comentarii

Pictura Nicolae Grigorescu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
De ce este Romania altfel? - de Victorian Silă la: 03/08/2013 05:59:30
(la: presa instigatoare la violenta?)
Eu consider ca Romania se afla acum intr-un moment delicat - nu ar trebui sa intru in amanunte, pt ca toti stim/simtim asta. Sau sa intru?

De 24 de ani nu ne ataca nimeni, nu am avut razboaie civile, am scapat de comunism, am "intrat in Europa. Dar de fapt, de 24 de ani s-a dat startul la furat, ne furam noi pe noi. Ne jefuim tara singuri.
Romania e un fel de tren oprit pentru ca cineva – tot dintr-ai nostri – a furat firele de cupru. Sintem opriti in plin cimp si toti stim ca starea sinelor nu ne va permite sa recuperam intirzierea. Mai rau e ca ne-am obisnuit cu starea asta de fapt. Ne-am obisnuit sa mergem cu personalul, ne-am obisnuit sa avem intirziere, parca chiar ne place. Sintem atit de docili incit rar se mai ridica cite unul sa intrebe cind ajungem.

Ce mai este de spus?
Ca Romania este cel mai putin prosper stat din EU, este pe ultimul loc la siguranta rurtiera, la reciclat deseuri, la inovatie, la depistarea si tratarea cancerului, la venit bugetar, la infrastructura? In schimb, in UE sintem pe primul loc ca numar de emigranti (provenind tot dintr-un stat european).

Ok, acum sa fac o destanuire.
Tot ce am scris mai sus, a fost un exercitiu. M-am pus in pielea d-lui Boia si am incercat sa scriu de rau la adresa propriei mele tari, intr-un fel m-am fortat sa o fac.
Nu cred ca unui intelectual ii sta bine postura asta (de denigrare/negare a proriei tari, propriului trecut). Daca prezentul este asa cum este, de ce m-as lua acum si de trecut?! Era unul din putinele lucruri cu care ne mindream! Noi toti, si domnul Boia, si eu, si voi, am ajuns la un anumit nivel de cultura si cunoastere datorita educatiei primite (pe gratis) in Romania. Cind m-am comparat cu oameni de alta nationalitate, in general (SI IN MEDIE) am fost placut surprins sa constat ca stiu mai multe decit ei. Sotia mea e profesoara universitara, fi-mea e cea mai buna din clasa, majoritatea prietenilor mei sint ingineri extraordinari in diverse domenii. Da, am observat ca in comparatie cu alte natii stam foarte slab la capitolul dezvoltare de afaceri, spirit managerial, asumare de riscuri. As putea (in spiritul domnului Boia) sa intru in detalii si sa ma aventurez dind explicatii. Nu o fac.

Ce spune domnul Boia, in cartea sa (pag 21):
"Nicolae Grigorescu, pictorul "national", e cit se poate de national prin subiecte: taranci, ciobanasi, interminabila serie de care cu boi. (...) Un occidental (...) nu va vedea in aceasta pictura nimic iesit din comun, nimic cu adevarat inovator. Valabil si pentru ceilalti pictori romani de seama: Aman, Andreescu, Luchian, nu se afla printre ei un Cezanne.
Cazul mai delicat este al lui Mihai Eminescu. (corect domnule Boia era: CEL al lui M Eminescu) "poetul national", marele mit romanesc. (...) Eminescu i-a cucerit pe romani prin uluitoarea muzicalitate a poeziilor sale. (SERIOS domnule Boia? NUMAI muzicalitate, ca si cum continutul ar fi trivial ?!) In traducere, aceasta misterioasa calitate se pierde si nu este de mirare ca Eminescu, ca produs de export este aproape inexistent."

Ultimele doua fraze, sint demne de publicat la Catavencu, la rubrica "Din putul gindirii". Pe bune!
Dar nu cumva Shakespeare in japoneza sau germana isi pierde din muzicalitate? Nu in asta consta arta de a lega versuri?
Orice poet, de orice nationalitate isi pierde farmecul in traducere, dar cei care au avut norocul sa scrie in limbi de circulatie sint mari (universali) tocmai pentru ca au fost cititi de un numar coplesitor de mare (raportat la 23 milioane de romani), de englezi, francezi si spanioli around the world.

MA INTREB DE CE domnul Boia nu spune un cuvintel la aceasta sectiune despre BRINCUSI sau despre EUGEN IONESCU, ca sa dau doar doua exemple. Pentru ca nu ar cadea bine cu rationamentul sau.
Sau pentru ca nu-i considera romani? Care ar fi logica, ma intreb, pentru ca au trait la Paris si ASTFEL au ajuns sa fie cunoscuti si apreciati de occidentali?!
Eu cred ca luind numai aceste doua pagini (21-22) am divulgat cit de eronat, cit de partinitor si "one-sided" e rationamentul domnului Boia. Exemple s-ar gasi cam peste tot, in prima jumatate a cartii.
Scuze, oameni buni, n-am reusit sa trec de jumatate, am carti mult, mult mai bune, care asteapta sa fie citite.

OK, AM SCRIS ASA DE MULT INCIT M-AM HOTARIT SA O SI POSTEZ. 2-3 ZILE SINT PLECAT IN VACANTA. DEABIA ASTEPT SA VA CITESC REPLICILE, CIND MA INTORC :)

#646764 (raspuns la: #646736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza la: 03/08/2013 21:02:58 Modificat la: 03/08/2013 21:49:38
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
TREC LA MIEZUL DEZBATERII.
Ce spune domnul Boia, in cartea sa (pag 21):
"Nicolae Grigorescu, pictorul "national", e cit se poate de national prin subiecte: taranci, ciobanasi, interminabila serie de care cu boi. (...) Un occidental (...) nu va vedea in aceasta pictura nimic iesit din comun, nimic cu adevarat inovator. Valabil si pentru ceilalti pictori romani de seama: Aman, Andreescu, Luchian, nu se afla printre ei un Cezanne.



dar ce ti se pare injust in ceea ce spune Boia? e adevarat, Grigorescu a fost primul mare pictor modern roman, insa privit in context european a fost "doar un alt" impresionist si nu de talia celor mari. pictor talentat de altfel, a imprumutat maniera de la impresionistii vremii, dar nu a venit cu ceva nou, nu a fost un vizionar in pictura europeana. (mie mi se pare foarte interesanta calitatea lui de pictor de front, la 1877 si chiar am de gand sa-i revad tablourile de batalie, poate reusesc in septembrie, cand mai merg in Ro. interesanta in sensul unei povesti personale, caci nu-i putin lucru sa fi trait si pictat experienta asta.)


Cazul mai delicat este al lui Mihai Eminescu. (corect domnule Boia era: CEL al lui M Eminescu) "poetul national", marele mit romanesc. (...) Eminescu i-a cucerit pe romani prin uluitoarea muzicalitate a poeziilor sale. (SERIOS domnule Boia? NUMAI muzicalitate, ca si cum continutul ar fi trivial ?!) In traducere, aceasta misterioasa calitate se pierde si nu este de mirare ca Eminescu, ca produs de export este aproape inexistent."

continutul nu e trivial, dar la fel ca la Grigorescu, nu e inovator. Eminescu a fost ultimul romantic, ori, in curentele artistice si literare, interesant e sa fii primul, nu ultimul. Oricum, e de notorietate ca Eminescu s-a inspirat la greu din romantismul german, deci continutul nu e original, ca idee si viziune. de altfel, daca ar fi fost original, probabil ca s-ar fi remarcat mai mult pe plan international cu prozele sale, care sunt traductibile. In rest, a fi poet intr-o cultura mica, e o pozitie ingrata, avand in vedere ca poezia e aproape intraductibila.

si editez ca sa spun ca nu e desigur vina lui Eminescu sau Grigorescu ca n-au fost mai avangardisti. Ei au marele merit de a fi modernizat arta/literatura romana, preluand influentele din afara, captand trendul vremii si adaptandu-l la noi. Prin asta, au facut enorm pentru cultura romana, poate mai mult decat ar fi facut daca ar fi pus bazele unui nou trend (si cum sa faci asta, daca te-ai nascut intr-o cultura marginasa, la care ajung destul de greu innoirile?) DAR, asta nu inseamna ca sunt niste varfuri in cultura europeana.

