comentarii

SEMENIC EUGENIA A LASAT PE SEMENIC EUGEN LA CASA DE COPI IN CRANSEBES


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cri cri - de om la: 29/10/2007 18:31:48
(la: legendele urbane sub lupa)
incerci sa aduci in prim-plan cealalta legenda urbana: "marimea conteaza"? :))) = hai sa fim seriosi ;)...SI marimea conteaza :))

Decat frumos si bogat -sens global :)- mai bine urat si sarac :))))

Extrapoland un pic...nu am auzit de dragoste la prima vedere pt mici, ghebosi si cracanati :)) Exceptia care intareste regula: doar daca persoana in cauza nu este ea insasi asa (mai tii minte cand dscutam pe o confa despre "eugenia" piticiilor care vor copii asemanatori -la statura- cu ei) ?
#249608 (raspuns la: #248571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorele - de Tot Areal la: 29/11/2009 09:31:39
(la: eco vs criza)
si noi totdeauna, hainele care ramaneau mici de la copii le duceam la Casa de Copii Orfani!
nu este ceva exagerat, ne ajutam semenii, acum ce haine ne prisosec le dam rudelor de la tara!
Pacat ca "dinozaurii prosti" mor greu !!!! - de Misoginul la: 29/07/2004 16:16:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Stau si ma uit cu mirare...

la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net (vezi onor "Domnul"
de mai sus..)



Stimate Domn,

Se pare ca fie nu v-ati dat seama si suferiti de o boala incurabila pentru care
din pacate inca nu s-au deschis saloanele la noile ospicii, fie bateti campii
"cu gratie" neavand alta ocupatie...

Este adevarat ca net-ul este un loc liber unde fiecare poate sa isi exprime
opiniile insa ... cu bun simt.

Americanii (pe care ii blamati atat de mult) au un cuvant "netiquette"
ceea ce in traducere libera in limba materna ar insemna "eticheta", "politete
pe net", "bun simt", etc.

(Mi-am permis sa fac traducerea intrucat din cate vad, Dumneavoastra, comunist
convins fiind, nu cred ca v-au interesat vreodata "valorile capitaliste"
aici incluzand si limbile straine...)

Sa revenim "la concret tovarashu' " cum se spunea pe vremea
Dumneavoastra (de fapt si a mea tinand cont de faptul ca am sarit de 40 de ani
de ceva timp).

Se pare ca Domnia Voastra isi aminteste cu nostalgie de anii respectivi
cand in orice clipa iti putea bate un securist la usa ca sa te ia ...nu se stie
pana cand (asta in cazul fericit in care mai vedeai lumina zilei vreodata),
ani in care stateai la coada doua zile pentru o punga de "tacamuri de
pui
" sau pentru o punga cu "nechezol" (pentru cei
tineri "tacamuri de pui" = capuri + gheare, "nechezol"=cafea
cu foooarte multi inlocuitori in ea, naut, soia, etc in proportie de 80% inlocuitori
si...ceva cafea pe acolo :).....

Se pare ca uitam prea usor serile cand programul la televizor dura 2 ore din
care 1 ora era telejurnalul cu "ispravile Tovarasului Nicolae Ceausescu"
iar inca o ora erau ODE, de lauda despre marile realizari ale
comunismului...

Nu vreau sa fiu inteles gresit, am trait acei ani, e adevarat ca s-au facut
multe dar cu multa munca, fara nici o bucurie, in "foame" de
mancare, de cultura, de informatie si cu multe vieti sacrificate degeaba (din
pacate)...

Da recunosc, s-au construit mii de blocuri, poduri, sosele, tot ce doriti...dar
la fel recunosc ca am crescut cu frica in suflet ca nu cumva sa spun vre-un
banc fereasca Dumnezeu ca mama (singurul parinte) sa nu isi piarda painea din
cauza asta.

Dumneavoastra va amintiti cu nostalgie ce bine era atunci ?

Eu imi amintesc ce sarbatoare era cand veneau de Craciun portocale in "Alimentara"
si cum mama dupa ce statea la coada 3-4 ore pentru 2 Kilograme, nu manca ca
sa pot manca eu !!!!!

Sunteti un "TRIST" Domnule , trist pentru ca sunteti "ORB",
nu din fericire nu in sensul fizic ci "ORB" referitor
la amintirile triste.

Stiu, ma veti intreba cu ce este mai bine astazi cand mii de oameni nu au de
lucru, sunt someri, etc, etc, bla, bla, bla...?

Spre diferenta de Dumneavoastra am invatat ceva in anii de dupa '89.

Somerii sunt de doua feluri:

- temporari (pentru ca isi schimba munca sau isi cauta alt serviciu)

- permanenti (pentru ca sunt incapabili sa se reprofileze sau sa faca ceva,
sau sa munceasca, sau sunt puturosi, etc)

Personal sunt inginer mecanic insa vazand ca incep sa "fac foamea" m-am reprofilat,
am invatat ani de zile si inca mai invat si har Domnului am avut ce manca si
eu si familia mea tot timpul.

"Onorate Domn", munca e grea de aceea din pacate sunt someri,
nu pentru ca nu sunt locuri de munca ci pentru ca fie nu vor, fie le considera
degradante, refuza, sunt lenesi si puturosi, etc.

Am uitat sa va spun:

- NICI O MUNCA NU E RUSINOASA !!!!! (daca nu v-a spus nimeni
pana acum, asa ca lasati chestiile cu somerii, altceva ?)

Oh, nu...

Hai sa anticipez, crimele....


"Musiu", crime erau si pe vremea aceea numai ca nu se spunea
si nu se recunostea nimic.

Altceva ?

Parca imi amintesc ca scriati ca pe vremea lui Ceausescu Romania avea "miliarde"
de dolari in vistierie ?

HAHAHAHA, SUNTETI HILAR Stimate Domn !!!!

Aveti notiunea de milion sau miliard, stiti cate cifre (zerouri) are fiecare
si in cazul afirmativ, chiar stiti ce bani avea Romania atunci ? Mai interesati-va
!!!!

Bateti campii !!!!! (scuze)

Revenind la tampeniile pe care le-ati debitat in "epistola trista"...

Scrieti acolo ca americanii isi consuma tot salarul pe chirie si sunt vai de
mama lor...

Aveti macar idee la cat se cifreaza venitul mediu in America pentru un american
normal cu un serviciu normal si cat costa o chirie, mancarea si necesitatile
pe luna?

Vad ca stiti sa accesati internetul, datele sunt publice, cautati-le Dumneavoastra
si veti fi mirat sa constatati ca dupa ce isi plateste chiria, "prostul
de american"
mai cheltuie 3-400 de dolari pe luna pe mancare si
mai si ramane cu 6-800 de dolari lunar in buzunar
!!!

Hai sa concluzionez pentru ca deja am obosit si nu cred ca merita sa pierd timpul
cu "EX" activisti de partid, securisti, sau ce veti fi fost
pe vremea aceea..

DA, la Domnia Voastra ma refer !

E adevarat ca azi viata nu e roz insa, personal, prefer sa muncesc 14 ore pe
zi si sa le pot oferi copiilor mei portocale si tot ce isi doresc decat sa ii
vad ca saliveaza de pofta sau le e foame cum se intampla pe vremea aceea.

Prefer sa "ignor" RAP-ul si MANELELE si sa caut un post de radio sau o muzica
adevarata pe CD decat sa aud stau si ma uit la "ODE"
si "LAUDE CONDUCATORULUI IUBIT" sau prefer sa ma
uit cu mirare la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net
(DA, la Domnia Voastra ma refer !!! )


In incheiere:

Bunicii mei au fost invatatori (ai Domniei Voastre ce au fost, activisti care
au introdus comunismul in Romania ???)

Pe vremea aceea (tot capitalism era) o duceau saracii asa de greu incat bunicul
lucra iar bunica nu era nevoita decat sa stea acasa si sa aiba grija de casa
si copii chiar daca era si ea invatator...


E adevarat ca nu aveau de niciunele (in afara de 2 vaci, cateva hectare de
teren, ca nu era Craciun fara porc + vitel taiat, ca mama a facut o facultate
si a fost profesor toata viata....)

Si toate astea dintr-un amarat de salar de invatator (al bunicului) care lucra
intr-un sistem capitalist de rahat !!!

Nu DOMNULE, nu CAPITALISMUL este de vina ci
indivizii de teapa Dumitale care il deformeaza batand campii
si oprind schimbarile !!!

Pe scurt:

Uite ce-i "BADIE" , personal mi-e rusine ca mai sunt oameni care desi
ar trebui sa aiba capul pe umeri ne fac tara de rahat batand campii pe net,
prin strainatate si prin ziare!!!

Ia du-te si impusca-te MATALE, dar nu oricum, in cap sau in
gat !

O sa obtii doua mari avantaje:


  • o sa mori repede si fara chinuri


  • ne vei scuti pe viitor de prezenta Dumitale obositoare, tampa si incomoda





  • Cu.....consideratie (desi e prea mult cred, de stima nici nu poate fi vorba...)


    Un...."batran" realist !!!



    Misoginul

    #18544 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Emire... - de Intruder la: 16/12/2005 09:40:23
    (la: Mută mortu' pe Academiei !)
    ma bag si eu ca musca-n lapte...
    pana la urma ai pornit de la o intamplare (banala la urma urmei), la drepturile omului...de drepturile omului nu ma leg; oricum unii au mai multe drepturi decat altii - o stim prea bine...

    tu spui:
    Lîngă casa mea a început zilele acestea construcţia unui bloc de apartamente de lux. Era o casă veche de mahala unde, după moartea bătrînilor ei locatari, se instalaseră nişte ţigani, care au adus după ei alţi ţigani.

    pana aici, nimic rau...nu s-a construit nici bar de noapte, nici bordel, nici sala de tortura...

    Trăiau, din cîte se părea, din "reciclarea" gunoaielor, aşa încît curtea spre care dădea fereastra biroului meu era mereu plină de gunoaie. Din cînd în cînd se ardeau resturile lor şi un fum gros şi pestilenţial umplea cartierul.

    asa si?...iti facea placere sa aspiri mirosul de gunoaie arse?...sau crezi ca celor care locuiau in zona, le ardea pipota sa simta mirosul PESTILENTIAL de resturi provenite din gunoaie?...eu sunt fumator, insa ma deranjeaza cateodata si mirosul de tigara...cum este sa fie vara si sa deschizi un geam si sa-ti intre in casa miros de gunoaie arse?...crezi ca-i placut?

    Drept closet aveau o gaură în pămînt, sub cerul liber, aşa încît adesea, cînd mă uitam şi eu pe fereastră, un ţigănuş pe vine îmi făcea amical cu mîna. Vara devenise un adevărat pericol, roiuri de muşte intrau pe ferestre, mirosul era insuportabil, focarul de infecţii era la cîţiva metri de noi.

    sunt sigur ca nu era o priveliste de admirat...daca acel loc era un focar de infectii plin cu muste care se asezau pe fecale si apoi zburau intr-o bucatarie din apropiere sau se asezau pe fata unui copil mic, care-i problema?...cetatenii care platesc taxe si impozite la Primarie nu-s obligati sa tolereze in apropierea lor closete publice sau fum de resturi menajere, sa fim seriosi!...tu singur ai spus ca ''mirosul era insuportabil''.

    Toţi vecinii erau furioşi, dar nimeni nu îndrăznea să cheme Poliţia şi Sanepidul. Unul a făcut-o totuşi, în numele nostru, al tuturor. Nu a venit nimeni.

    oare de ce n-au indraznit?

    După o vreme a venit însă un antreprenor, care a cumpărat terenul de la nişte moştenitori pierduţi prin ţară şi le-a dat bani ţiganilor ca să se mute. Pentru a fi mai convingător, i-a lăsat pe bărbaţi să recupereze cărămizile din demolare, iar pe "şeful" lor l-a angajat ca portar pe perioada lucrărilor. Restul au plecat undeva, într-un sat, unde aflaseră că ar fi ceva locuri libere.
    Am fost fericiţi cu toţii.


    mi se pare corect ca proprietarul terenului sa aiba dreptul sa-si vanda bunul cui are bani sa cumpere...si mi se pare corect ca antreprenorul sa cumpere si sa dispuna cum doreste de investitia facuta...tot pe la drepturile omului intra si chestia asta...
    cei care stateau acolo, n-au fost dusi intr-un lagar de concentrare si nici in ocna de sare...
    s-au dus intr-un sat si satele sunt populate de oameni, nu de monstrii... la tara, isi pot sapa fara grija o groapa in pamant pentru nevoi fiziologice si daca au si un acoperis deasupra sa nu-i ploua sau ninga, e ok...in oras duceau o viata rurala, nu?...pai mi se pare corect sa stea la tara...

    in rest ai dreptate pe undeva...insa totusi, am si eu impresia ca multi tigani nu vor sa evolueze si se cantoneaza in traditii depasite...probabil ca tu ai trait intr-un mediu civilizat si modern (se cunoaste dupa cum scrii) dar nu toti sunt ca tine sau macar pe jumatate ca tine...stim toti ca exista clanuri unde fetele sunt maritate imediat ce devin ''apte'' sa dea nastere unui copil, ca nu sunt lasate sa aiba decizii proprii, ca unii copii nu pun scoala pe primul plan, etc...
    te vad un om cu carte si fara complexe legate de origine...oameni ca tine ar trebui sa stea de vorba cu acei tigani de care ne ferim toti...bineinteles ca delincventi sunt si printre romani si printre evrei si printre francezi si printre unguri si printre englezi si printre parlamentari...

    in incheiere as vrea sa-ti pun o intrebare: care ar fi fost solutia TA pentru tiganii aceia?

    multumesc pentru atentie...:)

    p.s.
    esti un om curajos pentru ca nu-ti negi originea; multi recurg la chestia asta si nu din saracie sau frica...;)
    ___________________________________
    semper idem...
    eu as incadra - de gigi2005 la: 20/04/2006 18:39:33
    (la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
    in categoria escrocherie camata. Desi interzisa de lege, camata se practica mai ales de catre mediile interlope. Fraierul e cel care crede ca acel camatar il ajuta.
    Mizele sunt de obicei imobiliare iar la termenul de rambursare a "creditului" de obicei camatarul e "plecat" din localitate pentru cateva zile. Nu e problema - iti va zice la telefon, ne vedem in 2 zile. De fapt cand te duci cu banii esti deja cu ordin de evacuare.
    Cunosc o familie cu care camatarul a fost foarte "cumsecade": i-a lasat sa mai locuiasca in casa lor inca un an, ca sa-si gaseasca locuintza. Astfel le mai inchide gura. Oricum afacerea se face pe mana cu notar, judecator si politist. Contractele sunt beton asa ca amaratul ramane in strada pe mana lui.
    La inceputurile afacerii mele, prin '92, am luat bani cu camata de la o baba. Mi-i dadea cu 4% dobanda pe saptamana dar fara garantii. Pana mi-am pus afacerea pe picioare a fost "banca" mea pentru ca in acea vreme nu dadea nici o banca imprumuturi.
    #118212 (raspuns la: #118135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    tiganii,aurul si diamantele - de iancu-samson@orange.fr la: 15/01/2008 11:05:58
    (la: tiganii,aurul si diamantele)
    De mic copil am avut darul si puterea sa descopar imediat ceea ce gandeste cel care sa afla langa mine,sa anticipez chiar si miscarea pe care vrea s-o faca.Nici nu este nevoie sa ma uit direct la acea persoana,este destul de limpede faptul ca intre mine si persoana se produce un arc de cerc luminos,prin care primesc gandurile ei.Titu Lupulescu ,directorul casei de copii din Tg-Jiu,a fost primul care descoperi-se acest amanunt.Se spune ca nu este parinte acela care te naste!ci acela care te creste.La casa de copii ,am primit o educatie destul de frumoasa,niciodata n-am reprosat ceva educatorilor s-au profesorilor mei.Sincer ai iubeam pe toti din toata inima.Aveam totusi un sentiment de copil al nimanui,cautam mereu, putina afectiune pe care si-o doreste orice copil de 7 ani.Unii din colegii de clasa mai aveau ceva rude si rareori cand primeau pachete le desfaceau cu mare bucurie,apoi imparteau cate ceva si colegilor.Eu am primit o prajitura cu gem si nuca.N-am refuzat,am inchis ochii ,in momentul cand am muscat din prajitura,pe obraz curgeau cateva lacrimi razlete...am vazut-o pe bunica mea,de-si n-am cunoscut-o niciodata,mi-am imaginat ca ea facu-se acea prajitura si era trimisa chiar de ea.O vedeam cu parul lung si alb,cu ochii plini de bucurie,ca stau undeva ghemuit in bratele ei,ca ma mangaie si ma linisteste.La un concurs de sah,pe la varsta de 16 ani,am cunoscut-o pe Niculina.In timpul partidei,i-am propus sa fim prieteni.Intre mine si ea se petrecea ceva,ceva ce nu mai cunoscuse-m niciodata!!!)Peste cateva saptamani,am invitat-o la film.Rula filmul "Elena din Troia"Mainile noastre s-au intalnit timid,a lasat usor capul pe umarul meu,ne strangeam cu caldura mainile si mangaierile ne-au unit intr-un sarut.Mirosul si sarutul ei,mangaierile si afectiunea pe care o avea pentru mine,ma faceau sa uit cu desavarsire toate tristetile trecutului meu.Era delicata si efemera,asemeni unei melodii frumoase,asemeni unui trandafir alb cu mirosul parfumului etern.Stiu ca sora ta Adriana te-a certat ca-i intarziat ieri sera!stiu ca mama ta te-a intrebat de mine!stiu ca Genu fratele tau ,vrea sa ma cunoasca.Niculina s-a uitat destul de uimita la mine.Dar eu nu ti-am spus nimic despre familia mea!!!)De unde stii tu toate astea?Am zambit, si-am spus ca nici eu nu stiu cum de reusesc, sa aflu ce gandeste in fiecare moment cand este langa mine!!!Tu stii ca uneori cand sant in patul meu,te aud cand spui in gandul tau:te iubesc Sami...te doresc.Singur si fara nici-un sprijin Niculina venise catre mine ca o adiere a unui vant bun.Sant credincios,nimeni nu mi-a imprimat aceasta dorinta de-al iubii pe Dumnezeu!!!)Credinta in Dumnezeu si iubirea pentru Niculina a marcat o parte a caracterului meu.Iubirea nu moare niciodata Niculuna!sant departe ,foarte departe de tine,dar mereu aproape,mereu aproape,pentru ca tu esti prima iubire..Mi-ai dat spiritul tau.Treceam de nenumarate ori pe sub Poarta Sarutului,poarta de la intrarea din parcul Tg-Jiu.Sculptorul Constantin Brancusi a realizat o opera care ne unea chiar si sarutarile noastre.Ne sarutam atat de mult, incat buzele noastre faceau rani!!!)Treceam si admiram Masa Tacerii,Aleia Scaunelor , vedeam in fiecare zi Coloana Infinitului.
    #275151 (raspuns la: #274684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO - de Alitalia la: 21/07/2008 23:08:55
    (la: Tiganii,aurul si diamantele,propun o ecranizare.)
    Astia sunt bani,nu gluma...Cand spuneam de partea practica,ma gandeam la adunarea cafegiilor,suntem peste tot in lume,nu vad cum de lasat case,soti,copii,munci si venit la filmat...Esti un visator! In ce zodie esti? Semn de aer sau de foc?
    #327806 (raspuns la: #327795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Despre curaj sau Fata care a infruntat moartea - de Areal la: 20/09/2008 16:18:21
    (la: BASME si POVESTI)
    Era o fata, fiica de tarani, care in fiecare zi urca pe munte sa culeaga radacini si ierburi pentru a potoli foamea familiei sale.
    Intr-o zi, a vazut un dovleac mare, copt si gata sa fie cules impreuna cu frunzele lui late si verzi. Fericita, fata il imbratisa, incercand sa-l desprinda de stanca unde prinsese radacini. Nu ii fu usor sa il miste, dar insista si in sfarsit reusi sa-l ridice.
    Cu mare uimire vazu ca tocmai din locul din care crescuse, tasni apa proaspata din belsug. Dupa ce-si potoli setea, puse dovleacul la loc pe despicatura si paraiasul se opri.
    In clipa aceea auzi o voce care spusese: "Eu sunt spiritul muntelui. Vai de tine daca vei dezvalui cuiva existenta acestui izvor de apa curata! Te voi pedepsi inecandu-te chiar in acest izvor”.
    Fetei i se facu frica si se intoarse acasa tacuta. Vazand-o tulburata, mama ei intreba ce i se intamplase, dar ea ramase muta si in zilele urmatoare. Era mereu trista, nu vorbea cu nimeni, parintii erau ingrijorati. Secretul ramase ingropat in inima ei pana cand seceta incepu sa arda recoltele.
    Ii vazu in arsita soarelui pe taranii care se osteneau sa aduca vase grele cu apa pe terenurile parjolite. Cei mai batrani nu reuseau si se ghemuiau, doborati de efort, de-a lungul drumului.
    Fata privi atunci muntele, si avu un acces de curaj si razvartire.
    Incepu sa le strige tuturor ca acolo sus era un izvor care ar fi putut iriga campia si salva recoltele. Se oferi chiar sa-i insoteasca in acel loc pe cei mai puternici tarani. Dovleacul fu scos din radacini si sfarmat in mii de bucati. Imediat, apa tasni din plin si se transforma intr-un rau, apoi intr-un fluviu care potoli setea pamantului ars al campiei.
    Atunci cand taranii coborara in vale, fata se duse sa se ascunda printre trestii, in asteptarea razbunarii care-i fusese anuntata.
    In scurt timp se ridica vantul si auzi vocea tunatoare a spiritului muntelui: “Nu te pedepsesc, ba din contra te admir pentru curajul pe care l-ai avut. Ai infruntat moartea pentru a-i salva pe ai tai si recoltele. Ai actionat cu puritate si te-ai salvat. Altii, de frica, ar fi lasat sa moara de sete batrani si copii. Vor creste alti dovleci pe munte. Vor fi de folos pentru a pune la incercare curajul si altruismul oamenilor.”
    Vocea tacu, vantul nu mai sufla printre trestii.
    Fata care adusese apa ramase libera, campurile se inviorara si ai ei reluara fericiti cultivarea pamantului.

    ***
    Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate, in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate. Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine, iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.
    #343829 (raspuns la: #343537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    una peste alta, - de GloriaVictis la: 17/07/2009 08:47:23
    (la: Ratari diverse)
    tot intreband si tarcolind ieri subiectul cu o gramada de oameni de diverse feluri si culori, am parasit zona ratarii iubirii (care a ajuns sa mi se para total cretina, intr-un sfarsit)dar am mai zabovit pe ideea ratarii, in general.

    cum ii ziceam si lui maza, cred ca exista in unii o vocatie a ratarii, care functioneaza exact ca orice alta vocatie autentica si este uneori traita cu maxim angajament si talent. apoi mai exista sanse pe care nu le alegem noi sau sanse pe care le alegem dar ne refuza ele. in ambele cazuri, "ce-ar fi fost daca" e un exercitiu tentant, desi absolut inutil. mi s-a dat si o replica interesanta: pai nu-ti dai seama, mi s-a spus: invingatorilor nu li se iarta nimic, pe cand ratatilor aproape totul! haha!
    am regretat subitul meu interes pentru discutii pe tema ratarii, in urma unor replici atat de amare incat a continua mi s-a parut prea rascolitor si cinic... si am incheiat ziua amintindu-mi de Platonov si constatand cu jena ca zugraveli succesive m-au lasat aparent fara Cehov in casa. naspa.
    bah, ce sunteti rai cu fata? - de M a o la: 07/06/2010 18:27:14
    (la: Farmecele exista)
    Tanie draga, va dezleg de farmece pe toti. Sa stii tu dela mine ca sigur a fost farmece, ca io-s patit ca si tine. Am slujit cinci ani la mama omida de nu ma lasat nici sa dorm in casa, numa-n sura, pe un pres. Acolo, in a 666-a noapte mi sa dezvelit adevaru' pe lumea asta, da nu erea de la necuratu, ca lam vazut pe Gavrila cand imi soptea adevaru asta. Trimite asadar in contu 983049756023947 de la banca tiriac 777 de euroi si team rezolvat. Pot sa fie si lei da la cursu din ziua aia. Scriemi negresit (adica ortografic) si da contu meu la toti.
    #548484 (raspuns la: #548481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    de bine - de Murafa la: 24/12/2010 18:35:54
    (la: Craciun Fericit!)
    Светлого Рождества!

