comentarii

Redactează un eseu de 600 – 900 de cuvinte (două – trei pagini) în care să prezinţi particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text dramatic studiat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cuvintele tale! - de dinisor la: 17/09/2004 21:06:57
(la: sentimente!)
Alex, parul imi este la locul lui. si chiar coafat. iti repet cuvintele tale care au lasat sa creada cazul de particularitate ce il invocai. Iata-le:
"Aparent nu te interesa de ce apar sentimentele dar de ce nu apar la anumit persoane."

aici a fost momentul cand ai inteles gresit. daca ma interesa in particular si la anumite persoane, le intrebam direct si personal.ca vorba aceea, demonstrai pana acum ca nu sunt sfioasa cam prin toate conferintele mele!



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22737 (raspuns la: #22732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandra - de PROUDFRECKLED la: 26/03/2009 20:55:59 Modificat la: 26/03/2009 21:00:37
(la: preludiu în mov)
nu cred ca ai pretentia de la mine sa scriu acel eseu?:)))

am sa-ti spun in doua cuvinte ce am stiut eu ca inseamna manierism in poezie, care trebuie sa socheze prin dezordine spre deosebire de cea clasica (habar n-am sa-i spun altfel:)Arta manieristilor valorizeaza interpretarea personala, gaselnitele individuale:) masura intelectului...etc.


ps astept sa ma corectezi doar tu esti la catedra! :)
#421421 (raspuns la: #421409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
catre manole - de Alice la: 06/10/2003 15:07:53
(la: Firmituri de poezie)
Te-am intristat, si rau imi pare!
Mestere, erau doar jocuri de cuvinte, din parte mea, la subiect.
Ia fii atent: "ganduri cu ochi" = cei ce n-accepta lumina = liliecii mei = oamenii intunericului (obscurii!). Adica: batalioanelor de ganduri cu ochi n-ar trebui sa le dai atentie daca stii ca gandul si drumul tau sunt alea drepte.Si nici nu incerca sa-i lamuresti (adica sa vii cu felinarul). Te vor pedepsi (la mine = liliecii in par).
Cam asa + alte doua, trei semnificatii care mi-au scapat aici.
"Regele" e tot un joc, o vorba hazlie pe care-o am eu cu un prieten comun. Iertare daca si asta te-a deranjat.Recitind, pare mitocanie, dar n-a fost cu intentie, te-asigur!

Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 .... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:37:28
(la: Romani in strainatate)
Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului Obor, cica asta ar fi ruta 506, am platit zece mii. Cer biletul, iar soferul ma priveste ca pe unul care cauta gilceava. Masina se umple repede de femei cu gitul gros, in treninguri si geci de fis, carind fiecare cel putin cite doua genti mari si goale. Ajungem in citeva minute. Microbuze din toate colturile Bucurestiului opresc in acelasi loc, in fata unei benzinarii. Din fiecare curg oameni de acelasi soi. Lumea celor cu leafa de trei milioane, lumea celor care nu mai cumpara de mult cafea la pachet vidat, a barbatilor dati afara din fabrici si refuzati ca taximetristi, a batrinilor ce-si trec in caiete vechi, cu creionul, fiecare impuls telefonic.
Toti stiu drumul, nimeni nu pare a sta degeaba. Nici macar tigancile insirate pe trotuar, ce-si striga cumva cu fereala averea dintre tite, "facturi, minca-ti-as!". La intrarea in "Europa", nume de complex, din ala de inferioritate, aparate ca la metrou; bag o fisa cumparata trei metri inainte, de la o dugheana, cu cinci mii de lei, si bara de metal se lasa coborita cu mina. Inauntru, zeama de oameni curge printre munti de hirtie igienica la o mie de lei sulul, pulovere la o suta de mii bucata, teancuri de sosete, haine de piele si de nepiele, cojoace din blana sintetica la 900.000 de lei bucata, ciubote de guma si pantofi luciosi, la doua, trei sute de mii perechea, Mos Craciuni din plastic ce-au inghitit fiecare cite-o mina de beculete. Din doua-n doua mese, sta cite un chinez sau o tiganca batrina cu "bombe" in mina, cu petarde.

"Daca nu cumperi, valea!"

Aplecati peste mese, loviti din toate partile de carucioare de marfa, oameni din toata tara indeasa grabnic in sacose uriase de rafie zeci de chile de sosete, hanorace, camasi, perdele. Sint mai ales femei, scunde, puternice, cu privirea iute. Pleaca apoi spre casa cu marfa "de la Capitala", o desarta ba pe un trotuar, ba in magazinele satesti, printre piine si becuri de 40 de wati, ori prin buticuri de la parterul blocurilor ce au balcoanele inchise cu chedere, aceleasi de la Botosani la Severin. In fata mea, trei taranci, invelite in doua rinduri de baticuri groase, fiecare cu rucsac in spinare, pipaie stofe, intreaba de sosete groase de iarna. Au venit din Tirgu-Lapus. Le intreb cum le cheama si ele cred ca ma tocmesc sa le trimit marfa acasa, tocmai in poarta. Le spun inca o data ca-s de la o gazeta, ele o tin pe-a lor, sa-ti dam adresa sa ne trimeti balotii cu sosete!?, le spun ca vreau sa scriu despre ele, n-apuc sa-mi termin vorba ca se stropsesc la mine cu teama lor veche fata de orice golan de oras. "Hai, tanti, ca astia si-or pus gind sa ne insele!", le trage dupa ea una, Dochia.
Ma opresc linga o masa incarcata cu blugi. Vinzatoarea se repede in mine, daca nu vreau o pereche, "Astia-s tare buni, fratioare, is Dolce Gabana, uite-i, doar la 370.000!", "Pai, daca-s tare buni, cum de-s asa de ieftini!?", "Ei, asa mi-au spus sa strig de unde i-am luat!", "Si de unde i-ai adus?", "Ei, gata cu vorba, daca nu cumperi, valea, ca io platesc acilea chiria in euro!".
Citiva metri mai incolo, scot aparatul de fotografiat. Apuc sa vad cum femeia de la taraba din fata mea face un semn celor de peste drum... "psst, psst!", si deodata rasar linga mine doi zdrahoni, nu garzi, ci dintre cei ce vindeau la mese. Privire de briceag, vorba ca mierea: "Ce vrea, domnul, de pe-aici!? Vrea cumva o pereche de blugi, un puloveras!?". "No, zic, domnul ar vrea sa scrie la ziar!". "Ei, bine, am crezut ca esti politai! Hai, uscheala!"

