comentarii

Prietenul e darul pe care ti-l faci singur


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Prietenie si utopie - de ampop la: 12/07/2005 14:13:44
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Ani buni am crezut ca am prieteni. Poate prea multi ani. Apoi, deodata am constatat ca prietenia era unilaterala. Cutitul varat in spate precum Brutus a lamurit respectiva legatura. E bine cand ai prieteni multi, dar, pana la urma, intr-un exercitiu de sinceritate fiecare poate vedea ca adevaratii prieteni se pot numara uneori folosind degetele unei singure maini. Prietenie adevarata si dezinteresata, nu relatii sociale, de fashion si alte bull shit-uri contemporane. Incet, la varsta socotelilor, are loc filtrarea prietenilor. Realizezi ca unii au profitat si mai profita. Le intinzi mereu celalalt obraz. Sunt prietenii tai si mai vrei sa traiesti utopia. Trebuie sa credem ca omul este bun, creat dupa chipul si asemanarea Lui. Doar slabiciunile il fac egoist, profitor, mincinos, perfid, tradator...sa vedem in semenul nostru ce este bun. Daca putem...sa iertam si sa mergem inainte. Sa iertam dar sa nu uitam.
Mario
exista prieteni - de andante la: 03/01/2009 00:22:10
(la: Prietenia in zilele noastre)
"ACUM SUNT CONVINSA AC NU VOI MAI AVEAM UN UN PRIETEN ADEVARAT ASTA PT CA NU EXISTA!"

tu singura ai spus ca pana acum 2 sapt ai simtit ca exista
#381713 (raspuns la: #381650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si inca ceva - de belazur la: 05/03/2004 08:10:57
(la: Droguri)
Am zis ca stiu persoane care se drogheaza. Da, si din pacate sunt din imediata mea apropiere (prieteni de familie, foarte buni cunoscuti). Cu o singura exceptie, care oricum a fost tragica, nici unul nu a reusit sa renunte.

Am mai zis ca nu mi-am propus sa conving pe cineva sa renunte, dar ar fi o mare bucurie pentru mine sa cunosc pe cineva care a invins drogul. Am citit ca astfel de cazuri exista, dar nu am cunoscut. Cred ca e vorba de persoane foarte puternice, demne de admiratie...
#11407 (raspuns la: #11368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 10/01/2005 11:05:13
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
stii cum e cu internetul asta si cu "numele de utilizator"? ca sa nu mai vorbesc de veridicitatea celor spuse in acest context... asa cum poate fi adevarat, la fel de bine poate sa nu fie. recunosc, poate sunt putin sceptica in privinta punerii de cenusa in cap, si parca il simt pe "al" de pe umarul sting cum da din copitutze ceva la genul "hai, mai, ca asta e pus pe sotii, s-o fi plictisind acasa, conversatiile pe net sunt domeniul unde necunoscutii pot sa gargariseasca mult si bine si sa inventeze orice.... etc, etc".
trebuie sa recunosc. o parte din mine crede ca toata povestea asta e o gogorita, sau macar e umflata. dar pe de alta parte, fie chiar si de dragul topicului, inclin sa-ti dau crezare (chiar daca trebuie sa repet, nu pe deplin). ok. am terminat cu aburelile de genul "o fi, n-o fi".
ca sa iau veridicitatea spuselor tale "for granted", stii tu, multi au spus ca barbatii si femeile vorbesc 2 limbi diferite.
ca tot te vad credincios (in sensul religios) fac o paralela cu vechiul testament, daca ma ierti de blasfemie... povestea cu turnul babel - la inceput vorbeau oamenii aceeasi limba, s-au apucat sa construiasca un turn care sa ajunga pina la cer, lui dumnezeu nu i-a placut si le-a amestecat limbile de nu s-au mai inteles unii cu altii si n-au mai construit nimica... eu cam asa vad chestia asta , adica barbatul si femeia pornesc la drum vorbind aceeasi limba, limba iubirii, si pe parcurs... ajung sa nu se mai inteleaga.
de fapt, ajung sa nu mai inteleaga unul ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat.
nefiind de specialitate, imi e putin peste mina sa explic foarte clar chestia asta, dar sper sa reusesc sa ma fac inteleasa cit de cit.
cum vine treaba cu a intelege ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat? ceva in genul
Ea: "m-am saturat sa tot faci, zici, dreci" sau "tu niciodata nu..."
El intelege ca ea il acuza ca MEREU adica tot timpul, adica in fiecare zi face, drege, spune - si ii sare tandara, pt ca normal ca o astfel de acuzatie i se pare injusta. sau intelege ca NICIODATA insemna ca NICIODATA (niciodata nu face piata, nu stringe masa, nu face aia sau ailalta) si bineinteles ca si aceasta e o acuzatie injusta.
aici as pune eu "acuzatie" in ghilimele, pt ca barbatul percepe chestiile astea drept acuzatii, sau reprosuri nejustificate. si imediat se pune intr-o stare defensiva si nu se mai intelege nimeni cu el....

ce vrea "Ea" sa spuna DE FAPT e (poate) ceva in genul "of ce zi nasoala am avut astazi si ce m-au enervat aia la serviciu sau ce m-a suparat nu stiu care, si sunt obosita si ma simt ca un kk si abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad - nu sa-mi vars nervii pe tine, ci pur si simplu sa-mi descarc sufletul ca simt ca explodez si am nevoie sa-mi impartasesc "of-ul" cu cineva. " bineinteles, acel "cineva" este de cele mai multe ori partenerul de viata - una dintre persoanele cele mai importante din viata femeii.
vezi tu, carapiscum, daca te uiti la cum functioneaza "prietenia" intre femei, si "prietenia" intre barbati, ai sa constati si tu singur diferentele. barbatii nu se contrazic si nu se "acuza" decit daca vor sa se ia la pumni. femeile o fac pur si simplu pt ca asa au invatat sa comunice - (chestia de la Freud cu castrarea nu se refera numai la "traumele" psihologice cum credea el, dar are implicatii si in domeniul abilitatii feminine de a se exprima. cu cit femeia a fost invatata mai mult ca nu e ok sa vrea ceva pt ea insasi, pt placerea ei, ca nu "i se cuvine" cu atit mai greu ii va fi sa se exprime clar si raspicat, cu atit mai greu ii va fi sa fie "assertive").
deci cum spuneam, asa au fost invatate sa comunice unele cu celelalte, si de multe ori asa reusesc femeile sa isi rezolve anumite probleme - le e mai usor sa ajunga la niste concluzii sau rezolvari, discutind problema si analizind-o pe-o parte si pe alta impreuna cu altcineva, mai degraba decit inchizindu-se in sine si buchisind acolo, pina o trosneste "evrika!"...
pe de alta parte, n-ai sa vezi 2 prieteni (barbati) la modul "suna unul pe altul la telefon toata ziua sa vorbeasca despre toate prostiile, sau "hai sa ne-ntilnim in oras, si poate vedem un film, poate mincam ceva, poate ne uitam dupa niste pantofi, vedem noi...")

eeeei, si aici incep problemele..... ea vine acasa ca un arici si vrea sa se descarce. el nu stie s-o inteleaga, se simte acuzat pe nedrept (deci se simte si iubit mai putin si nici macar nu pricepe care e cauza) - prin urmare se enerveaza. si ce face? prima greseala: se apara! ai sa rizi, dar asa e. cind un barbat "se apara" in fata unei astfel de acuzatii, nu face decit sa spuna ceva in genul "ba nu-ui adevarat", ceea ce in limbajul femeii se traduce cu "ba n-ai dreptate, ca uite, nu intotdeauna, sau nu e chiar niciodata..., (adica n-ai nici un motiv sa te simti asa - asta 1 la mina greseala) si nu-mi servi mie chestii din astea pe care nu le merit (2 greseala)
ca sa explic putin. greseala 1 - in limbajul femeii, exact asa se traduce ba nu=n-ai dreptate=n-ai dreptate sa te simti asa=nu e corect sa te simti asa=sentimentele tale nu sunt bune/corecte=situatia e buna, tu nu esti=e vina ta. deci, ce se intimpla, femeia vine acasa, la persoana iubita, cu asteptarea de a-i fi alinate durerile/temerile/supararile etc, si primeste opusul asteptarii ei, deci se simte tradata.
greseala 2 - barbatul incepe sa se justifice, sa-i aduca argumente, "dovezi" ca ea greseste (nu ca ea greseste si el are dreptate, ci ca"ea gresete" - asa "se traduce" in limbajul femeii) si cu asta a inceput conflictul.... si cu timpul conflictul se adinceste, certurile sunt tot mai multe si de obicei pe aceleasi teme... ea se simte din ce in ce mai mult "tradata" el se simte din ce in ce mai mult "invinovatit" pe nedrept, apar resentimentele si uite-asa cei 2 uita "limba iubirii" pe care o vorbeau amindoi la inceput si nu se mai inteleg unul cu celalalt...
nu spun acuma ca barbatul e de vina ca reactioneaza asa. vina este egala. si de cele mai multe ori nici macar nu este a lor. nici barbatii nu stiu "sa asculte" cu adevarat, sa inteleaga ce vrea sa spuna femeia de fapt, dar nici femeile nu stiu sa spuna pe intelesul barbatului ce vor de fapt. si bineinteles aici joaca un rol destul de mare si familia, si societatea, mediul, etc. in multe cazuri schimbarea este deosebit de grea.
in fine, sper ca nu te-am plictisit si ca am reusit sa explic cit de cit pe intelesul tau (he! he!, al unui barbat! :))
daciana, - de anisia la: 11/01/2005 13:06:49
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
ca esti dezamagita nu e de mirare. ca simti purtarea lui ca pe o dezertare, iarasi te inteleg. ai incercat insa sa discuti cu el, sa-l intrebi ca sa afli de ce s-a comportat asa? se poate sa fii avut un motiv intemeiat. spun asta experienta proprie. cu opt ani in urma mi-a murit cineva foarte drag. prietena mea ce a mai buna a fost singura persoana care nu a fost langa mine in clipele acelea. nici pe perioada cat cel pe care l-am pierdut a fost bolnav, nici la inmormantarea lui. am fost, ca si tine dezamagita. dupa un timp insa am gasit puterea sa o intreb de ce? nu vroiam sa arunc la gunoi o prietenie de atatia ani , din prea multa mandrie. stii ce mi-a raspuns? "m-am simtit prea slaba. nu te-as fi ajutat cu nimic. as fi devenit o povara in plus pentru ca ar fi trebuit sa ma consolezi si pe mine. am preferat sa stau deoparte si sa te las sa-ti canalizezi timpul si energia ca sa poti trece peste"

uneori oamenii pe care credem ca ne putem bizui sunt mai slabi decat insasi tristetea si durerea ce-o simtim noi in momente grele. nu cred ca "a profita" este verbul care te doare cel mai mult in clipele astea. mai degraba "a descoperi" ca prietenul tau nu este asta de "strong" cum credeai este ceea ce te intristeaza.

ai cerut pentru un sfat: fa-ti timp si discuta cu el ca si cum ai fi discutand cu tine insati. in cuvinte simple si sincere spune-i ce ai simtit, ce te doare, ce ai crezut, ce nu intelegi. prietenia nu este doar zambet si voie buna. si in momentele grele definim gradul in care suntem legati unii de altii.

eu iti doresc numai bine si sper sa gasesti raspunsul intrebarilor ce te framanta.
generalizare - de donquijote la: 22/04/2005 14:28:04
(la: Sa vorbim despre vicii.)
m-am gandit la o definitie mai cuprinzatoare a viciului, sau patern ('model matematic'). a iesit cam asa:

orice obsesie transformata in obicei necontrolat si satisfacut de unul singur devine viciu.

ciocolata: manaci singur in mod regulat e viciu. o imparti cu colegii/prietenii, o.k.
bautura: daca bei de unul singur in mod regulat, e viciu. daca o faci la ocazii sau cu prietenii (nu zilnic!!!), nu mai e...
tigara: fumezi in societate, din cand in cand, sau chiar la lucru intr-o pauza, lu 'un pahar de vorba', o.k. de unul singur inchis in biroul tau sau la coltul de fumat in drum de la sedinta la alta, e viciu.
deci,
sexul in doi (sau mai multi), nu e. :)
pt pupic - de Radu Herjeu la: 14/07/2005 15:20:11
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Nu cred ca exista mai multe feluri de Prietenie... Nu cred ca noi suntem capabili sa fim in mai multe feluri prieten... prutem fi amici, cunostinte, omanei dragi... dar prieteni nu stim sa fim decat intr-un singur mod... care se poate dovedi neviabil...
Iti spun si tie ca si lui ondine... nu e vorba de greseala fata de celalalt... Ci de tradarea fata de dumnezeul tau... in cazul meu, Prietenia... tradarea fara voie... pur si simplu pentru ca nu ai fost atat de bun pe cat trebuia...
#59550 (raspuns la: #59089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa-mi fac si eu bilantul, - de anisia la: 22/12/2005 00:47:34
(la: Bilanţ 2005)
hai sa-mi fac si eu bilantul, daca toti v-ati pus pe asa ceva:

profesional: schimbare neasteptate, rezultate vor fi apreciate in viitor. deci nu pot sa pun inca nici plus, nici minus.
material: supravietuiesc, dar ca orice femeie, nu pot sa spun ca am suficient ...hehe :)
sentimental: sunt aceeasi de pana acum.
prieteni: am mai triat din ei, dar am mai si adaugat la ei. prietenii sunt familia pe care ne-o alegem singuri, in definitiv si la urma urmei...
familie: stii cum se zice, o ai asa cum ti-o da 'Al de Sus...
sanatate: am mai imbatranit cu un an si mi-au mai iesit 4 fire de par alb in cap. responsabilul se stie el :))

puse cap la cap, inca zambesc... ceea ce va doresc si dvs :))
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
Nu-i chiar asa o mare pasiune.... - de sarsilovici la: 27/07/2006 23:53:33
(la: '..n-ai pe cineva..?')
Nu-i chiar asa o mare pasiune de-a mea in a scrie texte..Am vazut ca sunt altii multi mai talentati si au un mod de exprimare mult mai elevat si poate au si povesti mai frumoase... Poate si eu daca m-as forta as scrie altfel si 'fara punctulete'... Da frazele exprima franturi de ganduri care-mi umbla alandala prin cap. Nu ca imi abandonez temele dar multe nu cer a prea multe comentarii pe marginea lor... Multe le scriu asa pentru mine si eventual in ideea ca mai imi raspunde cineva...
De multe ori nici n-am chef nici de vise nici de a fi serios ...
Azi ca exemplu de dimineata m-am trezit cu gandul cum sa fac sa mai scap de credite si datorii si sa ma vad si eu odata cu niste gologani deoparte sa-mi i-au poate vreun cadavru de masina sa ma mai duc si eu prin locurile placute mie..La o casa a mea nici nu mai am curaj sa ma mai gandesc..E doar un vis poate mai realizabil decat celelalte ale mele...Da nu ar trebui sa disper...E greu sa te zbati asa de unul singur si sa incerci sa faci ceva cu resurse destul de limitate...'N-ai pe cineva pe acolo pe unde se impart bani pe la concursuri..?'
acu sa mai adaug ceva la text.... Cati de multi mai razbat in zilele noastre singuri..cati tineri isi mai i-au locuinte ...cati isi permit un trai decent..cati se culca fara stresul facturilor si gandul ca trebuie sa faca un nou imprumut ca sa astupe altul mai vechi....
Umblam cu buzunare carpite, in relatii carpite, pe drumuri peticite, cu suflete cusute, cu vise inodate...
da e si asta un vis sa n-ai nevoie sa ai pe cineva ca sa traiesti...
Poate nu am reusit de la bun inceput sa sugerez si un alt sens intrebarii mele...E bine sa ai pe cineva care sa te bazezi ca te ajuta...Uite eu mi-am carat singur lucrusoarele dintr-un oras in altul cand mi-am schimbat serviciul, singur mi-am montat masina de spalat, singur imi reparam masina, singur imi fac curat , mancare si restul, singur imi fac prieteni si relatii si tot eu de unul singur le stric sau fac cate o greseala..Multe de unul singur ca poate ma ajuta si fizicul poate o tara si simtul tehnic poate o tara si capu..Singur mi-am luat examenele si singur mi-am gasit loc de munca si singur am avansat...
De vreo 2 saptamani mai glumesc colegii apelandu-ma sefu in sus sefu in os..Asta ca e plecat in concediu sefu mare si eu ii tin locu..Sefu semneaza delegatia sefu i-au si eu soferu sa ma duca in statie sefu, sefu...Mai degraba mi-ar spune pe numele mic si atat dat fiind faptul ca-s cel mai tanar dintre ei si inca nu am experienta unui adevarat coordonator de activitate...
Da nu am zis toate astea sa zic ca-s singur in actiunile mele..Nu-s ... Ies din casa prin lume si umblu printre oameni si vorbesc cu ei ii ascult...
Sunt multi care nu au pe nimeni..Eu am fost ajutat sa incep si consider ca nu mai e necesar sa apelez la ajutor..De aia ma chinui sa razbat singur, pentru ca am considerat ca asa e corect...
poate gresesc cand nu las si pe altii sa mai faca cate ceva....
Poate inca nu am invatat ca unele lucruri sunt mai usor de facut in 2 dar cat inca mai pot sper sa reusesc de unul singur..
Sper sa nu fie prea tarziu sa apelez la ajutorul cuiva...
Da e bine sa fim ocupati... Tot se va gasii timp si pentru contemplare si pentru meditatie..De multe ori fug in a ma deplasa pe jos ca ma apuca gandurile si-mi strica dispozitia si-mi pierd din concentrare si uit de ce am plecat de acasa..Da si gargaunii astia ai tineretii asteia care incet incet se cam duce vor imbatranii si ei si ma vor lasa in pace...
#136031 (raspuns la: #135942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru zaraza sc - de casandra_radu la: 06/09/2006 12:39:24
(la: Cele mai traznite ganduri :O)
In descrierea ta eu nu vedeam o lume perfecta, ci oameni care sunt capabili sa iubeasca, sa fie prietenosi unii cu altii, fiindca existenta este una singura si noi suntem ea :) Nu un vis, ci o realitate, fiindca suntem capabili.
Visele sunt doar vise. Iubirea nu este.
#143580 (raspuns la: #143570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de thebrightside la: 09/01/2007 11:04:34
(la: joc nou)
Cand ma lasa mama singura, chem toti prietenii si rupem podelele.
Cand ma lasa seful singura, incep sa plang ca mi-e frica.
Cand ma lasa el singura... inseamna ca n-am fost cuminte si asa-mi trebuie!

Ce faci cand asa ti-a trebuit? :)

Don't worry, have a coffee!
#167365 (raspuns la: #167357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de irma la: 07/02/2008 22:30:32
(la: hmm)
culmea e ca eu vad legatura intre ele.

tu-mi amintesti acum de colega mea de banca si buna prietena din gimnaziu. era brilianta la mate. un singur defect avea: cand ii puneai in fata o problema simpla se uita la ea, lua creionul in mana constiincioasa, se incrunta, isi musca buzele, in fine, concentrare maxima. dupa cateva minute se uita la mine cu ochi ei verzi-caprui si-mi zicea:
-nu stiu s-o fac, e grea!
dar adevarul adevarat e ca problema era cu adevarat foarte simpla, eu o stiam face cu ochii inchisi (dar aveam numa' note de 6-7 la mate). ea nu putea concepe simplitatea. isi incorda intotdeauna creierul cat pentr-un salt olimpic, fara sa fie nevoie si nu mai reusea sa vada padurea din cauza copacilor.

so, vorba lui rembrandt: keep it simple :)
#283220 (raspuns la: #283201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don - de maan la: 12/05/2008 12:36:08
(la: soacra -nora)
cineva (se) minte in povestea asta.
adica sotul meu mi-e prieten si ma iubeste, dar accepta sa doarma singur la ai lui si ma trimite la mama, fiindca nu-s acceptata-n casa socrilor?
#310030 (raspuns la: #310026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumoasa din padurea adormita - de Areal la: 19/09/2008 10:23:28
(la: BASME si POVESTI)
A fost odata, in vremurile de demult, un imparat si o imparateasa.
Intr-o buna zi, imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. In bucuria lui, imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele, prietenii si ursitoarele, ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete, bucurie, virtute, bogatie, noroc.
La petrecere sosira, rind pe rind, sapte ursitoare poftite de imparat la ospat, iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. Deodata, petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit, era o ursitoare, de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. Cind petrecerea era pe sfirsite, ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse:
"-Inainte de a implini 18 ani, copila se va intepa la deget cu un fus si va muri."
La auzul acestor vorbe toti incremenira. A saptea ursitoare, care n-apucase sa urseasca, facu un pas inainte si spuse:
"-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Atunci cind fata se va intepa cu fusul, sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta.
Inca din ziua aceea, imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie, iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa, prietenoasa si cuminte. Intr-o buna zi, hoinarind singura prin palat, dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului.
"-Pe aici nu am mai fost niciodata, ar fi bine sa arunc o privire, gindi ea." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in.
"-Batrinico ce faci aici, ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. Pot sa incerc si eu?"
In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca, se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune.
Aceasta auzind vestea rea, incaleca pe balaurul urias, credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul, pe imparat, pe imparateasa, pe bucatar, pe ucenic, pe pisica si chiar pe soricel. Dupa ce adormi intreaga curte, de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. Ani de zile, pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om.
Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului. Inauntru domnea o liniste apasatoare. Strajerii, curtenii, imparatul, imparateasa, orataniile, toate vietuitoarele dormeau. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. Deodata vazu o usa intredeschisa, in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros. Facu ochi mari de uimire cind vazu, dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea.
Se apleca sa o sarute. Dar de indata ce o atinse, frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si, o data cu ea, tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. Si, dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit, au trait fericiti pina la adinci batrineti ...







* - de INSULA ALTUIA la: 25/10/2008 12:08:32
(la: joculete)
Ca el nu poate sa fure un bou cum fac altii ,(prietenii stiu de ce).:))))

De ce sunt femei singure?
#355356 (raspuns la: #355199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cosmacpan - de sami_paris74 la: 03/07/2009 23:07:14
(la: egalitatea ruineaza si ucide)
In viata nu esti egal cu nimeni.
Chiar daca ai mama si tata,frati si copii,prieteni si amante,relatii si bani ,te nasti singur si mori singur.
#458038 (raspuns la: #458004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
marius - de Intruder la: 06/05/2010 11:09:56 Modificat la: 06/05/2010 11:10:46
(la: Speranta moare ultima)
toti "prietenii" ei stiau de plecarea ei,eu fiind singurul care nu aflase inca vestea....treaba e ca am aflat asta din prostie si ea nu stie ca si eu am aflat.ce ma sfatuiti sa fac?nu uitati un amanunt:o iubesc foarte mult

daca nu ti-a spus tie in primul rand, ar trebui sa-ti dea de gandit si sa reevaluezi relatia cu obiectivitate.
din pacate pentru tine, "amanuntul" nu face nicio ceapa degerata; se pare ca ii esti indiferent sau - si mai rau - ii e mila.
fii barbat si las-o sa fie libera! discutati serios si respecta-i decizia. daca nu te vrea, tot o sa plece de la tine.
No,zic şi io - de munteanu rodica la: 23/07/2010 07:58:15
(la: intrebare)
nu dau cu paru'...că nu se potriveşte procedura cu scriitura.Adica în textul initial te gîndeşti(am vrut să spun te vaiţi dar nu se cade aşa o primire pentru un NOU venit)doar că, ai ALES să stai prea mult cu iubitul iar cind acesta este ocupat te simţi singura.Iar mai apoi să
zici ca o faci nu din dorinţa ta ci, pentru
ca pur si simplu iubitul se transforma intr-o persoana geloasă.Repede şi cameleonic găseşti şi solutii :)))
mai ales cind spui
"Din cauza ca am luat relatia prea in serios, s'a ajuns si la situatia asta si chiar nu era cazul.Am ajuns sa fiu ca si prietenele mele pe care le criticam cand, nu faceau decat sa fie de acord cu orice (bine sau rau) spunea cel de care erau indragostite pana peste cap.Important e ca m'am trezit la realitate.Pana la urma iubitii vin si pleaca, prietenii sunt cei care conteaza.Deci trebuie sa fac in asa fel in cat sa nu ma dedic numai lui ci sa fiu si pentru prieteni pentru ca asta am cam uitat."
Boooon....
singura mea întrebare este cum de ne-ai ales pe noi,Cafeneaua ,pentru aceste destăinuiri şi solicitări de sfaturi.Bineînţeles răspunsul nu este obligatoriu .Dar de fapt tu trebuie să stii acest lucru, pentru ca te descurci
usor in a-ţi alege răspunsurile si pe cei carora le răspunzi.

Amari - de sami_paris74 la: 25/10/2010 09:35:24 Modificat la: 25/10/2010 10:05:34
(la: ce fac la batranete?)
Viata este ca si memoria unui vint,ca oglinda apelor adormite,forta unei scintei care anunta un incendiu.Treci prin toate,fara sa realizezi ca nici vintul si nici apele nu pot sa opreasca timpul.
La batrinete ajungi sa-ti numeri prietenii, zilele si banii. Draga Amari batrinetea vine singura si pleaca o data cu tine ,in acelasi timp cu filozofia unei mari iluzii.
Abia la batrinete se pot naste cele mai frumoasa poezii si filozofii.
Batrinetea este mult mai urita ca moartea.
Eu am lasat mamei mele o vorba:i-am zis o data" mama mie nu-mi este frica de moarte,cit imi este frica de batrinete!."
Abia cind mama mea a ajuns la 75 de ani ,a recunoscut ca am avut foarte multa dreptate.

Iti doresc sa ai o batrinete frumaosa,fara boli si fàra mari contradictii.

Cu drag prietenul tau de pe cafenea.
Sami.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...