comentarii

SE DUC BOI SE-NTORC VACA


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
suficienta si aroganta - de Dragos Bora la: 18/03/2004 11:31:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ii multumesc si eu domnului Pandele, chit ca uneori a discuta sau a-l citi
e, scuze,... pain in the ass... ;-)
Dar macar le zice verde-n fatza si ma mai lamuresc cu unele lucruri.
Altfel, daca nu e cineva care sa si curete pestele (ca mirosu-l simtim din plin), patim ca si cu CNSAS-ul... Ne ducem (sa vedem dosaru') boi si
venim vaci. ;-) Scuze!
Dragos Bora
#12357 (raspuns la: #12255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inselind te minti pe tine - de Prism la: 22/05/2005 19:03:02
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
Intotdeauna iarba vecinului este mai verde, sau vaca mai grasa si mai devreme acasa, sau mai stiu eu ce. Atractia aceea irezistibila care ne face sa inselam este doar o himera, o imagine deformata a psihicului bolnav in cautare de leac. Fie ca relatia este aiurea, nu merge si nu stim cum s-o fixam, fie ca nevasta s-a ingrasat si in loc sa se duca la gym ne face noua viata mizerabila, fie ca vecina de apartament care abia a implinit 20 de primaveri este atit de hot incit cind ne aduce surubelnmitza pe care a impumutat-o ieri singurul gind este sa-i intoarcem "favorul". Ideea este ca "ochii vad, inima cere constiintza nu si nu". Este un proverb destul de vechi din cite intzeleg care sintetizeaza o intelepciune milenara. Vecina o sa imbatrineasca si ingrase, nevasta trebuie sa se duca la gym iar vaca..well ce sa mai zic, cit poate si ea sa dea 20 de l de lapte pe zi ? Nu este mai cinstit sa ne uitam cu atentie in oglinda si sa vedem ce anume ne impinge sa inselam, pentru ca INTOTDEAUNA acel imbold este interior, si nu are mai nimic cu stimulii exteriori. Dace ne iubim pe noi insine putem iubi si pe cei de linga noi si eventual sa vorbim cinstit cu ei.
Altfel..din greseala in greseala spre victoria finala ;)
#50524 (raspuns la: #43885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia, - de daizagor la: 19/06/2005 01:23:25
(la: Propunere de categorie)
Nah ... nu am disparut intentionat ...
S-a stricat mouse-ul si nu am avut suficienti bani sa-mi cumpar unul nou.


Probleama estea ca aacom tustutura este pe duca


PS... vaca am donat-o la Crucea Masii si am dedus-o la taxe.
#55509 (raspuns la: #51100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adica - de Iasmina Ionescu la: 03/10/2005 17:38:03
(la: Cine pe cine?)
Ce ma chinuie cel mai tare nu e cat de mult vreau sa imi implinesc o dorinta. Asta doar pentru ca eu am ales. Spun doar ca viata m-a dat peste cap si m-a facut sa ma gandesc la toate aceste... neimpliniri? Cert este ca vreau sa trec cat mai bine din aceasta lupta cu viata. Am ales si am ales gresit? Pacatul meu sa fie.. Poate pana la urma am ales bine, Treaba e cum fac sa-mi duc "boii" acasa?
#76468 (raspuns la: #76381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de latu la: 14/05/2006 13:39:17
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Ieri, de somn, nu te-am vazut,
Ooo! Tu voce nevazuta!
Cu-al tau hohot virtual
M-ai facut a-mi fi rusine...
Ce mai: Sunt un criminal!

Daca inima te doare
- Ce-i vadit din cauza mea -
Am sa beu trei zile moare
Drept pedeapsa-n cinstea ta...

Linisteste-ti inimioara
In pridvor nu mai urla,
Las' ca-mi termin trebushoara
Si mai mult pe-aici voi sta...

Daca urli vin vecinii,
Plini de mila si sfat bun
Sa-ti infiga-n spate spinii
Pana-i crezi ca sunt nebun...