    Tanti Auguri di Buon Natale!

    Sa va amintiti ca in aceasta noapte pentru milioane de oameni s-a nascut Speranta. Sa o lasati sa va intre in casa odata cu sunetul de colind. Sarbatori fericite!
    *** - de BLUEROS la: 14/09/2011 13:38:13
    (la: Cine si cum ne creste copiii?...)
    AI MARE DREPTATE.CEI CE SINT DE PARTEA EDUCATOAREI MERITA DIN PLIN ACELASI TRATAMENT APLICAT FETITEI DE CATRE EDUCATOARE.
    ASTA E MAREA GRESEALA A ROMANILOR ,NU STIU SA RECLAME ,ACESTE PERSOANE NU SINT FACUTE SA EDUCE ,DOAR SA TERORIZEZE.CE PUTEA FACE UN COPIL DE 5 ANI?VORBEA PREA MULT?ERA SEMN DE INTELIGENTA,ACEL COPIL AVEA NEVOIE DE ATENTIE,DE A I SE DA O OCUPATIE SA-SI CONSUME ENERGIA.
    VOI PARINTI ADULTI V-ATI SIMTI BINE DACA LA SEVICI SEFUL VA LIPESTE BANDA ADESIVA PE GURA CA VORBITI PREA MULT?
    INCA O DATA ,PARINTI FACETI RECLAMATIE,NU LASATI ACESTE PERSOANE SA TERORIZEZE SI ALTI COPII!!!!!!!
    #620600 (raspuns la: #8185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    ah, Eugenia!!! - de (anonim) la: 05/11/2003 13:01:38
    (la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
    dar eu o stiu de cand costa 75 de bani!, sau, mai tarziu, cand era proaspata si buna, si o luam din fata facultatii, cate 4 bucati...stomacul plin, crema proaspata...cu timpul s-a schimbat si ambalajul, si forma biscuitelui...ah, unde esti tu Eugenia?

    fata de sticksuri, sa fim seriosi!
    Eugenia - de sergiu la: 10/11/2003 16:59:49
    (la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
    Mi se pare o intrebare extraordinara.
    Septembrie 1977:
    Ne intorceam de la munca 'voluntara'(culesul porumbului).
    Eram baieti din anul 3 la ASE, intre vagoane de tren, obositi, ne-rasi, destinzindu-ne facind glume, fericiti ca ne intoarcem acasa.
    Am observat o gagica misto din anul unu, fumind o tigara si uitindu-se la mine. Dragoste la prima vedere. Am invitat-o sa vina linga noi si i-am oferit o eugenie, pe care a acceptat-o.
    Dati imaginea cu repezitorul prin luni de intilniri zilnice, ameteala dragostei si durerea buzelor de atitea sarutari pasionate, fuga spre vest, departarea, mii de scrisori, multi ani de despartire, in sfirsit revederea in vest, casatoria, copilul.
    Acum sintem inca indragostiti, la zece mii de kilometrii de unde am 'spart gheata'... cu o eugenie.
    "Vechea si eterna eugenia" - de (anonim) la: 11/11/2003 05:52:27
    (la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
    ...Cred ca primul lucru la care ma gindesc atunci cind aud acest cuvint(eugenie " este trecutul demult apus .Colegii mei de breasla coboara in pauza pentru a cumpara ieftina dar "buna" eugenie care se pare a fi un bun mic desert .Ceea ce ma amuza ,este faptul ca unii vorbesc despre ea ca despre ceva "rau"(ma refer la gust).Daca faceti o introspectie asupra noii eugenii veti vedea ca pina si ea s-a schimbat ........alta crema ,arome,alti biscuiti mai siroposi(ar spune unii!)...
    Pentru mine ea ramine un bun necesar atunci cind partea financiara are de suferit caci am ramas aceeasi desi vremurile s-su schimbat.
    Deci ca si concluzie.....va invit la o eugenie ...Pofta buna!
    Eugenia? Sufletul productiei - de lifeform la: 11/11/2003 11:22:53
    (la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
    Eugenia? Sufletul productiei romanesti. Exista chiar si-n Canada si S.U.A.
    "eugenia" - de (anonim) la: 12/11/2003 09:09:11
    (la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
    Imi place la nebunie comentariul tau. Ce sa mai poveste trainica .... ca este adevarata...

    Eu imi amintesc de "eugenie" ca era prietena buna cu "Covrigul de un Leu"..... care se pare ca acum este cel putin 20.000 lei.

    Chiar vara trecuta am mancat o eugenie cu aceeasi placete ca in copilarie..... si placerea este cu atat mai speciala cu cat nu o pot cumpara in fiecare zii.

    Daca imi amintesc bine m-am intalnit cu "Eugenia" cand am fost in Canada.... se pare ca si Eugenia... traieste la mare distanta de .... Romania.

    Cu drag,

    F N-E
    #4028 (raspuns la: #3932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Ce amintiri va trezeste o eugenie - de (anonim) la: 16/11/2003 06:01:26
    (la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
    Nu-i nevoie sa-mi trezeasca amintiri .Eugenii se gasesc la orice chiosc si astazi multi romani in pauza consuma eugenii chiar daca nu mai au gustul de altadata .
    Este insa cea mai ieftina gustare ca si odinioara si multi romani nu-si pot oferi mai mult.
    #4390 (raspuns la: #3338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Eugeniile! :-p - de Daniel Racovitan la: 18/11/2003 08:35:10
    (la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
    Cel mai mult regret eugeniile, bomboanele Cip si guma Gumela cu aroma de portocale! :))

    Acum fara gluma: nu regret nimic.
    Am detestat si detest din tot sufletul perioada "de dinainte". Copilaria fara griji, Nicolae Steinhardt, etc. nu le-am pierdut din cauza lui '89, ci in mersul natural al vietii...
    Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
    (la: Romani in strainatate)
    Josif C. Drãgan:

    Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

    ▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
    Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
    ▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
    Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
    Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
    Despre afaceri
    ▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
    În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
    ▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
    Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
    ▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
    Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
    ▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
    În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
    ▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
    Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
    ▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
    Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
    Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
    Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
    ▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
    Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
    Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
    ▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
    Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
    ▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
    Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
    Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
    Despre politicã
    ▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
    Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
    ▪ Ce simpatii politice aveti?
    Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
    ▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
    Nu-mi exprim nici o opinie.
    Despre investitiile în presa din România
    ▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
    Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
    ▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
    Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
    ▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
    Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
    Despre pasiunea pentru istorie
    ▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
    Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
    ▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
    Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
    ▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
    Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
    Despre maresalul Antonescu
    ▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
    Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
    ▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
    Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
    ▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
    Destul de putine.
    Despre familie
    ▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
    Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
    Despre patriotism
    ▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
    Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
    ▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
    Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
    ▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
    În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
    ▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
    Globalizarea a devenit fireascã.
    ▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
    Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
    ▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
    Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
    ▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
    O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
    ▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
    Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
    ▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
    Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

    Josif Constantin Drãgan
    DATE PERSONALE:
    Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
    STUDII:
    1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
    - licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
    - doctor în Drept, Universitatea din Roma
    AFACERI:
    1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
    1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
    ALTE TITLURI:
    1966-1976: Presedinte al
    Federatiei Internationale de Marketing
    1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
    Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
    Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
    IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
    1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
    1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
    1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
    VOLUME PUBLICATE:
    1985: The World Mission of the International Marketing Federation
    1987-1989: Geoclimate and History
    1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
    1976: Istoria milenarã a tracilor
    1985: Imperiul milenar al Daciei
    1996: Istoria românilor
    1996: Adevãrata istorie a românilor

    Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
    Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
    În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
    Am fãcut afaceri cu mãturi.
    La Venetia locuim pe Calea Dragan.
    Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
    Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
    Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

    Note:


    #7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...