Poveste de iarna - de Dinu Lazar la: 24/12/2003 05:46:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Povestea porcului

Ce se intimpla; intr-o toamna rubinie si neasteptat de calda un mare nume in publicistica europeana, editor la o mare revista foarte citita in Europa da un mail unui fotograf roman; dom`le, platesc atit, poti sa-mi faci un program sa vad si eu tara sa scriu citeva pagini? Si sa-mi faci si niste poze sa ilustram.
Romanu` raspunde ca da, si se apuca de lucru; editorul venea prin noiembrie, dar era o toamna frumoasa, asa ca aranjaza sa-l duca pe editor la un peste la protzap in delta, apoi prin nordul Moldovei la manastiri; da telefoane, aranjaza cazari si mese, ca la fetze simandicoase.
Vizita editorului dura o saptamina fix; e luat de la Aeroportul Otopeni, dus la Tulcea, suit pe bampor, dat drumu` la taraf si pescarie, plimbat, Dunare frumoasa si vin roshu; apoi e dus la Agapia, chef, maici, picturi de Grigorescu, si tot asa, Arbore, Sucevitza, Moldovitza, poale in briu, urda, mamaliga, slujbe, discutii, tochitura moldoveneasca, sarmale si bulz. Trece saptamina si cu greutate se extrage editorul din frumusetea tarii ca sa se suie in avion.
Mission accompli, cum s-ar spune pentru fotograful care este.
Trec zilele, trec citeva saptamini, si prin decembrie apare in revista cu pricina, aia independenta si europeana, un articol pe citeva pagini, bogat ilustrat, despre tzigani si copii strazii din Bcuresti, prin care oras editorul nici nu trecuse, ilustrat cu pozele fotografului, care ... aaa... nu le facuse de fapt niciodata.
Cam asa se scrie istoria, si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
Si mai am povesti, dar o sa le spun data aviatoare, daca va exista interes...
#7211 (raspuns la: #7196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exemple! sau postati mesaje doar ca sa va aflati in treaba ?!? - de (anonim) la: 27/08/2004 10:54:46
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
Un exemplu mai mult decat sugestiv este biserica din apropierea intersectiei strazilor C-tin Brancusi cu Nicolae Grigorescu. (langa parcul IOR, adica, pardon, Al.I.Cuza pre numele sau nou)
Este construita pe spatiul verde din fata unui bloc, obturand complet lumina locatarilor.
Oricat de bun crestin ar fi un om, sa aiba o biserica la cativa metri in fata ferestrelor, nu e un lucru de dorit.

Sa nu spuneti ca nu erau suficiente biserici in zona, ca nu-i asa! Una este bisericuta de lemn aflata in chiar parcul IOR. Mai este una pe Campia Libertatii, la numai 2 statii de troleibuz distanta sau 10-15 minute de mers pe jos.
#20466 (raspuns la: #14440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de sarabi la: 31/05/2007 08:41:10
(la: bancuri si replici de tot rasul)
Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana. (Constantin Brancusi)
Posteritatea va crede ca am avut un singur ou. (Columb)
Prefer rima imbratisata. (Veronica Micle)
Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust)
Duc o viata regulata; ma culc la sapte, ma scol la sapte. (Alba ca Zapada)
Femeia model trebuie sa fie tanara. (Corneliu Baba)
A fost nunta cu dar, dar nu cine stie ce! (Zamfira)
N-aveti, cumva, un foc? (Nero)
Si totusi, se invarteste! (Galileo Galilei la un chef)
Suntem rude dar foarte indepartate (Fratii Grimm)
Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
De cand cu politica, am tras poezia pe linie moarta. [A.(carul) Paunescu]
Justitia noastra este bolnava. (un doctor in drept)
Am fost corigent la zoologie si literatura. (La Fontaine)
Am oscilat intre Scoala Ardeleana si Scoala Militara. (Petru Maior)
Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritata. (GiuseppeVerdi)
Noi vrem pamant! (un extraterestru)
Nu intrati in marile complexe cu sotia. (Freud)
Am picat la tanc! (Aurel Vlaicu)
Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat.(Pitagora)
Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin.(Cleopatra)
Cartea mea de capatai este "Dupa douazeci de ani". (Silviu Brucan)
Ma duc sa ma caut. (Fiul ratacitor)
Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)
Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)
Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
Toti oamenii de valoare au zburat din Romania . (Henri Coanda)
De fapt, la tara eu n-am vara, ci un var. (George Toparceanu)
Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - R Mazare)
Ca orice om, am fost si eu la stramtoare. (Magellan)
Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han)
Eu stau, tu stai, el sta. (Imnul de stat)
Ostenii mei, astzi avem exercitii de tragere. (Vlad Tepes)
Americanii s-au obisnuit cu insula in coasta. (Fidel Castro)
Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi. (Cristofor Columb)
Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora)
Nu sunt de acord cu femeile care isi spioneaza barbatii. (Mata-Hari)

secondo tempo - de Intruder la: 04/11/2007 11:26:42
(la: cenusa'n cap sau prostie?)
avem indoctrinat ca suntem mici, amarati si ca trebuie sa suferim ?
nu...trebuie sa ne intre in cap ca "dacii au fost cei mai viteji si mai drepti dintre traci". nu conteaza ca Stefan cel Mare a facut compromisuri, la fel si Mihai Viteazul, la fel si regele Mihai!
cine i-a tradat pe Horia, Closca si Crisan? cine l-a tradat pe Mihai Viteazul? dar pe Vladimirescu? ha?!!
la nivel de natie, timp de peste patru decenii, am fost indoctrinati ca romanii au fost cei mai pasnici si mai ospitalieri, ca nimeni pe lume n-a mai varsat atata sange pe campurile de lupta, ca am fost bodyguard-ul Europei si ca d-aia n-avem noi monumente, statui, palate medievale si fantani arteziene! (si alea care au fost, au fost matrasite de Ceausescu)... francezii, italienii, belgienii, americanii, englezii, impreuna cu romanii de-acolo au reactionat dur atunci iar noi, cei ramasi acasa, am aplaudat pan-am facut bataturi in palme si spume la gura! buon, asta a fost, s-a dus!
in '41, armata romana a trecut in flancul armatei germane, luptand in campania de est impotriva URSS. miza?...Basarabia si Bucovina! ma rog, nu chiar miza...mai degraba un bonus!...apoi, s-a trecut cu arme, bagaje si steaguri pe frontrilel din Odessa, Stalingrad, Sevastopol. Romania (plina de zel patriotic) a dat tot ce-a putut, inclusiv petrol si grau, de-a moka. in 43-44, economia tarii era la pamant... in 23 august '44, armata romana, cu acordul regelui Mihai au intors magarul de la vest la est si au reusit lovitura de stat. ee?
fiecare epoca si fiecare cotitura istorica a avut o perioada trendy, sa fie clar!

Va invit sa dezbatem de ce vorbim in soapta ca suntem romani ?
a vorbit careva in soapta?...nu suntem pe Via Claudia din Roma, ci pe un forum romanesc, unde orice user are drept la replica. personal, am refuzat sa moderez doar una bucata comentariu (unde cineva scria cu majuscule "moarte tiganilor")...atat!
a face din tantar armasar, e tot o mentalitate (oarecare, a tuturor si-a nimanui)...:D
da, ma mandresc ca sunt roman, atunci cand nationala de fotbal obtine victorie si ascult imnul, cand aud colinde de Craciun, cand merg pe Transfagarasan, Bucegi, sau Valea Cernei...cand stiu c-au existat Carol Davila, Kogalniceanu, Ion Brad, I. L. Caragiale, parintele Galeriu, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Gh. Asachi, Ion Heliade Radulescu, Nicolae Iorga, Grigore Antipa, Emil Racovita, Henri Coanda, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Tonitza, s.a...cand merg (din an in pasti) la Bulandra sau Teatrul National, cand (re)vad un film romanesc de anvergura, cand canta Ion Voicu la vioara sau cand ii ascult pe cei de la "Phoenix"...
mi-e rusine ca sunt roman, cand vad la TV moaca lui Becali, cand nu pot sa ocolesc gropile de pe autostrada, cand sunt nevoit sa dau "o mica atentie" unei tzoape oarecare de la vreun ghiseu, ca sa nu pierd timp si nervi...cand ma lovesc de prosti mai perfecti ca mine, cand stiu ca Mama Omida are blog si o gramada de adolescenti isi cheltuiesc banutii pe la salile de net, cand o treime din pustanii tarii sunt extaziati de filmuletul unde (vezi doamne) Irinel si Monica Columbeanu "fac sex oral", cand dau nas in nas cu cersetori amatori si jenati, cand vad pe Rai Uno, Rete 4 sau EuroNews ce cloaca imputita era in tabara romanilor din zona Tor di Quinto, cand vad ca majoritatea strainilor stiu doar ca Romania e patria lui Dracula, cand citesc ca romanii sunt pe ultimul loc in Europa la consumul de sapun si pasta de dinti, etc...ce vreti? asta sunt!

daca m-am abatut de la subiectul conferintei sau am scris saptejdemii de caractere in 1232 de episoade sau am fost offtopic sau daca cineva si-a poluat retina cu aberatiile mele...ma doare-n "kurdistan"! cafeneaua cu tot ce contine ea, este proprietatea lui Racovitan si nick-ul "Intruder" apare intotdeauna la inceputul postarilor, nu la sfarsit!
olivoar, scuze de deranj si multumesc pentru atentie.
(azi sunteti scutiti de cheta aruncata in cipilica...:D)
picky ... - de insemn la: 06/05/2009 19:05:25
(la: Te salut, generatie in blugi)
... spui ca sa o las mai moale .... ok , dar la ce te referi cand spui asta ?
Sa o las mai moale atunci cand vine vorba de una din putinele manifestari culturale existente in vremea comunismului .... tocmai atunci cand dreptul la cunoastere era calcat in picioare de comunisti ?
Sa o las mai moale atunci cand vine vorba de Adrian Paunescu unul dintre fondatorii cenaclului Flacara ? Cand mentionez numele lui ma refer strict la poetul Adrian Paunescu si nu la omul politic Adrian Paunescu ;)
Sau poate sa o las mai moale atunci cand vine vorba de "dereglatul psihic" Ioan Alexandru ? Pai pentru un dereglat psihic a facut destul de multe in cei 59 de ani cat a trait :

Citat din Wikipedia :

"După terminarea Liceului „G. Bariţiu” din Cluj (1962), se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la Bucureşti, unde absolvă studiile filologice în 1968. Obţine o bursă Humboldt în Germania, unde îl studiază pe Heidegger, de asemenea urmează cursuri de specializare în limba şi literatura greacă şi ebraică, la Freiburg, Aachen şi München. A călătorit în Italia, Spania, Grecia, Israel. Şi-a susţinut teza de doctorat: “Patria la Pindar şi Eminescu” în 1973. În cursul studenţiei a fost redactor la revista “Amfiteatru”. Mai târziu a predat, între altele, cursuri mult apreciate - de limba ebraică veche la Facultatea de teologie din Bucureşti, şi de civilizaţie bizantină la Institutul de arte "Nicolae Grigorescu". După revoluţia din 1989, începând din 1990, a fost şi om politic şi parlamentar de Arad din partea PNŢCD. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1960)."



PS : :P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P:P
#434628 (raspuns la: #434591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un Grigorescu - de alex andra la: 13/09/2006 11:30:46
(la: Pictori şi picturi)
Sper să nu şochez prea tare afirmând că nu mă omor după Grigorescu. S-ar putea să fie o chestie subiectivă, fără legătură prea mare cu pictura propriu-zisă şi cu valoarea ei. Ţine de refuzul a tot ceea ce ţi se vâră cu forţa pe gât, de zbârlirea instinctivă în faţa clişeelor, a locurilor comune. Deci, trec destul de senină şi vidă pe lângă tablourile lui, de cât le-am văzut încă de pe vremea manualelor de şcoală primară.
Şi totuşi privirea şi mintea şi sufletul mi-au rămas agăţate de o lucrare anume, descoperită la Muzeul Naţional de Artă al Romaniei - secţiunea pictură românească modernă - Portretul pictorului Andreescu la Barbizon.
Impresionist în cel mai pur stil. O mare albăstruie de verdeaţă, o grădină fără contururi, o plutire vagă de tonuri imprecise, în mijlocul cărora, o pată ma i închisă de culoare, pictorul cu şevaletul în spinare. Şi o adâncime de nebănuit la o privire superficială. Nu-mi iese din minte, deşi mintea s-ar putea să-l fi şi deformat deja. Correct me if I am wrong, please. Oricum sunt hotărâtă să-l revăd cu prima ocazie şi să-l iau cu mine pe retină până la următoarea întâlnire:)

Lost without music in a world of noises
#145028 (raspuns la: #145001) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unii au zis ca picturile lui - de Daniel Racovitan la: 01/12/2003 10:58:17
(la: Fratia pre-rafaelita)
Unii au zis ca picturile lui Lawrence Alma-Tadema sunt la limita kitchului, zaharisite si dulcegi :)

Ce-mi place la pre-rafeliti e poezia ce pluteste in atmosfera picturilor, elegantza personajelor, iluzia unui paradis, cautarea unei lumi perfecte... Zahar la pre-rafaeliti? da, si de cele mai multe ori in cantitati mari, intr-adevar, dar nu refuz niciodata o prajitura foarte dulce :)
#5671 (raspuns la: #5668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nicolae Steinhardt - de Daniel Racovitan la: 17/12/2003 04:43:09
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
parinte Iulian,
ce parere aveti despre Nicolae Steinhardt?
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parintele Nicolae Steinhardt - de pr Iulian Nistea la: 27/12/2003 07:23:57
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Daniel si co-lunetisti,
Sarbatori Fericite !

Pentru mine "Nicolae Steinhardt" a fost intotdeauna Parintele Nicolae Stainhardt! Nu mai stiu cum am dat, intamplator cred, de Jurnalul fericirii, prin 1991-92, când ma "re-converteam" la crestinism..., dar stiu ca m'a sedus si impresionat. A devenit o carte de capatâi, iar autorul un fel de duhovnic. Chiar daca nu l'am cunoscut in viata, cartile lui (nu numai Jurnalul fericirii, ci si celelalte, chiar cele de critica literara) au devenit pentru mine surse de ghidare in viata mea crestina: in Jurnalul fericirii au auzit pentru prima oara de Filocalie, dar si de alti autori care mai apoi mi'au devenit apropiati sufleteste (ca Simone Weil sau G.K.Chesterton).
In putine cuvinte, Parintele Nicolae Steinhardt a fost unul din cei care m'au format.
Cred ca o sa'l vedem odata si'odata canonizat.
Pâna atunci, celor care'l iubim ni se cade sa facem cunoscute scrierile si viata sa.
Toate cele bune in Noul An.
pr_iulian
#7288 (raspuns la: #6754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Ingrid - de (anonim) la: 03/02/2004 12:15:20
(la: Practici profesia visata?)
Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne




















































































































































Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Jurnalul fericirii" - Nicolae Steinhardt - de david la: 21/02/2004 09:04:01
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"Jurnalul fericirii" - Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia)
texte parintele Nicolae Steinhardt - de pr Iulian Nistea la: 03/05/2004 14:13:52
(la: Nicolae Steinhardt, parintele si scriitorul)
Hristos a inviat !

In complement la micile fragmente ce le'ai dat, Madalina, spun si eu ca am adaugat texte noi (dar si mp3 + legaturi) la http://www.nistea.com/steinhardt.htm , pagina Parintelui Nicolae Steinhardt.

Daca ai texte mai mari, mai complete (ca, de pilda: un eseu intreg) eu sunt deschis desigur sa le public pe site, ca sa profite cat mai multa lume.

Toate cele bune.
pr_iulian_n
#14926 (raspuns la: #5195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Doina - de Little Eagle la: 14/06/2004 01:57:36
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Dear sister,

Daca esti absolventa Grigorescu '73,trebuie ca ai cunoscut 2 prieteni f. buni de-ai mei,Anda si Titu Dragutescu,ei traiesc in Canada de 13 ani.
Eu am absolvit Tonitza in '75,dat la Grigorescu de cateva ori,n-am reusit si am plecat din Ro.in '81.
Am reusit insa in NYC si acceptat pe loc cu bursa de catre Art Students League of NY,la pictura de sevalet,am avut ca prof. pe Jack Faragasso si Robert de Niro Sr.(tatal actorului),am fost buni prieteni totdata.

Dar nu am reusit sa fac nimic cu pictura de sevalet si atunci m-am orientat spre cea comerciala,am lucrat 11 ani ca artist pro.in b.d. la Marvel,DC comics si altele mari din tara de pe coasta Pacificului.
Mai tarziu am devenit illustrator de storyboards,ceea ce si azi fac,de 7 ani acum in advertising pt. cele mai mari agentii din Ny si tara de fapt.

Banii sunt f. buni si sa-ti spun drept,iubesc ceea ce fac,este o arta in sinea ei,mult de desenat,compozitie,colorat doar in magic markers,acesta e medium-ul cerut.Fiecare se orienteaza in viata si pe undeva intervine si soarta.
Am si acum citiva prieteni f. buni inca din liceu,si desigur ca ai auzit de ei,
Stephane Maitec(traieste la Paris de 20 ani),Dinu Pacea(la fel si el e la Paris de f.multi ani),anul asta prin vara s-ar putea ca Dinu sa-mi faca o vizita acasa,anul trecut prin toamna a venit Stef cu sotia.
Am avut prof. buni in Ro.Gheorghe anghel(pictorul desigur),Stefan Sevastre,cu ei corespondez prin scrisori.
O vreme am lucrat cu Titu la restaurari biserici si mozaicuri,am invatat de la el sa pictez icoane pe lemn,dar aici in USA...nu se mai cautau ca pe vremuri.

