comentarii

Plugusor cu şase boi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Lucian Boia despre Eminescu - de Filip Antonio la: 27/02/2004 07:26:20
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
"In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de "atacurile" impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost "descoperit" de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.

Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. In ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar putea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard".

Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
#10771 (raspuns la: #10759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bibliografie Lucian Boia - de Filip Antonio la: 28/02/2004 06:39:15
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
http://books.thepricesearch.com/author/Lucian-Boia

http://www.bibliomonde.net/pages/fiche-auteur.php3?id_auteur=1012

http://www.raft.ro/rez.asp?cautare=Lucian%20Boia
#10876 (raspuns la: #10873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre istorie, adevăr şi mituri. O replică d-lui Lucian Boia - de (anonim) la: 01/08/2004 10:31:41
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
http://www.contrafort.md/2003/99/474.html

Un citat din articol :
"Această carte a d-lui Boia, ca şi altele, are multiple semnificaţii, dar una este sigur demonizarea naţiunii, scoaterea naţiunii din mintea românilor. Numai că nu înţelegem de ce nu este folosită această înverşunare pentru o cauză mai bună"


P.S.
Uite ca Lucian Boia si-a gasit si cativa fani . E cam greu de inghitit ca toti istoricii au mintit pana acum si a venit acum Lucian Boia , un fel de mantuitor , varianta politically correctness , care ne-a aratat "adevarul" . Daca s-au descoperit noi documente care sa permita reinterpretarea istoriei poate as mai fi de acord , dar sa folosesti aceleasi izvoare istorice dar cu o noua interpretare si sa spui ca ai vazut altceva decat ceilalti , mi se pare exagerat . Mai ales ca din articolul al carui link l-am dat mai sus , reiese ca Lucian Boia , intr-o carte scrisa in 1976 , gasise alte "adevaruri" decat cele din '98 , cam la antipodul celor din "Istorie şi mit".


Dar sa nu trecem cu vederea ca Lucian Boia si-a gasit fani si printre ideologii comunisti din Basarbia . Vasile Stati il citeaza copios pe Lucian Boia , alaturi de alti cai breji : Valentin Stan, Gabriel Andreescu, Renate Weber ( http://www.lumeam.ro/109923.html ) .

Ce sa-i faci , trebuie sa avem si noi echivalentul din 2004 al cominternistilor din ani 20 ai secolului trecut . Numai ca cei de atunci erau o minoritate de aderenti ai unui partid trecut in ilegalitate datorita tezelor anti-romanesti , iar azi sunt rasfatati si publicati pe la edituri ca Humanitas , si reviste ca "22" .
Boia - de (anonim) la: 28/12/2004 17:54:13
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Se pare ca tradatorii pro-euro-maghiari au multa ascultare printre editorii acestui ziar electronic.
Asi vrea sa vad cum vede Boia istoria demitizata a maghiarilor pe care-i iubesti si ajuta in aceste zile?!
Sa ne vorbeasca despre democratia maghiara aplicata romanilor din Ardeal timp de peste 500 de ani cand erau pusi pe acelasi plan cu minoritatea tiganeasca cu toate ca romanii au fost totdeauna majoritare in aceasta parte a tarii!!
ASE - de om la: 10/05/2005 23:28:20
(la: cum fac rost de bani ca sa fac facultate in Bucuresti?)
Practic poti sa-ti rupi 1 zi ca sa mergi direct la sursa si sa vezi ce si cum.
Banuiesc ca si cu un telefon se rezolva, daca dai peste o persoana competenta (de regula cei competenti au mai multa disponibilitate)!

Am vazut ca ai primit ceva variante practice, mai ar fi una (luat chiar de pe site-ul lor : http://www.ase.ro/ase-2005/index.asp si anume Invatamantul la distanta! S-ar putea sa-l mimeze pe cel de afara, dar nu am detalii practice si nu vreau sa speculez!
Bafta!
"Sunt deja şase ani de cînd - de aleena la: 16/07/2005 09:11:37
(la: "Micul print" online)
"Sunt deja şase ani de cînd micul prinţ a plecat cu oaia lui. Dacă îl descriu aici, este ca să nu îl uităm. E trist să uiţi un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten. Aş putea deveni ca oamenii mari care nu se mai interesează decît de numere..."
un cantec celebru de pe vremea aceea - de rac la: 06/10/2005 18:44:38
(la: amintiri din studentie)
Studenta din anu`-ntâi, stă acolo unde-o pui,
Studenta din anu`-ntâi, stă acolo unde-o pui!

Refren: Ai restanţă, n-ai vacanţă,
Şai diri diri diri diri diri ri da!
Asta n-are importanţă,
Dacă eşti student!

Studenta din anu`doi, umblă doar cu arăboi,
Studenta din anu`doi, umblă doar cu arăboi!

Refren: Ai restanţă, n-ai vacanţă,
Şai diri diri diri diri diri ri da!
Asta n-are importanţă,
Dacă eşti student!

Studenta din anu`trei, umblă după negrotei,
Studenta din anu`trei, umblă după negrotei!

Refren: Ai restanţă, n-ai vacanţă,
Şai diri diri diri diri diri ri da!
Asta n-are importanţă,
Dacă eşti student!

Studenta din anu`patru, umblă dintr-un pat în altul,
Studenta din anu`patru, umblă dintr-un pat în altul!

Refren: Ai restanţă, n-ai vacanţă,
Şai diri diri diri diri diri ri da!
Asta n-are importanţă,
Dacă eşti student!

Studenta din anu`cinci, nu e greu să o convingi,
Studenta din anu`cinci, nu e greu să o convingi!

Refren: Ai restanţă, n-ai vacanţă,
Şai diri diri diri diri diri ri da!
Asta n-are importanţă,
Dacă eşti student!

Studenta din anu`şase, umblă numai după "oase",
Studenta din anu`şase, umblă numai după "oase"!

Refren: Ai restanţă, n-ai vacanţă,
Şai diri diri diri diri diri ri da!
Asta n-are importanţă,
Dacă eşti student!

Acorduri: re major, mi major, iar la refren intră şi sol major.

Dacă era să se mai ceară o strofă, venea:

Primii zece ani sunt grei, până treci în anu` trei,
Primii zece ani sunt grei, până treci în anu` trei!

Refren....




Despre Boia numai de bine - de johnaugustus la: 09/12/2005 12:15:50
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
L-am descoperit relativ recent pe Lucian Boia. Dar citesc de atunci cu o deosebita placere lucrarile lui. Este printre putinii oameni care reusesc sau incearca sa se detaseze de abordarile plicticoase ale istoriei si acest lucru nu poate fi decat salutar. Dupa decenii de cosmetizare a istoriei de dus domnitorii si regii la sala de fitness a istoriei cred ca mai trebuie sa mai coboram si cu picioarele pe pamant. Este oare o crima sa fi lucid? Pana la a sari la gatul lui Boia ar trebui sa-l scoatem din moarmant pe P.P. Panaitescu si sa-i atarnam cilanele in piata publica, pentru ca si el a avut curajul sa incepa o demontare a miturilor care ne fac sa dormim asa de bine in vagonul de marfa al istoriei. Ne place sa credem ca am fost poarta crestinatatii sau macar o usa din dos si ca noi am aparat crestinatatea apuseana etc..etc..Am aparat-o in contextul in care cei care se duceau sa o atace (turcii) nici macar nu treceau prin tarile romane. Dar acestea sunt detalii. Noi am functionat mai departe ce portari fara ca nimeni sa ne fi cerut acest lucru. Cand portarul cu jumate de norma al crestinatatii apusene, Stefan cel Mare, isi asumase rolul de paznic si a cerut intariri, baietzii din Apus au mirosit smecheria si i-au dat cancel.
evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin ? - de Muresh la: 05/06/2006 06:32:58
(la: Bunicul Solomon)
Bunicul
Era după război. Veniseră comuniştii şi-i închiseseră bunicului dugheana lui. "Capitalistule, neguţătorule, exploatezi poporul?" Şi numai bine zis şi comisarul, aceaşi persoană care îi luase bunicului plapoma cu 5 ani în urmă, "pt. eroii noştrii de pe front", spusese, îi trântise un pumn zdravăn tarabei bunicului, care, neavînd încotro, se prăbuşise cu mare ruşine în colbul ogrăzii. Bunicul numea şopronul acela "prăvălia". Vindea acolo aţă şi nasturi. "Vindea" vorba vine, că de vîndut vindea bunica. Şopronul acela era, de fapt, un fel de coteţ ceva mai mare de patru metrii pătraţi. Bunicul îl construise din scănduri şi tablă dobăndite la piaţa de vechituri. În spatele şopronului mai făcuse el o masă la care stătea mai tot timpul şi studia din cărtile lui. Chiar şi scrisese căteva comentarii asupra "Cabalei" care fuseseră bine primite de comunitatea evreiască şi de Rabinul Iaşului.
Acum, dacă nu mai avea "prăvălia", bunicul se reprofilase. Învăţase de la cumnatul lui din Huşi meseria de "haham", adică se ocupa cu sacrificarea găinilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi plăcea. După datină evreii n-au voie să consume sînge. Sacrificarea constă în a face o tăietură mică la gîtlejul găinii pt. ca tot sîngele să se scurgă afară. S-o vezi pe găina asta jucînd tontoroiul în colbul ţarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul încerca să mă liniştească spunînd că găina suferă mai puţin decît dacă îi tai capul de tot. Mai tărziu am citit că aşa este. O fi,... aş întreba găina. Apropo, de chestia cu sîngele: pt. a face dispărut tot sîngele, gospodina o mai şi sărează şi o pune la uscat. Jmecherii ăia care susţineau că evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin (vezi pînă şi fraţii Grimm), vorbeau prostii.
Şi-i spune într-o bună zi bunicul: "Hai nepoate la un şpaţir la Stefan cel Mare". Îi dau eu mîna ca să nu mă taie fere vreun car cu boi şi hai la şpaţir - plimbare, adică. Şi-l văd pe bunicul îngîndurat şi fără gust de vorbă. Tocmai înfloriseră copacii de tei şi eu aveam ceva nelămuriri pe chestia asta. Şi-l văd pe bunicul că tot aruncă priviri furişe în dreapta şi-n stînga. " Ce e bunicule?", întreb. "Poate dau de ăla care l-a ucis pe tătăne-tu în Pogromul de aici să-l rup. Numai 50 de creminali fac puşcăria. Unde-s toţi ceilalţi?"
Muresh
plin de cu toate...textu... - de sarsilovici la: 09/11/2006 21:37:38
(la: ce parere aveti despre femeile de azi(nu toate..aproape) :))
Ma bag si eu cu toate ca poate nu era pentru si alte dotari ase ca ale mele...
Mai da femeile is ambitioase vaz si vor cariera si vor sa conduca si mai vor si famelie?
Nu ofac pe prostul chiar asa pana in panzile albe ...Cred ca is astfel de femei...Istete si care duc foarte multe...Nici nu fumeaza ca nu au timp de tigara...
Nu-s misogin cu toateca as avea motive,poate nu chiar atat de obiective sa generalizez,dar daca casi barbat nu esti in stare 'prima di tuto' sa faci bani multi esti un nimic... Trebe sa mai ai si de alea de te dai barbat...da...da la unii alea trec pe planu II...
Da acu imi dau seama ca eu dau cu bata in balta...
Is cazuri si cazuri...Am retinut pana acu diverse spete...
De multe ori ma apuca asa o greata de tot, de bani, de femei, de societate, de MINE,...Da eu is ciudat...Nu intru in discutie...
Da probabil e bine sa isi faca oamenii timp sa faca si un copil,sa aiba o ratiune pentru ce muncesc...Sa isi faca timp sa-l controleze si sa faca din el om...Daca genele mostenite permit asta...!
In rest e ceva asa aleatoriu...Eteeu is azi in Tulcea, maine in Galati, maine seara in chielea lu Monstru Gym, poimaine in zapada pe Ceahlau si tot asa... Nu intereseaza pe nimeni ce fac eu da zic asa ca, ma gandesc ca daca aflu ca am cancer si peste un an crap, sa ma vait?
Munciti ca boii si ...? Da de ce va credeti jigniti? Eu unu muncesc ca bou in 2 locuri si am averi?
Da razbat oamenii isteti! Deci am auzit si eu o vorba ca tre sa fii istet!
cam multi boii... - de vise la: 28/12/2006 00:45:27
(la: DOMNULE, CU TOT RESPECTU' : ESTI UN BOU !)
Si totusi cum se-nmultesc boii ?
E suspect cat de multi sunt totusi , nu de alta dar Vaca+bou = multimea vida. Poate oficial iese ceva , dar cred totusi ca vaca si vecinu taur si-au facut de cap... pe la spatele coarnelor incornoratului bou .
Dar nu conteaza cine vine si cu ce ...bou devii nu te nasti.
ce faci cand nu ti-s boii acasa - de thebrightside la: 26/06/2007 19:08:48
(la: joc nou)
Cand boii nu e acasa, joaca soarecii pe masa. :P

Ce faci cand scorbura miroase a levantica?
#210428 (raspuns la: #207850) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa dormim dar, bright - de maan la: 15/07/2008 15:00:49
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
azi-noapte am dormit iar cu aurolacii
am dormit de la trei douăzeci la şase treizeci
la lumina farurilor harnice
a anvelopelor încinse
cu punga argintie de gât
am dormit ca şi ieri
zbierând la lună la câinii tembelizaţi
de alarmele polifonice
- corola de minuni a hitech reg(u)lând
corola de minuni a lumii -
şi de hrana cu PH generos împrăştiată pe trotuar
de babele fără alte rubedenii
am avut iar vedenii
se făcea că locuiam într-o vilă
jegos de luxoasă
decorată cu ţeste de boi
cu patalamale-nrămate veghind deasupra
Marelui Staul Major
Mila Domnului să fie
a zis preotul când a venit la binecuvântare
şi-a mai zis să fie primit
când şi-a băgat mâinile în buzunare
fuck the government,
futu-vă-n gură de hoţi
aşa am dormit cu aurolacii
convinsă că undeva în viitorul apropiat
o să mă pricopsesc cu Sindromul Tourette
c-o să mă duc la drogherie
şi zâmbind am(i)abil o să cer
fiţi vă rog drăguţă vreau să vă fut pe toţi nedormitii neajunşii până vă sar dinţii
pardon
sunt bolnavă vreau şi eu un kilogram
de bomboane de mare tiraj amestecate oridecare
piramidon nurofen fasconal
augmentin aulin diazepam
da, diazepam
am un party diseară cu aurolacii
o să facem iar ca toţi dracii
o să jucăm păsărică mută-ţi cuibu'
în gurile de canale
pân'o să vină iar jandarmii
şi ce dacă
ce pula mea ar putea să ne facă
pardon
nu mai căuta sensuri baştane
caută în spatele blocului
acolo-i sens unic
ajungi (în) buricul pământului
din două inspiraţii intermitente şi-o răsuflare
şi nu-ţi mai decora şeful cu menţiunea
de căcat
nu e el dobitocul morţii mă-tii ce eşti
pardon
vinovat că tu te-ai murit te-ai prescris la categoria mulţi şi degeaba.

(a nins azi-noapte
se făcea
că nu mai erau neoameni
îmbrăcaţi în trupuri
impregnaţi cu branduri
nici femei locuinde-n tomberoane
se făcea că
guvernul m-a vindecat, mulţumesc
ş-a transformat Casa Poporului
în adăpost de noapte
să dormim, dar)
nh, c-am uitat sa pun adresa topicului cu plugusorul... :-(( - de Jimmy_Cecilia la: 27/12/2009 11:58:27
(la: Trancaneala 11)

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/23441/primiti-cu-plugusorul-aho-aho/1

chiar asa este in tzara, sau se exagereaza un pic???
trebuie sa ma duc si eu sa vad...poate in 2010...
#509935 (raspuns la: #509900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici boii nu trag. In turism. - de philo la: 02/03/2010 16:04:57
(la: Nici boii nu trag. In turism.)
trebe schimbati boii cu aia din pintura lui grigorescu, ori adusi tauri, ori inhamat basescuuuu!!!!
si alta carte, dar anti-demitizarea promovvata de Boia.. - de monte_oro la: 20/09/2013 13:56:20 Modificat la: 20/09/2013 14:01:30
(la: In fine..anti ”cumania-mania”)
Una putin cunoscuta, ca, deh...otoru nu avu carisma si staif european suficient, ca sa fie publicat la Humanitas, par exemple..

Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile”, apărută într-o singură ediţie la Editura Enciclopedică în anul 2002.
Una in care Pop demonteaza aproape fraza cu fraza cam tot ce sustinuse Boia in "Istorie si mit in constiinta romaneasca"..

De regula, la noi e de bon ton sa fii cat mai critic, spre distrugator, cu propriul neam, apoi sa te intrebi filosofic "avem un neam, cum procedam cu el?".. Daca ai de gand sa banuiesti neamu asta si de niscai chestii bune sau nu asa de maligne precum cred unii si altii... mdeh...incepi sa mirosi suspect, neeuropean, dom'le... deci, asta sigur e nationalist numa bun de impuscat cu rahat..
Dusmancele - de Ingrid la: 15/10/2003 09:29:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
Romania sau occident - de sergiu la: 20/10/2003 17:35:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Nu eram adaptat la viata in R. nici atunci cind traiam acolo; mi s-ar pare aberant chiar si gindul sa ma intorc acolo. M-am adaptat repede la viata in SUA, la fel si familia. Imi amintesc cind eram student la ASE, multi ani in urma si le spuneam prietenilor ca mi-as fi dat viata ca sa traiesc macar o zi in SUA. Ei ziceau ca sint nebun. Ei bine, am trait multi ani aici si am realizat prin munca si ambitie mai mult decit mi-as fi inchipuit vreodata. O zi traita aici inca mi se pare mai valoroasa decit intreaga viata ce mi s-ar putea oferi in R. Mi-am indeplinit dorintele, iar satisfactiile pe care mi le ofera viata zilnica de aici sint suficiente - nu am nevoie sa cistig la loterie.
Nu as dori sa traiesc nici in Franta, Germania, Italia, etc. fiindca - iertati-ma va rog - mi se par inapoiate. Inainte de a veni aici am locuit patru ani in Elvetia. Desi net superioara la nivel de trai comparativ cu R., Elvetia mi se pare un satuc amarit in comparatie cu SUA. Am vizitat si celelalte tari vestice. Pe scurt: sarut pamintul si steagul american cind ma intorc acasa in California.
In incheiere, as dori sa subliniez ca ce-am scris reprezinta opinia unui singur om. Am intilnit romani aici care nu ar fi de acord cu mine. Unii nu au invatat limba engleza, altii au intrat intr-un cerc vicios de munci nesatisfacatoare (responsabili de bloc, paznici sau chiar mai rau). Lor le face placere sa judece imperfectiunile SUA.
Eugenia - de sergiu la: 10/11/2003 16:59:49
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Mi se pare o intrebare extraordinara.
Septembrie 1977:
Ne intorceam de la munca 'voluntara'(culesul porumbului).
Eram baieti din anul 3 la ASE, intre vagoane de tren, obositi, ne-rasi, destinzindu-ne facind glume, fericiti ca ne intoarcem acasa.
Am observat o gagica misto din anul unu, fumind o tigara si uitindu-se la mine. Dragoste la prima vedere. Am invitat-o sa vina linga noi si i-am oferit o eugenie, pe care a acceptat-o.
Dati imaginea cu repezitorul prin luni de intilniri zilnice, ameteala dragostei si durerea buzelor de atitea sarutari pasionate, fuga spre vest, departarea, mii de scrisori, multi ani de despartire, in sfirsit revederea in vest, casatoria, copilul.
Acum sintem inca indragostiti, la zece mii de kilometrii de unde am 'spart gheata'... cu o eugenie.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...