Acum stau, azi ziua toata,
Dupa aia vine Luni
Cand ma duc din nou la vaca:
Tre' sa mulgi ca sa aduni...:-))))

Cat despre umor, surata,
Bani atatia de-as avea,
Mi-as schimba viata de-ndata
Si-as sta doar in cafenea...:-)))
#122200 (raspuns la: #122194) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce chestie! - de Intruder la: 11/11/2008 15:05:08
(la: intrebare de bideu: ce fac io, cu votul meu?)
Dezbaterea se desfasoara in cadrul ciclului de "Conferintele Teatrului National" si va avea loc in sala Atelier, incepand cu ora11:00 (...)
Pretul unui bilet este de 23 RON sau 10 RON cu reducere pentru studenti si pensionari.


pe vremea cand eream io tanar si mancam ciocolatzi prin facoltatzi - conferintele se tineau cu intrarea libera. intra cine putea, iesea cine scapa.
decat sa-mi pierd timpul ca sa-mi explice vreun constipat cum e cu votul umoral si sa-l si platesc...nu-i mai misto sa dau banii la o babuta care vinde partunjel in Piata Iancului? acu' pe bune...ca sa intru bou si sa ma-ntorc vaca, fac o tura cu rolele si tot acolo!
sau si mai bine: m-asez in fotel cu pufuletii la-ndemana si ma uit la televizor ca la poarta noua!!
#361232 (raspuns la: #361125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bacovia... - de Baby Mititelu la: 24/09/2011 16:25:09
(la: Salon de Toamna)
Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 30/06/2005 19:36:53
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

danila,

apropos de faza supermarket traita de tine cred ca trebuie sa multumesti lui Dumnezeu ca mai esti in viata

noi cind am ales australia in 81 auziseram de canada si de ce povestesti tu plus clima mizerabila si am spus un nu raspicat canadei

mai ales ca eu sunt nascuta si crescuta la brasov unde am inotat in zapada pina cind am plecat si nu-mi mai suradea, mai ales ca emigranta

te inteleg insa f bine ptr ca si aici in australia invatamintul, ca si altele, se duce de ripa si noi profesorii, cu toate ca suntem platiti bine, nu putem face nimic ptr ca nu intereseaza pe nimeni sa faca ceva constructiv

eu imi bat gura de ani de zile ca rezultatele sunt slabe din cauza standardurilor diferite pe care le avem noi profesorii si din cauza dezorganizarii ca sa nu zic haos

singura cale spre progres vazuta de ei este mai multi bani si mai multe computere iar elevii nostri injura ca la usa cortului, se imbata, iau droguri, sex cit incape cu consecintele de rigoare, trec clasa numai ptr ca vin la scoala (nu tot anul), nu stiu sa adune, sa scada iar inmultire si-npartire sa pretinzi e vis de om nebun, intra boi in clasa 8-a si ies vaci intr-a 12-a cu o mica exceptie de 2% din ei, 2% ca sunt eu generoasa

de cite ori aud ca s-a darimat acoperisul si a colapsat in casa peste proprietari ma gindesc imediat, casa au facut-o elevii mei

iar noi am ajuns doici la elevi, sa vedem de ei de la 8 la 3 pina vin parintii acasa de la serviciu, ca in rest nu mai conteaza, decupeaza si lipesc poze din ziare si reviste, fenomene numite proiecte, pina termina liceul. la ce le-o fi ajutind asta, nu stiu

dar diplomatia e la mare valoare, nu poti spune nimanui nimic chiar daca vrei sa le faci bine

elevilor nu le poti spune ca nu au rezultate bune in fata colegilor ca sa nu-i faci de ris ?! trebuie sa-i iei de-oparte sa le spui intre 4 ochi si daca ai 150 de elevi, nu mai apuci sa le spui de cit la vreo citiva, la parinti iarasi nu-i voie sa le spui adevarul, le zici ca e bun elevul si o sa fie si mai bun (aiurea)

certificatele primite de la scoala, trimise de administratie, au rezultatele pe nivele (levels) de nu le intelegem sensul nici noi daca nu ne uitam intr-o carte groasa cu ce capitol e in ce level, daramite parintii

