comentarii

Pianiul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Lectie de pian - de Cassandra la: 09/08/2005 14:41:17
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Apropo de pian, mi-am amintit o distractiva istorie a unui baietel care mai tirziu a devenit scriitor si care si-a povestit amintirile intr-o carticica. Numele sau este Patrick Suskind, poate ati auzit de el... a scris Parfumul sau istoria unui asasin. Si cum aici e vorba de peripetiile din copilarie chiar daca nu sint ale mele, m-am gindit sa va redau povestea lui Patrick si a lectiei sale de pian.

Patrick era obligat sa ia lectii de pian in casa unei profesoare – domnisoara Marie Louise Funkel, aceeasi profesoara cu care studiasera parintii si fratii lui Patrick si toti locuitorii oraselului sau capabili sa apese o clapa de pian. Ea insista mult asupra termenului “domnisoara” inainte de Funkel, pentru ca nu cumva barbatii sa fi crezut ca era casatorita. Patrick o descrie asa:
“Era foarte in virsta, aplecata de spate si zbircita cu parul complet alb, mustacioara neagra si pieptul plat. Stiu ca avea pieptul plat pentru ca intr-o zi cind ajunsesem din greseala mai devreme la ora de pian, ea inca isi facea siesta si am vazut-o in camasa de noapte”

Domnisoara F era o profesoara foarte severa si exigenta. Daca elevii nu studiau partiturile sau cintau lamentabil, ea isi misca capul amenintator, se congestiona la fata, se agita si tipa furioasa si ii impungea cu cotul in coaste. Patrick isi aminteste de una din lectiile care l-au traumatizat cel mai tare in copilaria sa...

Intr-o zi ajunge tirziu la lectia de pian dupa multe aventuri si o gaseste pe dra F deja infuriata de intirziere. Din momentul in care intra pe usa totul a fost o succesiune de evenimente nefavorabile pentru micul P. In plus, nu studiase nimic in cursul saptaminii iar dra F ii dadea lectii foarte grele – fuga si canon, mina dreapta si stinga fiecare cintind independent, cu ritmuri absurde si pauze ciudate si care cum spune el mai si “sunau oribil”. Compozitorul pe care P il ura asa de tare si pe care il trimitea frecvent la naiba se numea Hassler. Asa ca lectia de pian incepe cu Hassler, iar P dupa evenimentele zilei, cinta lamentabil. Dar el era constient de asta si deodata fortele il parasesc si izbucneste intr-un plins neconsolat ceea ce atzitza furia drei F. care zbiara:
“Ei asteapta tu ca te invat eu pe tine!” si ii insfaca mina copilului si cu ambele miini ale ei ii aseza cu forta fiecare deget pe clape: “Asta aici, asta aici, si asta aici, degetul mare acolo...”
Si acelasi lucru cu cealalta mina, pret de vreo jumatate de ora, ea apasindu-i intr-una degetele si tipind indracita. Dupa care dra se mai linisteste si ii spune:
“Hai, acum zece minute de Diabelli, sa vedem daca inveti odata notele! Si vai de tine daca gresesti”
Patrick accepta bucuros pentru ca Diabelli ii era ca un prieten spre deosebire de temutul Hassler, era usor de cintat chiar sora lui spunea ca oricine putea sa cinte Diabelli chiar daca nu avea cunostinte de pian. Si lectia continua cu bine, muzica suna din ce in ce mai placut iar Patrick isi recapata increderea in el multumind in sinea lui lui Dzeu ca-l crease pe Diabelli. Dar de atita bucurie, uitase ca la inceputul sonatei trebuia sa marcheze o anumita nota – un FA SUSTINUT. Iar el in loc de fa sustinut emitea un simplu fa, ceea ce a infuriat nespus pe dra F:
“Tu nu ai ochi in cap? FA SUSTINUT! Il vezi? Un-doi-trei-patru” tipind si iar tipind.
Dar micul Patrick greseste inca odata ceea ce face sa se dezlantuie complet bestia din dra F:
“Nu stii ce-i un fa sustinut, necioplitule? Asta e un fa sustinut, asta e ...dang, dang” si tot apasa clapele cu degetele ca niste ciocane tabacite de vremuri. Dar se intrerupe pentru ca ii vine chef sa stranute...si Patrick isi aminteste :

