leni, Doamne……o adevarata prietena…..stiuse sa fie discreta, n-o intrebase mare lucru……oricum i-a povestit ea insasi totul…..Da, o adevarata prietena…… poate singura…..Se convinsese de acest lucru si in iarna cand plecase cu Gelu la Mangalia. Ce nebunie si atunci……ei doi…….singuri in fata marii dezlantuite…..nebuna ca si dragostea lor…..
#252633 (raspuns la: #252632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tiganii,aurul si diamantele.... - de SAMI_DIAMANTUL@YAHOO.COM la: 06/12/2007 10:57:56
(la: Sunt ţiganii vinovaţi pentru imaginea României în Occident?)
Uneori as vrea sa consider ca toti ce-i care critica pe romani si pe tigani,sant lipsiti de inteligenta si de caracter.Pentru ca si dn-voastra faceti parte din Romania.Dar dv,v-ati spalat dimineata la fund?Santeti sigura ca n-a ramas macar o scama de caca?Uite ,as vrea sa va spun ceva!Eu Samuraiul,sant tigan.Un tigan negru,cu nasul mare si ochii cat cepele.Va jur sa moara mama,ca in fiecare dimineata ma spal cu sapun pe maini si pe fata,apoi cu periuta de dinti,imi spal singura màsea de minte care mi-a mai ramas.Costum,cravata,butoni de aur cu diamante,pantofi marca Geox.Imediat ce am terminat de strans nodul la cravata,utilizez Fahrenheit de Dior parfumul meu preferat.Contact permanent la
Place Vendome cu personalitati din intreaga lume,marea cantareata si actrita de cinema Arielle Dombasle,contesa de Seguré,sotia fostului presedinte al Frantei Miterand.Mmme de Montmorency este una din prietenele mele de familie!stie ca sant roman si tigan .Uneori trec cu masina de la Paris spre Corbeil-Essonnes,stiti pe national 6 este foarte cunoscut aici pentru padurea care se prelungeste pana la Versailles .Pe marginea padurii pe langa unele parcari sant gramezi de romance!deci romance adevarate,pentru ca nu sant bronzate ca noi tiganii si se fugaresc pentru cativa banuti.Astea ce parfum folosesc s-au ce parfum?Daca au 30-40 de clienti pe zi,unde se spala?Si de ce nu se spala?Ce-i pe care ia-ti vazut prin aeroport sant convins ca si eu i-as detesta,niste ciori care zboara cu avionul,niste cocarlosi fara casa si sala de baie!!!Dar va rog nu generalizati ca "padure fara uscaturi" nu exista, oriunde ati calatorii dv.pe acesta planeta.Sa aveti cerul senin,sa nu va trebuiasca flamuri,nici sicrie bogate,ci sa impletiti un pat din tinere ramuri: spune marele Eminovici!
#263293 (raspuns la: #262967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima zi cu rucsacul in spate - de zaraza sc la: 19/09/2014 12:00:14
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-cu-rucsacul-spate

"In mijlocul noptii s-a pornit un uragan de toata frumusetea care a inceput sa fluture corturile din jur. Si cum din cauza zgomotului somnul a fost alungat singura solutie a fost sa recurg la doapele de urechi pe care le am din Iran. Cu ele in urechi singura sansa sa ma trezesc e daca ma plesneste laterala cortului in fata, si atunci ar fi grav.

Asa ca dorm neintors pana la 7 dimineata, iar cand scot capul din cort tabara de corturi arata ca dupa razboi. Mai bine zis ce a ramas din ea, caci 3 corturi au plecat sa colinde intinderile Tien Shan-ului iar alte 3 stau culcate prin imprejurimi. In departare una din rusoaice cara unul din corturile ce nu a avut un prea puternic dor de duca.

Dimineata vine si momentul in care trebuie sa vad daca intra totul in rucsac. E singurul rucsac pe care il am dupa mine si la 60 de litri nu e extraordinar de mare atunci cand trebuie sa cari dupa tine toate lucrurile trebuincioase pentru o saptamana.

Pana la urma odata ce pun intr-o punga pe exterior cortul, salteluta si sacul de dormit reusesc sa inghesui totul, dar nu pot sa zic ca sunt prea mandru de cum arata rucsacul. Noroc ca plasa nu e de rafie totusi caci altfel ar strica orice poza.

Vorbesc cu una din rusoaice si las bicicleta si bagajul de bicicleta pe mana ei, si nu por decat sa am incredere ca le voi gasi peste o luna de zile in Karkara. Oricum nu am de ales asa ca nu are sens sa-mi fac griji pentru ele.

Si lasand bicicleta in spate pasii ma poarta catre imensa vale formata de Inilcheck. Am mers deja pe ea 40 de kilometri si o sa urmeze probabil inca 60 pe jos. Imagineazati cum ar fi daca tot drumul de la Bucuresti la Sinaia ar fi tot doar o vale glaciara strajuita de varfuri de 4000, 5000 si 6000 de metri.

Merg in paralel cu cei doi cehi intalniti cu o seara inainte. Ne intalnim practic la fiecare trecere de rau cand trebuie sa trecem prin procesul de descaltare, congelat picioare, incaltare. Si sunt ceva rauri de trecut asa ca e timp sa exersam le indelete.

In rest e complet pustii si doar animalele salbatice se mai sperie de trecerea noastra. Printre exemplarele zilei se numara cativa iepuri si un fel de rate care stau mai mult le jos si care zboara cu batai foarte rapide din aripi atunci cand se sperie.

In rest timpul se scurge intre scartaitul ritmic al rucsacului de 30 de kile si admiratul locurilor. Cel mai spectaculos varf de pana acum e de departe Nansen, la poalele caruia e si tabara de corturi. Sau mai bine zis unde era tabara de corturi, caci uraganul a facut ravagii si pe aici si unul e inecat in rau si 4 au plecat si ele la plimbare. Si brusc ma simt parca un pic mandru de cortul meu de Quechua, care fiind mult mai jos a rezistat mai bine in noaptea precedenta. Singura lui problema e ca trebuie sa gasesti un loc solid in care sa-l ancorezi.

Una peste alta desi nu a fost mult de urcat si de coborat la sfarsitul zilei ma simt destul de obosit, si tot ce pot sa sper e ca pe masura ce voi manca mancare rucsacul va deveni din ce in ce mai usor."

Cehi in luna de miere
Image and video hosting by TinyPic
Am ajuns! - de papadie67 la: 25/10/2003 03:13:41
(la: Fapt divers, un yacht scufundat.)
Inot de doua luni, dar a meritat: Daniel, nu-ti mai face griji, am ajuns la mal! In tot timpul asta nu m-a tinut in viata decat invidia pt turistii care trec mereu, nepasatori si-n siguranta pe langa yachtul meu, aceasta ucigasa inventie.

Am ajuns deci la mal. Si la yacht.
Dar intre timp, s-au instalat in el altii.
Dac-ar sti ei...

ps: eram curios sa vad care a fost prima "intrare" din site si m-a mancat claviatura... Imi cer scuze fata de cei imuni la "umorul negru" si/sau de calitate indoielnica. Vazui mai devreme un Monty Python si probabil de-acolo mi s-a tras...
Franta/Germania - de Catalina Bader la: 03/11/2003 12:50:44
(la: Viata in Germania)
Cat de bine te inteleg!

Cred ca mi-ar place si mie in Franta.

Mi-ar place in orice loc in care as putea sa gasesc OAMENI.

Norocul meu este ca aici, unde am ajuns, ma simt chiar bine.
Poate o sa treci sa ma vizitezi ca sa te fac sa intelegi ca si in Germania doresti sa te intorci, nu doar pentru minunata SARBATOARE A BERII.

Peste tot pe unde am fost am intalnit si ROMANI fericiti.

Si nu e prea usor sa fii fericit cand bantui prin tari straine. Departe de casa, de familie, de prieteni...

Sa fie oare intamplare?
Nu cred.
#2998 (raspuns la: #2936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TE INTELEG SI TE ROG SA MA INTELEGI - de andrei banica la: 05/02/2004 08:30:28
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Din pacate ai dreptate. Nu sunt un om umblat prin tari straine.Stiu despre acele rosii dar nu la asta ma refeream.
Poate ca sunt un pic prea mult pentru tara asta si mai cred ca lucrurile se vor inbunatatii pana la urma.
Daca am pleaca toti cei care mai suntem OAMENI ce s-ar alege?
Desi nu am bani nici sa trec strada ma mandresc cu ce cunosc si ma bucur uite pentru faptul ca am gasit intamplator acest site, pentru ca in viata si casa mea nu sunt oameni prea culti sa sti.
Sunt, pot spune, oameni care au muncit toata viata sa stranga nu sa cunoasca.
Am vrut sa-mi spun punctul de vedere nu sa-l impun.
Daca tie-ti plac acele rosii, asta nu inseamna ca-mi plac si mie.
Punctul meu de vedere nu este din pacate si al tau.
Crezi ca daca te-ai duce la taranul care face telemea si i-ai spune ca ce face el nu este romanesc te-ar baga in seama?
Eu sunt ferm convins ca o mancare este la fel ca un cuvant imprumutat din turca, franceza sau mai stiu eu din ce limba. Il folosesti si este folosit de mai multi ba chiar apare in dictionar? Atunci este si putin romanesc.
Ma crezi ca daca as castiga acea suma de bani as vizita cu draga inima toate tarile si le-as manca mancarurile dar tot mancarea de acasa as considera ca este mai gustoasa si tot aici m-as intoarce?
Sper ca nu sunt singurul :)
Eu sa sti ca iti respect punctul de vedere si ma bucur ca "m-ai comentat"
si mai sper sa-mi dai ocazia sa te "comentez" si eu.
(Intre noi fie vorba, CINE N-AR VREA SA AIBE NOROCUL TAU SI SA STEA O LUNA MACAR UNDE ESTI TU ACUM?)

#8931 (raspuns la: #8750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cea mai mare comunitate de romani, Oare in Cleveland - de (anonim) la: 24/02/2004 09:21:42
(la: Romani in Ohio, SUA)
Nu stiu daca matale cunosti orasul Cleveland. In primul rind comunitatile de Romani din Detroit, Chicago sau New York, sint cu mult mai mari decit cel din Cleveland.
Sa trecem la oras.
Este un oras foarte frumos, cu nimica nu este mai urit decit alte orase Americane. Are o asezare fantastica pe malul lacului Erie, cu 10 de mile de Metro Parcuri, cu Suburbi care pot fi invidiate nu numai de orasele din America dar si de orasele din Europa, sa mentionez citeva suburbi cunoscute in toata lumea: Shaker Heights, Cleveland Heights, Brathenal, Pepper Pike, Rocky-River etc. Aceste suburbi se eau la intrecere cu oricare cartier de Ambasde din lume.
Arhitectura centrului este foarte contemporan si la nivel ridicat estetic, printre Arhitecti care s-au lasat amprentele in oras merita de amintit: Marcel Breuer, Frank Ghery, Vasarely, Pei etc.
Sa trecem la viata culturala.
Orasul , are o viata culturala foarte veche cu traditi bine inradacinate in Oras, multe orase din lume ar vrea sa aibe ce are Clevelandul, si anume:
Opera, Ballet, Orchestra Symphonica,multe orchestre de camera, peste 30 de jazz cluburi, multe teatre de drama, doua Universitati de renume mondial ca: John Carrol, Case Western U., Ohio si Cleveland State University, Kent University, Baldwin Wallace University si sa nu uitam Oberlin University.
Are nenumarate Muzee de renume Mondial ca: Cleveland Art Museum, Cleveland Natural Science museum, Western Reserve Museum, Cleveland Automobil Museum etc. Are doua Gradini Botanice ( Cleveland Botanical Garden si Rockeffeler Gardens), si este singurul oras din lume unde fiecare etnicitate din oras are gradina ei, inclus si Romanii, intrun Parc imense de 5 km lungime. Orasul mai are si Cleveland Clinic si University Hospital, unicati in lume.
Ca sa nu mai vorbim de viata sportiva din oras, Cleveland Browns, CAVS, si Cleveland Indians.Nu departe de Cleveland este unul din cele mai mari Arboretumuri din Lume, The Holden Arboretum.
Toate astea ce am amintit mai sus nu da semn ca orasul este sarac sau mizerabil. Ca este mizerie, da este ca in or ce Metropola, dar asta nu se generalizeaza la intregul oras si nici cartierul de mizerie in care ai trait probabil. Crezi ca in Paris sau Londra sau Bucuresti, nu sint cartiere de mizerie, numai de Lux, nu cred.

Steven

"TO LIVE ITS ONLY HUMAN, TO KNOW HOW TO LIVE ITS ART"
"REMEMBER, LIFE IS EPHEMERAL"
#10454 (raspuns la: #10319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
Cantec Soptit - de OmuletulGoma la: 10/08/2004 19:47:07
(la: Preferati muzica)
Fata draga,
Nu numai ca m-ai starnit, dar am si ascultat-o de vreo 5 ori, asa, ca sa-mi ajunga. Vezi tu, am strans o colectioara frumusica de folk vechi si le ascult din cand in cand. Nu pe toate, unele le pastrez pentru acuratete istorica (porcariile nationaliste si comuniste si pupincuriste). Altele le ascult cu placere din nou si din nou.
Si uite ca avenit vremea razbunarii: ;-))))))

Mircea Bodolan:

Matraguna este acea planta considerata de cea mai mare parte dintre specialisti ca fiind medicinala,
Niciodata cultivata in scopul de a ne oferi noua lapte, branza, carne, benzina, oua

Zarile cu zorile,
Cerul cu-n-norarile,
Pasarea cu-aripele,
Vremile ca clipele...

Aha, da da.....

Cantec pentru secolul douazeci:

Lumea cu razboaiele,
Bombe cu puhoaiele,
Cultivand rachetele,
Se distrug planetele.....

Aha, da da.....

Luna August, anul 1968:

Cehii cu schimbarile,
Rusii cu mustrarile
Unii calca statele,
Altii platim shtatele....

Aha, da da.....

Cantec trist despre o si mai trista realitate contemporana:

Schema cu maririle,
Viata cu amagirile,
Banii cu sperantele,
Plata cu chitantele....

Aha, da da.....

Cantec foarte trist, cu bataie spre tragic, despre o vesela viata de familie:

Mireasa cu mirele,
Noaptea cu nuntirile,
Patul cu surprizele,
Gara cu valizele...

Socri cu-mpacarile,
Mirii cu mirarile,
Vecinii cu soaptele,
Rudele cu coatele...

Aha, da da.....

Un fel de rezolvare:

Tiganci cu descantece,
Babele cu farmece,
Mosul cu granulele,
Fata cu pilulele....

Aha, da da.....

Fals tratat de filozofie:

Popii cu confuzia,
Dar......cu concluzia,
Unii rad cu hohote,
Altii plang cu bocete....

Aha, da da.....

Pseudo-sfarsit:

Boala cu durerile,
Moartea cu uitarile,
Groapa cu-ngroparile,
Viermii cu testarile....

Aha, da da.....

Si sfarsit, pe ton sobru, a-politic:

Pisica si soarecii,
Ca-ntre ei, tovarasii,
Toate-s asa cum le-am zis,
Nu intrebati dece-s asa de negru de suparare....


Ah, da, suntem de-un leat...poza aia are 10 ani...asa AS VREA sa mai arat ;-)
#19510 (raspuns la: #19439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Eu m-am batut pe bune cu unul - de mya la: 16/12/2004 18:44:03
(la: Solidaritatea intre derbedei)
Eu m-am batut pe bune cu unul d-asta (si eram in fusta!), in plin centrul Bucurestiului. Norocul meu a fost ca tipul a fost las si a fugit (era foarte mirat). Puteam sa o iau pe coaja urat. Altfel lumea trecea impasibila pe langa si se hlizeau manzeste. Opinia publica ... cica.