Ca sa ma numesc artist plastic in sensul obisnuit de galerie de arta nu pot si am rupt orice relatie in acest sens cu arta plastica din Ro.
Sunt un artist comercial,f. bun considerat in meserie si asa im duc existenta,in definitiv traiesc din arta ce creez si azi e cam greu sa faci asta.
Si o fac de 18 ani,freelance,vreau sa fiu liber sa-mi fac timpul cum vreau eu,clientul va avea ilustratiile terminate inainte de deadline si asta e important.

Am sa-ti mai scriu daca doresti.Te sarut,
Love&peace,
Ozzy








































#16202 (raspuns la: #16133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR - de Dinu Lazar la: 08/08/2004 21:08:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer, Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine bucurestene. Ca viziune, însa, între creatiile lor si cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca între o pictura academica si una impresionista. Desi fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa nu fi preocupat pe nimeni.
http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/current9/mi87.htm
#19391 (raspuns la: #19359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La ordinea zilei si a ministrilor - de carapiscum la: 24/09/2004 07:24:43
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Am citit intregul interviu cu sufletul la gura, ca sa zic asa. Am trecut printr-o serie de stari care mai de care mai infierbantate si daca l-as fi avut in fata mea pe mascariciul asta care se crede ministru al culturii, probabil ca n-ar fi scapat fara o chelfaneala care sa-i aduca aminte cine este si ce lapte a supt de la ma-sa. Sper sa nu fiu cenzurat pt. unele calificative pe care i le voi da acestui individ pe parcursul comentariului meu.

Tin sa spun, inainte de toate, cateva lucruri interesante despre "domnul Razvan Theodorescu" fiindca am fost in cateva randuri in preajma lui (sau mai bine zis el a fost in preajma mea) printr-o conjunctura a imprejurarilor nefasta. Spun nefasta pt. ca dincolo de persoana elevata care se da acest ipocrit, putini cunosc adevarata sa fata si care a fost pana acum activitatea lui in domeniul culturii si al artelor romanesti (de dinainte si de dupa revolutie). Am sa dau numai un singur exemplu care mi se pare concludent pt. felul in care s-a achitat de datorii in ce priveste ministerul pe care-l conduce- nici nu mai stiu, de cat timp?

Asadar acest chel lucios si gras care-mi aduce aminte de niste medici SS ai trecutei Germanii fasciste, a avut nesimtirea si nerusinarea de a veni in "inspectie" la unul din monumentele istorice dupa ce ani buni la rand a refuzat categoric orice ajutor din partea ministerului sau. Si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, a inceput a face tot felul de comentarii, vezi Doamne, de om invatat si cult ce este, si sa spuna ca lucrarea de restaurare nu s-a facut cum trebuie. Sa nu uit sa va spun ca e vorba de o biserica datand din anul 1535, ctitorie voievodala a Domnitorului Petru Rares. Acest monument de arhitectura a fost una din bijuteriile Sucevei fiind pictata atat in interior cat si in exterior, majoritatea frescelor pastrandu-se pana astazi, mai putin cele din exterior unde regimul comunist a impus a fi varuite- se pare ca mesterii care au lucrat la aceste picturi au luat de model pe cele ctitorite de Stefan cel Mare. Dar sa revin. De la inceperea lucrarilor de restaurare statul roman, prin intermediul ministerului cultelor si culturii, n-a catadicsit sa dea nici macar un leu. Majoritatea cheltuielilor au fost suportate din bugetul parohiei respective (adica de oamenii simpli, unii dintre ei mai nespalati, mai lumpeni si mai ratati decat altii sclipitori) si, culmea ironiei, DE UN MEDIC ROMAN stabilit in Canada, adica de unul din diaspora. Nu el a dat toti banii, ci doar a inceput lucrarile pe cheltuiala proprie. Aveti idee cam cat costa restaurarea unui metru patrat de fresca? Va spun eu: depinde de la profesor la profesor (adica de cum se intelege cel ce ia lucrarea), insa pretul la aceasta biserica a fost de 110 $. La aceasta adaugati cheltuielile pt. cazare, masa si celelalte, cheltuieli necesare pt. intretinerea lucratorilor- care, in paranteza fie spus, aproape ca egaleaza pretul frescei in conditiile de trai din R.

Si in timp ce preotii slujitori ai parohiei au facut nenumarate demersuri la "vanjosul din poveste", demersuri soldate, cum v-am spus, cu tot atatea esecuri, vine el calare pe o limuzina ultimul racnet si incepe sa-si dea cu parerea despre lucrare ca si cum ar fi fost mai bun decat profesorul ce facea lucrarea- si inca o paranteza, profesorul de care vorbesc, Sava Nicolae, a lucrat inclusiv la unele monumente din Italia si este recunoscut de Unesco. Mai stiu printre altele, din cate mi-au povestit altii ce-au patit la fel cu zgarie-branza asta, ca ar fi unul dintre masonii de vaza ai Romaniei si ca interesul lui nu este de a pastra intacte valorile noastre nationale. Sa ne aducem aminte asa, in treacat, ce anume s-a intamplat imediat dupa revolutie cand nenumarate opere de arta, valori nationale inestimabile, au fost ori lasate in paragina, ori pur si simplu vandute pe piata neagra.

Sa ne mai aducem aminte ca acest contopist care canta cri-cri la TVR pe vremea si dupa vremea..., acest erou de "animaLtie" a jucat un rol destul de important in chiar miezul revolutiei. Ce-mi place cel mai mult la el e ca limbajul pe care-l foloseste dincolo de camerele de luat...vederile, e unul mai grosolan si mai infect decat al unui cioban- dar macar ciobanul are circumstante atenuante fiindca nu-i cu diploma si nu stie sa recite versuri frumoase. Si-mi mai place ceva f. mult la obraz-gros: face jocul politic al celor mai tari ai zilei. Daca nu e asa apoi eu ma oblig sa nu mai scriu niciodata nimic.

Daca ar fi sa luam si sa dezbatem intreg interviul, din orice pdv am dori, cred ca se pot trage cateva concluzii finale: 1. continua sa insulte si sa calomnieze ca un individ marunt si fara educatie; 2. nu-i pare rau pt. ce a spus; 3. incercand sa rastalmaceasca intelesul celor intamplate cere EL scuze de la oameni (adica dupa ce ii injura zice ca e ofensat); 4. incearca intrucatva sa scuze atitudinea proprie invinuindu-i pe acei oameni ca s-au coborat pana acolo incat s-au lasat cumparati cu un blid de linte (deci inca o injurie adusa oamenilor); 5. si incearca sa ne confuzeze cumva legand aceasta intamplare de faptul ca s-a dat in acea piata statuia lui Eminescu: "Ca cei care huiduie cind e vorba de Eminescu nu sint romani". La acest ultim aspect ar trebui sa-i aduca cineva aminte astuia care se scobeste in dos de o viata intreaga si oricat s-ar cazni n-o sa ajunga nici macar la degetul mic al marelui scriitor, deci ar trebui sa i se aduca aminte ca sloganurile nu s-au strigat impotriva lui Eminescu, chiorul dracului! N-are nici o relevanta aspectul asta, chiar nu trebuie sa lege un "gest politic" de o inaugurare care si asa e cu cantec de vreme ce "oficialii" nu s-au chinuit sa aduca la eveniment mai mult de o mana de oameni. Dar probabil ca se temeau ei de ceva anume.

Atitudinea lui de faraon (care nu e baron) ce-si permite sa se poarte cu oamenii ca si cu supusii lui neascultatori, ar trebui corectata cumva, daca nu printr-o mustruluire publica, macar printr-o scarpinare cu "Sf. Nicolai" pe pielea lui tabacita si groasa de balaur ce se vrea cu mai multe capete.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
ref RT: sper sa-i cada fata s - de inda019 la: 24/09/2004 13:19:59
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
ref RT: sper sa-i cada fata si sa i se lipeasca de-un arici!

pt carapiscum: sava intr-adevar a facut o restaurare discutabila la SF Nicolae, din pdv al interventie asupra picturii originale (se integreaza cromatic prin completarea imaginii au ba? dar asta e deja alta discutie...)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...