‘Eu ramasesem mut privind fa-ul sustinut si ma facusem alb ca varul. Pe marginea clapei se lipise un muc proaspat, stralucitor, verde-galben, de un deget de lung si gros ca un creion, rasucit ca un vierme, care trecuse cu stranutul drei F de la nasul sau la mustata, si apoi stergindu-si ea mustata cu degetul, la fa-ul sustinut.
Inca odata, de la inceput!
Si incepem iar...Urmatoarele 30 de secunde au fost cele mai crunte din viata mea. Simteam cum fatza mi se golea de singe si ca ceafa imi transpira de teama. Urechile imi ardeau, apoi mi se congelau si in final ramineam surd ca si cum le aveam astupate asa incit abia auzeam suava melodie de Diabelli pe care o cintam mecanic fara sa privesc partitura. Eu doar priveam cu ochii cascati clapa neagra subtire pe care se lipise mucul drei Maria Luisa Funkel…era imposibil de apasat clapa fara sa bagi degetul in muc…mai ramineau cinci compasuri, patru, trei…dar daca nu o apasam si apasam un fa in loc de un fa sustinut, atunci…oh, Doamne ! fa o minune ! Sa ma inghita pamintul, distruge pianul, fa ca timpul sa mearga inapoi ca eu sa nu trebuiasca sa ating fa-ul sustinut…doi, unu…si bunul Dumnezeu tacea si nu facea nimic…
Acum fa sustinut – zbiara dra F linga mine, iar eu stiind bine ce faceam, si dispretuind moartea, am cintat un ...FA.
Abia am avut timp sa imi retrag degetele de pe clape pentru ca imediat capacul pianului a cazut in mod violent in timp ce dra F se ridica impinsa parce de un arc.
Faci din adins! Copil spurcat! Mucosule, porc neobrazat! Dar pe mine nu ma pacalesti, cu mine nu-ti merge! O sa o sun pe maica-ta, pe taica-tu si o sa fac in asa fel incit sa-ti traga o bataie ca sa nu te mai asezi o saptamina! Pedepsit trei saptamini!
Dar brusc ramase fara voce, si atunci a apucat un mar din cosul cu fructe si l-a izbit in perete cu ura.
Ia-ti lucrurile si pleaca!’
Si bineinteles Patrick a fugit cit de repede a putut, iar lectia i-a servit ca sa inteleaga ca lumea era nedreapta...

Peripetiile lui Patrick continua dar ma opresc aici si cer scuze daca povestea vi s-a parut prea lunga :)
eu n-am facut lectii de pian. - de Intruder la: 15/08/2005 15:30:57
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
eu n-am facut lectii de pian...stiu doar ca pianul are clape albe si negre...atat!...si ca e un instrument muzical...si ca are coada...si ca cel fara coada se numeste ''pianina''...(totusi, ceva-ceva stiu!!!...)
dar ai mei m-au dat la inot...mama ma visa cu ochii deschisi pe podiumul olimpic, pe mine cu medalia de aur pe piept si sala stand in picioare ascultand imnul Romaniei...eh, ''alt drum mi-a fost dat si alta oaza''...;)
dar m-am luat cu vorba...vreau sa spun ca odata am pus carbid la vestiar...cand s-a auzit bubuitura, antrenorul s-a aruncat in apa (era imbracat), femeia de serviciu s-a aruncat cu burta la pamant si si-a pus mainile la urechi iar un paznic (sau portar...nu stiu sigur ce hram avea) a racnit: ''fooooooc!!!...explozieeee, iesiti afaraaaaa!!!''
he-hehe...nici pana-n ziua de azi nu s-a stiut cine a fost capul rautatilor...;)))

(si) de aia nu-mi dau eu numele real pe cafenea!!!...;)
#65357 (raspuns la: #65341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ciudat!...canti cumva la pian - de ana si maria la: 24/11/2005 20:31:49
(la: tristă ca zăpada)
ciudat!...canti cumva la pian?daca da, si eu ....foarte melancolic...si de ce atata tristete?...oricum,interesant!
melodii cu pian... - de ana si maria la: 13/01/2006 21:44:04
(la: Ce melodie iubiti acum?)
i-am descoperit mai nou pe Keane si is buni..imi plac...melodia preferata e "This is the last time"...si imi place "Speed of sound" de la Coldplay...tot am incercat sa o pun la pian ca imi place cum suna pianul...de fapt imi plac toate melodiile in care se aude sunetul de pian...:)
Si stau... - de ofemeie la: 13/10/2003 12:38:58
(la: Sa simti ca simti! (pledoarie pentru muzica))
Si stau sa plec din unghiul meu de a simti nimic.Si stau sa zbor din tacerea mea de a nu ma intrerupe ceva.Si stau sa visez necrezand puterea.Si stau sa cant nesimtindu-mi glasul.Si stau ca stau ,atingand incet pianul.Si stau...pt ca ar fi pacat sa plec!Alexandra
Atuncea stai.. - de papadie67 la: 14/10/2003 03:07:41
(la: Sa simti ca simti! (pledoarie pentru muzica))
si minuneaza-te cand vei primi, desi n-ai dat, ci sa ai teama, de-ai primit far' de-a fi dat, caci ce vei da atunci - fiindc-ai stat - este cu mult mai mult decat o viata si un pian. Ce-au stat.
#1230 (raspuns la: #1217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga papadie67 - de ofemeie la: 14/10/2003 05:10:56
(la: Sa simti ca simti! (pledoarie pentru muzica))
Invata sa canti la pian si nu numai ca ai sa stai,ai sa visezi si ai sa primesti,dar e posibil ca vei si simti.Alexandra
#1248 (raspuns la: #1230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu stiu daca este acelasi fil - de lmm la: 23/10/2003 08:51:34
(la: "La pianiste")
Nu stiu daca este acelasi film dar acum citiva ani am vazut Pianul care mi s-a parut un film foarte ciudat, l-am urmarit pima la sfirstit de curiozitate cum se termina dar a doua oara nu l-as vedea .
La Pianiste - de animis la: 26/10/2003 01:25:08
(la: "La pianiste")
Filmul a luat Marele premiu la Cannes, in 2001. De asemenea, Isabelle Huppert, actrita care o interpreteaza pe profesoara de pian, a fost rasplatita cu premiul 1 pentru rolul instructoarei sadomasochiste.
Regizorul filmului este Michael Haneke, care a adaptat un roman apartinand lui Elfriede Jelinek. Scriitoarea austriaca nu a ascuns niciodata ca romanul sau este autobiografic.
Un film socant, un film controversat, un film curajos, un film psihologic de o factura cu totul aparte ...

devenire - de Dinu Lazar la: 17/11/2003 15:52:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
As incepe cu o butada aici.

Daca persoana e din Ro, oricine aici e fotograf de la nastere; ne pricepem de minune la mai multe lucruri care incep cu f, de la femei la fotbal si (deci...) filosofie, si pina la film si fotografie.

Bun, lasind gluma la o parte, privind cu o luciditate trista, cred ca momentul constientizarii, momentul de baza, e mult mai timpuriu la noi, decit in parti ale lumii unde exista o oarecare cultura plastica sau fotografica cu care trebuie sa te compari si in care trebuie sa e inscrii; sunt si locuri unde cultura e maxima si iti trebuie zeci de ani ca sa devii fotograf... asta in principiu.

Ar mai fi o idee de precizat aici... cine poate, face ceva; cine nu poate face, conduce; cine nu poate nici sa conduca, devine profesor.

Daca ne uitam cine sunt profesori de fotografie la numeroasele facultati, institute si locashuri de invatzamint mai mult sau mai putin superior unde se preda fotografia - ma rog, nu la ei ca persoana, ci la opera lor- daca ne uitam la cartile, albumele si articolele scrise de profesorii de fotografie, sau macar la siturile lor de imagine, ( eu nu am dat de astfel de lucruri, desigur... daca stie cineva sa-mi spuna si mie...) - ei bine, intelegem ca totusi, fotograful aici nu prea devine fotograf adevarat, pentru ca numai o diploma nu iti da si arta sau meseria necesara, care trebuie invatate de la cineva o data si o data. La Conservator sunt profesori de pian care sa nu fi cintat la Ateneu? Nu prea as crede.

Ar fi multe de zis aici. Daca facem o simpla comparatie a revistelor romanesti ilustrate lunare si a suratelor lor din editiile internationale - cum arata imaginea, iluminarea, cadrul, atmosfera, starea - ei bine, cu mici exceptii, numarabile pe degetele de la o mina, iar s-ar putea sa vedem ca fotograful devine de fapt fotograf cu timpul, si anume cu ala care va veni... desi de obicei el stie si crede ca e si acum asa ceva.

Discutia poate continua la nesfirsit... personal cred ca devii fotograf ( si poate e valabil intru orice devenire) atunci cind faci fotografie pentru a te bucura pe tine insuti si pentru a cauta intr-un fel specific o cale de a te exprima sau de a iti exprima o parte a ta altfel de nebanuit si imposibil de vazut in alt mod, si cind nu iti (mai) pasa de ce spun sau cred ceilalti... atunci cind mergi pe drumul tau si faci imagine numai asa cum crezi si cum simti... atunci deci cred ca fotograful poate incepe sa stie ca devine fotograf.
#4546 (raspuns la: #4529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pian am voie sa umblu "sub br - de SB_one la: 24/12/2003 10:53:27
(la: Sarbatori fericite!)
Pina am voie sa umblu "sub brad" va urez si eu/ noi
Sarbatori Fericite si La Multi Ani!

Sanatate si fie ca Luneta sa poata dariu fiecaruia cite-o bucatzica de fericire.

Pusa & Sandu Barbu

PS ...si nu uitatzi, "clic" pe sb_one

Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7228 (raspuns la: #7203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai,sa fie! - de ALINA DUMITRESCU la: 17/02/2004 15:30:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
E drept ce spuneti dar ca si ce scriu eu acum, impregnat de perspectiva personala.
Uite o poveste scurta su cu t^lc, sper eu.
Sant in Canada din 1989,mi-am urmat fostul sot.
Cand am primit pasaportul la serv pas. Ploiesti am inceput sa pl^ng...nu voiam sa tradez si sa plec(scrie in Biblie"locuieste in tara si fa binele"
La un an si jumatae de "aici",am vizitat parintii, a fost bine, dar nu mai era la mine.
In Canada am cunoscut saracia,mai bine zis indigenta ca sistemul social vegheaza la acoperis, sanatate si hrana.Am cunoscut si benevolatul si intr-ajutorarea...bon!Peste câtiava ani m-am recasatorit cu un fost lup de mare, care a locuit Managalia-Constanta si care nu s-a simtit acasa niciodata in Romania.
Acum, eu vin dint-un orasel sub muntos moldovenesc,poezia e in aer, cimitirul evreiesc in spatele casei, iarna miroase a mere si gutui,pian, franceza...parintii intreprinzatori si generosi...el, sotul, oras de litoral,familie saraca scoala militara, umilinte si privatiuni...
de multe ori ne-am ciondanit, perspectivele noastre fiind diametral opuse in ceea ce priveste România.
Oare nu cumva circumstantele personale nuanteaza serios perceptia de tara,perceptia de sine in lume...cine scria deja ca "venim din copilaria noastra cum am veni ditr-o tara"
Acolo era tara unde curge lapte si miere(aveam si albine)aici e tara unde am putut dezvolta oarescare demnitate necumparata si creste copiii cu o constiinta sociala vie. Si vreau sa creasca aici intr-o democratie destul de prezenta iar nu ca privilegiati in România.Mai târziu, cand vor fi mari si formati ca persoane,se vor putea intoarce in cautare de radacini sau in cautare identitara.
Fiul cel mare care are 18 ani,se investeste intr-un program de cooperare internationala in Honduras.Cel mic,7 ani,are România ca tara de bunici si de vacanta,bucataria traditionala, limba si povestile noaste.
Mai vedem!Gata acum si inimile sus!
#9857 (raspuns la: #8949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns paun calin - de (anonim) la: 16/03/2004 01:07:46
(la: Congresul cadrelor /studentilor din Franta (trimiteti si CV-ul))
Buna ziua,
ma scuz pt eventualele rateuri din comunicare.
Congresul este gratuit - am obtinut conditia de gratuitate din partea partenerului meu Centreurope.org la schimb cu depunerea CV-ului.
Idea mea a fost aceea de-a face cit mai multi oameni sa profite de acest eveniment.
Eu sint Paun Florin Calin, lucrez la Oficiul National de Cercetari Aerospatiale in Chatillon si acest Congres il fac in timpul liber impreuna cu sotia mea Ingrid Vaileanu.
Nu sintem la prima "abatere" deoarece am organizat pe 14 martie 2002 prima conferinta despre imaginea Romaniei si pe 17 octombrie 2002 primul forum economic franco-roman la Senatul Francez.
Celidea Consultanta ca de altfel si Centreurope.org sint structuri juridice de care ne folosim pentru a putea semna contracte de inchirieri de sali (sala de la UNESCO costind peste 2000 de euro fara sa vorbim de materiale si pian) si a semna asigurari de responsabilitate civila. Coktailul din cite vedeti este sponzorizat de un restaurant cu patron de origine maghiara si ar fi trebuit sa fiti cu mine la telefon pt a vedea raspunsul celor de origine romana din pacate).
N-am veleitati de organizator dar nu mai rabd starea lucrurilor asa ca fac tot ce pot pt a impinge spre cea ce cred eu ca este mai bine. Poate ma insel si atunci fac un Congres unde vreau sa pot da cuvintul la cit mai multi.
As dori ca pe viitor, daca mai exista dubii, lucru care este natural, sa nu ezitati in a ma contacta direct, o sa incerc sa raspund la toti, in limita posibilului si a orarelor mele de la munca.
o zi buna
paun calin
paun@onera.fr 0685432840

#12142 (raspuns la: #12061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cetatean, drept, cultura - de Dinu Lazar la: 16/03/2004 08:41:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Primim de la Institutul Cervantes:

Conferinta va fi sustinuta de juristul spaniol Beltrán Gambier, directorul revistei Intramuros (dedicata biografiei, autobiografiei si memoriilor), profesor de drept administrativ la diferite universitati argentiniene, presedintele Comitetului de Drept Administrativ al Federatiei Interamericane de Avocati. De asemenea, Beltrán Gambier este fondatorul Asociatiei pentru Autobiografie si Protectia Patrimoniului Autobiografic din Spania.
Conferinta va fi urmata de o masa rotunda cu acelasi titlu moderata de arh. Mariana Celac la care vor participa: Nicolae Lascu (arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti) si Elisabeta Stanciulescu, sociolog, profesor la Universitatea din Cluj.

În aceeasi seara, la Laptaria lui Enache (ora 21.00) va avea loc un Concert de jazz

Interpreteaza: Irina Sârbu (voce) si Andrei Tudor (pian), cu participarea speciala a Dlui. Miguel Jorge Nougues (pian), Însarcinat cu afaceri a.i.. al Ambasadei Argentina la Bucuresti.

Pentru informatii suplimentare si dosare de presa, va rugam sa contactati Biroul de Presa al Institutului Cervantes la tel. 230 13 54 sau vizitati pagina noastra web http: //bucarest.cervantes.es.
#12170 (raspuns la: #12164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Jay - de Paianjenul la: 23/05/2004 23:40:54
(la: Flori de rusine.)
"Exista oameni care incearca mereu sa vanda skiuri
schiopilor,ochelari de vedere orbilor, piane ciungilor
de ambele maini, gel de par cheilor, conserve de aer
carieristelor... etc..etc..etc.... Si pe onoarea mea,
reusesc. De ce? Multor tampiti le e rusine sa refuze."


- ...CUM ai putut sa omiti de pe lista.... GOGOSILE?!... (care se vind atit de bine... din aceleasi motive...)...
Dear Brother,

Eu nu l-am apucat pe Madalin,dar stiu cine era acum 30 ani Ion Voicu,tac-su cu Stardivarius-ul lui....sa si-l bage-n cur,imparat??Mai traieste?
Johnny inca traieste???
Stii ca aici in USA era(inca e in viata)un cantaret alb pe nume..Pat Boone,ruda cu Richard Boone actorul si toata familia lor rude cu...David Crockett.

Pat Boone(odata vecin de casa si gard cu Ozzy Osbourne si de fapt amici,are el o interpretare a hitului lui Ozzy,Crazy Train,e de fapt leit-motiv-ul la serialulThe Osbournes.
Deci Pat Boone,a avut succese in cariera la tinereti....cantand...hiturile lui Little Richard!!!!!!!!!!!!!Pt. ca L.R........fiind.....negru...nu era pus la radio....dar renditions of his songs,...interpretate de Elvis si Boone...aveau succes ei fiind...albi!!!!!!!

I LOVE LITTLE RICHARD!!!!!Cred ca l-ai vazut cantind la pian cu piciorul pe el...in acei ani de 50 cand...asa ceva era...iesit din comun,si NU ELVIS a inventat rock'nroll ci L.R.si alt mare barosan....JAMES BROWN!!!!!!De la care a furat totul...Michael Jackson inainte de a deveni....alb,cand era mai respectabil si avea talent...
Acel ...moon walk dance...FURAT de la James Brown....I feel good...

Stii ca l-am vazut in concerte,e colosal,nu canta insa mai mult de 20 minute si cand termina,vine cineva din culise si pune pe el o mantie rosie in timp ce el sta in genunchi si se inchina publicului.
Fantastic !!!!

Mai vorbim,
Love&peace,
Ozzy




























#17416 (raspuns la: #17231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ce studii ati recomanda cuiv - de andrei p la: 13/07/2004 14:11:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ce studii ati recomanda cuiva care doreste sa nu fie un nimeni atunci cand va fi un fotograf batran?"
Poate doar studii si de Public Relations si de International Management. Si conditia sa aveti la terminarea lor o varsta sub 35 de ani.
Cei ce au peste 40 sunt gata pusi in rama sub eticheta "Nimeni".

De fapt, un procent important dintre cei mai renumiti fotografi ai lumii au, mai exact aveau, studii superioare. Dar nu de Fotografie. Nici nu stiu sa existe vre-unul, desi se poate sa ma insel.
Am vazut in vest o inregistrare a unui interviu cu niste mari asi ai fotografiei, facut cred prin 1982.
Iar primii 20 fotografi americani listati aveau cam 34 facultati facute.
De exemplu Ansel Adams avea Conservatorul (clasa pian) si Scoala (Superioara ??) de Ghizi de Parcuri Nationale.
Dar sunt si fotografi de prima marime fara studii.
De exemplu Monte Zucker, care totusi a facut 2 ani de Academie de film.
Intr-adevar, numarul celor cu Nume, fara studii, a crescut procentual.
Numai bine, Andrei
#17753 (raspuns la: #17739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bravo! - de papadie67 la: 24/07/2004 12:58:32
(la: Tramvaiele turbate)
"Tramvaiele în miez de noapte,
Mă sperie cu mersul lor.
Aduc doar călători de baruri,[...]

Cu mutre acre de tablou,
Schiţat cu tuş in alb şi negru,
Palton murdar şi fără bor
O pălărie, veche, mare[...]

Aceleaşi feţe vechi, acrite,
De timp şi de paharul gol.
Şi chiar tramvaiul, casa lor,[...]"

Loved these fragments, man!

Mi-au evocat for some reason un pian obosit la care-un tip cu mustata subtire si tigara stinsa-n coltul gurii canta un jazz trist, cu ochii stinsi atintiti drept inainte...si de Raymond Chandler mi-au amintit.

Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

Nu stiu de ce... - de fefe la: 18/11/2004 02:12:56
(la: Hai să divorţăm)
...dar in timp ce iti citeam poezia, ma gindeam ca asta ar fi buna pusa pe note. Cintata poate de un Nicu Alifantis sau un Mircea Vintila. Si-atunci cind povestesti de un pian si o vioara sa le auzi pe fondul din spate. Totusi ultimile doua versuri ar fi bine sa fie inlocuite cu semne de intrebare si puncte puncte, poate sunetul viorii, poate clapaitul pianului in surdina, poate respiratia adinca al unui suspin... orice...numai cuvinte nu...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...