de exemplu, la engleza level 4, cu comentariul: 'lucreaza sa ajunga la level 5'' din care tu ce intelegi? e elev bun, rau sau mediocru?
#57569 (raspuns la: #57064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma asteptam:)) - de celev la: 26/07/2005 04:52:35
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Daca tot se priveste problema banului (romanul tot roman e) hai sa o dam pe bune. In State sau in Canada or fi toate mai ieftine dar acolo faci bani ca sa traiesti bine acolo, insa niciodata nu vei fi in stare sa pui ceva bani deoparte, pe cand aici ai toate sansele si ma refer la Anglia. Asta presupune sa locuiesti si in Londra. Doi la mana...majoritatea care pleaca nu se gandesc sa faca bani ca sa se simta bine (noroc cu Lidl ca e mai ieftin). Daca nici in Londra nu mai gasesti ce iti vrea sufletul atunci...poate pe Marte o fi mai bine. Dar, stiu si am vazut cu ochii mei romani care nu se duc in oras ca trebuie sa dai bani, nu se duc la un restaurant ca iar trebuie sa dai bani, sa fiu sincer nu isi cumpara nici macar o pereche de ciorapi ca.....costa! Asa ca eu v-as ruga sa nu va mai duceti in afara pt. ca.....COSTA! Va duceti boi si va intoarceti vaci mai bine zis, maj. vin aici sa stranga averea lui peste si sa se intoarca fericiti in frumoasa Romanie unde vecinul isi va dori din tot sufletul sa te faca de bani sau sa iti moara ce ai mai scump din momentul in care vei avea mai multi bani ca el. Eu am o pasarica pe creier si imi spune asa: daca nu iti place unde esti si stai si suferi numai ca sa te bucuri ca vei face ceva bani in plus, mai bine stai acasa. Oricum nu vei fi in stare sa inveti nimic, pt. ca din pacate asta presupune integrarea si in fapt asta te ajuta sa gasesti si ceva mai bun pt. tine. Toti sariti repede sa criticati..ca englezul e nu stiu cum, ca francezul nu stiu ce are, cand de fapt noi suntem idioti. Nu cred ca exista oras mai multinational decat Londra. E adevarat ca englezii sunt rasisti, dar cei ce traiesc in afara oraselor mari. Si stii ceva?? Gandeste-te cum ar fi ca un arab sau un negru sa vina in Romania si seful tau sa-i dea loc mai bun de munca pt. ca e mai calificat decat tine? Vrei sa -ti spun eu ce ai spune??? Nu cred ca mai e nevoie. Ei, acum gandeste-te ca nu ar fi un caz izolat ci ar fi mii si mii de straini si s-ar intampla zi de zi chestia asta. Sincer....romanii, din prostia cu care inca ii mai adora pe handicapatii de americani au demonstrat pe parte cealalta ca suntem unul dintre cele mai rasiste popoare, sau poate vrei sa-ti zic de unguri? De ce zic handicapatii de americani?? Pt. ca nu sunt in stare nici macar sa apese pe un buton care e in fata ochilor lor daca nu scrie APASATI PT A CHEMA LIFTUL! Sunt atat de dependenti de altii si asteapta mura in gura incat ma mir ca creierul lor..in starea de degradare in care a ajuns mai e in stare sa suporte functiile vitale ale organismului. Si se vede in special prin societatea de turma pe care o au. Sau poate inca nu ti-ai dat seama? Vrei sa-ti spun cate tatuaje si unde au americancele? Si sunt prea multe ca sa spui ca e o simpla coincidentza, sau poate vrei sa auzi o americanca sustinand cu ardoare ca "gay is actually the right and natural thing to be" pt. ca le-a spus profesorul lor ca pe vremea lui Caesar romanii erau maj. gay? A ramas foarte indignata cand i-am spus ca ne tragem din maimutze si ele nu sunt gay din cate stiu si de altfel perpetuarea speciei nu s-a facut decat recent in laborator ca altfel nici ea saraca nu vedea lumina zilei vreodata. Vrei sa-ti mai dau exemple in care nu sunt in stare sa descopere cum se aprinde lumina sau cum sa foloseasca un nenorocit de dush? Da, am lucrat la un hotel la receptie o perioada si maj. erau americani. Sau poate vrei sa auzi ca nici un american nu stia care e codul tarii lor ca sa sune acasa?Sunt privati de cunostinte elementare in viatza si nu isi pun capul la contributie nici daca ii omori, si ma intreb daca au ce naiba sa-si puna la contributie. America e compusa din 90% oi si berbeci si 2% oamenii din umbra care o conduc si care ii conduc. Restul de 8% sunt romani, rusi si multe alte capete luminate care lucreaza la cele mai mari companii din America. Strainii tin America asa cum e ea acum nu populatia nativa. O sa spuneti ca : uite cine vb. ca noi criticam starinii si nu ne uitam la noi. Am facut-o in pur spirit de solidaritate cu criticile aduse asupra englezilor si nu numai. Avem prea multe de invatzat de la stilul lor de viatza. Societatea lor e foarte avansata si numai daca vrei ajungi sa intelegi ca de fapt noi suntem nishte vulpi care neajungand la struguri spunem ca sunt acri. Si trecand la faptul ca am fost cristicat cand am zis ca daca ei te fac, fa-i si tu pe ei....draga prietene...asta se intampla zi de zi. Si tu faci acelasi lucru numai ca nu iti dai seama. La urma urmei stii bine ca lumea e o jungla si numai cei puternici (care au cap) supravietuiesc. Si asta nu e scoasa de un roman. Batalia se da zi de zi si are mii si mii de forme, dar in fapt, e acelasi lucru. Poate exprimarea a fost derizorie limbajul pe care l-am folosit aducandu-ma in pozitia de baiat de cartier, dar ce vreau sa spun se clarifica prin verbul "to outsmart". Sa fii cu un pas inaintea lor in toate. Asta e.
picky - de latu la: 15/11/2006 12:48:00
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
Nu tre' sa inveti pachistaneza, ajunge afgana, limba cashmirului si cele cateva dialecte africane.
De altfel, ca toti vorbesc engleza e un punct pozitiv al teoriei migratiei de la nord la sud a fosforescentei mingilor de polo.

Putem oare propune un barter cu scoverzi ?
Depinde de scoverzi: Daca sunt in foi de vitza merge. Daca nu, trebuie sa avem grija cu boii, ca in unele regiuni fac parte din patrimoniul cultural, desi oficial doar vacile sunt inregistrate, ceea ce poate duce la greseli fetale cum ar fi pipaitul ugerului la boi.

__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#157338 (raspuns la: #157303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 15/11/2006 16:01:41
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
Adrian Fuchs :

Nu tre' sa inveti pachistaneza, ajunge afgana, limba cashmirului si cele cateva dialecte africane.
M-am linistit atunci. Oricum limbajul buricului este universal.

... trebuie sa avem grija cu boii, ca in unele regiuni fac parte din patrimoniul cultural, desi oficial doar vacile sunt inregistrate, ceea ce poate duce la greseli fetale cum ar fi pipaitul ugerului la boi.
Important este sa nu dea lapte. Ca sa nu fie acuzati de efeminare. Pardon, de evacizare !
#157390 (raspuns la: #157338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cam multi boii... - de vise la: 28/12/2006 00:45:27
(la: DOMNULE, CU TOT RESPECTU' : ESTI UN BOU !)
Si totusi cum se-nmultesc boii ?
E suspect cat de multi sunt totusi , nu de alta dar Vaca+bou = multimea vida. Poate oficial iese ceva , dar cred totusi ca vaca si vecinu taur si-au facut de cap... pe la spatele coarnelor incornoratului bou .
Dar nu conteaza cine vine si cu ce ...bou devii nu te nasti.
* - de Intruder la: 07/02/2007 00:42:10
(la: RAUTATEA)
rodique:
De ce am crede ca rautatea este exacerbata la femei ?
eu n-am spus ca la ele este exacerbata...dar rautatea femeilor difera de-a barbatilor (parerea mea, nu scrie in manual!)
cred ca-i mai intensa si tine mai mult...unele au un "talent" innascut.

Mai rea e rautatea care provine din invidie.Invidia seamana cu o boala daca n-o fi chiar.

invidia vine tot din frustrari.
am intalnit si eu oameni care le lipseste invidia...si cu (ceva) scoala si fara.
frustratii sunt intotdeauna invidiosi.

Invidia este simplitatea in gindire ,in gesturi si fapta."Trebuie sa am"
acestea sint cuvintele care o patroneaza.Si de acolo restul, rautatea ,
cu felul ei de manifestare.


nu numai "trebuie sa am"...si "trebuie sa fiu ca X", "de ce X si nu eu?", de ce eu jos si X sus?", "de ce lui X ii traieste capra si mie mi-a murit toata turma?...s.a.m.d.
apoi, oamenii simplii nu sunt neaparat invidiosi, de ce?

Baloo:
este rautate comportamentul celor care isi flutura ostentativ fericirea la nasul amaratilor?

dupa mine, aia nu-i fericire.
fericirea nu se trambiteaza si nu se intinde pe gard s-o vada toti.
ala care-si flutura cu ostentatie realizarile si achizitiile este clar invidios! crede ca si altii sunt invidiosi pe el asa cum el este invidios pe altii.
ma poate contrazice cineva?

Yuki:
Cat despre femei....ai grija in ce te bagi! :))

...de aia m-am si oprit! :))

doctors:
Toane?Hmmm...La unii dintre noi,se pare ca toanele tin anormal de mult.Desigur,fiecare dintre noi poate avea un moment mai prost,o zi in care sa nu-i mearga treburile bine,dar asta nu ar trebui sa duca la rautati adresate celor din jur.Si cred ca nici celor din jurul nostru nu ar trebui sa alimenteze starea de stres pe care o traim fiecare dintre noi la un moment dat.

vorba vine "toane"...
eu cand am probleme (stres), sunt rau...in sensul ca foarte putini oameni se-nteleg cu mine si am nevoie sa fiu lasat in boii mei.
atunci, suport mai greu defectele altora si parca le vad la lupa.
imi trece repede, cica din cauza ca sunt nascut in zodia gemenilor. :)

Sancho Panza:
ok, nu zic nimic deocamdata!
sa-mi spui cand am voie...:))

Bitterdream:
si matalutza si domnu' cu dushu, va alintatzi.
vi s-a facut de scarmaneala sau tropaiala....
bineeeeeeee......


da, ne alintam sub dush!
...si sapunul miroase a roze...:))

Baloo, din nou...
Rodica : Oricum fericirea se vede pe fata unui om

Clar. Acea fericire e naturala si nu ostentativa :)


si eu sunt de-acord...nu poti afisa o moaca de gropar cand tu esti fericit si altuia i-a murit vaca.

Rodique, din nou:
am raspuns, de parca e conferinta mea.
las' ca tu nu esti rea. :)

______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



vaca - de Intruder la: 16/05/2008 16:03:43
(la: Despre emigrarea romaneasca (epigrama))
care vaCA?...CA-i pe duca
si din vaCA CAre-a fost
a ramas o oaie mica,
jupuita tot de hoti.
#310904 (raspuns la: #310903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numa una dar ii Doina - de Apoll la: 08/09/2008 14:14:54
(la: Cosbuc...de azi...)
Copilo, tu eşti gata
De-a pururea să plângi!
Şi când eşti tristă, Doino,
Tu inima ne-o frângi.
Dar nu ştiu cum, e bine
Când plângi, că-n urma ta
Noi plângem toţi, şi-amarul
Mai dulce ni-e aşa.
Şi toate plâng cu tine
Şi toate te-nţeleg,
Că-n versul tău cel jalnic
Vorbeşte-un neam întreg.

Pe fete-n faptul serii
Le-ntâmpini la izvor,
Tu singură stăpână
Pe sufletele lor.
Le-nveţi ce e iubirea
Şi râzi cu ochi şireţi,
Deodat-apoi te-ntuneci
Şi cântece le-nveţi:
Să cânte ziua-n luncă
Şi seara când se-ntorc,
Când triste-n pragul tinzii
Stau singure şi torc.

Când merg flăcăi la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
Şi stai cu ei, ţi-e milă
Să-i laşi pustii, să pleci.
Cântând le-aduci aminte
De-o fată din vecini,
De mame şi de-ogorul
Umplut acum de spini.
Şi când i-omoară dorul
Şi-n jurul tău se strâng,
Pui fluierul la gură
Şi cânţi, iar dânşii plâng.

E plin de oameni câmpul,
Tu, Doino,-n rând cu ei.
Moşnegi şi oameni tineri
Şi tinere femei
Adună fânu-n stoguri
Şi snop din spice fac -
Din scutece copilul
Când plânge-n săhăidac
Te duci şi-l joci pe braţe
Şi-l culci apoi pe sân,
Şi-i cânţi s-adoarmă-n umbra
Căpiţelor de fân.

Din văi tu vezi amurgul
Spre culmi înaintând,
Pe coaste-auzi pâraie
Prin noapte zgomotând,
Şi-asculţi ce spune codrul
Când plânge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac să fii poet.
Şi, singură cu turma,
Privind pierdută-n zări
Spui munţilor durerea
Prin jalnice cântări.

Pe deal românul ară
Slăbit de-amar şi frânt.
Abia-şi apasă fierul
În umedul pământ.
Tu-l vezi sărman, şi tremuri
Să-l mângâi în nevoi.
Şi mergi cu el alături
Cântând pe lângă boi.
Iar bieţii boi se uită
Cu milă la stăpân -
Pricep şi ei durerea
Sărmanului român.

Eu te-am văzut odată
Frumoasă ca un sfânt,
În jur stăteau bătrânii
Cu frunţile-n pământ.
Cântai, ca-n vis, de-o lume
Trăită-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groapă
Pe nume vrând să-i chemi.
Şi-ncet, din vreme-n vreme,
Bătrânii-n jur clipeau
Şi mânecile hainei
La ochi şi le puneau.

Dar iată! Cu ochi tulburi
Tu stai între voinici,
Te văd cum juri şi blestemi
Şi pumnii ţi-i rădici!
Pribegi de bir şi clacă,
Copii fără noroc,
Tu-i strângi în codru noaptea
Sub brazi pe lângă foc.
Şi cânţi cu glas sălbatec,
Şi-n jur ei cântă-n cor
Cântări întunecate
Ca sufletele lor.

Când ştii haiduci în codru
Te prinzi cu ei fărtat,
Li-arăţi poteci ascunse,
Pe stânci le-aşterni tu pat.
Când pun picioru-n scară,
Ţii roibul lor de frâu;
Grăbit, când prind ei puşca,
Scoţi plumbii de la brâu:
Iar când ochesc, cu hohot
Tu râzi, căci plumbii moi
S-au dus în piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.

Ai tăi suntem! Străinii
Te-ar pierde de-ar putea;
Dar când te-am pierde, Doino,
Ai cui am rămânea?
Să nu ne laşi, iubito,
De dragul tău trăim:
Săraci suntem cu toţii,
Săraci, dar te iubim!
Rămâi, că ne eşti doamnă
Şi lege-i al tău glas,
Învaţă-ne să plângem
C-atât ne-a mai rămas!

#339842 (raspuns la: #339829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Visez la şoldul tău, Tamara," - de cosmacpan la: 25/05/2009 22:06:50
(la: Femeia)
ELOGIU

De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Şi tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.

De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceaţă,
Cînd o să-l iau, pios, în braţe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mîntui viaţa-mi vană.

De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind şi monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!

De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blînd frămîntate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.

De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cărînd senin găleţi cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgînd surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.

De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Şi-o-nchipuie-n vacanţe, vara,
De dimineaţă pînă seara...


BOCET DE ADULT VII

Duce-m-aş, tot duce-m-aş
Să pasc troscot pe imaş
Cu boii şi vacile
Că-mi pierdui noroacele
Şi nu pot să-mi mai mîngîi,
C-un flutur la căpătîi,
Sufletul dintîi.

Nici mai am motan la scară
În livrea gri de nucşoară,
Nici găleată la fîntînă
Ce prindea în zori smîntînă
De rouă, la îndemînă,
Nici gard proaspăt, nici portiţă
Să-mi facă din clanţă fiţe
Fel de fel
Cu clinchet de clopoţel.

De aceea plîng şi-ţi spun
(Căţăra-m-aş în căpşun!):
Copilă cu blugişori,
Vino-n drum
Să te sugrum
De talie ca pe flori
Şi dă-mi gura
Şi dă-mi totul
Ca faimoasa Nastasie,
Precum scrie
Dostoievski-n "Idiotul"!

http://editura.liternet.ro/carte/fraghtml/167/Emil-Brumaru/Commedia-dellArte.html
vinu dulce te cam duce... pe cand berea... - de dogmatic la: 30/09/2003 08:16:19
(la: Viata gay romaneasca)
Nebanuite sunt caile Domnului! Dupa cum vezi, suntem cam singurii care dezbatem acest subiect "controversat". Oricum, imi face placere sa discut cu un om inteligent, totusi. Ce ma frapeaza este lipsa ta de intelegere cauzata de "necunostinta" in domeniu. Imi este greu sa tin cursuri de psihologie si genetica pe acest forum...dar pentru tine o fac....intr-un scop nobil :P
In mod deloc paradoxal exista binecunoscutul conflict dintre religie (zona culturala) si stiinta; ceea ce in mod indubitabil, vad in nelamuririle tale. Cum se intelege de la sine, ei isi desfasoara activitatea in zone diferite. Destul de rar vei vedea teologi interesati de obiectele din metal inoxidabil cat si invers...oameni de stiinta interesati de salvarea sufletului, rai sau iad. Dar aceste zone de interese sunt intersectate mai mult decat banuim. Adesea convingerile lor fiind in conflicte directe. Nu in mod intamplator iti explic acest lucru, deoarece chiar daca nu traiesti in zona mea geografica, ai fost crescut si educat aici in spiritul celor spuse mai sus. Ei bine, in concordanta cu majoritatea cercetatorilor sexualitatii umane, psihologi, psihoterapeuti, psihiatri, a unei parti din religiile lumii, gay, lesbiane, bisexuali, etc., homosexualitatea este una din cele trei orientari sexuale existente(hetero, homo si bi) cunoscute de rasa umana in regnul animal. Homosexual este ... cel ce este astfel! Diferenta dintre cele trei tipuri de orientari face imposibil dialogul. De retinut este ca dictionarele de specialitate definesc homofobia ca fiind: "o irationala frica, aversiune sau discriminare impotriva homosexualitatii sau a homosexualilor" Din pacate, termenul are doua intelesuri. Asta duce la o multime de resentimente, confuzie precum si imposibilitatea de dialog. Cel ce este homofobic uraste homosexualii(de ambe sexe) chiar daca nu este interesat in a oprima sau a lupta in discriminarea lor.
Deasemeni pot fi numiti homofobici cei ce lupta impotriva lor si au o frica irationala fata de ei. Consider ca ar fi mai eficient sa iti rezolvi propria problema in acest sens decat in a incerca sa demonstrezi ceva despre care cunostintele tale sunt de limitate. Inversunarea unora este comparabila cu cea nazista cand acestia discriminau tot, introducand pedeapsa cu moartea pentru aceasta minoritate sexuala sau concentrarea acestora in lagare. In esenta razboiul a dus la stangerea in grupari mari de barbati care in procente de peste 80% au experimentat homosexualitatea. Insusi Hitler a tolerat homosexualitatea pentru a se ridica in fruntea ostilor, ca dupa a aceea sa elimine prin crime oribile acest "flagel" Dupa cum vezi nimeni nu a reusit si nici nu v-a reusi. Impotrivindu-te nu faci decat sa alimentezi si mai mult inversunarea in credinta lor. Tolerand...le vei da de gandit! ;) Nu ti-amraspuns complet la intrebare ...tre' sa mai plec si catre casa , de unde voi completa raspunsul.
#572 (raspuns la: #565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dusmancele - de Ingrid la: 15/10/2003 09:29:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
citi sunt care o duc bine i R - de NORWAY la: 21/10/2003 07:15:21
(la: Romani in strainatate)
citi sunt care o duc bine i ROMANIA 30% RESTUL FAC FOAMEA
#1777 (raspuns la: #1693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: