comentarii

Propoziție cu cuvântul nechează


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Numili noastri. - de Apoll la: 18/10/2008 21:46:35
(la: MISS CAFENEAUA 2008 - NOMINALIZARILE)
In Adunarea generala a Băştinoşilor de peste Prut şi de partea cealaltă
interesul oamenilor pentru Miss-a de pe Cafenea este deosebit de deosebit.
Să dăm cuvântul purtatorului de cuvânt de la faţa locului:
Drajilor,după discuţii carili au aprins focuri in inimili admiratorilor din aşeastî
parti di ţarî s-o ajiuns carivazîcî la următoarili propuneri di propuneri:
1.Alis andra cî o pominit di î nost’ moali ( da di şi întuniecat?)
2.Andanti cî ti ochesti ghini.
3.Anitza cî rîdi tatî zîua
4.Antişena cî nu-i impotriva noastrî
5.Bitterdream cî şî noi jisăm cănd mai luăm cîti o votcî.
6.Cher cî ni-o plăcut cum i-o dizbracat pi alfa meilurili şele.
7.Cri-cri cî ni plaşi când ii ie la zolit pi şia cu creaţîili.
8.Diana lu Vlase cî-i aşa di …transparentî.
9.Emma lu Brad cî umblî cu metafora-n mînuri.
10.Fimmeia cî ştii cum sî s-îmbraşi.
11.Gloria lu Victor cî sî lichesti ghini.
12.Galbenus c-o devenit diodatî puicuţî.
13.Honi,aişi o intervinit Apol di la şentru cu toati cî nu-i plaşi cum îi lunjim l-ul
din coadî şî ni-o zîs cî fata asta dulşi ari mari viitor.
14.Aişi era o fatî ieliminatî pi trii zîli cî umbla cu multi vopsăluri, pi deasupra stridenti.
15.Insula Altuia,unora li-o dat raclimili cănd ş-aminteu şi frumos dansazî.
16.Ioana şî Impreună au avut 2006 voturi din 2008 partişipanţ.
17.Iuli_nrb ,ni-o lăsat gura-cascî cu fotojenia
18.Irma cî vrea sî şii ca Federer cari o câstigat wimblidonul di 4 ori.
19.Lialy,uni din salî s-au jiurat cî n-o mai parodiazî dacî s-întoarşi.
20.Maan,şî Carajiali ar invidia-o pentru”smorio”.
21.Maria Mândravilas,are un acşent săsâit ca pi la noi.
22.Maria Podu Inalt, numili o recomandî di la sîni.
23.Nisu cari dispari şi apari di cîti ori credi cî-i Crăşiun.
24.Omerta…da s-o iscat discutii di la umflăturî
25.Prodfrec…nu spun tăt sî nu greşasc sî-mi şiarî miel.
26. Raqissa altî dansatoari mari diadivaratilea.
27.Rodica di la munti cî cum ti prindi nu ti iartî.
28.Sancho eee…2008 de pălării şapo.
29.Thebrightside cî limpezăsti cu lumina ii complicatili pb .şivişi.
30.Thequeen cî are numi mari.
31 Tinuţa cî-i aşa di proaspîtî…
32Zarazele cî şicî şeie cu soşietati faşi poezii iar sealaltî faşi afaşeri buni.
Noi am votat cu inima da dacî nu ni-o ajiutat capul şî am uitat pi şineva mai mult sau mai
puţîn important răzbunati-vă pi Apol c¬î ni-o manipulat fără sî ştii.

A consemnat pentru dumneavoastrî Apolodor Scripcariu.






alexandra - de Protagoras la: 12/12/2008 10:38:48
(la: omul-wikipedia)
cuvântul "semidoct" înseamnă aproape învăţat sau pe jumătate învăţat. Conotaţiile pozitive sau negative i le atribuim noi în funcţie de preferinţe. De exemplu: ai prefera să îţi facă o intervenţie chirurgicală un semidoct sau un ignorant?

Cuvântul semidoct a primit o conotaţie negativă un mediile elitiste unde desemna o persoană prost pregătită (în comparaţie cu restul). Dar cuvântul folosit uzual pentru a desemna pe oricine nu mai are această conotaţie.
#371970 (raspuns la: #371964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandra - de Protagoras la: 12/12/2008 10:43:26
(la: omul-wikipedia)
haha! Ba o fac!!! :P :P :P Şi o să o susţin. E o altă folosire abuzivă a unui cuvânt.
Doar că nu acum, mai târziu puţin. tre să fug repejor la muncă.

Şi să nu cauţi definiţia cuvântului în DEX. DEX-ul nu e Cartea Cunoaşterii. Dacă ar fi aşa, filosofii şi-ar încheia disputele în privinţa Adevărului şi ar accepta o definiţie din DEX.
#371973 (raspuns la: #371968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bright - de Protagoras la: 12/12/2008 13:12:39
(la: Virtual vs Real)
Cu tot respectul, nu cred.
Fireşte că am pornit de la prezumţia de onestitate.
să dau un exemplu:
o discuţie cu un "boschetar" o interpretezi altfel decât o discuţie cu un intelectual )chiar dacă cuvintele sunt aceleaşi). Poate nu tu neapărat, dar în general aşa se întamplă, din pricina prejudecăţilor. Sistemul de semne prin care un individ se diferenţiază de multe ori ne induce în eroare (îmbrăcăminte, gesturi etc. toate astea filtrate prin propriile noastre experienţe subiective).
Pe când, în virtual nu rămâne decât cuvântul. Fireşte individul poate fi sincer sau nu, dar pornesc de la presupunerea că e sincer, căci despre asta vorbeam, dacă noi putem fi la fel.
#372041 (raspuns la: #372037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 31/12/2008 17:37:40 Modificat la: 31/12/2008 17:50:06
(la: Mostenirea Vacarestilor - Intre Targoviste si Chisinau)
biata K.K
biata kk are doar 18 ani...

si-am gasit si o proza: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24581

idiotica, prozisoara, cu multe greseli de exprimare, asa cum fac toti copiii cu multa imaginatie care-au citit prea putine povesti scrise de altii.

ce m-a cu adevarat uimit, si spicuiesc din biografia fetii...

În cotidianul Jurnal de Dâmboviţa nr. 2806/31. 05. 2005, pag. 6, prof. univ. dr. George Coandă consemna despre debutul său la cenaclul ”Săgetătorul” al Uniunii Scriitorilor din România: „...Proza ei incită prin viziunile şi limbajul textului, de un modernism inedit, anunţând parcă trendurile viitoare ale evoluţiei prozei, ea prodcând nu numai o plăcută impresie, mai ales la un debut la Uniunea Scriitorilor, dar şi o surpriză, aşa cum au remarcat scriitorii care au luat cuvântul, prin puternicul şi relevantul său sentiment de empatie”.
si
În luna mai 2006, Uniunea Scriitorilor din România îi acordă premiul naţional Prima Verba pe anul 2005/2006 şi diplomă de excelenţă pentru activitate intensă şi rezultate excepţionale în domeniul creaţiei pe plan naţional şi internaţional în anii şcolarităţii.

hai sa va mai dau o mostra:

Trăind prin gunoaie înveţi să respecţi gunoiul. Gunoiul ţi-e casă, iar oamenii străzii - familie. Iar dacă ai sta să le asculţi poveştile, ai observa că singurul lor lucru în comun este ascunderea de societate. De aceea li se poate spune la fel de bine şi Refugiaţii, iar celorlalţi, pur şi simplu Ceilalţi.
Refugiaţii sunt oamenii care nu plătesc impozite, care mănâncă după Ceilalţi, dar de care ţie, un om obişnuit, trebuie să-ţi fie teamă, nu milă, căci ei sunt cei ce stăpânesc lumea.
Aş fi putut să aleg la întâmplare un aurolac, un cerşetor sau orice om al străzii, dar am ales o fată, al cărei caz este, oarecum, special.
Nu este acea fată care strânge gunoiul şi mătură străzile în schimbul unei sume foarte mici de bani. I se spune Gunoiera celei care doarme prin gunoaie, se hrăneşte şi se îmbracă din gunoaie. Ea nu cerşeşte şi nici nu fură, ci colecţionează. I s-ar fi putut spune, la fel de bine, Colecţionara, Colectoarea sau mai ştiu eu cum. Dar ea este Gu-no-ie-ra. Acest tip de om al străzii este cel mai puternic, căci pe lângă faptul că face parte din „Familia Regală”, mai are şi un soi de puteri magice, înţelegând şi comunicând din priviri cu animalele. Aşa că, dacă vezi vreodată o femeie care trece pe lângă o haită de câini fără să fie lătrată, pe lângă pisici fără să o privească în ochi sau pe lângă păsări fără ca să le facă să zboare, să ştii că ai văzut-o pe Gunoiera.


http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24580

d-aia copilasu' asta n-are urma de bun simt!
fiindca cineva care i-a vrut pesemne raul, i l-a sters.
#379993 (raspuns la: #379991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Criza îşi spune cuvântul - de Tot Areal la: 07/05/2009 08:50:05
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Au trecut şi Sfintele Sărbători de Paşti, au trecut şi zilele libere de 1 mai. Numai criza mondială nu a trecut. Sau poate că a trecut şi n-am văzut-o noi, fiind prea ocupaţi cu grătarele, cu plimbările la iarbă verde. Sau aşa o fi criza: cu sfârâit de grătare, cu ieşiri la munte, la mare, cu maşini luxoase pe şosele, bară la bară! Desigur nu toţi oamenii au maşini luxoase. Dar grătare au mai toţi românii (eram să zic creştinii). Şi acum în criză, ce muzică, ce bubuit de tobe, de se zguduie pereţii caselor vecinilor, mai ales prin sate! De ce or fi dând aşa de tare muzica, bieţii creştini, nu înţeleg?! Cred că nu vor să mai audă de criză. Eu mai am nişte dopuri, trimise de o nepoată din Canada, pe care mi le mai pun în urechi, ca să mă protejez de mulţimea decibelilor, dar ce fac cei din celălalt capăt al satului care n-au dopuri, atunci când vor să citească o rugăciune?! Desigur, trebuie să înţeleagă şi ei că trecem prin criză şi să nu se supere...

Mă gândesc şi la pustnicii din inima munţilor. O fi şi la ei criză? Or fi ieşit şi ei la iarbă verde? Veţi zice: ei n-au nicio treabă cu criza mondială. Trăiesc la fel cum trăiau şi mai înainte. Fără grija banilor de chirie, fără teama că nu au benzină în rezervor, fără prostii gen legume modificate genetic, oi clonate, gripă aviară, ca să-şi omoare singuri găinile. Despre gripa porcină, nici că au auzit. De fapt nu avem voie să mai spunem „porcină” sau „porcească”, ci de „tip A – H1N1”. E o diferenţă!

Faptul că aceşti oameni retraşi la linişte au ce pune pe masă, se datorează muncii lor în grădină, măiestriei lor de buni gospodari, mai ales dacă dă Dumnezeu ploaie potrivită, căldură potrivită şi la timp…

Dânşii nu au rate la bănci, aşa că nu-i deranjează telefoanele de la firmele de recuperări; nu se bat pe locuri de parcare, nu stau la semafoare, nu inhalează noxe, nu le fură hoţii maşina, nu fac crize de anxietate când scad acţiunile la bursă sau le pică internetul, nu sunt panicaţi de frica vreunui cutremur, nu-i înjură pe politicieni, pentru că n-au televizor; nu pun clor în apa de izvor ca s-o dezinfecteze, nu-i frământa grija zilei de mâine, fiindcă ştiu că Tătuca-Dumnezeu le poartă de grijă; nu le este teamă că vor pierde cardul sau că li se fură bani din cont, nu stau ore în şir la cabinetul medicului de familie sau la farmacie pentru a-şi lua reţeta compensată, fiindcă la orice neputinţă şi pentru orice boală ei cunosc şi câte o buruiană de leac. Nu le e teamă de cipuire şi chiar dacă le spui ce pericol ne paşte, nu înţeleg mare lucru, nu intră în panică. Şi nu le mai spun pe toate. Aceştia sunt nişte oameni fericiţi din punctul ăsta de vedere. Trăiesc şi mor în mijlocul naturii şi se feresc de viaţa civilizată atât cât pot de mult.

Aşa că acolo, unde şi-au ales ei să trăiască, nu-i nicio criză. Acolo e un fel de rai, dar nu financiar. Toată lumea recunoaşte că acolo în pădure, în mânăstire, în locuri retrase, la ţară, viaţa este mai puţin stresantă şi totuşi cei mai mulţi nu renunţă la „civilizaţie” şi la criză. De ce?
Pentru că o mare parte din oameni sunt într-adevăr într-o criză, dar de altă natură.
#434802 (raspuns la: #432767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce naiba, - de Apoll la: 13/06/2009 14:01:10
(la: Intelectualul)

măi tăticule!ce crezi că eu nu te consider pe tine un om bun și la muzică foarte bun?
…că de aia am spus “ mă onorează prezența ta.”
Cred că pornești de la o premiză greșită. Eu nu am afirmat niciodată că aș fi poet sau
că aș avea vreun proiect în această privință,dar după ultimele discuții observ două
curente:primul are pretenția de la mine să mă faca poet și să demonstrez,iar cel de-al
doilea reprezentat de tine să mă cărăbănesc din poezie…că n-am talent…la instrument
…că-s surd,că-s șchiop…și pe deasupra-s și miop…atăt nu-mi zici …că-s impostor…
privesc cruciș…și n-am umor.Cafeneaua nu-i un site literar dar m-au cucerit oamenii
frumoși pe care i-am găsit aici.Intru cu plăcere să citesc poeziile a cel puțin zece uzeri
am citit și proză de calitate,chiar dacâ nu-i comentez prea des,multe Confe interesante
cu așii lor.Nu pierd eu prea mult timp cu compunerea poeziilor,cel mult o oră când mă
sâcâie ceva.Mai mult timp consum cu cititul pe site.Eu din ce-am postat până acuma
pot spune că aș avea totuși vreo șase poezii.Mă distrează unele comentarii și sunt destule
care mă binedispun de fiecare dată când le recitesc.
M-a îndurerat cuvântul kitsch,dar dacă ți s-a părut așa ce-aș mai putea face?Aș fi vrut să
văd o poezie de a ta dar n-am găsit până acum pe acest site.Știu c-am mai călcat prin bălării
pe moțuri,îmi pare rău pentru unele postări dar e prea tarziu și chiar de-aș vrea nu le-aș mai
putea șterge.Puse una peste alta însă daca mă mai păcălește cel viclean tot osă scriu.Dacă s-ar
publica numai cele ieșite din comun nu ar fi mai mult de zece Confe pe săptămână iar saitul
și-ar încetini mult activitatea.Așa că o să-mi scot fluierul de la brâu din când în când numai
că o să fiu mai atent la melodie.Mă gândesc:ce-ar simți un lăutar de la “10 Prăjini”dac-ar ști
că l-a înregistrat S.Celibidache cântând o notă falsă și l-a mai și ascultat de zece ori.Ar zâmbi?
:)
#450676 (raspuns la: #450587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Munteanu - de cuminte la: 16/06/2009 11:48:14
(la: Zarzavaturi)
E prea dezlânat textul dvs. să-l pot citi pân' la capăt. Am spicuit de ici, colo cuvinte de genul "răutate", "deranjat", "familie".
O să-mi ţes în jurul lor pledoaria.
M-aţi învinuit că din răutate am arătat furtişagul dumneavoastră. Ăsta e kitschul moral (1). E ca şi cum aş vedea că un hoţ smulge poşeta din braţele unei băbuţe, m-aş face că alerg după el, dar la primul colţ m-aş opri spunându-mi în sinea mea "Eh, şi aşa are 80 de ani, de ce să anunţ poliţia sau să fug după prădaş? Mâine, poimâine, crapă, ce-i mai trebuie portofelu'?" Şi aş reveni spre doamna în cauză gâfâind, abia trăgându-mi sufletul, să dau impresia că am făcut tot posibilul s-o ajut, dar nu mi-a stat în putere.
Ce fac eu în acest caz? IMIT un comportament moral, mă prefac, e un pseudoajutor.
Dumneavoastră ce aţi fi întreprins dacă aţi fi asistat la toată tărăşenia? Nu m-aţi fi demascat? Ba poate chiar aţi fi crezut că-s în cârdăşie cu hoţul.
Nu-mi plac pungaşii, nici că fură litere, nici măsline de la tarabă, nici soldăţei de ciocolată. Ei trebuie arătaţi cu degetul şi învăţaţi să nu se bălăcească în munca altora ca şi cum ar fi a lor.

Apoi spuneţi că nu v-a deranjat că am pus sursele din care aţi copiat mot a mot. Dar imediat în fraza dumneavoastră apare cuvântul "răutate". Ce e asta? O disimulare, vă acoperiţi adevărate sentimente cu o mască, e ca şi cum aţi dori să ascundeţi pata de pe perete şi-i puneţi deasupra celebra carpetă cu Răpirea din Serai. Cu ce aveam de-a face aici? Cu un kitsch afectiv, emoţional (2) : una spuneţi, alta gândiţi şi fardaţi obrazul pătat c-o umbră mult prea colorată de machiaj.

La final vă dosiţi după fustele "familiei" spunând că aveţi dreptul să "împrumutaţi" pantalonii fratelui mai mare fără să-i cereţi voie, să luaţi din dulapul mamei rochia de muselină fără s-o înştiinţaţi, că de, sunteţi "într-o familie puţin mai mare" şi vă permiteţi. Aici kitschul e pe faţă, nu mai are formă, nici fond, apare grosolan şi lăbărţat de-a dreptul. V-aţi înzorzonat ca un pom de Crăciun cu vorbele ALTORA, aţi pus haine multe pe dumneavoastră alandala, dar nimic nu vă aparţine. E ca o casă cu multe bibelouri, toate luate pt că şi vecina are, şi ţăţica, şi bunica. Noi cum să n-avem aşa minunăţie?

#452007 (raspuns la: #451837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de hihihi la: 27/06/2009 17:43:50
(la: Biblia si sclavia. Carte de capatai?)
Draga Hypatia, tu pornesti ca de la premiza ca daca cineva pretinde ca i s-a revelat dumnezeu, sau ca cartea scrisa de el e inspirata divin, atunci asa si e, si nimeni nu are voie sa conteste aceste lucru. Ceea ce e o mare prostie, si denota un simt critic extrem de rudimentar ca sa zic asa. Oricine, repet, oricine, poate sa sustina ca cartea X sau Y e revelata de dumnezeu. Important e, cum demonstreaza el acest lucru ?? Penru ca vezi tu, popii si credinciosii in general au o mare problema cu demonstrarea faptului ca biblia e o carte inspirata de d-zeu,
si nu o carte scrisa de niste oameni SI ATAT. Ba mai mult, avand in vedere ca multe din povestile descrise acolo reflecta o ignoranta si un barbarism greu de imaginat in ziua de azi, caracteristice de altfel oamenilor de la acea vreme (de exemplu ei isi imaginau cerul ca pe o TARIE, sau ca toate speciile de animale din lume pot incapea pe o BARCA; de sclavagism, omoratul cu pietre, si celelalte atrocitati "inspirate divin" din vechiul testament nu mai vorbesc), si de asemenea faptul ca multe din aceste povesti au fost dovedite stiintific ca fiind FALSE (vezi potopul planetar, crearea soarelui dupa pamant, crearea vegetatiei inainte de soare, crearea femeii din coasta lui Adam, care de fapt nici macar n-a existat etc. etc.) se poate spune cu certitudine ca biblia NU este o carte inspirata de dumnezeu.


Iar daca vrei sa ma contrazici, atunci astept sa o faci pe baza de argumente, si nu pe baza de cretinitati (ca altfel nu pot sa le spun) de genul "daca nu te rogi, nu ai cum sa intelegi biblia la adevarata ei valoare". Pai explica-mi tu atunci care-i valoarea genocidurilor la care participa Moise, si care sunt descrise atat de minutios in biblie...apropo, tu ai citit macar biblia aia sau vorbesti doar ca sa te afli in treaba ??

Numeri Capitolul 31
1. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Răzbună pe fiii lui Israel împotriva Madianiţilor, şi apoi te vei adăuga la poporul tău".
3. Iar Moise a grăit poporului şi a zis: "Înarmaţi dintre voi oameni pentru război, ca să meargă împotriva Madianiţilor şi să săvârşească răzbunarea Domnului asupra Madianiţilor.
4. Din toate seminţiile fiilor lui Israel să trimiteţi la război, câte o mie din fiecare seminţie".
5. Şi şi-au ales din miile lui Israel, câte o mie din fiecare seminţie, adică douăsprezece mii de oameni, înarmaţi pentru război.
6. Pe aceştia i-a trimis Moise la război, câte o mie din fiecare seminţie; şi cu ei a trimis la război pe Finees, fiul preotului Eleazar, fiul lui Aaron; şi acesta avea în mâinile sale vasele sfinte şi trâmbiţele de strigare.
7. Şi au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis pe toţi cei de parte bărbătească.
8. Împreună cu ucişii lor au căzut şi regii madianiţi: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba - cinci regi madianiţi - şi Valaam, fiul lui Beor, a căzut de sabie, împreună cu ucişii acelora.
9. Iar pe femeile Madianiţilor şi pe copiii lor le-au luat fiii lui Israel în robie; şi toate vitele lor, toate turmele lor şi toate avuţiile lor le-au luat pradă.
10. Toate cetăţile lor din ţinuturile lor cu toate satele lor le-au ars cu foc.
11. Toată prada şi tot ce-au apucat de la om până la dobitoc au luat cu ei.
12. Robii, prada şi cele apucate le-au dus la Moise, la preotul Eleazar şi la obştea fiilor lui Israel, în tabăra din şesul Moabului, care este lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
13. În întâmpinarea lor au ieşit din tabără Moise, Eleazar preotul şi toate căpeteniile obştii.
14. Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe sutaşii care se întorseseră de la război, şi le-a zis Moise:
15. "Pentru ce aţi lăsat vii toate femeile?
16. Căci ele, după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsă asupra obştii Domnului.
17. Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideţi-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsaţi-le pe toate vii pentru voi.
19. Şi să şedeţi afară din tabără şapte zile; toţi cei ce aţi ucis om şi v-aţi atins de om ucis să vă curăţiţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, şi voi şi robii voştri.


Ia zi, tie ti se pare normal ca asemenea pasaje sa apara intr-o carte "inspirata de Dumnezeu" ??????????






#455976 (raspuns la: #9255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andante - de cuminte la: 08/07/2009 00:06:27
(la: Oare iertam?)
Ori poate că percepţia cuvântului "indiferenţă" e alta.
Pt că atunci când rostesc "Mi-e indiferent Icsulescu", eu pun scrâşnet de dinţi în propoziţia asta.
E posibil să-mi fie deteriorat mie înţelesul termenului deoarece sonoritatea lui în urechile mele-i falsă, e ca Hopa Mitică al omeniei, e inversul bunăvoinţei, deci la polul opus al iertării.
#459370 (raspuns la: #459369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Urmare III - de philo la: 24/08/2009 12:39:57 Modificat la: 24/08/2009 12:40:51
(la: Ion Ionescu, evreul lustragiu)
IoneL îl culcă pe spate pe nisip şi îi făcu respiraţie artificială.
După un timp văzu că obrajii albi ai copilului începură să capete ceva culoare. Copilul trăia.
"Domnule jidan. Cum v-am putea răplăti noi pentru binele făcut", auzi glas de femeie. Era mama puştiului. “De azi copilul are doua mame, sau poate mai bine, doi taţi".
Ion o privi în tăcere şi plecă.
Veni şi ziua cind simti că e deja în putere pentru a merge inainte.
Hotărî să-si părăsească ţara. România nu mai era a lui, nu pentru că se considera evreu, ci pentru că fostii săi prieteni, românii, îl tradasera şi îi uciseră tot ce avea mai drag.
Palestina? De fapt acel loc, acea ţară, nu-i spuneau nimic.
Nu o cunoştea, nu ştia nimic despre tradiţia, istoria, sau felul de a fi a oamenilor de acolo.
Da, crescuse printre evrei, uneori mersese cu ei la sinagogă, dar oricum nu pricepuse nimic din rugăciunile lor şi nu înţelesese de ce ei se roagă cu faţa la Ierusalim şi de ce cuvîntul Ierusalim e pe buzele lor tot mereu, chiar şi sub baldachinul însurăţeilor.
Ion începu să-şi plănuiască plecarea.
"Din ce voi trăi?", asta fusese prima sa întrebare.
"De la tata am învăţat să croiesc şi să repar încălţăminte. Mă voi descurca".
Era în 1942. Vapoare cu destinaţia Constanţa – Palestina nu erau, dar erau vapoare care făceau naveta spre Cipru.
Bani de bilet? De unde? Unchiul său era om sărac cu o casă droaie de copii.
"Patria" era un mic vaporaş care transporta ceapă în Cipru şi aducea de acolo citrice şi Ion îl căută pe Căpitan.
"Căpitane", spuse. "Ai poate nevoie de un tînăr harnic care nu se teme de muncă?".
Căpitanul se uită la el cercetător şi întrebă:
"Nu esti, cumva, un fugar, un căutat de lege? Pari băiet subţire şi nu te-am mai văzut în Port sau în Constanţa. De unde vii?".
"Din Iaşi sunt, domnule Căpitan".
"Eşti poate evreu? Fugi de Pogroame?"
Ion tăcu. Steaua Galbenă o pusese în buzunar la intrarea în Port.
"Dar ştii ceva?", spuse Căpitanul, "nu e treaba mea. Poţi veni. De astazi în două zile om pleca. Dacă vrei poţi începe munca chiar acum".
Şi aşa începu Ion o nouă viaţă.
Lucra de dimineaţa pînă seara tîrziu cu o furie neînţeleasa de Căpitan.
"Băiete. Simt că esti soi bun şi-mi pasă de tine. Te rog să nu te mai omori atîta cu munca", spuse. Dar Ion găsise modalitatea să doarma noaptea fără visele de groază în care vedea arzind pe ai lui.
Cipru.
Iacă băiatule ce ţi se cuvine şi mai primeste rogu-te şi punga asta cu dinari. Nu mă refuza. O sa-ţi prindă bine, spuse Capitanul.
Palestina era sub Protectorat Britanic şi englezii limitaseră numărul evreilor cărora li se permiteau să intre în Palestina.
Ion ştia asta de la marinarii care ghiciseră ţinta finala a lui Ion. Cum de stiau.. Enigmă, căci Ion nu părea să fie evreu.
Tot ei, marinarii, îl puseseră în legatură cu un branconier care aproviziona cu băuturi spirtoase soldatii britanici stationaţi în Palestina
.
Haifa.
Bărcuţa branconierului ocolise Portul Haifei şi intrase într-un port natural dintr-un loc aflat la poalele Muntelui Carmel venerat de cele trei religii monoteiste. Peştera Sfintului Ilie era. Shikmona numele locului.
După ce-şi plăti călătoria văzu că mai are destui bani pentru un timp.
Căpitanul avusese dreptate şi Ion mulţumi Domnului că dăduse de acest om bun.
Haifa anilor 40' era un oraş mic a cărui singura sursa de existenţă era portul.
Ion petrecu noaptea pe o pajiste în apropiere de pesteră şi a doua zi disdedimineaţă plecă spre port să caute de lucru.
In port văzu vase de război britanice şi mulţi hamali care după înfăţisare şi vestminte semănau cu arabii din pozele din cărţile de Geografie din care învăţase la şcoală.
Mai tîrziu înţelesese că mare parte din ei erau evrei europeni fugiţi de urgia care se apropia.
Vînjos cum părea nu-i fu greu să găsească de lucru.
Salariul era bun asa că Ion părăsi gîndul de a se oupa cu ciubotăria.
„Poate mai tîrziu”, gîndi.
==
Epilog:
Ciubotar nu iesi din el, dar uneori lucra ca vacsuitor de ghete pentru a-si plati intretinerea in timpul studentiei la Tehnionul din Haifa.
Astazi Inginer Ionescu este o figura cunoscuta si iubita de locuitori Haifei si traieste cu ai lui intr-o casa pe care si-a construit-o singur langa Port.
#474419 (raspuns la: #474417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Apoll la: 10/10/2009 19:32:32
(la: și iar e toamnă...)
Rapsodii de toamnă
G. Toparceanu

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...

*** - de cuminte la: 20/10/2009 16:26:59 Modificat la: 20/10/2009 17:50:56
(la: petretuteavsnietzsche a parasit cafeneaua)
"fiindca is mai isteti ca giordi si nu-njura*."

Din punctul meu de vedere comportamentu' său a fost anormal.
Înjurătura lui a lăsat rană de cuţit brutusian şi nu spun asta încercând să aduc lacrimi pe obrajii cititorilor. :)
Petrică a fost un om la care n-am mârâit niciodată, am purtat întotdeauna un dialog cumsecade. Dacă nu i-a convenit ce am scris la subiectul său, putea să mi-o spună pe un ton de amiciţie-virtuală, nu cu scabroşenii şi jigniri.

Şi mai e o treabă. Mulţi au dat ochii peste cap atunci când am revenit pe cafenea, făcând-o pe-a pudibonzii deoarece scriam neaoş "bucă" şi "ţâţă".
Mai erau deranjaţi şi de faptul că mă apăram, aruncând înapoi cuvântul-pietricică, nu stăteam nemişcată, ci dădeam din mâini, din picioare, din urechi. :)
Cum ar fi fost să mă apuc să-i înjur pe toţi cei care bâzâiau în jurul meu? Mă percepeau ca pe un şoarece care încerca să intre în stup, albinele venind să mă înţepe ca nu care cumva să le stric ordinea din ştiubei.

Ca s-o scurtez şi să se înţeleagă ce am vrut să spun: nu am poftă nici să fiu bruftuluită, nici înjurată.
Nu-s pe cafenea pe un câmp de luptă în care nişte petrici ţin sabia în mână, iar eu stau în genunchi cerând îndurare.
Am ceva de zis, o fac. Iar el a avut un comportament de troglodit.
modi - de denisa...soare la: 31/12/2009 10:36:27
(la: bal bla bla 2010 !)
tot speram că ai să reuşeşti să te surprinzi. însă bag de seama că doar îmi făceam iluzii deşarte. eşti aproape perfect suficient ţie însuţi, precum genialii ăia neînţeleşi de care povestea honey.
spre disperarea Cuvântului, eşti mult prea inapt pentru orice respiraţie metafizică. ţi-am livrat de două ori una dintre cele mai "banale" presupoziţii metafizice iar tu n-ai fost in stare nici măcar s-o adulmeci.
eşti un fan convins al celei mai ordinare şi slabe critici la adresa metafizicii: aceea că ea nu ajută la nimic, nu aduce nici un profit in ecuaţia bine-rău.
dar oare precupeaţa de la coada de la aprozar de unde şi cum îşi află ea Binele şi Răul?? oare cum şi de ce se mişcă Lumea înspre ceva sau altceva??? şi, când vei încerca chiar să răspunzi întrebând la aceste chestiuni te vei trezi că faci metafizică. deci, chiar şi când încerci să denigrezi metafizica, tot metafizică faci. căci metafizica este locul de plecare, chiar si pentru chibiţii din cişmigiu.
ai luat degrabă şi de-a gata Cuvântul de prin piaţa publică, fără ca măcar vreo juma de minut să stai in preajma lui, să-i resimţi esenţa, originea, neadevărul.
desigur, penibilul creşte exponenţial atunci când ipocrizia îşi dezice propria ipocrizie.
dragă modi, filosoful nu are o lume a lui personală...ci el tocmai că se pune în mod absolut simplu în preajma Lumii. filosoful nu se mai preface că este om, ci el chiar este om.

ps: la fel ca multi cafengii, te-ai complexat la modul ridicol când ai auzit că eu voi fi flendurit vreo 10 biblioteci. desigur, eu voi fi făcut precizarea asta doar pentru a nu-ţi mai încorda cu şcolăresc avânt cultura filosofică în faţa mea. nu este absolut nici un motiv de complexare sau de aroganţă faptul că un om are o expertiză sau alta. eu, cea care voi fi citit 10 biblioteci, nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos decât bişniţarul cu două clase care-şi face cu măiestrie negoţul. aşa că...sper că remarci penibilul.
#511195 (raspuns la: #510927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o părere... - de Lady Allia la: 11/01/2010 15:20:37 Modificat la: 11/01/2010 15:24:03
(la: goa)
Eu una, am observat de mai mult timp pe cafenea faptul că nouă ne plac cei care susţin că ceea ce au de spus spun, chiar dacă jignesc - pentru că aşa simt ei, DAR nu ne plac cei care fac acelaşi lucru indiferent de situaţie (la urma urmei rămîne jignirea).

D.p.m.d.v. nu mă interesează cine pe cine face idiot şi care îi sunt motivele. Mă interesează că amândoi au folosit acelaşi limbaj, iar mie îmi e greu să fac vreo separare în acest caz.

Vreau să spun că e o observaţie accentuată de om şi bucu, dar nu am intenţia de a-i judeca sau eticheta!

Plus că...am mai observat ceva...
Sunt pe cafenea persoane care mânuiesc foarte frumos "cuvântul" şi deşi nu folosesc cuvinte directe gen: "prost, tembel, ipocrit, idiot"...induc gândirea către acestea!

Atunci, diplomaţia este o scuză la mojicie sau la faptul că tot vulgari suntem, dar cu perdea?

Eu nu vreau decât să mă lumineze şi pe mine cineva, pentru că eu nu reuşesc, dar...m-am obişnuit şi să rămân doar cu întrebările pentru că unii consideră că nu sunt destul de comunicativă, ca să nu fiu şi eu rea să spun că nu mă ridic la un anumit nivel de comunicare :).
sa ne amuzam, deci - de anisia la: 29/01/2010 09:30:13
(la: Sex in the city - varianta masculina )
incropind definitia barbatului, dupa cum ne indica aceste statistici:

1.
73% dintre bărbaţi declară că au mare grijă să nu dea ocazii de a fi acuzaţi de hărţuire sexuală, la locul de muncă.
23 de procente spun că n-au fost acuzaţi, dar recunosc că ar fi putut fi, iar 3% pretind că au fost acuzaţi pe nedrept.
Trei sferturi dintre respondenţi definesc căsnicia drept "o instituţie necesară", iar 83% sunt convinşi că bărbaţii sunt defavorizaţi la tribunal, în procesele de divorţ.

- sunt grijulii,

2.
În ceea ce priveşte obişnuinţele de budoar, 20% dintre subiecţi susţin că preferă ca partenera să mimeze orgasmul, pentru ca orgoliul lor să nu aibă de suferit, iar 56 de procente mărturisesc că şi-ar modifica, la o adică, dimensiunea penisului.

- egoisti si gata sa se sacrifice pentru binele orgoliului propriu.

3.
În ceea ce priveşte gradul de satisfacţie oferit de viaţa sexuală, 46% sunt "oarecum mulţumiţi" şi precizează că e loc de mai bine;
fericiţii care sunt foarte mulţumiţi şi n-ar schimba nimic însumează 13 procente, 19% sunt nemulţumiţi din pricina cantităţii,
iar 5% - pe motive de calitate. 52% dintre răspunsuri definesc sexul ca pe ceva crucial într-o relaţie, în timp ce 45% spun că, odată cu trecerea timpului, sexul îşi pierde din importanţă.

- unii-s preocupati de cantitate, si de nu-i suficienta, se resemneaza. altii realizeaza importanta cruciala a calitatii si-i privesc evolutia cu o oarecare intelepciune.

4.
38% dintre subiecţi recunosc că şi bărbaţii plâng, însă insistă pe faptul că o fac doar în cazul unor tragedii precum moartea cuiva apropiat.
31% spun că bărbaţii varsă lacrimi, dar au grijă să nu o facă în public, în vreme ce 4 procente sunt convinşi că plânsul şi bărbaţii nu au nimic în comun.

- braveaza cu stoicism,

5.
Care este principala "armă" folosită în complicatul proces al seducţiei?
"Umorul" - au răspuns cei mai mulţi (34%).
"Farmecul personal" - sunt de părere 20%.
Încrederea în sine şi inteligenţa sunt atuurile la care apelează câte 13 procente dintre respondenţi.
Abilitatea de a face conversaţie, aspectul fizic, banii şi talentul sunt celelalte plusuri pe care mizează bărbatul modern. Cel puţin aceia care au participat la sondaj.

- si mizeaza pe carti diferite in actiunea de interpelare amoroasa.

6.
Din răspunsuri rezultă că discreţia nu e tocmai punctul forte al bărbaţilor: doar 28% dintre respondenţi au declarat că nu au intrat niciodată în contul de e-mail al prietenei, în vreme ce 47% au făcut-o deja sau intenţionează să o facă, dacă ar bănui că partenera pune ceva suspect la cale.

- lipsa de-ncredere totala in sharmul personal ii transforma uneori in mici detectivi. de mana a doua.

7.
Deşi conectaţi la prezent, bărbaţii au nostalgia "vremurilor de altădată": 62% duc dorul timpurilor în care cuvântul dat şi o strângere de mână însemnau ceva, iar alţi 15% consideră că, deşi standardele morale actuale sunt în declin, aceste "ajustări" sunt utile pentru bunul mers al afacerilor.

- si, in mica masura, dau dovada de flexibilitate si spirit afaceresc. in ciuda nostalgiei ce-i urmareste, dar pe care o ascund cu 'barbatie'.

:)
o poveste aproape italiana - de Bucu la: 13/02/2010 22:34:37
(la: Concursurile in cafenea)
Cum aude cuvântul vice-versa, d. Lefter se face vânăt ca ficatul şi se ridică izbucnind cu o volubilitate supremă:

- Vice-versa! Nu se poate, domnule! peste poate! Vice-versa! Asta-i şarlatanie, mă-nţelegi! Vă-nvăţ eu minte pe d-voastră să umblaţi d-acu-ncolo cu infamii, şi să vă bateţi joc de oameni, fiindcă este o exploatare şi nu vă mai săturaţi ca vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbeşte-n mofturile d-voastră şi cu tripotajuri ovreieşti de bursă, care suntem noi proşti şi nu ne-nvăţăm odată minte ca să venim, mă-nţelegi, şi să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Aşa să ştiţi: proşti! proşti! proşti!

Ş-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi şi cu pumnii în cap şi să tropăie din picioare, făcând aşa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forţei publice ca să scape de d. Lefter...

Dacă aş fi unul din acei autori care se respectă şi sunt foarte respectaţi, aş încheia povestirea mea astfel...

...Au trecut mulţi ani la mijloc.

Într-un târziu, cine vizita mânăstirea Ţigăneşti, putea vedea acolo o mică bătrână, oacheşă, înaltă şi uscată ca o sfântă, cu o aluniţă mare păroasă d-asupra sprincenei din stânga şi cu privirea extatică. Ea nu scotea un cuvânt, nu voia să răspunză la nici o întrebare; nu făcea nici un rău, era dimpotrivă foarte blândă. O singură apucătură denunţa oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea o minte cu reazimul dezrădăcinat: toată ziulica, maica Elefteria culegea, te mir pe unde le mai găsea, cioburi de străchini, pe care le ascundea cu scumpătate în scunda ei chiliuţă.

Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureştilor, trecătorii puteau vedea un moşneag micuţ, intrat la apă şi scofâlcit, plimbându-se liniştit, cu acea linişte a mărei, care, potolită în sfârşit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineaţa, de colo până colo pe dinaintea Universităţii - seara, cum răsăreau aştrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - şoptind mereu, cu un glas blajin, acelaşi cuvânt: "Vice-versa!... da, vice-versa!”... - cuvânt vag ca şi vagul vastei mări, care sub faţa-i fără creţ, ascunde-n tainicele-i adâncuri stâncoase cine ştie câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de-a pururi pierdute!

Dar... fiindcă nu sunt dintre acei autori, prefer să vă spun drept: după scandalul de la bancher, nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu şi cu madam Popescu.


#525182 (raspuns la: #525171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 4/5 ) - de Tot Areal la: 11/03/2010 13:52:10
(la: Pensia de moarte ( 4 ))
Duminica era ziua în care îşi rezolva toate problemele administrative dacă nu mergea la serviciu. Trebuia să meargă la vot. Atmosfera era foarte încordată. S-a retras din funcţiile de la UTC dar mai era încă în comitetele pe fabrică. La votările anterioare, şeful ei de la biroul de informatică a fost desemnat să facă parte dintr-o comisie. Când a venit la serviciu era „negru” la faţă şi se vedea de la o poştă că e disperat. Până la urmă le-a şoptit că este îngrozit de ce era scris pe biletele de votare. Părea foarte înfricoşat. Peste mulţi ani Mona îi înţelegea diperarea. Probabil că a fost prelucrat de „băieţii buni”. Acum se afla la a doua falsă votare. A tăiat cele două nume de pe listă şi a scris „Regele”, apoi s-a întors acasă unde avea multe de făcut. Seara o sună la uşă Laura, vecina de garsonieră:
- Ai aflat?
- Ce?
- N-ai fost în oraş, n-ai vorbit cu nimeni?
- Am fost la votare şi m-am întors. Spune-mi!
- Mi-e frică...Tremur... A fost un scandal mare. Au ieşit „Steagu” şi „Tractoru”. Au intrat la Partid. Au aruncat cu conserve, cârnaţi, portocale, banane, măsline; au dat foc la tabloul lui Ceauşescu, la steaguri...
A doua zi, la fabrică, domnea liniştea, tăcerea, aleile dintre secţii păreau pustii. La prima oră au început a suna telefoanele. Şedinţă cu tot activul de partid.
Poznaşii din birou vorbeau codificat. Colegul de sânge albastru lucra la planşetă şi începu să imite un discurs pe un ton ce chipurile se voia discret:
- Stimaţi tovarăşi! În oraşul nostru s-a întâmplat ceva grav. Un grup de huligani şi răufăcători au tulburat ordinea şi liniştea în oraşul nostru!...
Mona se duse şi ea la şedinţă. Nimeni nu s-a înscris la cuvânt. În cele din urmă luă cuvântul un tehnician de proiectare care vorbea la toate şedinţele. Întoarsă în birou îl întrebă pe prezicător:
- De unde ai ştiut frazele astea?
Colegul zâmbi şi ocoli răspunsul, dar din ziua aceea Mona nu l-ar mai fi catalogat drept un uşuratic, un pezevenghi. Ceva se schimbase. Deşi acum ştia multe despre dedesupturile comuniste, credea că aproape toţi oamenii simt la fel apăsarea acea, acum i se părea că în spatele fiecăruia, ar putea fi altceva, ceva ce nu-şi putea închipui.
La facultate nu era ţipenie şi s-a anunţat suspendarea orelor. Geamurile erau inscripţionate cu lozinci scrise cu degetul, adică „grafică digitală!”: „Jos Ceauşescu!”, „Jos Elena”,„Solidaritate!”, „Unitate”. Probabil au fost scrise de cei de la zi. S-a aflat că doi studenţi de la „Memorandum” au încercat să provoace o mobilizare şi au fost imediat arestaţi. Oraşul era plin de miliţieni cu câini, veştile cele mai groaznice se şuşoteau. Se spunea că se dau pe cartelă doi „curcani” de căciulă la raţie, adică doi miliţieni pe cap de braşovean. Era o aluzie la raţia de carne de un kilogram la trei sărbători mari dintr-un an: de 23 August, 1 Mai şi Anul Nou. Şi că toţi braşovenii puteau vorbi direct cu Nicolae Ceauşescu la telefonul 15.11.87 . Dincolo de hazul tragi-comic ce înveselea viaţa absurdă de zi cu zi, oraşul era înspăimântat, oamenii îndureraţi, pădurile răscolite cu câini. După câteva zile, venind de la cursuri, seara, doi miliţieni o „arestaseră”, au dus-o la un birou de transport în comun. I-au răsturnat geanta, au căutat în toate buzunarele. Au făcut un proces verbal de contravenţie pentru trecere nepermisă. Mona a refuzat să semneze şi nu i-a mai redat buletinul. Tovarăşu „Gradu” a început să strige la ea. Îşi aminti formula magică:
- Cum vă permiteţi? Sunteţi membru de partid?
Tovarăşu Gradu se întunecă şi începu să strige mai tare, aruncându-i tot felul de ocări şi geanta pe jos.
#530440 (raspuns la: #530439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Materialul incepe defapt asa... - de Baby Mititelu la: 23/04/2010 20:14:43
(la: Ce se intampla in padurea Baciu?)

În inima Ardealului, într-o zonă cu aparență atemporală, se găseşte, probabil, cel mai misterios loc din România. Multă cerneală a curs pe marginea subiectului pădurii Hoia-Baciu, la fel cum mulţi paşi ai curioşilor au străbătut această poartă între lumi, în speranţa surprinderii unei fărâme de paranormal. Unii dintre ei au avut într-adevăr parte de experienţe inexplicabile, care provoacă fiori reci chiar şi celor curajoşi. Cercetătorii nu au încotro şi ridică neputincioşi din umeri, lăsând loc liber celor mai diverse speculaţii, care înflăcărează imaginaţia amatorilor de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea strămoşilor

Pădurea Hoia-Baciu, este cu siguranţă cel mai faimos loc din România, unde au fost investigate şi analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona în sine a devenit cu adevărat celebră pe mapamond de abia în anul 1968, cu toate că localnicii ştiau de existenţa sa încă din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rău, unde se întâmplă lucruri peste puterea de înţelegere a omului obişnuit. Toţi ştiau din moşi strămoşi că odată intraţi printre copacii al căror foşnet venea parcă din altă lume, toate spaimele subconştientului uman, prind brusc viaţă şi apar în calea celui îndeajuns de nesăbuit încât să se aventureze în acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul pădurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele că odată ce au intrat în pădure pentru a tăia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de pădure sau ciuperci, ceva straniu se întâmplă cu absolut oricare dintre ei.





Încă de la primii paşi printre copaci, sătenii se pomeneau asaltaţi de stări inexplicabile de greaţă, anxietate, senzaţii de vomă, dureri de cap şi chiar arsuri apărute pe piele. Multă vreme, pădurea Baciu din vestul oraşului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oamenii temându-se să aducă vorba despre un loc pe care în sinea lor îl credeau căzut sub un blestem greu, sau mai rău, însăşi sălaş al Necuratului. Cel care a întreprins o adevărată muncă de pionierat la aceea vreme în studiul fenomenelor paranormale din pădurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima pădurii Baciu, intrigat fiind de poveştile şi întâmplările incredibile pe care le auzea de la localnici. În decada anilor 1950, a întreprins numeroase călătorii în pădure, observând la fiecare incursiune între copaci, o serie de umbre ciudate care îl însoţeau. Fire curajoasă, nu a abandonat cercetările, izbutind să fotografieze"umbrele". Surprizele şi-au făcut apariţia încă de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe lângă"umbrele" în cauză, multe alte forme, lumini şi siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetările lui Sift au continuat până în pragul anilor 1960, când tot mai mulţi cercetători români i-au preluat studiile şi aveau să fie atraşi de explorarea pădurii Baciu.

OZN-uri în toată puterea cuvântului

Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea în vârstă de 45 ani, ignorând avertismentele sătenilor, se afla în pădurea Baciu pentru a petrece un sfârşit de săptămână departe de stresul oraşului. Împreună cu el se aflau la acea dată prietena sa, Zamfira Matea şi alţi doi prieteni de familie, care au dorit să-şi păstreze anonimatul. În preajma orei 13.00, pe când se afla în căutarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Întors în poiană, alături de prietenii săi, Emil Barnea a apucat să vadă ceea ce părea un OZN care survola la viteză mică pădurea Baciu, fără să scoată niciun sunet. Straniul aparat zburător a început să strălucească brusc, făcând în aer o manevră de rastunare. Fără veste, OZN-ul a accelerat spre cer într-o direcţie uşor oblică. Urmărindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reuşit să-l mai surpindă în trei cadre. După developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialiştii internaţionali ai fenomenologiei OZN aveau să clasifice drept " cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat în România şi fără îndoială, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodată în lume".





Până la acest moment, Emil Barnea intrase deja în contact cu Florin Gheorghiţă şi Ion Hobana, probabil cei mai prestigioşi ufologi români, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. După ce fotografiile au trecut şi de "filtrul" autorităţilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agenţia naţională de presă, şi făcute publice, inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea să atingă noi culmi în decursul anului 1977, când au fost prezentate de câte profesorul C.S. Vonkeviziczky în cadrul Congresului Internaţional de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cărţile şi revistele din lumea întreagă, care vizează cazuistica OZN.
RSI - de goeteri la: 31/08/2010 17:02:46
(la: La astrul...sau... Odă Păunesciană)
Cunoști ”traducerea” cuvântului moderare, pe care o invoci și nu ești singurul, care pe acest site, nu o cunoaște?!?

PS Și apropo, trăiesc în țara cu cea mai mare concentrație de vorbitori de limba franceză de pe planetă, după Franța, dar nu am auzit și văzut până acum ”sot” folosit altfel decât antonimul de la ”sage”, în niciun caz ”prost”, deci prost... exemplu, cu proastă traducere, de proastă speță!
#566269 (raspuns la: #566268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...