E mai nasol cand sunt in gasca, tata a patit asa ceva intr-o noapte cand venea dintr-o deplasare. Era pustiu pe strazi. L-au atacat doi cu cutite (asa...ca tot se plictiseau...stiti). Greseala lor a fost ca l-au atacat pe tata. A fost sportiv de performanta si a facut judo. L-a spart la icre pe unul iar al doilea a dat-o cotita, a fugit ca potarnichea. Da' tot e aiurea sa ai de-a face cu ei. Mai bine te faci ca ploua si faci pasi, ii lasi in durerea lor. Stiu cazuri nasoale care s-au soldat cu deces si derbedeii au ramas neprinsi pana in ziua de azi.
#31787 (raspuns la: #4484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
NU - de fefe la: 10/02/2005 20:43:21
(la: V-ar placea sa cititi gandurile celor din jur? De ce?)
Si va spun de ce zic "NU". Pentru ca in primul rind este o invadare a privatiunii (am zis bine), pentru ca asta inseamna ca si altii pot sa citeasca ce gindesc eu, si nu tot ce gindesc este adevarat sau o reflectie a persoanei mele. Poate cineva trece pe linga mine cind sint nervoasa si-mi trec prin cap o multime de ginduri aiurea, ce v-a credea el despre mine atunci. Sau poate cind stau la masa cu cineva care incerc sa-l inteleg si sa-l accept ma gindesc care ar fi cea mai buna solutie pentru mine sa trec cu vederea ca la prima aparenta omul este un dobitoc, oare cum s-ar simtii el atunci cind imi citeste acest gind. Omul gindeste vrute si nevrute, si asa precum pasarile trec pe deasupra casei noastre asa si gindurile. Noroc ca in fond si-n definitiv reusim sa ne controlam comportarea (unii mai mult altii mai putin) si asta conteaza cel mai mult. Nu ce gindim. Ci ce facem, cum ne comportam, ce zicem. Binenteles, daca lasi pasarile sa-si faca cuib pe casa ta o sa suferi consecintele -- asa si cu gindurile-- la urma urmei te vor afecta intr-un fel sau altul. Deci eu zic ferm si nu-mi schimb pozitia, chestia asta cu citirea gindurilor este o timpenie, nu doresc sa citesc si nici sa mi se citeasca. Punct!
Exista niste "stimabili domni - de camyb1981 la: 22/02/2005 13:08:33
(la: Incepem lista neagra)
Exista niste "stimabili domni" in primaria capitalei care considera ca pot trece cu vederea anumite nereguli daca li se face o masa de protocol, li se da o camera la hotel in care sa-si duca domnisoara (neidentica fiind cu iubita sau sotia); asa se dau autorizatiile de construire, asa de dau acorduri de sanepid etc. De unde stiu?uneori a trebuit sa duc vinul in camera sa-i pregatesc atmosfera de cina romantica, deh, era o domnisoara scumpa:) ; iar ospatarul nu trebuia sa stie...
Mai sint si altele, multe, medici, gardieni, profesori...



"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."
Va trimit la toti o cafa Moka... - de Jimmy_Cecilia la: 09/03/2005 06:20:01
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
m-am sculat de dimineata si in timp ce-mi sirotez cafelutele, asta cam timp de o ora, am intrat in net, dar mi-s singurica....
nu-i bai, scriu, ca nu stiu daca deseara o sa am timp sa intru
cinez acasa la Saleh, ca se intoarce dupa o saptamana de lipsa, iar pe sotia si fetele lui nu le-am vazut de alaltaieri

dimineata lucrez la project intr-un birou la guvernorat, pe care mi l-au pus la dispozitie pt cateva zile, apoi trebuie sa trec la banca,
apoi ma duc la scalda
apoi vine Saleh si ma ia, ma duc la ei la cina, dar s-ar putea sa mergem sa facem si cumparaturi inainte, daca mergem in Crater, atunci o sa fac poze deseara
#38685 (raspuns la: #38684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...