La Risca nu se mai tes covoare, ci sacose din rafie

Citeva sute de metri de intrarea principala, linga doi tovarasi de treaba banoasa, un calugar cersind pentru Schitul Bradul din Neamt si un tigan gras care vinde facturi, zaresc o figura cunoscuta. Casc ochii. Am mai vazut-o in tirgul asta, dar totusi nu-i aceeasi. Tine in miini citeva sacose de rafie, goale si mari, ca ar putea intra un chinez intr-una singura. O cheama Leontina Abrudan, e din comuna Risca, judetul Cluj. Sa tot fie cinci ierni de cind s-a dus barbatu-sau, Gavrila, tractoristul. De la o vreme, muierile din satul ei nu mai tes covoare. Au prins repede o vorba din sud, adusa cu acceleratul de cele care vindeau cite o cerga mitoasa. Iar acum, din razboaiele lor ies sacosele facute din "rafia aiasta ce trebuie la vie". Si s-au pornit la inceputul lui decembrie spre Capitala, "cam la cinspce femei din Risca". Si-au luat camera cu 35.000 de lei de batic, undeva, pe linga Gara de Nord. Dorm cite sapte in paturi suprapuse, iar ziua incearca sa vinda plasele de rafie cu 40.000-50.000 de lei bucata. "Si-s mai bune ca alea chinezesti, uite ce indoitura le-am facut!". Cu banii de pe sacosele de rafie, Leontina crede c-o sa cumpere niste ciubote pentru cele doua fete ramase acasa. Le-am zarit apoi si pe celelalte femei din satul Leontinei, asezate cam la o suta de metri una de alta. Cind le izbeste foamea, nu mai mult de o data pe zi, maninca de la circiuma asta de colea, "Uite, draga domnule, gratarul pe care sfiriie cirnatii!". Sub gratar, cu boturile alungite, asteptau picaturi de grasime ciini de culoarea pamintului.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
Pt. hgrancea - de Paianjenul la: 09/04/2004 13:08:47
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
...La "provocarea" ta (pt. paianjen#13028, de hgrancea la Tue, 30/03/2004 - 18:08) voi incerca sa raspund intrebarilor formulate de mine insumi, despre SUFLET - evident FARA a avea pretentia ca opinia mea este "ultimul cuvint" care poate fi spus in acest domeniu.



--- Ce este "sufletul omului"? ---


- NIMIC mai mult decit SPIRITUL sau PERSONALITATEA lui.

...Nu am auzit niciodata afirmindu-se despre un bebelus de doua-trei luni - sa zicem - ca ar fi o persoana

spirituala / culta / inteleapta / pioasa / demna / cinstita / modesta / obtuza / ignoranta / aroganta / perversa / malitioasa / perfida / talentata / emotiva / sobra / prudenta / impulsiva / temerara /etc...

Toate trasaturile de caracter ale unui individ vor apare si se vor manifesta numai dupa ce creierul respectivului individ va fi atins un anume nivel de dezvoltare si maturizare intelectuala si emotionala, dupa ce acest individ a devenit CONSTIENT ca EXISTA... si are facultatea de a observa, analiza, sintetiza, asimila informatii, elabora idei... numai cind are deja VOINTA, si deci facultatea de a lua decizii, atitudini... in anumite circumstante... etc. Toate acestea sint strict legate de activitatea celui mai COMPLICAT si mai COMPLEX dintre toate organele: CREIERUL - singurul organ care pe linga functii strict fiziologice raspunde si de domeniul pshihic/intelectual al unui individ. Procesul de formare a caracterului si a personalitatii inceteaza in momentul in care creierul pierde controlul acestui domeniu, acest fenomen avind de obicei loc la moartea (creierului) individului. In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia, asa cum este imprimata orice fel de informatie in memoria unui calculator de unde poate fi "rechemata" si intrebuintata/alterata, dupa nevoie.

--- Poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului? ---

- NU.

Luat IZOLAT de trupul individului, SUFLETUL/SPIRITUL nu e decit un set de informatii care, asemenea unui program de calculator de pe un CD/floppy, e INUTIL, ATITA TIMP CIT nu exista un calculator care sa-l citeasca/activeze.

(... Cind creierul MOARE, caracterul/personalitatea individului "ingheata" in forma in care l-a surprins momentul mortii creierului).

--- Este muritor sau nemuritor? ---

- Este MURITOR - la sensul PROPRIU.

(...Poate sa fie "nemuritor" doar in sens figurat: o persoana poate sa "traiasca" si dupa ce a MURIT... in functie de mostenirea spirituala - idei, influente, creatii artistice, etc. - pe care le lasa posteritatii...).


...ASA inteleg EU, ca exista si functioneaza "sufletul omului"... NU pot sa DEMONSTREZ ca intelegerea mea e cea CORECTA... dar, e o interpretare care SATISFACE logica mea...
Cu Adevarat Marcata - de LMC la: 13/04/2004 17:11:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cind am inceput scoala, mamica imi spunea, am inceput sa citesc foarte greu. Ei ii se parea ca nu am sa stiu sa citesc niciodata. Dar nu a durat mult si am invatat si eu sa citesc, eram cea mai buna din clasa. Nu stiu cum au ajuns in miinile mele cartile cu basme, povesti nemuritoare, legende si alte povestiri. Eram fascinata si cind incepeam sa citesc nimeni nu-mi mai lua cartea din mina. Eram inebunita dupa carti si mergeam la biblioteca de doua trei ori pe saptamina sa-mi iau altele, si cind nu mai aveam ce citi incepeam toate de la inceput. In biblioteca din apartamentul nostru din Oradea parintii aveau o multime de carti al caror autori nici nu puteam sa le pronunt numele. Incetul cu incetul am inceput sa le citesc si pe acestea, "Coliba Unchiului Tom", "Rosu si Negru", "Omul Invizibil", titlurile ma impingeau sa le iau si sa le citesc iar daca titlul nu ma impresiona nici nu luam cartea in mina. Odata am trecut pe linga o vitrina al liceului pedagogic Iosif Vulcan unde era expusa o carte cu un titlu care mi-a aprins curiozitatea in mine. De cite ori treceam pe linga aceasta vitrina ma opream si ma uitam la cartea aceasta, mi se parea asa de misterioasa... La biblioteca scolii aveau numai un singur exemplar, din cite imi aduc eu aminte, si acesta era luat de altcineva. Abea asteptam sa vina odata inapoi sa pot si eu sa o citesc. Era vorba despre cartea "Singur pe Lume", o carte care la virsta mea frageda de 10 ani m-a zdruncinat pina in adincurile sufletului meu. Si-acuma mi se face inima mica si stomacul mi se stringe nod gindindu-ma la efectul care au avut cuvintele care le-am citit. Cit timp am trait in Romania, pina la virsta de 13 ani cred ca am citit mai mult decit am citit de atunci incoace. Probabil ca limba engleza mi sa parut mai greu de inteles, dar si aici in America am citit destul de mult, nu din placere, ci din nevoie. Rareori gasesc cite o carte care nu pot sa o las jos pina nu o termin. Totusi din nevoie am dat peste citiva scriitori care mi-au format personalitatea: Emerson, Dickinson, Thoreau, Hawthorne, Twain, toti classici in general au avut un anumit rol in a-mi ciopli personalitatea mea, dar in ciuda ca acestia sint considerati genii ale literaturii, povestile care le-am citit cind am fost copila imi sint si imi vor ramine cele mai importante pentru mine, binenteles in afara de Biblie. De fapt Biblia este singura carte care mi-a marcat viata intr-un mod la care poate autorul acestui subiect de forum s-a referit. La ora actuala pe noptiera mea veti gasi o carte care am cumparat-o intr-un shop de antichitati, o carte cu povesti scrise de Hans Christian Andersen. Poate ca ma credeti cumva anormala sa-mi placa sa citesc asemenea carti cind doar exista un Tolstoy sau un Dostoyevsky care sa-mi spuna mai multe decit imi spun povestile lui Andersen. Nu ma intereseaza, pentru ca destul "Razboi si Pace" sau "Crima si Pedeapsa" sau "Idiot(ul)(tzi)" exista in lumea de azi ca sa-mi mai inund capul si inima cu mai multa desertaciune. Doresc sa visez incontinuare ca atunci cind eram copila, nevinovata si fara grijuri. Aceste povesti ma lasa sa scap de realitate, sa intru intr-un univers care-mi ofera posibilitatea creativitatii si originalitatii. Fiind o plasticiana acestea nu-mi sint niciodata indeajuns....
Precizari utile - de Hypatia la: 28/04/2004 06:58:34
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Domnule Gabriel, m-as fi asteptat sa fi citit tot ce s-a scris. Pentru ca nu-i firesc sa reiau o chestiune de doua- trei ori. Adica, in decursul timpului, Statul roman a intervenit brutal de mai multe ori, in afaceri bisericesti. Pentr secolul XX edificator ar fi sa incepem cu evocarea Concordatului impus de regele Ferdinand I. Dar, sriam intr-un alt mesaj, terenul pe care este acum parcul Carol a apartinut Bisericii, deci statul, respectiv Guvernul trebuie sa intervina pentru rezolvarea acestei probleme interne a Bisericii. daca Biserica ar fi detinut acum toate proprietatile pe care le-a avut macar in 1925, probabil ca lucrurile ar fi stat altfel. desi sunt suficienta motive de indoiala, caci stim cu totii ca s-au propus mai multe variante de plasare a catedralei, dar conspirationistii au avut grija ca lucrurile sa se rezolve in versiunea cea mai minata, cea mai explosiva social. Si nu-i Biserica vinovata pentru asta. Practic s-a incercat fortarea conducatorilor Bisericii in a renunta la ideea construirii catedralei. Rezultatul il vedem cu totii. Pe de alta parte, nu vad nici o legatura cu disputele pe care BOR le are cu Biserica greco-catolica. Dar daca ati provocat subiectul, vreau sa va intreb: Stiti cumva ca infiintarea BG-C este un abuz istoric? Stiti in ce imprejurari s-a ajuns ca in Transilvania, Cehia si Ucraina sa existe greco-catolici?
Nu-i problema mea si cred sincer ca disputele sunt locale, datorate tot autoritatilor locale, dupa cum mai cred ca doar Justitia are posibilitatea rezolvarii acelor neintelegeri intre BOR si BGC. Dar asta nu are nici o legatura cu Catedrala din Bucuresti. Sau faceti cumva parte din cei care ataca Biserica doar pentru ca apartin unor alte confesiuni? Cine va poate legitima pe D-voastra?
Nimeni, dupa cum nici altii nu pot fi legitimati.
E democratie, fiecare trancaneste vrute si nevrute, uitand ca toti vom da seama intr-o zi chiar si pentru cuvintele noastre. Avem dreptul sa fim si atei si de alta religie si de alta confesiune decat cea ortodoxa. Dar oare ne asumam responsabilitarea faptelor, vorbelor, gandurilor, atitudinilor noastre?
Aici e vorba si de o alta tara a poporului nostru, putin manierat, ca sa nu spun prost crescut: daca nu ne vede nimeni, daca nu ne stie nimeni, intelegem ca ne este permis orice. Mare greseala!
Cred ca ajunge.
Celuilalt mesaj nu prea am ce raspunde,caci e mult infantilism, iar aici ar trebui sa scrie oameni maturi. Chiar ideea conspirationista, pe care o agreez in parte, nu-i foarte intelept de trambitat. Am ajuns la concluzia venerabililor din toate timpurile ca nu este util a spune tot ce ne trece prin cap. Ai o ideologie, slujeste-i cu intelepciune. N-ai, stai deoparte pana aderi uneia.
Hypatia
#14651 (raspuns la: #14610) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot incerc sa inteleg... pt Ozzy - de LMC la: 29/06/2004 19:29:43
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
De Vineri tot ma intreb care a fost motivul care te-a facut sa explodezi cum ai explodat. Nu ma refer la subiectele dezbatute, ma refer la starea omului in general. Stiu ca oboseala poate afecta personalitatea si comportarea omului, sa fi fost oboseala? De obicei cind sint obosita si nu dorm 30+ ore, simt ca plutesc, toate din jurul meu devin ca Fata Morgana din desert, nu sint in stare sa pun doua cuvinte impreuna care sa faca sens, dar cel mai curios lucru este ca mintea constienta si cea inconstienta comunica intr-un fel care nu pot sa-l explic. Cred ca ai auzit si probabil ti sa intimplat sa visezi cu ochii deschisi. Eh, mie mi se intimpla sa visez cu ochii deschisi intr-un fel extraordinar. Stii cind visezi noaptea si esti constient ca visezi? Cind esti constient ca visezi deja visul este sub puterea ta de al controla; ceea ce mi se intimpla mie, atunci cind visez cu ochii deschisi, este ca desi visez si sint constienta de lucru acesta, nu pot sa controlez visul. Parca inconstientul este de capul lui si face ce vrea, chiar daca constientul este de fata. Interesant, nu?! Ceea ce ma fascineaza la tine este faptul cum Mr. Hide a luat controlul, dar nu sint sigura cit de mult ai fost tu in control. Ai putea sa-mi explici mai mult? Vezi, eu sint intr-un fel ca Leonardo da Vinci, totul ma intereseaza, si vreau sa cunosc cit mai multe. Mintea omului, pentru mine, este infinit de complexa si, asa cum astronomii sint curiosi de univers, stele, planete, asa sint si eu de mintea umana. Universul este un alt lucru interesant pentru mine, imaginile de la Hubble, de exemplu. Apoi sint mereu interesata in Matematica si felul cum matematica poate fi folosita in a calcula frumusetea. Si uite asa, ca un mini da Vinci, caut sa gasesc raspunsuri in infinitul acesta de stiinte. Cu cit cunosc mai mult cu atit imi dau seama ca nu cunosc mai nimic, cu cit imi deschid ochii mai mult, cu atit imi dau seama ca sint un fir de nisip intr-un Univers ce nu poate fi masurat. Deviez acuma, probabil nici eu nu am dormit destul azi noapte. De citeva zile lucrez la un desen nou, mic de 8"x10", in creioane colorate. Asta iarna cind am fost in Romania, am fost intr-un sat in munti, dincolo de Resita, numit Garana. Am facut o multime de poze, si-acum fac niste tablouri. De cinci zile lucrez pe o portiune de 3"x4" si-abea aseara am ajuns la punctul dorit. Sint foarte obsedata cu perfectiunea in arta care o produc. Totul trebuie sa aibe un anumit efect, si de multe ori simtamintele care le am atunci cind creez trebuie sa fie inscenate prin lumina si culoare. Aseara am ajuns la efectul dorit. Acum continui mai departe, sper sa-l termin in doua trei zile. Okay, tre' sa m-apuc de lucru acuma.
#16998 (raspuns la: #16827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga spirit intelept, - de mya la: 03/08/2004 15:36:45
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga spirit intelept,

Ma misca in mod deosebit grija ta fata de cei care (nu din cauza lor) stiu asa de putin despre Yoga, in orice caz mult mai putin decit tine. Numele pe care ti l-ai ales si lungimea mesajelor tale imi dau mie - care in ochii tai blinzi si luminati sint o incepatoare in Yoga - impresia clara ca esti un om caruia ii place sa se auda vorbind/scriind si luminindu-i pe cei nestiutori, dar deschisi la minte. Probabil ca dupa inca vreo doua-trei tantrici scurte si penetrante in scopul inlaturarii ego-ului, ai rezolvat si ultima problema care te mai tine legat de lumea asta materiala. Felicitari ! Deh, noi cei trufasi mai avem de lucrat...

Dar sa trecem la subiectul pe care tu l-ai numerotat "1". Ma bucur ca ai observat citeva greseli in mesajul meu cu privire la Ramakrishna. Cu finete, le treci cu vederea si purcezi la explicare situatiei. Fara nici un fel de ironie spun ca ai dreptate in 99% din ceea ce scrii. Insa acel 1% pe care, cu toata umilinta, TU il gresesti este decisiv. Acum urmeaza surpriza ! TAM TAM TAM !!!

“Sri Ramakrishna set himself to the task of practicing the disciplines of Tantra; and at the bidding of the Divine Mother Herself he accepted the Brahmani as his guru. He performed profound and delicate ceremonies in the Panchavati and under the bel-tree at the northern extremity of the temple compound. He practiced all the disciplines of the sixty-four principal Tantra books, and it took him never more than three days to achieve the result promised in any one of them. After the observance of a few preliminary rites, he would be overwhelmed with a strange divine fervor and would go into samadhi, where his mind would dwell in exaltation. Evil ceased to exist for him. The word "carnal" lost its meaning. The whole world and everything in it appeared as the lila, the sport, of Siva and Sakti. He beheld everywhere manifest the power and beauty of the Mother; the whole world, animate and inanimate, appeared to him as pervaded with Chit, Consciousness, and with Ananda, Bliss”.

Citat din "Gospel of Ramkrishna"(una din versiuni, exista citeva).

Nu stiu cit de mult cunosti limba engleza, dar textul citat zice clar ca Ramakrishna a experimentat cu Tantra, iar placerile carnale si-au pierdut repede importanta pentru el. Asta se intimpla inainte de casatoria lui cu Sharada Devi. Nu stiu exact ce a experimentat El acolo, nimeni nu stie, dar mesajul e clar.


Bun, cu permisiunea ta mergem mai departe, la subiectul pe care tu l-ai numerotat "2". Te avertizez insa, prieteneste, ca urmarea nu e nici ea prea placuta pentru un EGO prea gingas. Ai iarasi drepatate: Paramahansa Yogananda si alti ADEVARATI maestrii spirituali nu au folosit sexualitatea in nici un fel. Corect pina aici. De-aici incolo insa, gresesti big times. In cartea "Mejda", scrisa de fratele lui Paramahansa Yogananda sint publicate raspunsurile pe care acesta le-a dat citorva intrebari despre Yoga si viata spirituala. Desi nu am cartea la indemina in momentul asta, raspunsurile le am in schimb perfect in memorie. Yogananda a afirmat ca Tantra este bineinteles o chestie buna, dar ca "anumite" tantrici (oops, care or fi ele!...) sint daunatoare progresului spiritual. Mai exact, cele sexuale. A mai afirmat ca Tantra(cea buna) trebuie practicate sub indrumarea unui maestru spiritual. (Lucru perfect logic de altfel, nici macar o masina nu se conduce inainte de a fi invatat de la un "maestru" instructor). In plus, lucru FOARTE important, in TOATE celelalte scrieri ale lui Yogananda, acesta a accentuat ideea ca pentru un Yogin SERIOS, depasirea placerilor lumesti (in timp) este vitala.

Iti dau un sfat necerut si probabil nedorit. Eu in locul tau pur si simplu m-as abtine de la a cita ADEVARATI maestrii spirituali, in incercarea de a legimitiza sexul bivolar. Fii barbat si recunoaste: "da, domne', mie-mi place treaba aia rusinoasa, si daca se mai impleteste si cu o chakra, doua, cu atit mai bine". Iti dau cuvintul meu ca nu as avea absolut nimic de comentat si nici de ironizat.


Ei, am ajuns la subiectul numarul "3".Tinind cont ca am auzit de nenumarate ori "tezele" bivolare de la o prietena, nu simt nevoia sa citesc mesajele tale. Nu pentru ca nu te respect, ci pur si simplu pentru ca stiu ce vrei sa spui. (Apropo, prietena mea era destul de "avansata" in 1990. Banuiesc ca intre timp s-a "inaltat" bine de tot. Nu stiu exact ce mai face(legatura s-a pierdut fara voia noastra).

Si uite asa am ajuns la sfirsit. Sint constienta ca mesajul asta o sa aibe asupra ta efectul unei picaturi de ploaie in Sahara. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. Nu am nici cea mai mica urma de indoiala, ca daca iti pui mintea o sa raspunzi cu un mesaj foarte cuprinzator, dar deloc convingator. Nici o problema, atita timp cit tu crezi ceea ce spui, totul e in regula.


P.S. In privinta "conspiratiilor" impotriva Misa si a "inaltatorului spiritual/ ridicatorului" Grig, iti marturisesc ca nu am habar despre ce vorbesti. Eu sint plecata din tara de mult timp, nu am si nici nu am avut nici o legatura cu MISA(in afara prietenei amintite). Habar nu am avut ca exista congrese, plenare, sedinte, consfatuiri etc. Nu m-a interesat niciodata si nici nu o sa ma intereseze vreodata. Tot timpul am fost insa de parere ca e loc pentru toti pe Pamint, asa ca la "mai mare" !

#18884 (raspuns la: #18806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presedinte in America - de Arnold la: 05/10/2004 02:21:51
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
"#22261, de mirelavus la Tue, 14/09/2004 - 19:36

In America nici un imigrant nu a fost si nu va putea fi vreodata presedinte!
Tomorrow Never Dies! "

Vezi pustiule aici n-ai drepate! Deja am ajuns mare guvernator a Republicii California (vezi steagul Californiei: www.flagspot.net/flags/us-ca.html - Republica in Republica sic!)
Si acum imi pregatesc calea spre Biroul Oval, care e in Washington DC in cladirea numita Casa Alba...
Sunt imigrant pe aici venit dintr-un satulet din Austria...
Si despre limba oficiala... Singura mea problema deocamdata ca trebuie sa invat spaniola ca aici mai toti vorbesc limba asta si mai putin engleza. (Daca nu crezi suna la Bank of America, vezi pe ce limba iti vorbesc 1.800.900.9000 sau vezi o pagina web: http://www.bankofamerica.com/espanol/index.cfm)
Vezi cat de frumoasa e democratia pe meleagurile astea? Numa sa ajungi aici tre sa tragi la greutati sau sa ai multi prieteni latino...
Arnold, Terminatorul
#24198 (raspuns la: #21913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yemenul, inca ceva despre Arabia Fericita... - de Jimmy_Cecilia la: 08/03/2005 17:28:36
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
ca sa fiti cuminti pana ma intorc, uite ceva lectura...

Iata-ma din nou, v-am promis sa va scriu astazi ceva despre Yemen, dar nu stiu ce sa aleg.
Despre statutul femeii ? despre oameni? Despre peisage?
Sau pur si simplu ce-mi vine in cap…
Cunosteam yemenul de mult, am trait si lucrat aici din 1965 pana in 1973…
Mentalitatea nu s-a schimbat prea mult de atunci, tot isi rumega gkatul, femeile au facut studii, dar tot cu fularul pe cap si cu « haina de calugaritze neagra » sunt imbracate, unele isi acopera inca fatza.
Pe vremuri era curat, acum sunt peste tot numai saci de plastic de toate culorile, agatate pe copaci, cand am revenit anul trecut, vazut de departe m_am intrebat ce florile naibii sunt atat de mari..
Gramezi intregi de murdarii, mai ales in capitala Sana’a, drumuri sparte, gramezi de nisip, se construieste peste tot… vile, case, cladiri mari, hoteluri in piatra, constructii foarte frumoase,

Si asta in asteptarea strainilor care sa le inchirieze… numai ca strainii si investisorii straini se lasa asteptati

Inainte nu erau scoli sau facultati, acum sunt plin, dar nu este lucru
Matura strazile, dar dupa cateva minute gunoaiele se reinoiesc

In Sana’a , care s-a intins acum enorm, este o poluatzie teribila, cauzata de masini, masini vechi, de acum 50 de ani, te miri cum mai tine caroseria pe ele, de nu cade…
Se conduce oricum, nu se pune semnalul cand se coteste, daca e vreun politist cocotat intr-o ghereta in mijlocul strazii…ca si cum n-ar fi,

Din 5 milioane de populatie, acum sunt 22 de milioane, s-au pus yemenitii sa faca copii, cam toti au minimum 6-8, sunt multi cu cate 12 sau 14 copii

S-a bagat acum si legea civila, femeia poate divorta acum cu tribunalul, dar barbatul o poate divorta usor, spune de 3 ori in fata de martori « esti divortzata » si cu asta basta

Nu exista tren, transport cu masini sau avion
Inaintenu se transportau fructele si legumele de la o regiune la alta, nu se importau fructe din strainatate, fiecare manca ce se gasea si cultiva in regiunea lui,

Acum nu mai gasesti peste in orasele de la mare, ca e trimis cu avionul in orasele de la munte si in capitala
Acum se aduc mere din china sau america, ananas nu stiu de unde…

Salariile sunt foarte mici la guvern, in privat sunt mai mari putin, insa gkatul costa scump, asa ca coruptia si furtul sunt in floare

Prin 1970 era bacsisul sau comisiunea, daca un strain facea ceva, iti cerea 1%, si asta timid
Acum iti cere 200% si fara sa se rusineze…

Sunt multe cadre care au studiat in europa, sunt motivati sa faca ceva, sa dea de lucru la oameni, sa aduca investisori straini, dar subalternii pun betze in roate… fura ca in codru

Sa faci ceva, este un adevarat parcurs de combatant… cate o data iti vine sa urli si sa-ti iei lumea in cap

Yemenul, cum se numea inainte, era numit si Arabia Fericita
Sunt locuri si privelisti unice in lume, 4 regiuni climaterice bine distincte, unele regiuni in spre mare au 3 culturi diferite intr-un an…

Lipseste apa, totul este in foraj cu pompaj, La 200 sau 300 metrii adancime, agricultura cu irigatii

Sunt vestijii istorice multe, ai ce vedea
Este o tara care te vrajeste…

Bucataria foarte variata, gustoasa, de la inceputul anului, intre Turcia si aici, m-am ingrasat ca o vacuta frizian, de atata ce-am putut sa ma indop…

Este o tara placuta in rest,
Adenul e diferit, oameni bogati, este capitala economica si industriala a tarii
Fosta colonie engleza, mult mai curata, flori si gradini, munte si mare, Zone Free, dar cam lipsesc industriile, desi se dau toate avantajele.

Vin delegatii straine, vad, studiaza, pleaca si nu se mai intorc, ingroziti de mentalitaea si coruptia de aici.

Nu trebuie sa fi grabit… » cand ?”… » când o vrea Allah”,
Spui doua-trei cuvinte, si obligatoriu pomenesti pe Allah…

« ce mai faci ? ».. « multumesc lui Allah, bine »
« ne vedem maine, daca o sa vrea Allah »
« care ti-e numele binecuvântat de Allah, » ? ETC ? ETC ? ETC ;;;

fac si eu ca si ei, si nu-si mai revin yemenitii mei…cum naiba o straina ?
si-si bat capul daca nu-s libaneza sau siriana, sau poate doar mama europeanca… ca doar asta ar explica ca-s blonda cu ochii albastrii….

Totul se targuieste, este un sport targuiala… daca nu te targuiesti te considera prost sau tampit..
Daca esti mai tare decat vanzatorul, poate sa-ti vanda si in pierdere, doar pt placerea târguielii..
Mai nou sunt , pe ici pe colo si cateva super-market cu preturi fixe
Eu sunt foarte tare la sportul asta, reusesc sa cobor preturile mai jos decat Saleh, Kassim sau sotiile lor.
Dar pierzi timp mult…

Va mai pun cateva poze recente…
Acelasi link de ieri


#38632 (raspuns la: #38630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interesant de văzut ce cred - de Simeon Dascalul la: 16/05/2005 14:01:30
(la: Dupa 60 de ani)
Interesant de văzut ce cred europenii „vechi”. Dacă nici ei nu au o definiţie mai consistentă a ceea ce înseamnă european, atunci cum să ne lămurim noi?

> o suta de motive obiective de a o justifica
Noi nu le avem nici măcar pe astea. Doar speranţa într-o iesle ceva mai plină, susţinută de analogii: Grecia, Portugalia ante şi post aderare.

> conceptul incarcat de simboluri asadar, de ¨fratricid¨
Probabil ai dreptate şi ei se îndreaptă spre ceva ce depăşeşte conştiinţa naţională. În „Saturn. eseu despre Goya” m-a distrat detaşarea cu care Malraux comenta „3 mai”. Fără cea mai mică urmă de implicare naţională, ca şi cum ar fi fost vorba de un basorelief ilustrând lupta asirienilor cu babilonienii, nu de un masacru franco-spaniol.
Noi categoric n-am ajuns la nivelul ăsta. Poate după vreo douăzeci de ani. Dar pe moment mi s-ar părea mult mai firesc războiul cu vreunul din vecini, decât trupele trimise la arabi.

Uniunea pare o construcţie tare şubredă, valabilă în vremuri de prosperitate şi de pace. Dar cum ar reacţiona o entitate aşa de pluricefală în caz de război? Sau în situaţia mai puţin tragică de criză economică gravă ca în '29?
gina alberta - de Intruder la: 08/06/2005 08:32:38
(la: comercialitatea "confort" sau "complacere"?)
Este interesanta conferinta asta, dar nu comentez deocamdata nimic...
Am intrat doar, sa subliniez si eu cele spuse de cico. De ce nu participi cu noi la discutii?...arunci manusa si pleci...sa nu te superi pe mine, dar esti ca o femeie care ''toarna'' cate un copil in fiecare an si pe urma il ''paseaza'' pe la orfelinate sau rude.
Si in afara de asta, cred ca este o chestiune de bun simt sa postezi cat de cat doua, trei cuvinte...macar ceva formal.
Multumesc si nu te supara pe mine. Nu am vrut sa fiu rautacios acum.
Buna ziua, - de PROUDFRECKLED la: 20/07/2005 14:38:12
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
la toata lumea.Azi fac eu cinste!Da tare-mi face cu ochiul cafeaua cu mirodenii din termos.

Gabi am vazut si eu pozele,felicitari!Este greu cu unul,da cu trei!Si unde mai pui ca-s doua fete frumoase!Am remarcat pina si roletele de la ferestre,mi-amintesc de casa parinteasca.

Pentru Gigi uite:un ceai care ajută la fluidificarea secretiilor bronsice si eliminarea lor se prepară din: podbal, pătlagină, urzică, musetel si anason. Din acest amestec (plantele sunt în părti egale) se iau 4 lingurite si se opăresc cu 600 ml apă fiartă. După 15 minute se strecoară ceaiul si se adaugă miere de tei. Se bea căldut, pe parcursul zilei, timp de două-trei săptămâni.Ajunge si floarea de podbal daca n-ai restul.

Jimmy,tare-mi pare rau ca ti-ai pierdut frumusete de gradina de flori!Da se reface cu timpul.Si mie-mi place sa gradinaresc,in curte, ca n-am mai mult.Am sa pun si eu in curind poze daca-mi permiti ,am inteles ca albumul este deschis de tine.



energie si informatie - de donquijote la: 28/07/2005 15:01:08
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
si eu am bagat de seama o serie de similaritati intre practicile 'oculte' ale diverselor culturi. deacord cu observatiile lui om la #61577. si eu am bagat de seama o serie de similaritati intre practicile 'oculte' ale diverselor culturi., voiam si eu sa mentionez cate ceva pe idea prezentata, dar n-aveam exemlplele necesare.

e adevarat ca religia institutionalizata a incercat sa adopte cat mai multe din aceste preactici, unele fiind integrate in rituri religioase. de aceea e mai greu de sezizat 'samburele' de origine comuna legat de 'energii'. cand am sa gasesc exemple am sa le dau. ce-mi vine in gand e folosirea usturoiului (puternic energizant) si a oglinzilor (element care retine/reflecta energiile).
dupa parerea mea belstemele, binecuvantarile, deochiul, descantecul ,etc., sunt legate de energiile negative si pozitive. oricum astea nu au nimic cu 'ghicitul'. cuvintele folosite au cam acelasi efect ca si 'mantrele' din yoga si alte practici orientale.

ghicitul (sau citirea gandurilor) e legata mai mult de transmiterea de informatii decat de partea cu energiile pozitive si negative. se pare ca suntem cu totii emitatori mai mult sau mai putin puternici, si sunt putini, chiar foarte putini receptori.
in ce forma e incifrata informatia, pe ce mediu e transmisa, sunt intrebari la care nu avem inca raspuns (deocamdata) sau nu-l stiu eu. prevederea viitorului se bazeaza ori pe intuitie ori pe capacitatea de a 'calatorii' in timp macar la nivel 'spiritual' - adica la nivelul transmiterii de informatii.

dupa parerea mea explicatia rationala a teoriilor legate de reincarnare (cei care se ocupa cu problema asta pot da exemple de persoane care relateaza cu mare precizie si in amanunt evenimente si locuri la care n-au avut cunm sa participe. stiu si eu vreo doua trei povesti de la de mana 1-a adica cei care relateaza au fost in contact cu persoanele implicate - curios dar era vorba de copii de 10-12 ani care relatau evenimente petrecute inainte de nasterea lor sau desciau locuri in care nu fusesera niciodata) sunt bazate de fapt pe transmiterea de informatie, dar nu fragmente disparate, ci toata 'memoria' unei persoane.
cum este pastrata aceasta 'memorie' uneori timp de cateva generatii, e alta intrebare la care raspunsul ar putea fi ceva de genul ca s-a pastrat in stare latenta dar purtatorii nu erau constienti si s-a transmis mai departe (din 'mana-n mana') pana a ajuns la un receptor 'propice' (ca unii purtatori de microbi care nu se imbolnavesc, dar transmit microbii mai departe altora mai sensibili).
si uite-asa 'reincarnarea' nu intra in conflict cu evolutia si gandirea rationala si nu are nevoie de interventii exterioare...

despre spirite si invocari alta data ca e subiect prea vast...
despre sex cu Murphy - de Intruder la: 13/10/2005 16:12:08
(la: Abstinenta?)
cred ca au mai fost puse pe cafenea, dar le pun si eu aici...;)

1. Nu te duce in pat niciodata suparat. Ramai in picioare si lupta.
2. Nimic nu se imbunatateste cu varsta.
3. Nu conteaza de cate ori ai facut-o, daca iti este oferita... ia-o! Niciodata n-o sa fie la fel.
4. Sexul nu ingrasa.
5. Sexul ocupa cel mai putin timp si genereaza cea mai mare bataie de cap.
6. Nu exista alt remediu pentru sex decit: mai mult sex.
7. Sex-appeal este 50% ce ai si 50% ce cred altii ca ai.
8. Nu face sex cu cineva din biroul tau!.
9. Sexul e ca zapada: nu stii nicioadata cati centimetri o sa ai si nici cat o sa tina.
10. Un barbat in casa valoreaza cat doi de pe strada.
11. Daca-i iei de oua - inima si creierul te vor urma .
12. Virginitatea poate fi vindecata.
13. Cand o nevasta te intelege, de obicei nu te mai asculta.
14. Nu te culca nicodata cu cineva mai nebun decat tine.
15. Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt cele pe care nu
le va mai suporta mai tarziu.
16. Sexul este "murdar" doar daca este facut cum trebuie.
17. Intotdeauna este momentul nepotrivit din luna.
18. Cea mai buna modalitate de a "tine" un om este. in bratele tale.
19. Pe intuneric toate femeile sunt frumoase.
20. Sexul este ereditar: daca parintii tai nu l-au avut, sunt sanse ca nici tu sa nu-l ai.
21. Cu cit mai tanar(a), cu atat mai bine.
22. Jocul dragostei nu se amana niciodata din cauza de intuneric.
23. Nu marul din copac, ci perechea de pe pamint a fost cea care a cauzat necazul.
24. Sexul discrimineaza timizii si uratii.
25. Inainte sa-l gasesti pe Fat-Frumos, trebuie sa saruti multe broaste.
26. S-ar putea sa existe lucruri mai bune decat sexul, sau mai proaste, dar NU exista ceva la fel!
27. Iubeste-ti aproapele, dar sa nu afle nimeni.
28. Dragostea e o gaura in inima.
29. Daca eforturile depuse in a intelege femeile ar fi transferate la
cercetarile spatiale acum am vinde hot-dogs pe luna.
30. Dragostea tine de chimie - Sexul de fizic(a).
31. Fa-o doar cu cei mai buni.
32. Sex este un cuvint de trei litere care are nevoie de un cuvant de patru pentru a exista.
33. O intoarcere buna da la o parte multe "acoperamanturi".
34. Nu poti face un copil intr-o luna inseminand noua femei.
35. Dragostea este triumful imaginatiei impotriva inteligentei.
36. E mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa nu iubesti de loc.
37. Sa nu comiti adulter... decat daca nu ai chef.
38. Sa nu te culci cu o femeie care are mai multe probleme decat tine.
39. Retine-te de la femei, vin si cantat... Dar cel mai mult de la cantat.
40. Niciodata sa nu te certi cu o femeie obosita... sau odihnita.
41. O femeie nu uita niciodata barbatii pe care i-ar fi putut avea, barbatul - pe cele pe care nu le-a putut avea.
42. Nu conteaza lungimea baghetei, ci magia din ea...
43. E mai bine sa fi vazut, decat trecut cu vederea.
44. Nu spune NU.
45. Un barbat poate fi fericit cu orice femeie atata timp cat nu o iubeste.
46. Frumusetea este doar la suprafata, uratenia se duce pana la os.
47. Sa nu stai niciodata intre un copac si un caine.
48. Dragostea vine in improscari.
49. Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
50. "N-o sa doara, promit!"
Deja informaticianul a vazut - de Daniel Racovitan la: 24/10/2005 23:14:48
(la: iaca! premiile Cafeneaua)
Deja informaticianul a vazut beculetul rosu...
KISS, oameni buni, keep it short and simple. Inceput cu un singur "premiu", cu criterii cat mai simple. Daca incepem sa ne lansam intr-o "usine à gas" n-o mai scoatem la capat.

De exeplu: premiul literar, cu doua sectiuni, poezie si proza.

Se creaza cate un nod petnru fiecare sectiune in care userii pot propune texte pentru participare (din cele deja publicate la Cafenea).

O echipa de 4-5 persoane face o preselectie.

La fiecare sectiune se acorda cate doua premii, unul pe baza votului "popular" cu ajutorul unui sondaj (deci premiul publicului) si altul pe baza votului unui juriu (6-7 persoane).

Sa facem asta bine, si dupa aia ne apucam si de altele.
Deci, va coafeaza asa?


___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#81199 (raspuns la: #81166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Rachel_cheli_01 la: 27/12/2005 19:14:23
(la: autocompasiune)
1. da' io am plecat acum o mie de ani din tara
2. mai importanta-i forma sau fondul?
3. de obicei ma egsprim in ingleza si doar seara scriu in romaneste pe forum ...

+ alte fo doua-trei tampenii pe care am obosit sa le mai combat.


... sa stii un lucru maan, cei care pleaca de ani de zile din tara (dupa mai multi zeci de ani) si nu mai au ocasia sa-si vorbeasca limba, sau s-o scrie crede-ma c-o pierd.
E greu sa-ti gasesti cuvintele si e greu sa exprimi pur si simplu ceea ce vrei sa spui. Nu mai ai usurinta pe care ai avut-o cind erai la tine acasa.
Explicatiile lor tu poti sa le gasesti drept "tampenii"...cum eu te gasesc pe tine - lipsit de intelegere si netolerant.
Gasesc simpatic si imi face placere sa scriu pe "cafenea" pe care am descoperit-o din intimplare acum citeva zile... insa in ziua in care vad ca "ai mei"(vreau sa spun romanii) incep sa-si bata joc de eventualele mele "greseli"...atunci am sa va las intre voi...
#97235 (raspuns la: #96259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"La ei", poate mai exista art - de Narcis Virgiliu la: 10/04/2006 07:16:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mda, ideea este aceeasi ciumpalacii noi, trist dar adevarat si la noi poate ca ar exista piatza de art, dar mai bine spus sunt sigur ca exista doar ca nu este apreciata tocmai din cauza valorilor pietei care sunt stabilite kulmea de consacratii care anual fac doua trei expozitii si care practica pretzuri de dumping pe la unele reviste oferind pictoriale la numai 150 euro sau si mai rau nu fac dumping ci practica pretzurile astea de ani de zile....

Domnii in cauza se cunosc si nu am chef sa-i arat cu degetul, ptr. ca mi-e teama sa nu ma muste vreunul dintre ei de deget, sa fie contagioasa treaba si apoi sa incep sa lucrez ca fraierul pe 150 euroi.

Si atunci de ce ne miram cand vin unii de la o revista nu tocmai de teapa Tabu-ului si-mi spun:

Redactor: vrem sa lucram cu dvs. sa va oferim un pachet pe tot anul adica sa faceti pictorialele la noi tot anul, ce spuneti de asta...
N.V.: Pai ce sa spun, multumesc frumos sunteti amabili, ma simt flatat dar in realitate este o tzeapa undeva si vreti sa mi-o trageti......
Redactor: Nu domne, fiti serios nu este nici o tzeapa, v-am vazut lucraricile si am vrea sa colaboram, a la long time.....
N.V.: Bun la ce preturi vreti sa lucram, ce buget aveti alocat ptr. o sedinta de studio si ce buget ptr. una de locatzie ?
Redactor: Pai cam doua milioane si ptr. una si ptr. alta.....
N.V.: Uite tzeapa domnule, aici vroiati sa mi-o trageti ??
Redactor: Nu domnule doamne fereste, la pretzurile astea lucram de peste un an cu diversi fotografi....

In rest fara cuvinte.....

p.s. partea buna este ca de curand am vandut 5 tabloaie in tzara cu cateva sute bune sarite peste cateva mii euro cu drept de folosintza decorativ, deci exista si sperantza... :-))

cu stima,
Narcis Virgiliu

www.narcisvirgiliu.ro (fresh)
www.photovirgiliu.ro
#116460 (raspuns la: #116299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...