comentarii

Pui nostri an curtile goastre


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
irma - de donquijote la: 03/08/2005 17:39:26
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
nu-i vorba ca se tine dupa tine ca asa-s toti cainii.
sa zicem ca-i muti pledul pe care doarme intr-un colt al casei in altul si nu vrea sa mai culce pe el, doar dupa ce-l mutiin alta parte sau la locul unde a fost.
sau ii pui cushca-n curte si nu vrea sa intre decat dupa ce i-o muti.:)
franta - de Spiridon la: 25/01/2007 20:31:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai poti sa pui tot anul imagini , nu asta e baiu, ci vezi la texte sa le potrivesti un pic si cu seriile de fotografii. Eu gust umoru sec/demisec si negru, dar nu stiu daca si ceilalti ;)
Mi-a placut seria de fotografii , are o atmosfera calda, placuta , te imbie sa te asezi pe o canapea si sa rasfoiesti un album cu imagini din Camarque. O fac mai pe seara ;)
#171128 (raspuns la: #171037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea schismă - de modigliani la: 21/08/2009 09:01:34 Modificat la: 21/08/2009 09:05:51
(la: Cele mai frumoase poezii)
L. Cohen

Penibil mai iubeai, cu ah
şi oh de veche şcoală
iar eu posteam ca un monah
sperând să te văd goală

i-erai oricui în preajmă-ţi sta
izvor de suferinţă
ziceam : facă-se voia ta
eu nu mai am voinţă.

beam tot mai mult pîn-am rămas
pe drumuri; tu nimic
în cale-mi n-ai făcut un pas
un gest, oricât de mic

orb, timpul n-avea nici un scop
cei buni - arşi în efigie
făceam un fel de-autostop
din drog înspre religie

nici semafoare nici alt semn
lungul roman, în fine,
de dragoste sfârşea, nedemn
de-ncredere, cu bine

dar când sistemu-a explodat
eu mi-am adus aminte
de lucruri ce-mi păreau ciudat
de simple mai-nainte

păreai că ai un prunc păreai
că suspina şi-ţi sta
grădina, -n juru-ţi ca un rai
rămas în grija ta

nu-ş ce-a urmat, eu te-am respins
dorindu-ţi însă coapsa
şi ghemul sexului s-a stins
în mine şi pedeapsa

balsamul tău sub palma-mi dură
în păru-mi, mâna-ţi - jind
sărutul început pe gură
şi peste tot sfârşind

iar când să plec m-ai tras, cum stam
printre răsuri şi izme,
să-ţi fiu ce Evii-i fu Adam
'naintea marii schisme

înlănţuiţi, doar unu-ntr-altul
puteam mişca,-n nămiez
cum crinii albi şi-adună albul
de nicăieri spre miez

conturul frumuseţii-i greu
să-l desenezi, iertare
să-mi fie mâinile şi eu
de-atâta libertate

aici tot omul e proscris
păcatul scris cu dalta
să odihnească legea,-i scris
până se scrie alta

tăcearea e la orizont
doar o lumină sumbră
splendoarea ta nu ţine cont
de-oglindă, nici de umbră

apoi, cînd buzele-ţi despart
o briză de neunde-mi
răneşte buzele ce-mi ard,
de ce, nu-ţi pot răspunde

acum, să reînceapă pot
războaie şi tortură
nu ne-auzim, ca nişte tot
mai surzi, dar dăm din gură

nu ştiu finalul, la poveşti
tu-l pui din an în paşte
dar singurul prieten mi-eşti
ce n-am vrut al cunoaşte
cand balconul devine curte.. - de JCC la: 28/10/2003 01:13:53
(la: Gradinaritul)
Cand impodobesti balconul cu flori si in spate pui plante aromate sau legume, este original sifrumos

dar cand balconul devine curte..
un prieten imi scria ca vecinul lui de apartament (locuieste intr-un bloc) din Sibiu, n-a gasit altceva mai "luminat" sa faca decat sa creasca gaini in balconul lui..

avea si un cocos la inceput, ca punea gaina sa cloceasca, acum l-a taiat, a fost un adevarat zazboi in ploc, ca scula pe toti vecinii..

Se pare ca nu mai pot de"schide ferestele cate o data, dupa ploie, miroase, miroase..
#2339 (raspuns la: #2304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ani - de Belle la: 01/11/2004 19:58:37
(la: Trancaneala Aristocrata)
ideea nu e rea, da' lemeu' cum prinde ocazia cum zice oricui "muta-te in california" .. maniaca :)))))))))))))

deocamdata tre' sa scap de gatoza, behai de dimineata de ma doare burta ...dup-aia tre' s-astept sa vina primavara, pe-aici daca te pui la drum iarna risti sa ramai inzapezit, aici cand ninge nu se glumeste (anul trecut de cate ori dadea zapadoaie trebuia sa ne luam liber de la munca ca ne lua cel putin 3 ore sa dam zapada ca sa coatem masina din curte)

da' asta-i alta poveste, pentru cand vom face focul in soba ;)
#27215 (raspuns la: #27212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Descoperire romaneasca - puiul cu trei picioare! - de dee la: 06/04/2005 07:45:46
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Un roman plecat de dinainte de al 2-lea razboi mondial se intoarce acasa, pe drumurile noastre cu un BMW numai cum in vise pot avea eu.
Prin una dintre comunele noastre, in fata masinii alerga un pui cu 3 picioare. BMW-istul ii da viteza si mai mare decat avea, ca sa prinda puiu'. Baga in viteza a 5-a, a 6-a, a 7-a (aici a luat-o razna imaginatia mea) dar puiul romanesc alerga si cu 400 de km/ora daca era nevoie. O coteste puiu' la dreapta, romanul ingermanit din BMW dupa el...
La un moment dat puiul intra intr-o curte de taran. Soferul coboara nervos din masina-i si zice taranusului!
- Maaaaiiii... tarane, sa nu-mi spui ca n-a intrat aici un pui cu trei picioare... n-am vazut si nu am auzit de asa ceva prin toata lumea de-am colindat-o eu!
- Nu zic, ca de observi matale, in tarcul asta am pui cu 2 picioare, iar in tarcul astalalt am pui cu 3 picioare.
- Bine bine , dar cum e posibil?
- Pai domnule draga, un inginer-agronom-genetician roman a facut niste mutatii in gena puilor cu 2 picioare si au iesit cei cu 3 picioare.
- OK, zice ingermanitu'. Acum poti sa-mi spui care e diferenta intre carnea puilor cu 2 picioare si cea a puilor cu 3?
- NU stiu nene, crezi ca eu am putut sa prind macar unul din cei cu 3 picioare ?
#42113 (raspuns la: #41572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o alta despartire! A cata oare...? - de gigi2005 la: 31/05/2005 01:53:39
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.
#52444 (raspuns la: #52383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pretu' fericirii - de maan la: 30/12/2005 18:42:18
(la: felii de cozonac)
Incepea de fiecare data cu mamaie, care zicea clipind siret: “de-amu’-ncepe postu, Ionele!”
Si-ncepea cu fasole cu ‘muratori’, varza acra au ceapa sparta-n pumni si frecata bine-bine cu sare “sa-i mai taie din iuteala”, felii de mamaliga rece coapate pe plita in parf de sare grunjoasa, cartofi copti, orez bulgaresc si-alte minuni de cari nu-mi amintesc acuma.
Incepea, cum nu, cu tata-mosu’ care se caznea cum putea si el sa nu maraie a ‘anafuri’, ‘biserici’ (era sa zic ‘cristelnite si calapoade, putain et bordel de merde!’ ma scuzati!) ori ‘grijanii’. Nici ‘potochi-te-ar sa te potocheasca’ n-avea permis a zice, ca nu se mai intelegea cu à batrana zile de-a randu’ ori asta nu se facea-n Post, s-o pui adeca pe mamaie sa sada suparata.
Incepea, cum va spui, cu-un soi de furnicaturi ce zumzaiau a neliniste si-a nerbdare in sufletu-mi de copil.

In dimineata de Ignat m-ascundeam in odaie la buna (buna-mi era mama lu’ tataie si-a avut tot timpul o suta de ani! De-aia-i mai ziceam ‘mamaie batrana’) si-acolo, cu capu-ntr-o bondita ce traznea a seu de oaie, asteptam sa se stinga junghiul de guitz-a-moarte, ce trecea ca un cutit prin tot satul.
Veneau la noi nea Neculai a lu’ Grama cu Vasile-a lu’ Suta sa taie porcu’, ca pe tataie mereu il lua rematismul atunci si nu putea …
Repede-repede si porcul devenea o dihanie ciudata ce ardea-n cuibarul ei de paie, cu palalai pana-ncer … vedeam asta-n gand si-mpotriva vointei mele, cu tot cu gaura din gard prin care indraznisem odata a privi macelul.
Ma luau din pat cu forta si radeau cand ma vedeau cocotata calare pe namila parlita si faceau haz de lacrimile mele neputincioase “las’asa s-ai noroc la anu” ziceau, in timp ce buna ii boscorodea si ma salva mereu din mijlocu monstrilor care-mi dadeau ca ofranda codita ne-mbarligata. P-asta io duceam lu’ mamaie tinand-o cat mai departe de mine, ca semn ca-i timp sa toarne apa fiarta-n oale …pentru spalat.

Nu dupa mult timp, chelfaiam prima bucata de soric care-mi spala cu grasime obrajii si constiinta de lacrimile compasiunii, asteptand ca tataie sa umfle chisca ce-aveam s-o alerg frenetic prin zapada, preferand-o oricarei mingi colorate de la oras.

Se facea pomana porcului, din carne prajita marunt in ciaun pe pirostrii, chiar pe locul sacrificiului. Atuncea aveam voie sa-mi inmoi degetuzu’ (care vream io) in ceasca de tuica fiarta a lu’ tata-mosu’mieu.

Veneau apoi cozonacii lui Intruder, da’ io trebuia sa ceresesc indelung coca pe care-o modelam in om-de-zapada si-o mancam pe furis, desi stiam c-ar sa ma doara napraznic burta, dupa aia. Cozonacii astia erau copti in curte, in cuptor de lut, pe jar de ciocanei si aromeau de-ti intra-n piele.
Tot atunci mancam ceva special numit ‘calahie’ (cititi precum ‘calarie’). Asta-nsemnand mierz de paine fierbinte, inmuiet in vin rosh indulcit cu miere…mmmhhh…

Ma rugam si io cu-n cutitash in mana sa fiu lasata sa toc maruntaie pentru toba ori caltabosi, da’ n-aveam spor decat la tinut de carnati si, cateodata, la pus bucatelele de carne in masina de tocat …
Asa ca ma duceam in curte la tataie ca tare-mi placea cum mirosea pe langa el cand taia lemne. Ma alunga si de-acolo, sa nu-mi saie fo aschie-n ochi si sa se nenoroceasca copkilu. Aveam si-aici o bucurie … ajutam la carat cosu’ cu lemne, si tataie nu mai contenea cu multumirile ca, vezi treaba, singur nu-l putea cara.
Pentru munca asta mai primeam o bucata de sorici sau vreun colt de prajitura din taieturile de pe marginile foilor de ‘alba-ca-zapada’ ori un merisor mic si rece.
Uneori, daca se nimerea, aveam si-un strugure din cei pastrati in pod direct pe corzile de vita infipte bine-n barabule.
Desi eram cpoil cuminte, mai turnam intr-o doara cate-o cana de apa pe trepte, ca tare mi-era draga mamaie cand aluneca pe jos, cu tot cu ligheanu-i de carnati…

Buna-mi cosea in schimb straitza noua pentru nuci … sa ma mandresc cu ea in ceata de pitici porniti cu noaptea cap sa strige pe la ferestri “ne dati, ori nu ne dati?”
Ba …ne mai dadeau si cate-o matza pe care-o puneau cu curu-n geam, dar las’ ca si noi aveam vorbe potrivite si le uram gazdelor cate-n luna si-n soare, inainte de-a o lua la sanatoasa inotand cu vitejie prin nameti.
Nu-mi amintesc vreodata ca mi-a fost frig asa cum imi e azi, pe timp de iarna.
Buna-mi impletea flanea, caciula, fular si mânusi pe cari le coloram impreuna cu galus ori buruieni uscate pe care numai ea le stia.
Ma gatea asa si, dupa ce ma descanta si plescaia ciudat din varful buzelor drept amin, ma trimetea la colindat.
- a cui esti, fa? ma-ntrebau … a lu’vasilica sau a lu’ lenuta?
- a iuliei, raspundeam minunandu-ma ca-mi aminteam ce ma-nvatase mama.
- ni la ea, costica, iete-asa vorbea si ma-sa cand se-ntorcea de la scoala pin vacante … ptiu, bata-te-ar norocu sa te bata!
… si ma scuipa pe bune de vreo trei ori, indesandu-mi covrigi, mere si nuci in traistuta fermecata.

*
“am venit si noi o data
la un An cu sanantate
si la Anu sa venim
sanatosi sa va gasim

si la Anu vom ura
un colac daca ne-ti da…”

daca Fericirea s-ar cumpara, pretul ei ar fi in amintiri ca acestea.
da’ io avui mereu mai mult noroc decat portia s-ar cuveni sa-mi fie.: )

sa ne traiesti, Intrusule!
#97895 (raspuns la: #97767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inceput de AN NOU :) - de anisia la: 04/01/2006 17:24:16
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
cand pe deal, cand prin campie
ma tot plimb, ca o stafie...
anul începui pe drum
si m-astept ca de acum
cu valiza si gentutza
tot pe drum, mereu fugutza,
sa ma aflu-n acest an...
mi-as dori un gologan
sa primesc din cand in cand -
pusculitza sa-mi infund
de monede mici si mari,
de parale si bistari,
caci se-arata drumuri lungi,
unde nici in gand n-ajungi
daca nu crezi in cea sansa
ce sta dupa usa-ascunsa.
azi sunt ici, maine sunt colo
si colind lumea tot solo
ca un pui de potarniche
care zboara nepereche
cand Viena, ba Paris,
Bruxelles, Oslo - ce mai, vis!
mai lipseste un Madrid
ca sa zic c-am implinit
visul ce in gand mi-am pus
vechiul an cand a apus.

deci, pe drumuri am sa fiu
dar promit sa va descriu
ce si cum facui pe-acolo
pe un' zbor intr-una solo.
voi sa m-asteptati cuminti
si sa-mi strangeti cei arginti
ce in pusculita mea
bine ei s-ar "legana"... ha, ha, ha!

va pupez si va ador,
Ghita C. Topor

_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
postul s-o trecut mai an l-o - de cosmacpan la: 09/02/2006 21:46:26
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
postul s-o trecut mai an
l-o gatat badea TRaian
mai sunt zile ca sa stii
pana-n postul Pastelui.
zici ceva de-o lumanare
parfumuri ametzitoare
cartzi luate dintr-un raft
taft, taft, taft
nu sunt io prea bun la limbi
taft-ul cu cine il schimbi?
e cumva limba germana?
ca nu pui geana pe geoana
in engleza cautai
si nimica nu aflai
la franceza chiar sunt cuc
si la dictionat ma duc
poate vine din chineza?
sau poate din vieneza?
oricum eu mai bag viteza.
pe tatiku l-am pierdut,
omul nou a disparut
latu a uitat de noi
noroc cu voi fetele,
fetele atletele
ca la Creanga-mi zboara-un gand,
unde-i lupul cel flamand?
nu mai zic, ma mai opresc
ca sa nu va ispitesc
La placinte inainte
la razboi nu-i de noi
la rahat si baclavale
se aude o suspinare
cate kile-s pe cantare
si aud si-un pitzigoi, care striga:
catzi ca noi? catzi ca noi?




#104909 (raspuns la: #104897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in fiecale an... - de Lady Allia la: 10/12/2007 06:33:34
(la: Scrisoare catre Mos Craciun)
ma lugam Mosului sa-mi aduca un flatiol sau sulioala...si topaiam pe langa fiecale cuib de balza...si dupa zece ani mi l-a adus pe plimu si dupa 13 pe al doilea..., iar acum mi-s flacai mali de ma doale sufletul de dlagul si dolul lor cand mi-s depalte...
anul tlecut m-am lugat lui pentlu un copilas...si acum il tin in blate...
Mosul face minuni cu adevalat :).

.................

Draga Mos Craciun...

te rog sa pui in sacul matale sanatate, impliniri, fericire si multe bucurii!
Sa sufli o data peste ele sa se inmulteasca de zeci de mii de ori toate, iar apoi...du-le si pune-le sub bradul familiei Cercel...sa se lipeasca de sufletele lor toate...si impreuna, intre cei dragi sa se bucure de sarbatori frumoase, pline de caldura si magie, sa asculte colindele minunate in jurul bradului...

Sarbatori fericite drag Valeriu Cercel!
partea a IIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:27:06
(la: Leandru)
Merse Ileana şi merse zi de vară până-n seară că din poveste încă mult mai este şi merse şi merse până ce într-o bună zi ajunse la palatul lui Verde Împărat. Acolo, sute de corturi şi de flamuri: fii de împărat, prinţi si cavaleri, lume de pe lume şi toţi aşteptau să se dea semnal de plecare la lupta pentru a stârpii sămânţa zmeilor şi a scăpa lumea de numele lor. Se prezentă în faţa Împăratului cu cartea de la tatăl său şi cu banii trimişi de ajutor iar Împăratului îi plăcu înfăţişarea tânărului şi-l întrebă:
-Care îţi este numele şi rangul tinere?
-Leandru Mărite Împărate şi sunt nepotul Împăratului, vecinul tău căci după cum bine şti el nu are decât o fată.
-Îmi plac purtarea şi înfăţişarea ta. Nu ai dori să fi în alaiul meu?
-Cum îţi este voia Mărite Împărat, zise Ileana, dar să nu se supere ceilalţi cavaleri şi fii de împărat.
-Fii pe pace, ei au venit aici să lupte cu zmeii nu pentru un loc în alaiul meu.
Astfel primi Ileana cameră la palat şi unde era Verde Împărat era şi ea, şi de câte ori i se cerea părerea spunea câte o vorba înţeleaptă care mergea la inima Împăratului. Acesta dori să-i dea rang, dar Ileana refuză spunând că “slujitorul pe care îl răsfeţi de mic la urmă ajunge de se crede fiu”, şi nu vrea sa stârnească nemulţumire în rândul curtenilor Măriei sale si nici să se încreadă prea mult. La timpul cuvenit Împăratul dădu semnalul, şi toată oştirea strânsă se porni la drum şi toţi cavalerii ardeau de nerăbdare să înceapă odată lupta. Ajunseră la hotarele împărăţiei şi văzură în faţă armia zmeilor, mai înfricoşătoare decât toate visele urâte şi mai numeroasă decât frunza şi iarba. Împăratul ţinu sfat de taină şi după ce împărţi fiecărei căpetenii ordine, dădu semnul de începere. Şi luptau cavalerii şi fii de împărat pe viaţă şi pe moarte, dar nici zmeii nu se lăsau mai prejos. Până la asfinţit, câmpul de luptă era acoperit cu leşuri şi de o parte şi de alta, dar bag seama că cele ale zmeilor erau mai multe, că şi păcatele lor erau mai multe. Şi dacă despre ceilalţi feciori de împărat va avea cine să spună şi să scrie, să vedem ce a făcut Leandru al nostru, adică Ileana.
Căci ea stătea numai în dreapta Împăratului şi lupta cot la cot cu el şi nu se spăimânta şi nu avea nici o teamă căci îl ştia pe Dumnezeu aproape şi scut. Dar în timpul bătăliei se cam răzleţise de grosul oştirii şi se lăsase noaptea, dar ea încă mai lupta, ostenindu-se pentru pacea şi liniştea oamenilor. La un moment dat zări două mogâldeţe ce se tot tupilau şi se fereau. Îndrepta calul spre ele şi când ajunse aproape, vazu că are de-a face cu doi pui de zmeu, un băietan şi o fătucă din rasa zmeilor. Ridică paloşul dar când le văzu ochii măriţi de spaima morţii apropiate, i se muie inima şi îi lăsă să plece ba chiar îi feri de ceilalţi cavaleri. Cei doi plecară mulţumind cu ochii în lacrimi şi cine ştie prin ce fund de peşteră s-au ascuns căci după două zile, când oastea Împăratului ostenită şi slăbită sună Victoria, nu mai era suflet de zmeu pe tot cuprinsul.
După ce se odihniră, Împăratul îi strânse pe toţi şi le mulţumi pentru curajul şi credinţa de care au dat dovadă şi înmână fiecăruia carte de mulţumire şi recunoştinţă. După ce se terminară serbările închinate izbânzii toţi voinicii se pregătiră să se întoarcă la casele lor, luânduşi rămas bun. La urmă rămăsese numai Leandru. Împăratul îl luă deoparte şi îl întrebă dacă nu ar vrea să fie în slujba lui. Leandru îi spuse că nu ştie ce să zică pentru că îl aşteptau unchiul său şi treburile împaraţiei, dar împăratul atâta îl cercetă încăt până la urmă Leandru se învoi să stea în slujba împăratului un an. Şi din acea zi Împăratul era nedespărţit de Leandru şi orişiunde era unul era şi celălalt. Împăratul puse de-i scriseră scisoare vecinului său, unchiul lui Leandru, adică tatăl Ilenei în care îi povesti despre vrednicia şi despre cutezanţa acestuia cerându-şi iertare că îl oprise la curte timp de un an pentru a fi împreună.
Brightie - de zaraza sc la: 23/04/2008 10:55:39 Modificat la: 23/04/2008 10:58:18
(la: depresia de sarbatori)
M-am dat peste cap destul cand traia soacra-mea si cativa ani dupa, cand nu prea aveam servici. Dupa ce am scapat la serviciu stabil, am revizuit drastic "regulile', vazand pretentiile barbatilor(socrul si sotul). Fac curatenie unde am chef, cand am chef, ca socrul face in sambata Pastelui cand n-am eu chef(la el in camera si in curte). Fac mancare in mod normal, nu n-spe feluri. Avem cam totdeauna de Pasti muschi fiert si afumat in casa. Anul asta cred ca o sa fac si salata boeuf(socrul nu mananca pui, salata boeuf si multe altele). Noua "tinerilor" nu prea ne mai place carnea, dar sotul nu e obisnuit cu mancaruri fara carne. Si e cam greu sa aduc noutati :( Cumpar cozonac(destul de bun)si fac tortul traditional, ness si ciocolata. Si fac oua rosii etc, dupa comanda fiica-mii, impreuna cu ea. Nu mancam miel. Nu bem suc. Ceva bem totusi, ce ia socrul, of, m-am saturat de spumantele care le cumpara, au chimicale :(
Ma enerveaza cozile. Ar trebui sa cumpar din vreme, dar inca mai am reminiscente de pe vremea cand aveam bani in ultima zi. Ar trebui sa cumpar mai devreme, risc sa raman fara anumite articole. Cozonac si paine o sa iau de vineri, de Craciun tot asa am luat cozonacul mai devreme.
Nu avem musafiri, doar daca vine o doamna, ca tot o invitam de cateva luni.

Sarbatori fericite si mai lasati pregatirile absurde(zic si eu, ca poate citi oricine...)

*** - de M a o la: 13/07/2008 11:58:57
(la: Una buna, pe zi.)
Buşitura scurtă şi schelăitul prelung mă făcu să scap sticla de uzo abia începută din mână şi să sar la geam. Copilul de vreo 11 ani încerca disperat să tragă câinele lovit spre marginea şoselei dar îşi trase rapid mâna înapoi, nu îndeajuns de rapid însă pentru a scăpa de muşcătură.
" Îi duminică după amiază, unde mama dracului găsesc eu un veterinar la ora asta" mă gândeam în timp ce o zbugheam afară pe uşă. "Bine măcar că n-am apucat să beau!"
Câinele intrase deja în şoc, gura năclăită cu sânge dădea încă să apuce, pînă să ajung eu afară, copilul reuşise să-l tragă pe marginea drumului.
"Cum îl cheamă?"
"Piki" răspunse copilul printre sughiţuri de plâns.
"Nu mai plânge. Ai o lesă?"
"Am, e în curte."
"Fugi şi ad-o!"
Copilul o rupse la fugă în timp ce eu încercam să calmez câinele, un ciobănesc mioritic, pui de un an. Îl mai văzusem cu ceva timp înainte şi m-a impresionat frumuseţea şi dezinvoltura mişcărilor adolescentine. Nu mă aştept ca cei care nu au avut vreodată un câine să mă înţeleagă. Muşcătura veni scurt, în timp ce încercam să-l mângâi pe cap. Era fără putere însă.
Copilul reveni fără lesă.
"N-o găsesc!"
"Nu-i nimic, stai lângă el până trag maşina aproape."

"Ridică-i capul, să bag prelata sub el. Aşa, acum ridică-l puţin de la mijloc." Copilul se conformă, cu mâinile tremurânde. Nu mai plângea.
"Părinţii tăi unde-s?" l-am întrebat pentru a-l mai calma.
"La lucru."
"Duminica?"
"Da, îs la câmp."
"Hai, ridică acuma!"
Am reuşit să-l punem pe bancheta din spate. N-ar fi trebuit să-l mişc, dar ce puteam face? Nici dracu' n-ar fi venit până aici să vadă ce şi cum.

Am avut noroc, prietenul meu de la clinică era treaz şi el.
"Numa' cu de-astea vii la mine!" a fost reacţia când i-am zis de accident. "Hai că o chem şi pe Lili."

Când am ajuns, ne aşteptau.
Examinarea a fost scurtă iar diagnosticul clar. Ruptură de coloană cu întrerupere de măduvă. Paralizat de la mijloc în jos. Decizia trebuia să o ia băiatul de 11 ani.

Când am plecat, plângeam amândoi. Plâng şi acum, când scriu.
despre anul I al domnului student... - de monte_oro la: 13/07/2008 15:54:52 Modificat la: 13/07/2008 15:57:57
(la: „ Împăratul este gol ” sau domnul Liiceanu se întoarce )
Dincolo de aerul de "proaspat", rebel, sfaramatoriu de idoli si,in general, lipsit de inhibitii, discursul domnului student e cotropit de noua-veche meteahna: e mai usor sa critici, inainte de a cunoaste... Asta ca principiu general. Nu orice impotrivire sau rebeliune la adresa unor "clasici"... mai mult sau mai putin in viata... inseamna ca ESTI... ca exista o valoare. Valoarea apare cand in locul a ceea ce contesti, pui altceva in loc si cu efecte mai bune. Abundenta de "perimari" pe care domnul Florea le vede aproape la tot pasul in expunerea lui Gabriel Liiceanu (despre iubire, fericire, rolul infranator al Bisericii Ortodoxe samd...), arata ca, intr-adevar, domnia sa este doar in anul I al Facultatii de Filosofie... si ca are varsta potrivita pentru acest an de studiu... Il sfatuiesc sa pastreze cu sfintenie randurile domniei sale de acum... si sa le reciteasca peste 10 ani... apoi peste 20 de ani... apoi... cam pe la varsta lui Liiceanu... Fara ura si fara partinire...:)Trebuie sa mentionez ca am destule rezerve fata de unele...destule... dintre ideile expuse public de Gabriel Liiceanu ori chiar fata de modul "la vedere" in care le va fi expus. Dar asta nu inseamna ca nu imi dau seama ca doar ca nimeni nu e perfect - nu in timpul vietii - si ca doar in pomul cu roade se arunca pietre...
"casa an flacari" - de Intruder la: 15/03/2010 22:31:52 Modificat la: 15/03/2010 22:32:38
(la: "Va spun voua...")
gaselnite:

soarele ardea mocnit prin aer raspandind culoarea ruginie pe smocurile de iarba./

eu nu stiu a scrie. nu am stiut niciodata, dar am furat si eu idei...da, da, si eu, si tu, si toata lumea nu?¿parerea mea este ca lumea-i o plagiatura continua cu presarari personale ale personalitatii,gandirii etc maselor umane, mai cunoscute, mai bagate dupa

salut daniel si numai bine in "casa noua" si poate domnul te va feri de data asta de lichele../ cum a fost in vacantza??/

o prietena din romania a mostenit casa bunicilor,imi spunea ca a scos din casa toate mobilele vechi, ca le-a vandut aproape pe mai nimic si ca si-a cumparat mobile noi, moderne

satisfactii depline!

dor de casa ma cuprinde/ În ajun de anul nou/ trimitând pe cai de unde/ prietenilor un cadou./ un cadou ce-i o urare/ pentru pace si dreptate,/ pentru fericire mare,/ pentru a lor libertate./ cu zâmbet si voie buna/ ma gândesc la tara mea,/

crema: galbenusele + 8 linguri de zahar + 2linguri de lapte sau apa se pun pe foa pana se ingroasa compozitia.

e apropie pastile, sarbatoarea care a dat nastere unei religii: crestinismul.../ departe de casa, fiecare emigrant o serbeaza mai mult cu lacrimi de dor.../ tuturor romanilor, oriunde va aflati, din canada bc, hristos a inviat!

casa parasita/ -fragment-/ / picaturi de ploaie se scurg lenes pe fereastra in lumina orbitor de aurie a crepusculului.curcubee jucause, incredibil de mobile tremura ametior si haotic pe imobiltatea greoaie a mobilei din sufragerie…afara e totul proaspat

nu stiu despre voi, dar pe mine ma incearca de multe ori tot soiul de stari sufletesi...in afara de iubire, ura sau pur si simplu indiferenta.aseara spre exemplu m-a cuprins un dor nebun de casa, de patul din camera mea,

isi permit tinerii din ziua de azi sa isi cumpere o casa a lor??

mi-am dezmorţit picioarele, mi-am frecat uşor braţele, şi dintr-o scurtă privire mi-am dat seama de câtă dreptate avea puriu: mânecile îmi erau prea lungi, pantalonii prea largi, arătam ca un pui de bogdaproste,


si-am incalecat pe-o maturica...

#531222 (raspuns la: #531216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MANCARE DE PUI CU CIUPERCI SI TAIETZAI - de JCC la: 06/10/2003 12:43:39
(la: PLAT principal)
Mâncare de pui cu ciuperci si taietzai

6 linguri de faina
sare, piper
piept de pui, fara os, cca 900 gr carne
80 gr unt
6 ciuperci mari de "Paris"
2 cepe taiate in felii subtiri
500 ml de supa de pui
1 linguritza de concentrat de rosii
o jumatate de lingurita de semintze de mustar
300 gr de taietai largi (daca de casa sau proaspetzi - ideal)
sare in grauntze mari
200 ml de smântâna

Intr-o farfurie se amesteca 4 linguri faina cu sare si piper, si se trece carnea inauntru, ca sa fie bine acoperita de faina

Intr-o oala in fonta, cu jumatate din unt se rumeneste carnea la foc slab, câte 3 minute pe fiecare parte, apoi se adauga ciupercile taiate in delii si ceapa;
se continua inca 4 minute pe foc, amestecand des

Se scoate totul si se pune intr-un recipient adânc
In untul ramas in oala se adauga restul de unt (40 gr) restul de faina (2 linguri) si se rumeneste mestecand 30 secunde, apoi se stinge cu supa, se lasa sa se ingroase cca 5 minute, amestecand tot timpul, apoi se adauga bulionul si semintzele de mustar.
(daca n-aveti supa de pui, faceti una cu cuburi)

Se amesteca bine totul, se pun inauntru bucatile de carne rumenite, ceapa si ciupercile rumenite si zeama pe care au lasat-o; se amesteca cca 1 minut, se scade focul, se acopera si se lasa 10-15 minute pe foc scazut, pana cand carnea este fiarta bine

se adauga smântana si amestecand se mai tine pe foc pâna incepe sa clocoteasca.

Separat in apa fierbinte, sarata se fierb taietzaii, se strecoara
si se pun pe o tava mare in inox pt servit la masa

deasupra taietzailor se rastoarna contzinutul oalei (carnea cu sosul)

pui punctul pe "i" - de JCC la: 30/10/2003 08:02:58
(la: Ipoteza: ai de-a face cu un dobitoc.)
ai o explicatie, pui punctul pe "i", dar daca-i intr-adevar dobitoc, n-o sa inteleaga, si-o sa-i dea inainte ca dobitocul...
il inlaturi civilizat din calea ta, daca poti,
daca nu poti, il ignori.. :-)

dar in aceasta ultima alternativa, "îngrosa-ti pielea" sau puneti armura, ca dobitocul o sa turbeze..
valentinb si cenzura - de Zamolxe la: 07/11/2003 06:56:51
(la: Nanu si alien... sau "hai sa aberam despre cenzura la Luneta")
Nu fa varza si nu amesteca problemele. Sint mai triste decit crezi si mai dureroase decit iti imaginezi.

Tu pui semnul egal intre orice informatie si date daca asta iti poate justifica o asertiune.

Un mort, o familie moarta este o drama imensa. Pierderea este ireparabila si definitiva.

Dar vinovatii (nu neaparat oameni) pot diferi functie de situatie, de loc, de conditiile politice, de vreme si participanti.

Decimare, represalii, exterminare, front, pogromuri, lupte de strada, foc incrucisat, huligani, jafuri, fac acelasi lucru, omoara, dar cauzele si conditiile difera.

In anul 2003 poti usor judeca 194x intr-un fel in care in 194X nimeni nu gindea asa. Dar simti tu presiunea bombelor, foamea, mizeria si distrugerea de oricare parte. Simti tu gindul disperat de a supravietui oricum in dauna celuilalt? Sa tragi primul?
Nu poti. Judecata din fotoliu nu este aceeasi cu cea de la fata locului. Si nu ai nici macar toate elementele situatiei.

Si daca intelegi oroarea si ororile razboiului mondial 1 si 2, cum poti sa justifici sutele de razboaie din anii de pace 1945-2003?

Ce iti spune tie azi expresia "pierderi colaterale"?

Z
Izraelul dupa Ostrov !! - de Leon la: 09/11/2003 11:30:08
(la: Israelul, dupa Codrin)
Imi permit sa introduc inca un mesaj scris de unu Ostrov in acelasi thread de pe FanClub, unde a scris si Codrin.

Na-m avut timp sa parcurg toate mesajele . . . . insa vreau sa-mi spun si eu punctul de vedere.
Mai inainte vreau sa spun ca pentru orice individ cu o sofisticare mentala mai mare de cinzeci de carti citite (din care nici una sa nu fie de suruburi, adica inginerie, sau cu liniute de dialog, adica beletristica, “argumentele” preluate de pe site-uri “subterane”, fac exact zero. Pe probate . . . .
Mai vreau sa-mi exprim dezgustul pentru unele pozitii copilaresti, pentru care daca unu’ ii aduce un contra-argument, atunci acesta e naiv ca ar crede in acel contra-argument, in schimb da dovada de o incetineala in rationament extreeeema, caracteristica, cand face o astfel de afirmatie:

<>


Pai de ce sa nu fie acelasi lucru, mosule!??
Principial, e acelasi lucru. NU cantitatea face diferenta . . . . Apoi stii de ce sunt atat de putini evrei (dar si alte minoritati religioase in pamantul islamului? O sa-ti zic eu:

Tu uiti ca imediat dupa evenimentul din ’48, cand 7 armate arabe au atacat de-abia mosita entitate statala evreiasca, leaderii natiunilor acestor armate, au lansat o chemare populatiei arabe locale, palestinienilor adica, de ‘a se tine de-o parte’, de “a se refugia” mai exact, pe teritoriile statelor lor, ‘temporar doar’ ziceau ei, pana cand ei, cei multi, cei viteji, cei “'cu Dumnezeu de partea lor”, au sa-i arunce pe “fii porcilor si maimutelor” - asa numeste “cartea sfanta” Coranul, pe evrei - in mare. N-a fost sa fie insa . . . . . iar “vitejii”, s-au ales cu un “cartof fierbinte’, pe care de atunci insa, au stiut sa-l transforme, cinic, in arma politica, in pion intru fermentarea urii pentru Israel si Occident. Pentru ca refugiatii, in ciuda miilor de miliarde venite din petrol in visteriile tarilor arabe, in ciuda imensului teritoriu de vreo 17 milioane de km patrati (Mai mult de ‘o Europa de la Urali la Atlantic’ si inca o jumatate) de care lumea araba dispune, au ramas ‘cantonati’, inchisi adica, in tabere mizere de refugiati, lipsiti fiind de drepturi umane, ce sa mai vorbim de cele cetatenesti, eventual, discriminati de autoritati, urati de populatiatia acestor tari (vezi cazul Iordaniei sau Libanului anilor ‘70). Daca arabilor din jur nu le trecea prin cap neinspirata idee de ‘ai arunca in Mediterana pe porci si maimute’, refugiati ioc azi. O belea in minus, adica. Minoritatea dintre arabii palestinieni care au ramas in ciuda incitarilor tampe ale leaderilor statelor arabe, au primit drepturi depline de cetateni ai noului constituit stat evreu, avand partide politice, reprezentare in Kneset, drepturi culturale si de educatie superioara, cum in alte locuri, nu zic care, nici macar prin anii 2000 nu se poarta . . . . . E bizar, caracteristic, dar ridicul sa vezi, ca singurii arabi din lumea Orientului care au drepturi civile si traiesc practic intr-o democratie, sunt palestinieni de pe teritoriul statului evreu. Risul piticului . . . . . . MAI INTERESANT INSA ESTE CE S-A INTAMPLAT CU MINORITATILE EVREIESTI - destul de numeroase - DE PE TERITORIUL STATELOR ARABE, DUPA MOMENTUL-SOC 1948.
Acum, pentru un est-european citit, care stie soarta tragica a minoritailor crestine ortodoxe de pe teritoriul “califatului”, nu cred ca poate fi vreo surpriza. Sa nu uitam, palestinieni, maroniti, vechii siriaci, fenicieni, copti, sarbi, rusi, armeni, greci, romani, toti au disparut sau au suferit pierderi imense de pe urma statutului de dimitudine - sau “doar” vasalitate, dupa caz - impus de statul islamic in perioada sa araba sau turca.
Pai evreii din statele arabe imediat dupa 1948, au fost ‘ciuca bataii’, tapul ‘ispasitor’, persecutatii, tinta facila a fanatismului impotent si prostiei moaienajoaze a arabilor si regimurilor lor arhaice. Un imens val de refugiati, adevaratul val de refugiati in sensul propriu in Orient, au fost evreii. Matematica e cruda: In doar cativa ani, intre 600 si 800 de mii de evrei, se refugiaza, plecand din tarile in care existau de sute de ani, doar cu ce aveau pe ei. In ciuda lipsei de mijloace, in ciuda inerentelor dificultati ale inceputurilor unui stat, acestia sunt integrati si absorbit, cu costuri imense insa. 140 000 evrei in Algeria in 1948, mai putin de 100 azi. 75 000 de evrei in Egipt in 1948, doar 200 azi. 265 000 de evrei in Marocul anilor ’48, mai putin de 4000 azi. Evident, e insa o greseala sa afirmi ca doar evreii sunt sau au fost victimele persecutiilor in statele arabe. Sa fim sinceri, toate minoritatile sunt discriminate acolo, majoritatea insesi ‘auto-discriminandu-se’ si ca.ca.ndu-se efectiv, in continuu, in propriul ei viitor. Islamul nu poate rabda altceva decat musulmani, iar lumea in viziunea musulmanilor neputand sa fie, finalmente (binecunoscutul principiu al ‘dar-el-islam’ si ‘dar-el-harb’), decat musulmana, pana atunci la fel, dar ‘fara sa stie’ saraca asa cum ne explica Coranul . . . . . iar datoria fiecarui credincios fiind, sa aduca constiinta pe . . . . "inconstienti"; cu centura de trotil prin cafenea, sau avionul prin zgarie-nori, inshalah!

Istoric deci, discriminarea facuta de arabi contra minoritatilor lor evreiesti, precede "discriminarea" minoritatilor arabe din statul Israel, discriminare care in fapt nici nu exista: arabii din statul Israel, sunt populatia araba cu cele mai multe drepturi cetatenesti si politice (de ex. primarul celui mai mare oras evreiesc este un arab), din zona, lumea araba fiind recunoscuta pentru caracterul ei retrograd si primitiv in materie de drepturi; da o tura cand te mai manca degetul sa citesti mizerii de pe site-uri underground si pe site-ul Natiunilor Unite, Agentia numita PNUD (programul natiunilor unite pentru dezvoltare), si citeste ultimul raport asupra lumii arabe, intocmit de intelectuali arabi: indici de libertate cetateneasca mai mici decat in africa neagra . . . . femei oprimate, religie care interzice traducerea cartilor, 300 de milioane traduc annual cat Grecia, si au trades in ultima mie de ani cat Spania intr-un an, etc.
Nu face confuzia intre populatia araba din teritoriile ocupate sau din taberele de refugiati, cu arabii din Israel. In privinta ocuparii teritoriilor, ei bine, si Romania ar ocupa un teritoriu de pe care se fac atacuri impotriva cetatenilor lui, si inca IMPOTRIVA POPULATIEI CIVILE. Simti nuanta, sau iti fac desen? Nu il ocupa ca sa-l cotropeasca, ci ca sa aresteze sau omoare niste teroristi, nu ucid nediscriminat si intentionat populatie civila!!!
Apoi refugiatii, trebuie sa le stii istoria: cum au aparut ei?

Dar sa-mi zic parerea despre anti-semitism: el exista, si bizar, azi el este apanajul stangii europene. El este insa si traditional calul de bataie al dreptei extreme.
Daca e “pui al inculturii”? Raspunsul poate fi “Da!”, insa se impun oarece bemoluri. El a aparut si din cauze care nu tin de incultura, ca de exemplu lupta pentru un loc mai in fata in societate: secole la rand, populatia autohtona s-a batut sa dizloce evreii din meserii si functii considerate “traditioanle”, asta ducand datorita nerabdarii unora la nationalism excesiv si anti-semitism. E greu sa-i judeci pana nu le intelegi lumea si situatia Romaniei, de ex. pe un Alecsandri, Goga, Hasdeu, Eminescu, Helliade-Radulescu sau Nicolae Iorga. E mai putin greu sa-i judeci si acuzi pe un Nae Ionescu sau Paulescu (ala cu insulina). Ideea este ca meseriile asa-zis traditional-evreiesti, medic, bancher, carciumar, inalt-functionar, camatar, etc. isi au explicatii istorice pentru care nu evreii sunt responsabili, ci insasi dogma crestina si biserica, care i-a alungat candva, la inceput, undeva la marginea societatii medievale, fiind singurii, de ex., carora nu li se interzicea practicarea camatei, nefiind crestini, camata care insa devenise necesara etapei de evolutie a societatii (forma istorica incipienta a sist. bancar, azi recunoscuta ca responsabila progresului Europei).


Ultima data editat de Evgheni Ostrov pe 09-11-2003 la 02:56




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: