comentarii

Ramas bun casei parintesti ileana vulpesc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
presupund ca maine ati castige la loterie 1.000.000. - de (anonim) la: 07/01/2005 18:44:08
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Eu as alege sa raman in occident. daca traisti intr-o alta tara mai mult de 8 ani este foarte greu sa te intorci inapoi in tara ta, unde ta-i nascut. prietenii si colegii tai sunt toti in tara unde locuesti en de aceea este foarte greu sa-ti ei ramas bun. este foarte usor sa zeci ca te intorci, numai toate ce ai si sunt importante tie se gasesc in tara unde locuesti si, nu este usor sa incepi incaodata de la inceput cu toate, prienteni, colegi, lucru, etc. crede-ma!!!

Pt Metamorfozatul - de TeodoraPA la: 15/04/2005 22:18:15
(la: Despre educatie...)
Nu am zis sa nu iti placa sa te imbratiseze lumea... Ci sa sari ca ars cand esti atins pe umar sau luat de mana. Gesturi obisnuite, nu exagerari. Si nici pupaturi cu gramada.
Mi-am propus sa nu scriu mult despre mine aici, dar uite ca iar o fac. Inainte sa moara tatal meu, am avut intr-o zi o discutie foarte trista, un fel de ramas bun, pt ca stiam ca av muri si eu si el. Bine au foost multe, dar asta una am stiu amandoi ca e de despartire. A fsot foarte bolnav si a suferit foarte tare. La un moment dat cum plangeam amandoi am vrut sa imi pun mana pe spatele lui. Simteam ca daca fac gestul asta voi lua putin din durerea lui. Dar n-am facut-o pt ca... n-am facut-o. Pt ca n-o facusem niciodata in viata mea. Am regretat ulterior.
Si unele gesturi sunt asa de pline de semnificatie, dar le risipim sau nu le folosim.
De atunci, de la experienta cu tatal meu, dupa cat m-am gandit si am si m-am analizat... nu mai ezit. Au mai fost oameni foarte bolnavi langa mine si i-am luat de mana, le-am pus mana pe umar... Gesturi marunte, dar pline de semnificatie, mai puternice decat cuvintele.



#43849 (raspuns la: #43555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
drink up! - de Intruder la: 09/05/2005 11:26:59
(la: To bei or not to bei?)
Eu imi pun intr-un pahar vin alb; il umplu pana sus...poate este mai mult decat pot eu bea.
Odata cu acest vin, beau toate viile de pe dealurile acoperite de bruma toamnei; beau si toate mainile arse de soarele verii care-a trecut, maini care au cules strugurii, care au mangaiat, care au fluturat a ramas bun prin gari de provincie...s-ar putea sa ma-mbat doar de la o inghititura sau s-ar putea sa-mi trebuiasca mai multe ulcioare...
Emotiile ma impresoara cu damful lor...unii cred ca este damful vinului; ii las sa creada asta...
Ei nu vad decat un om care umbla noaptea impleticindu-se in propriile ganduri, un om care rade la luna; ii las sa vada asta...
Nu, nu ma impleticesc...ocolesc o emotie si alte trei imi rasar in drum...pana la urma intru prin ele cum intri intr-un lan de grau...
de ce sa le ocolesc?... poate calc peste una...ei, si?...sunt altele care sa-i ia locul...
Uneori beau vinul singur...uneori cu o femeie...uneori cu un intelept...uneori cu un prieten...desi vinul e acelasi, desi eu sunt acelasi, vinul are alt gust de fiecare data...
Cand il beau singur, are un gust putin acrisor si ma-nteapa la limba. Se aseaza in mine strat cu strat ca zapada in luna decembrie...Ma face sa devin mai ironic si mai sceptic...
Cand il beau cu o femeie, are un gust greu si dulce.Se aseaza-n mine dintr-o data si ma izbeste ca valurile marii pe timp de furtuna...Ma face sa cred ca fericirea este eterna si nu asteapta decat s-o culeg ca pe-un mar copt...
Cand il beau cu un intelept este amar ca pelinul. Ma face sa vad cat de mic sunt si cat de neinsemnat in nestiinta mea...
Cand il beau cu un prieten este aromat si spumos ca o cascada. Ma face sa devin mai uman si imi da senzatia ca nu sunt singurul care se-mpleticeste noaptea pe strazi...
Printre atatea inghitituri de vin imi iau si ratia zilnica de luciditate... cred ca dintr-un instinct de conservare- nu stiu, dar trebuie sa supravietuiesc...

P.S. // unii or sa spuna: "Intruder este un betivan"...ii las sa creada asta...
Dragilor! - de Gabi M la: 16/05/2005 17:34:50
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Tocmai am avut o pauza neprogramata, intru sa-mi iau ramas bun pe azi:
Jimmy,
m-as bucura sa bem pe viu o cafea, stau in Szolnok, in principiu ar trebui sa-ti fie in cale daca mergi pe soseaua 4, de la Budapesta spre Oradea; cind treci pe aici?
Belle, nici la mine nu creste iarba lunea :-)), iar miine precis va trebui sa iau pastile d'alea
Don, 20x2 ca sa fie mai usor de inghitit :-))
#49363 (raspuns la: #49344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despartirile mele - de TeodoraPA la: 27/05/2005 12:43:22
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Au fost toate dureroase, dar necesare. Prima cea mai grea, apoi deja m-am mai obisnuit... - aici ma refeream la iubiti.
Dar cea mai grea si cea nenecesara a fost de tatal meu, inainte sa moara. Ma bucur ca am putut sa o facem, sa avem o discutie si sa ne luam ramas bun unul de la altul, sa ne spunem cat de mult ne iubim... Dar a fost cutremurator! Si totusi am trecut peste asta, am mers inainte, si acum ma impiedic, adica azi, saptamana asta, de despartirea de ultimul tip din viata mea, si mi-e asa de ciuda ca nu sunt mai tare...
Uite v-am zis-o si pe asta!

Take heed when you think you stand, lest you fall.
Daniel, - de Gabi M la: 15/06/2005 17:00:15
(la: azi, acum 9 ani)
e dreptul tau sa spui ce crezi!

Dar eu cred ca nu ai avut inca parte de asa o situatie, in care vrei sa-ti iei ramas bun de la cel drag care a murit, si nu ai de ales o alta cale "traditionala". Faptul ca oamenii se ingroapa la cimitir si li se pune la cap o cruce, este mai mult traditional, decit ortodox. Azi, ín 2005...
O familie este compusa din tot felul de oameni, tatál ateu, dar botezat, cu mama crestina, cu bunica credincioasa, cu bunic evreu, cu ginere musulman, cu copilul crescut in respect fata de toate formele de credinta. La care cimitir te duci? Dupa ce ai murit cum sa-ti mai fi fidel tu tie?
#55016 (raspuns la: #54984) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acuma stiu. - de munteanu rodica la: 22/06/2005 16:08:49
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In curtea casei parintesti avem un par care in fiecare an face multe fructe.Cind eram copil stateam sub par si incercam uneori sa numar perele.Ceva ma atragea la acel pom.Cu citiva ani in urma fiind foarte obosita m-am asezat sub par si am adormit iar dupa 30 minute m-am trezit atit de plina de energie si odihnita cum nu fusesem de mult.De atunci de cite ori pot imi fac timp si stau sub acel pom si de fiecare data parca prind putere.M-am plimbat destul am vazut locuri frumoase, oameni diferiti, dar simt ca am radacini si ca ele sint aici.Nu sint patetica,viata nu este usoara pentru multa lume dar fiecare isi alege drumul.Mai ciudat este ca nu am reusit sa transmit aceste "simtiri" fetei mele careia desi nu-i lipseste nimic in luna septembrie va emigra in CANADA.
donquijote - de transilvanpop la: 25/07/2005 11:21:43
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Sa schimbi culoarea unui creion nu stiu la ce ti-ar folosi, dar pot sa iti prezint altceva. Un om care a cazut intr-un rezervor adanc de trei metri
in care se gasea solutie fierbinte pentru curatare, cu o concentratie mare de NaOH. Rezervorul nu era plin, i-a ajuns pana in partea superioara a coapselor. Rezervorul nu avea scara de acces, dar colegii l-au gasit langa rezervor la cativa metri, iar pe zapada proaspata nu erau decat urmele omului care duceau INSPRE rezervor. Omul stia in urma cu doi ani ca avea sa i se intample ceva, si tocmai isi luase ramas bun de la rude, prieteni, urmand sa lichideze in ziua respectiva si cu serviciul.
I-a cazut toata carnea de pe picioare, ramanand oase goale, pe care nu a fost de acord sa i le amputeze. Pe os gol nu se poate forma carne, clar. Totusi omul azi umbla pe picioarele lui, chiar daca se ajuta de carje, i-a crescut carne, piele si par. Il cunosc personal, am copilarit cu copiii lui.
Pe vremea cand s-a intamplat asta era Proca ministrul sanatatii (pe vremea lu' Impushkatu') si s-a interesat personal de caz. Desi mare comunist a recunoscut si el ca "trebuie sa existe Dumnezeu, sau ce-o fi aia". E vorba de cazul Gabor, pe care, daca ai acces, il poti gasi in presa interna si externa a vremii.
Cred ca e mai mult decat un creion colorat.
#61110 (raspuns la: #60758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o zi de examen... - de cracker la: 29/09/2005 09:36:45
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
O zi de examen oarecare din viata unui student la Politehnica. Examen la o materie nerelevanta. Sa zicem... "Materiale". Mai pe intelesul tuturor,
echivalentul unui curs de "Managementul fostelor ceapeuri" la ASE ,
"Cultura plantei de iasomie" la Agronomie sau "Doctrine staliniste" la SNSPA.

Ora 6:00

Trezirea, constientizarea situatiei critice "zi de examen". Palpitatii,
gaze stomacale, etc...

Ora 6:15

Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate,
servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe
banca)

Ora 6:30

Realizarea inutilitatii mapei "stufoase" la examenul respectiv.
Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix.

Ora 6:40

Plecarea conform orarului pentru a prinde "loc bun, first class"

Ora 7:15

Intrarea in sala de examen, ocuparea unui "loc prost, first desk".

Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00.
...Excentrici...

Ora 8:00

Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in
sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor
apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc)

Ora 8:01:00

Anuntarea subiectelor....

Ora 8:01:30

Reactii la aflarea subiectelor ( < **** *** **** *
de jegos!!!)

Ora 8:02

<>
<>

Ora 8:03

<>
<<...>>

Ora 8:30

Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului.

Ora 8:31

Terminat de scris.

Ora 8:32

Planul de calamitate B: auto-incurajarea (<scriu in afara subiectului...>>)


Ora 10:00

Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre
profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen <>
sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere.

Ora 11:30

Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu
argumente si explicatii ale profesorului extrem de.bine intemeiate: <Nu, Nu. Hmmm... nu.>>

Ora 11:31

Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul <** in
ea de facultate. Mai bine dadeam in p** mea la ASE!>>

Ora 13:00

Acasa... Yahoo Messenger.... status adecvatsituatiei. Invisible pentru
dobitocii cu intrebari stupide.

Ora 14:00

Somnul de frumusete...
...noi sa fim sanatosi..
Dupa parerea mea... - de latu la: 24/10/2005 00:21:37
(la: Glume proaste)
Gluma contine umor neindoit si neindoielnic.
Zeflemeaua, ironia, sarcasmul, etc... nu sunt glume, chiar daca continutul de umor nu este in general pus in discutie de cei din jurul "tintei".
A pretinde de la cineva "Razi mai, ce naiba, ca n-am dat cu parul", dupa ce gluma ta despre sotia lui a starnit la ceilalti hohote de ras, ca si concluzia "Cu ãsta nu poti face glume" sunt incercarile unora dintre "glumeti" de a ramane in centrul atentiei si atunci cand mai bine si-ar lua ramas bun.

In ce ma priveste am invatat ca o gluma nevinovata poate lovi chiar si pe cineva, care in alte ocazii - la acelasi gen de glume - n-a reactionat deloc ofensat. Momentul determina uneori calitatea unei glume.
De aceea consider ca este raspunderea "glumetului" de a se convinge ca gluma lui nu pica intr-un moment nepotrivit.


melodii de dragoste - de casyana la: 27/10/2005 19:58:53
(la: Versuri din melodiile voastre preferate...)
1.The power of love - Celine Dion

The whispers in the morning
Of lovers sleeping tight
Are rolling like thunder now
As I look in your eyes

I hold on to your body
And feel each move you make
Your voice is warm and tender
A love that I could not forsake

(First chorus)
'Cause I am your lady
And you are my man
Whenever you reach for me
I'll do all that I can

Lost is how I'm feeling lying in your arms
When the world outside's too
Much to take
That all ends when I'm with you

Even though there may be times
It seems I'm far away
Never wonder where I am
'Cause I am always by your side

(Repeat first chorus)

(Second chorus)
We're heading for something
Somewhere I've never been
Sometimes I am frightened
But I'm ready to learn
Of the power of love

The sound of your heart beating
Made it clear
Suddenly the feeling that I can't go on
Is light years away


2.De vei pleca - Iris & Felicia Filip

De vei pleca, sa iei cu tine
Doar noptile in ca re noi am fost
Nemuritori
Uitarea vine...te rog sa-mi spui
Acum ce are rost...

De vei pleca, de vei pleca
Cerul sa vegheze drumul tau

De vei pleca, de-ti va fi bine
Un inger voi fi eu...
Iubirea mea...tu sa ai grija
Prin vant si ploi atunci cand ai sa mergi
Nu ma uita, caci eu voi fi mereu
Pe unde treci!

De vei pleca, de-ti va fi bine
Un inger iti va spune visul meu
De vei pleca....



3.Cerul - Proconsul


Pasii mei s-au ascuns in umbra ta
Nu ne-am mai vazut de mult
In urma lor a ramas glasul pe care
Uneori il mai ascult

Te-am visat in oglinda cum zambeai
Cu chipul tau curat
Lumea s-a schimat de cand ne-am despartit
Si mi-e greu, mi-e tare greu sa uit de tine.

Daca cerul ar putea sa te-aduca in viata mea
As culege in palma o stea sa te am pe tine
Am sa-ti spun cand ai sa vii vorbe pe care le stii
Ti le-am spus si cred ca vrei sa le-asculti din nou.

Lumea mea s-a inchis in clipa in care
M-ai sarutat de ramas-bun
Ma intreb, pedepsit sa fiu eu oare
Sa nu te mai vad acum

Am trecut peste tot ce mi-a fost drag
Dar atunci nu m-am gandit
Lumea s-a schimbat de cand ne-am despartit
Si mi-e greu, mi-e tare greu sa uit de tine

Daca cerul ar putea sa te-aduca in viata mea
As culege in palma o stea sa te am pe tine
Am sa-ti spun cand ai sa vii vorbe pe care le stii
Ti le-am spus si cred ca vrei sa le-asculti din nou.

Acum cand noapte vine
Te vreau iar langa mine
Parfumul tau pe perna
Ma rascoleste.

Daca ar putea sa te-aduca in viata mea
As culege in palme o stea sa te am pe tine
Am sa-ti spun cand ai sa vii vorbe pe care le stii
Ti le-am spus si cred ca vrei sa le-asculti din nou.
Daca cerul ar putea sa te-aduca in viata mea
As culege in palma o stea sa te am pe tine
Am sa-ti spun cand ai sa vii vorbe pe care le stii
Ti le-am spus si cred ca vrei sa le-asculti din nou.









Mai am o abservatie. Ea prive - de Cristache Gheorghiu la: 21/01/2006 15:45:45
(la: Tăcerea nu-i de aur)
Mai am o abservatie. Ea priveste comunicarea de informatii. Nu vorbesc despre informatii secrete, confidentiale, etc. Vorbesc despre informatii comune. Exista in mentalitatea unora ideea ca informatia trebuie pastrata ca un bun personal, ca un „secret al mestesugului”, care ne-ar face mai performanti in fata altora. Ideea vine din secole demult trecute si, in Romania, apartine persoanelor cu mentalitati rurale. Din pacate, desi nivelul informatiei tehnice din Romania este precar, aceasta mentalitatea paguboasa este inca actuala. In realitate, daca nu le comnicam altora cunostintele noastre, nici noi nu vom primi informatii de la altii. Secretomania este paguboasa pentru secretoman. Cu cat impartasim altora cunostinetele noastre, cu atat aflam la randu-ne mai multe, astfel incat in final noi vom fi cei in castig. Cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult.
Iata cateva intamplari prilejuite de faptul ca, in strainatate, am fost nevoit de multe ori sa ma informez in special asupra unor adrese, sau directii de deplasare.
In Franta, am intrat intr-un bar de zi sa ma intreb despre o adresa. Barmanul nu stia raspunsul. Dupa ce am iesit, parcursesem deja vreo 30 de metri, aud ca cineva ma striga din spate. Era barmanul, care isi lasase clientii (nu erau prea multi) si iesise sa-mi dea o relatie ce nu era tocmai raspunsul la intrebarea mea, dar poate ca totusi ma ajuta.
In Italia, la intrebarea mea, italianul a iesit din masina sa-mi arate mai clar directia. Iar pentru ca incepea sa ploua, a scos din masina o umbrela mare ce ne acoperea pe amandoi, pentru ca sa putem sta linistiti de vorba.
In Germania, intr-o zona urbana extrem de aglomerata si extinsa, un neamt mi-a spus sa rulez in spatele lui, pentru ca avem o portiune de drum comuna. A condus cu grija sa nu ma piarda, a facut chiar un mic ocol special pentru mine, dupa care a oprit acolo unde drumurile noastre se desparteau. S-a dat jos din masina si, dupa ce mi-a indicat directia urmatoare, si-a luat ramas bun ca de la o veche cunostinta.
Un altul nu m-a lasat sa plec pana cand n-a gasit ce cauta in cartea de telefon. Se ambitionase neamtul, desi a durat peste un sfert de ora.
Ce roman ar fi facut asemenea gesturi?

Cristache Gheorghiu
fara frica - de andreuzza la: 05/03/2006 20:02:37
(la: tie frica de moarte?)
Nu-mi este frica de moarte. Atunci cand va veni clipa sa nu doara prea tare si sa-mi pot lua ramas bun de la cei dragi.Mai devreme sau mai tarziu tot vom trece prin ac. experienta, fie ca vrem sau nu, cu sau fara frica.
prietenie... - de Homo Stultus la: 14/03/2006 16:45:50
(la: Prietenia in zilele noastre)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

super tare subiectul... si super greu... spun asta pentru ca o astfel de discutie te obliga sa cobori adanc in fiinta si sa redescoperi tainicele resorturi prin care anumiti oameni ti-au devenit dragi. am stat si m-am gandit... pot afirma ca am avut (in sensul cel mai inalt al cuvantului) trei prieteni (acum toti sunt ingropati in culcusul duios al amintirii). Ei cei ce erau au murit in cei ce sunt si eu cel ce eram am murit in cel ce sunt... offf ... Prietenia este poate acel liant ce leaga doi oameni care "devin intru fiinta" impreuna. Atat timp cat aceasta devenire continua sa existe se dezvolta si exista si acea afinitate imponderabila numita prietenie.
"prietenii de toata ziua" afirma ca asteapta de la tine sinceritate... de multe ori nu pot suporta aceasta sinceritate. Avem de multe ori nevoie doar de aplaudaci pentru a nu ne mai simti nesiguri...
Imi amintesc despartirea de unul dintre prieteni... Eram in gara... asteptam un tren care ne despartea (ma feresc sa spun pentru totdeauna pentru ca poate poate....) . Ma uitam la el nedumerit - cum poate un singur om sa consume atat de mult din spatiul tau sufletesc. Si ...ne-am luat la bataie (asa metodic fara nici un pic de ura, dar fara menajamente-ca niste brute). Gluma se ingrosa (mai ales ca se strangeau curiosi si "organe" ); asa ca totul a sfarsit intr-o imbratisare. Am plecat pe tren plin de sange si toate alea invinetite - el la fel. Off...
Fara sa pot spune de ce asta este cel mai frumos ramas bun pe care mi l-am luat de la cineva...
maotzedung - de Cri Cri la: 28/03/2006 18:39:28
(la: de ieri, a inceput masacrul cainilor fara stapan)
Asa... m-am calmat...
Era din cauza, citez: "Nu vreau sa cred ca faci parte dintre cei care au impresia ca totul se invarte in jurul speciei umane sau, mai rau, totul a fost creat (sic!) pentru ca omul sa dispuna oricand si oricum de natura. Daca-i asa, nu are rost sa prelungim discutia. Egocentrismul uman este o dovada destul de clara a ignorantei, dupa parerea mea." M-am simtzit vizata fiindca eu spusesem ca am o mai mare compasiune fatza de oameni decat fatza de cainii fara stapan... In fine, tu n-ai vrut sa spui ca sunt ignoranta, eu n-am vrut sa spun ca omul e cea mai importanta fiintza si ca toate au fost create spre a-i folosi lui (desi, la naiba, unii mai desteptzi ca mine trambitzeaza chestia asta peste tot: vezi "drepturile omului", experimentele pe animale, etcetcetc...). Mai bine s-o lasam balta!
Si nu te sinucide, te rog eu... ca nu rezolvi nimic... Si nimeni nu-ti garanteaza ca, daca nu era omul, nu aparea nici vreo alta specie, mai nociva decat el.
Acum... ca sa vezi ca, de fapt, chiar sunt putzin sovina, afla ca ma enerveaza grija excesiva fatza de handicapatzii din nastere... mai ales mintal, ca si faptul ca li se permite sa aiba copii. Mi se pare ca si ce a mai ramas bun in specia umana degenereaza... Mda, compasiune, poate, in sensul de a nu-i aduna si a-i ucide in masa... dar s-a dus naibii selectzia naturala...
Bun. Ca sa nu deviem, am problema asta si cu cainii comunitari... se inmultzesc necontrolat si afla ca sunt unii agresivi, nu neaparat de la natura (desi as putea sa numesc dogi si pittbuli care-si ataca uneori si stapanii)... Sa trecem peste problema rasei lor, peste faptul ca si-ar apara puii, peste faptul ca le-ai trezit cumva instinctul de aparare (te-ai uitat urat la ei, de exemplu :)) sau peste altele, perfect admisibile... Precum stii, un caine te poate ataca si pentru simplul motiv ca ti-e frica si el simte asta. Iar fobia e o chestie incontrolabila... ce te faci? Serios acum, cainii comunitari chiar ridica probleme...
#113874 (raspuns la: #113857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca tot va complicati, sa va dau niste idei. : ) - de ayoka parol la: 30/03/2006 18:44:53
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
Eu nu pot furniza chiar asa multe prezumtii, stocul meu e ceva mai limitat, dar garantez valoarea lor. : ))
Story-ul meu se poate numi ,,Pantomima mintala”, ,,Mosneagu cu baston de argint”, ,,Roxy si Inima-de-Ciuperca” ori ,,Telefonul fara fir” (2 persoane, copii pana in 3 ani, bafta lor ca au nevoie!).
Actiunea incepe (si se desfasoara) in special in mintile protagonistilor; de aceea, subtextul e de baza. Eroii se sprijina doar pe jumatati de gesturi, miscari vagi, onomatopee (tuse, plescait, fornait, dres de glas, respirat cu substrat etc.), diafane elemente de decor, plus cateva alte mijloace putin mai sofisticate de transmitere si primire de informatie – cuvinte puse aleatoriu cap la cap (personajele noastre, fiind extrem de perspicace, au darul de a descoperi sensuri profunde si multiple in absolut orice insailare de vorbe ori de situatii, deci logica, atata vreme cat exista in capetele lor, aducand ordine in orice categorie de haos, nu mai are ce cauta in ganduri sau asa-zise fraze. Le umplu ei de intelesuri, ba chiar la final le pun si fundite si ornamente si-si dau peste nas unul altuia cu ele, nici ei nu stiu de ce).
Dar sa incepem povestea. Roxy il vede pe batran (Neagu pe nume, poreclit si Optminute sau Inima-de-Ciuperca) mergand pe strada in fatza ei, orientandu-si faptura inca tzantzosa, ajutat de un baston de dandy din argint, spre statia de autobuz. Tanara il cunostea deja foarte bine pe atragatorul grizonat, din vedere si din cateva conversatii telepatice (plus cateva scrisori imaginare, la care el ii raspunsese, tot imaginar). Pentru Roxy, oricum, cele doua planuri, realul si imaginarul, erau nu doar complementare, intersectate si intersanjabile, dar deseori coincideau perfect (tipa era plecata rau cu pluta, nu facea diferenta intre timpuri, oameni, situatii, sentimente sau lipsa de sentimente). Fiind foarte ramasa in urma din punct de vedere social, cultural, economic si religios si constienta de acest fapt zguduitor pentru ea (punea mare pret pe toate acestea si nu vedea decat ascensiune in fatza ochilor), duduia Roxy isi dezvoltase mladios o erotomanie clasa-ntai, cu care-l hartuia pe Neagu de-l zapacise. Se credea iubita strasnic de acest batranel, avea vise erotice cu el, se vedea cu statuie in gradina blocului, ridicata tot de el, ce mai, era chinuita rau de demonii iubirii impartasite pe care o traia cu Optminute. Scrisorile ce si le trimiteau (scrise intotdeauna cu cerneala simpatica, direct pe cerebel) demonstrau clar ca si Inima-de-ciuperca o iubeste si ca se gandeste la ea, si ca ei au o relatie frumoasa, casta, neprimejdioasa, ca orice iubire erotomana, izvorata direct din negurile adanci ale psihicului ei virtuos si ideal.
Despre privirile languroase pe care i le arunca atunci cand se intalneau in statie (si la care, in mintea ei generoasa, el ii raspundea de doua ori pe-atat), Neagu nu avea nici o parere anume. Totusi, la un moment dat, incepu sa miroasa ceva. Mos Neagu se gandi brusc, cu flerul care-l caracteriza (si care nu dadea gres), ca fata ii face ochi dulci din cauza ca ii place bastonul lui de argint, pe care vrea sa i-l smulga intr-un moment de neatentie din mana chircita si sa-l vanda pentru a-si plati intretinerea. Asa ca o privi deodata cu ura si-si puse in gand ca, data viitoare cand mai iese din casa, sa-si imbrace bastonul in piele. Zis si facut. In ziua urmatoare, Optminute iesi mandru din scara blocului, fericit ca, iaca, acum o dovedeste pe domnita pusa pe sotii si-i scoate bazaconiile din capsorul zguduit de evenimente. Dar Rosanne nu mai aparu in statie. Optminute se simti lezat (cum, tocmai acum, cand sa-i arate el baston de argint peste spinare!…?), dar isi promise sa nu lase furia sa-i treaca (ia mai da-o naibii de tensiune!). Cand urca in autobuz, iata aparu si Roxy erotomana val-vartej, il impinse pe tataie, el cazu pe un scaun, socat si, prinsa cu mana de bara, incepu sa mestece guma deasupra capului lui (care ii apartinea pe vecie, cu restul de mos cu tot). Optminute lesina cateva secunde, iar cand se trezi buimac, vazand-o pe maniaca proiectata pe tavanul masinii, uitandu-se la el cu ochii sticlosi, gata sa-l manance din priviri, isi pipai bastonul, ca nu cumva sa i-l fi sustras nenorocita, dar simtindu-l stand cuminte la locul lui, nu gasi altceva mai bun de spus decat: ,,creatura ce esti, nu ti-e rusine sa mesteci guma in masina lu’ Reatebe, pun pariu ca n-ai nici bilet, jos cu tine, netrebnico, pana nu vomez! (nervos-nervos, da’ cuvinte sclifosite avea!…) Roxy intepeni si simti ca-i pica ceru-n cap si, cu ocazia asta, ca se desface si pamantul sub ea si o-nghite, cu amor cu tot…se uita ca o papusa de catifea batuta de vremi, fix in ochii mosneagului dezlantuit si nu gandea decat: ,,unde plecasi, iubire solida de acum cateva minute?’’ Ii veni sa-l ia pe mos de haina si sa tipe cu disperare: ,,Cine esti si ce-ai facut cu Inima-de-Ciuperca???” (se vede treaba ca-si imagina, in crunta ei deznadejde, ca mosul iesise din corp in momentul de letargie si un spirit ingrozitor ii luase locul. Un spirit neindurator, care n-o iubea si care nu avea s-o iubeasca – sau, ma rog, nu avea s-o adore ca Optminute).
La urmatoarea statie, Roxy, luandu-si cu ochii aposi ramas-bun de la corpul iubit, cobori, tarsaindu-si picioarele, si o lacrima de iubire moarta se asternu sub pasii ei, evaporandu-se pe asfaltul prafuit. Avea sa inceapa sa caute spiritul lui Neagu prin toata lumea, si, la nevoie, avea sa-si puna propriul trup in slujba acelui suflet iubitor, iesind de bunavoie din el, spre a-l lasa la discretia iubitului inimos, sa se lafaie in el inca 60 si ceva de ani…Macar atat sa faca, in cinstea iubirii pe care el, Inima-de-Ciuperca, suflet destoinic, i-o purtase.
Neagu, in schimb, multumit-ochi de succesul cuvintelor sale agresive, merse cu autobuzul pana la capat, apoi se intoarse acasa, bucuros ca-si simte in mana bastonul de argint, la care, datorita vigilentei sale, nebuna aia mica nu avusese acces. Cele opt minute pe care le facea de la statie pana acasa ii parura insa foarte scurte, impalpabile…Ba chiar, ajungand acasa, constata cu stupoare ca mersese de data asta mult mai repede, si ca-n loc de opt minute, cat facea de cateva zeci de ani incoace, fusesera doar 6 si 12 secunde…Mosulica era trist si dezumflat… Nu mai prezenta interes pentru Roxy…ramasese singur…cu bastonul de argint…ce-l privea dezabuzat, cu repros, din cui…
De asta, rezonez cu terrorizer: e de dorit, in astfel de situatii, sa afli ce e in mintea omului; il abordezi cu incredere si vezi care e problema lui. La ce-i sta mintea si de ce se poarta cu tine (sau cu altii) in felul in care se poarta. De obicei (atata vreme cat partenerul de discutie e fair-play), atunci cand faci primul pas si mergi jumatate de drum spre el, vine si acesta spre tine jumatatea lui. Nu-si bate joc de efortul tau de a te apropia de el.. Curaj! Prima jumatate de drum e a voastra!


ayoka parol seshun pafan

#114352 (raspuns la: #114008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mereu ne aducem aminte........ - de cosmacpan la: 13/05/2006 20:50:44
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
“Un geniu isi ia ramas bun”

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Ma intreb... - de latu la: 20/08/2006 23:27:28
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
daca si tie iti sunt amintirile mai aproape decat prezentul...
Mai stii cat ne era de greu sa ne luam ramas bun in serile de duminica, dupa ce ziua intreaga o petrecusem impreuna, dar tocmai atunci, la despartire ni se parea ca ar mai fi atatea de spus si ca daca nu ni le spunem pe loc, n-o sa ni le spunem niciodata?
Despartirile nu ne-au placut niciodata.
Si acum, plecand dimineata la servici, mi se pare ca renunt. Si acum ma bucur seara, oricat de tarziu ar fi, de mirosul curat din locuinta noastra cu prea multe incaperi...
Imi aduc aminte, odata, cred ca a fost la prima delegatie dupa luna de miere, n-ai vrut sa-mi dai drumul. M-am smuls atunci din imbratisare, cu gandul la avion. Ceea ce poate nu stii, e, ca intorcandu-ma din fata usii inapoi, la tine, renuntasem de fapt la gandul de a ajunge avionul. Renuntasem constient de consecinte, dar manat de ceva mult mai puternic, venit din subconstient si in fata caruia reprosurile colegilor si-au pierdut dintr-o data importanta.
Nu m-ai amagit cand m-ai alungat. Sincer sa fiu, dintr-o pornire copilareasca mi-am imaginat atunci ca pot negocia cu destinul, considerand ora plecarii ca prea tarzie. Urma - asa imi imaginasem - sa ajung la aeroport, sa constat "dezamagit" ca avionul a plecat, sa aman plecarea pe a doua zi, sa ma intorc si in drum spre casa sa cumpar un trandafir. Rosu ca iubirea... Tot drumul spre aeroport m-am bucurat de bucuria surprizei tale...
Cine putea sa ia in calcul, ca avionul va avea intarziere tocmai atunci, ca niciodata inainte si niciodata dupa aceea...

Atunci nici eu n-am inregistrat decat zbuciumul interior, fara a putea analiza si actionand dintr-un impuls.
Acum stiu, ca impulsul a avut dreptate. Eu nu. De fiecare data cand nu m-am luat dupa impulsurile mele, n-am avut dreptate.
Delegatia a fost in final un esec, nu al meu, dar ce mai conteaza...
A fost una din pietrele puzzle-ului, care in final au dus la departarea furisata intre noi...

__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#140491 (raspuns la: #140480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata, moarte, splendoare mizerabila, zi si noapte, crepuscul - de Radina la: 25/08/2006 20:12:38
(la: moarte timpurie-astazi am mai murit putin.)
Cred ca moartea zilnica ni se trage de la "ochiul inchis", cu siguranta bygot stie din punct de vedere al misticii crestine ce inseamna ochiul inchis. Ochii inchisi. Cred ca murim doar cand trece pe langa noi o zi in care nu vedem. Nu/i vedem pe ceilalti. Inchidem ochii la splendoarea mizerabila. Fie din hipersensibilitate si atunci mizeria e cea care ne inchide ochii, (nu putem vedea zilnic debilitati de orice fel fara sa ne doara, iar durerea ne omoara cate putin), fie din abrutizare(adica lipsa oricarui sentiment).
Un prieten imi zicea ca dupa amnezia noptii se trezeste vesel si ca poate ar trebui sa se trezeasca gata trist pt ca se intristeaza inevitabil ulterior. Nu cred ca e posibil. Orice am face veselia unei noi zile, indiferent ce ar putea contine ea e inevitabila. A te trezi inseamna a avea brusc flashul faptului ca traiesti si pt o fractiune de secunda moartea e invinsa, nu se strecoara in nici un gand. In amnezia noptii, in intuneric, uitam de ea pentru ca ea e sora somnului. Suntem cred regenerativi atunci cand ne odihnim putin pentru ca am fost in vecinatatea mortii si nu ne/a paralizat gandul la ea. Asa reusim ca fiecare zi sa o nastem prin noi, prin amnezie nocturna si o speranta.
Daca insa stam prea mult cu ochii inchisi intervine abrutizarea. Suntem dependenti de vaz si de restul simturilor. Murim cate putin atunci cand nu iubim omul chiar si pe cel diform sufleteste. Indiferenta duce la abrutizare. Irosirea iubirii duce la abrutizare. Si abrutizarea e moarte. Intunericul e moarte. Abrutizarea e intuneric. Cred ca fiecare din noi ne temem de moarte. Restul e teribilism. Unii iubesc intunericul pentru ca sunt coplesiti de ce vad. Nu trebuie sa ne lasam coplesiti niciodata. Cred ca trebuie sa ne temem si de mortile lente de fiecare zi si de moartea propriuzisa. E grea orice despartire in moarte si asta nu intamplator. E greu sa nu mai simti sa nu mai vezi sa nu mai iubesti sa/ti iei ramas bun.
Cand eram in plina criza de tanatofobie si simteam ca ma inunda dragostea de viata, de tot ce fiinteaza, nu exista nici un fel de consolare. Traiam avid orice apropiere, fiecare secunda, ca si cum ar fi fost ultima. Ulterior am decis ca daca in fiecare zi ma uit la ceva din viata asta pe care nu o sa/l regret orice s/ar intampla poate ma vindec. N/a fost asa. De viata nu te vindeci in viata oricat de mult ai muri zilnic. De moarte nu te vindeci in viata pentru ca inevitabilul ei e in fiecare secunda. Asa ca trebuie sa/ti pese si esti oarecum salvat.
Ii ador pe oamenii cu foarte multa credinta, pe cei impacati, pe cei senini, pe cautatorii in credinta, pentru ca ei sunt cei care au invins frica. Eu ma tem in fiecare zi, fie ca am o revelatie luminoasa, fie ca am una intunecata. Cei ce cauta dincolo, calatorii in lumea de dincolo, cei ce cauta in viata, sa patrunda taina mortii, sa nu se teama de ea, printr/o credinta sau alta, sunt meritosi. Fie ca au decretat, ca si ateii, ca dincolo nu mai e nimic fie ca s/au ales cu credinta ca dincolo ii asteapta viata, sunt cautatorii fericiti.
Si moartea si viata, la cei cu credinta sunt in armonie,pentru ca au credinta ca in moarte e de fapt viata. De cele mai multe ori credinta lor ii racoreste, ii insenineaza. Si asta e bine.Ei nu mor in fiecare zi pentru ca stiu ca fiecare "zi din moarte" e tot viata.
Ce facem insa pe parcurs, intre cele doua mari evenimente "trezia" si "somnul" e foarte important pentru ca eu cred ca sufletul e de fapt amprental, o traire intensa, o atingere revelatorie, un extaz cu ochii deschisi spre cer, amprenteaza sufletul. Poate ca asta ramane dupa moarte amprentele splendide sau mizerabile pe care sufletul le culege pe parcurs. Sa/ti pese e cautare de amprentare.
#141287 (raspuns la: #141133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui LTEO - de LUCIUS 01 la: 04/09/2006 19:38:29
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
LTEO, O SURIOARA NU SE NASTE, ASA CUM PRESUPUI TU, DATORITA RUGACIUNILOR. Nu stiu ce varsta ai, dar oricine stie ca un contact sexual ar fi cauza.

Ba m-am rugat, LTEO, poate nu-ti dai seama cat m-am rugat. Cine va spune ca nu a facut-o niciodata, ca nu s-a gandit macar o clipa la bunatatea si la o eventuala mantuire oferita de Dumnezeu, minte ! Dar nu e o rusine sa-ti sprijini sperantele prin rugaciuni.
Eram inca un copil si mi-am spus ca Dumnezeu e mare si drept, asa cum auzisem la bunicii mei. SI BUN. El poate sa indrepte lucrurile. Poate ca lumea asta mai are o speranta.
Dar a fost comunismul si oamenii mureau de foame, apoi comunismul a ramas o amintire si multi alti oameni au continuat sa sufere. Nu s-a intamplat nimic. RAUL a continuat sa domine lumea, ca un carusel al fortei negative.
Apoi am citit biblia. Si am vazut ca Dumnezeu a ucis pentru poporul lui asa numit "ales" .Oare ceilalti nu erau tot fii lui ? Oameni pe care tot el
i-a creat ? Am avut vaga impresie ca la suprafata pamantului se desfasura, in acele timpuri, un experiment: Cei "ALESI" SI RESTUL LUMII.
Imi cer scuze, poate am deviat putin de la subiect, dar asta e o realitate si o putem vedea cu totii in jur. Am uitat iubirea catre cei apropiati, am uitat iubirea catre oameni si am devenit zgarciti si avari, pentru ca asa trebuie sa supravietuim intr-o societate proscrisa, ca a noastra. Orice greseala va fi aspru sanctionata, orice ezitare va fi interpretata drept slabiciune. Daca vei fi slab, nici un Dumnezeu din lumea asta nu te va ajuta...Vei muri, vei disparea ca un vierme, iar rugaciunile nu te vor ajuta cu nimic.
LTEO, in viata ta a existat un ghinion, este adevarat. L-ai depasit, dar daca situatia ta s-ar fi intamplat acum doua secole, ai fi fost nevoita sa-ti iei ramas bun de la ai tai, pentru ca medicina de atunci era egala cu zero. Gripa si alte boli, acum vindecabile, in urma cu 200-300 de ani erau flagel. Nu iertau. Probabil ca ai tai au fost dusi la terapie intensiva.

"...dar de a doua zi de cand intrase-n in spital, ii mersese tot mai bine... "

Era si normal. Cu progresele medicinei de azi, si daca ai si ceva bani pentru medici, nu cred ca trebuie sa-ti faci probleme. Poti chiar sa te rogi linistita.
Pun pariu ca, daca te rogi cand cineva face o gripa, se va vindeca cu siguranta.
Mai ales daca ai o aspirina la indemana !...
As spune ca e vorba de o minune in cazul unui cancer sau SIDA
LTEO, O SURIOARA NU SE NASTE, ASA CUM PRESUPUI TU, DATORITA RUGACIUNILOR. Nu stiu ce varsta, dar oricine stie ca un contact sexul ar fi cauza.
Apoi se pastreaza un anumit echilibru natural, dictat genetic. Daca ai sa citesti despre fiecare natiune a Europei vei vedea ca femeile, ca numar, sunt aproximativ egale cu barbatii. Totul este ca o harta genetica pe care specia noastra o respecta. Aveai 50% sanse. Nici nu mai trebuia sa te rogi. Un ecograf ti-ar fi dezvaluit sarcina incepand chiar cu a treia luna.
LUCIUS
#143173 (raspuns la: #142643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...