Piscul

Sincer, n-am plecat definitiv din tara, din teama.
Teama de necunoscut. Aici mai intrebi pe cineva: bai frate unde-i stanga, unde-i dreapta.
Eu am un principiu: muncesc si apoi imi petrec timpul liber intr-un mod placut. Am cautat ca ponderea celor doua activitati sa fie egala.
Si mai e ceva.
Exista o expresie foarte veche, mai veche decat dacii si getii la un loc: "torna, torna fratre". N-o mai gasiti nicaieri in lume. Unii spun ca "dor" de aici se trage. Cica era un cioban care-si pierduse oile intr-un pisc de munte, altii spun ca se auzea intr-un margine de codru in vremi de bejanie.
Vremuri de demult.
....
De-abia astept sa plec de acasa, sa bat muntii in lung si-n lat, sa-mi vad tara. Si e atat de frumoasa, cum numai Sadoveanu sau Vlahuta au reusit s-o descrie.
Pentru mine asta inseamna bucuria de a trai.
Pai unde mai gasiti mai fratilor pe lumea asta poiene si codrii mai frumosi. Si mai sunt si manastirile. Sa auzi toaca in roua diminetii la Frasinei sau Tismana, sa stai la povete cu monarhi batrani. Sau sa mananci un balmos intr-o prispa de stana si pe urma sa te scobori intr-o rana de poiana in care susura un izvor cu apa limpede si rece de-ti raman buzele tuguiate ....
Cine n-a vazut Tara Hategului, Bihorul sau Apusenii.
Ati fost vreodata In Dumbrava Sibiului la Muzeul Tehnicii Populare?
Sa vedeti si sa simtiti pana in maduva oaselor mirosul de fum si de lemn vechi. Sa lacrimati de emotie si mandrie la auzul taragotului lui Farcas cantand Sambra Oilor.
Cine n-a tras macar un pui de somn intr-una din poienile Fagarasului, simtind pana in adancul sufletului adierea de iarba proaspata amestecata ce miros de brad si cacareze de oaie, acela nu a trait.
Romania nu se rezuma la tiganul de la trecerea de pietoni, la spagarul de la vama sau la telenuvelele de la ora 4 la 6.
Credeti ca acum 100 sau 1000 de ani a fost altfel ?
Asta-i farmecul. Vreti rai fara paduchiosi ?
A... daca imi vorbiti de nerealizare profesionala, de locuri de munca prost platite, e cu totul alceva. Ca trebuie sa furi ca sa supravietuiesti, asta inteleg.
Dar sa renuntati la atatea frumuseti, eu unul m-as mai gandi.
Iar acela care n-a cunoscut macar jumatate din ele acela e roman numai cu buletinul.

Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!

ultima data pling de luni, 19.12, cind a murit fratele meu, emil, la 69 de ani, atac de cord la volan, fara accident

nici eu nu pling prea des ptr ca ma consum de tot cind pling si nu mai am energie sa fac nimic, stau numai si zac

pe emil l-au ingropat miercuri, eu n-am putut merge la inmormintare

pling si sufar si cu altii si incerc sa-i ajut cit pot si cu ce au nevoie,
dar citeodata, de fapt de cele mai multe ori, nu pot face nimic ptr ei. sunt in situatia mea de-acum.

si eu imi pling de mila citeodata, mai rar in ultimul timp. am invatat sa primesc si bune si rele.

nu am mai scris pe cafenea de foarte mult timp dar v-am citit tot timpul cu placere si acum am impresia ca oarecum va cunosc. putin.

in alta ordine de idei, alta reteta de taiat ceapa este sa pui ceapa curatata de coaje in congelator ptr 2-3 minute si apoi s-o tai. nu mai pisca deloc, parca tai mere.

"Lost without music in a world of noises"

De atata muzichie
Mozartiana, deci zglobie
Ai luat-o pre campii:
Dai seminte la copii !!!
Da copiii de p-aci
Vor Pink Floyd, vor si Bach.
Io cu tine nu ma'mpac
Pana nu declari pe data
Muzichia "demodata"
Ca fiind cea mai curata,
Mai frumoasa si de soi.
De nu, 'l pun pe al meu pisoi
Sa iti zgarie chiar discul
Ce-l cuprinde pe-insusi piscul
Muzicii simfonice
Cu accente tonice,
Beethoven pe al sau nume,
Al mai tare surd din lume.

Voi aici ati adastat

Pe mine nu m-ati anuntat!

Bineeeeeeeeeeeeee...

Sa vedeti ce-o sa patiti

Cand la noapte adormiti

Ceva de picior v-o pisca

Un purice viteaz se misca

Cu dedicatie vi-l pun in pat

Sub plapuma la colindat


___________
'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem '